Universul, octombrie 1905 (Anul 23, nr. 269-299)
1905-10-14 / nr. 282
Marele duce Cyril al Rusiei și soția sa principesa Victoria Sleina.(Vezi expl.: Calendar pe anul 1905 Ortodox Jouî, 13 Octombrie.—Mucenicii Carp ai Papii. Catolic Jouî, 26 Octombrie.— Evarist. Soarele răsare 6.47, apune 5.13 ■1 ...— ---------------------------------București, 13 Octombrie. Chestinația Motivele, pentru cari păminturile țărănești s’afi divizat așa de tare sunt cunoscute : înzestrările și moștenirile , din generație în generație, loturile s’au fragmentat tot mai mult, ajungând ca mulți țărani să nu se poată hrăni pe pămîntul lor. La îndreptare acestui rău, mulți au propus să se introducă la noi instituția numită homestead, o instituție englezo-americană, după care numai un copil, fiul mai mare sau mai mic, moștenește averea părintească, adică casa și o anumită întindere de pământ, care nu se poate nici vinde, nici înstreina, nici a fi trasă în judecată. D. Kogâlniceanu în lucrarea d-sale se pronunță în contra acestui sistem socotind pe de o parte, că este nedrept, fiindcă desmoștenește pe ceil’alțî copii, și pe de alta că nu e nici practic, fiind-că ar însemna o adevărată revoluție în obiceiurile satelor noastre, unde țăranii ’și înzestrează fetele cu păcni și vite. Dogâlniceanu propune o altă îndreptare : împroprietăririle pe o scară cât mai largă, căci e de părere că se mai pot face mulți ani la noi împroprietăriri, și îmbunătățirea condițiunilor de muncă, așa că țăranul, câștigând mai mult, să-și poată cumpăra el pămînt. în legătură cu această ordine de idei, d. Kogâlniceanu se pronunță în contra entuziasmului acelora cari văd soluțiunea chestiunei țărănești în tovărășiile pentru arendarea în comun a moșiilor. D. Kogâlniceanu pune, din potrivă, toată greutatea chestiune! pe îmbunătățirea regimului muncei, a tocmelilor agricole, arătând că trebue să se ia măsuri întinse pentru a se înlătura toate stările și obiceiurile care împovărează munca țăranului. Printre acestea, una din cele mai mari este lipsa de erbărit. Țăranul nu are impas, și, pentru a-și ține vitele,e silit să se învoiască, cu condițiuni grele, la moșia vecină. Pentru a-i scăpa de această enormă greutate, d. Kogâlniceanu propune introducerea unei reforme mari economice, anume: izlazurile comunale, cari să fie a obștea locuitorilor unui sat și pe cari vitele tuturor să poată pasce ; asemenea izlazuri există în Transilvania, spre cea mai mare mulțumire a plugarilor. D. Kogâlniceanu insistă mult, in lucrarea sa, asupra chestiunei izlazurilor comunale, fiindcă consideră rezolvarea ei ca cel mai mare pas spre rezolvarea a însăși chestiunea țărănești. Tot așa de interesante ca și primele capitole, sunt acele în cart d. Kogâlniceanu arată starea culturală a țărănimei. In special, capitolul asupra școalei va interesa in cel mai înalt grad pe învățători și preoți. D. Kogâlniceanu pune chestiunea culturală mai presus chiar decât aceea a muncei și a împroprietăririlor,pentru că un popor care se află în ignoranță nu se poate ridica nici economicește; el cere deci școli în toate comunele și ia toate cătunele și pledează pentru o acțiune mare a tuturor românilor, pentru o unire a tuturor forțelor inițiativei private, ca să lucreze în favoarea răspândirei culturei la sate. Autorul mai propune înființarea de mici ferme model, de premii pentru gospodăriile țărănești cele mai bune, reorganizareadocurilor în sensul favorizării tovărășiilor, pentru vinzarea cerealelor in comun, reorganizarea băncilor populare, reorganizarea ministerului agriculturei etc. Cartea merită fără îndoială să fie citită de toți cei cari se interesează de chestiunea țărănească, Misiunea publică din țară să întoarcă coaliției spatele și să se dea de partea guvernului. Mai multe ziare maghiare au publicat știrea, primită din Viena, că contele Apponyi și baronul Desideriullanffy au înmânat împăratului Francisc Iosif un memoriu, prin intermediul unei rudenii a contelui Apponyi, adjutantul împăratului, principele Dietrichstein. Acest memorii se ocupă cu soluțiunea crizei din Ungaria. Partidele coalisate se pregătesc ca să înceapă o campanie energică în contra guvernului Fejérváry. De ocamdată acesta și pregătește terenul pentru viitor, înlocuind numeroși fispani. Atentat cu dinamitii Igoara se anunță , nascuți au așezat pe o fereastră a locuinței șefului găr ei din Bogșa română, anume,și, un cartuș de dreaihiíáV’care explodă cu o forța grozavă și sfărâmă toate ferestrele breai nței, precum și numeroase mobile. Se crede că motivul acestui atentat a fost un act de răsbunare. S’a deschis o anchetă. Nuvită triștii Din Eperjes se anunță: Un accident nenorocit s’a intîmplat cu ocazia unei nunți, care s’a celebrat în comuna Számosujfalu. Tînera pereche se ducea in căruță, iar frnhtea urmi cortegii de numeroase care cu nuntași, la noua locuință în satul Jana. După obiceifi sedraseră focuri de pistoale. Și fratele de ginere Hondași slobozi pistolul și fiind încărcat lovi pe flăcăul Haslin, drept în inimă. Nenorocita victimă muri imediat. Mfisuri positra furlmri! Din Eperjes se anunță că din causa turbării care bântue in mod grozav comunele, Sebes-Kelemes, Sebes și Also- Sebes de lângă Eperjes, autotoritățile au dat ordin ca toți câinii din acele comune, fără deosebire, să fie uciși. in wa9ii ÎS Crisan. RM UNGARIA (Corespondență particulară a „fimmsului") Budapesta, 11 Octombre. Situația politică .Un ziar semi-oficios anunță că acum guvernul fiind construit după toate formele legale, primul-ministru baron Fejérváry se va folosi de cea mai apropiată ocaziune pentru ca să expună în modul cel mai amănunțit programul de acțiune al noului cabinet. Aceasta se va întâmpla în cursul sfiptamânei, poate că într'o întrunire publică înadins convocată, în care generalul Fejervary va lua cuvântul pentru a face cunoscut planurile și ideile sale. Presa oposiției nu mai atacă cu atâta violență pe Fejervary. Acesta este un semn că oposiției îi este teamă că programul noului guvern poate să fie astfel alcătuit, încât OCRONICI FEMININE Oficialiuiiile finiiicistte ale modistelor ,din Lusaka Un ziar englez comunică următoarele destăinuiri asupra abilității financiare și de afaceri a modi’stelor din Londra : Modistele si croitorii am creat un serviciu de spionagiit, excelent organizat, prin care se informează asupra relațiunilor financiare in care se află clienții lor. Aceste informațiuni le permit pe de o parte, de a fi imediat informate asupra capabilității de plată a clientelor lor, iar pe de altă parte de a propune damelor bogate prețuri corespunzătoare. Damele din societatea înaltă obiclniesc, de un timp încoace, pentru a se apăra, de aceste prețuri făcute anume pentru ele, sfí-si lase echipagi d la o oarecare depărtare și să se prezinte ca femei modeste din suburbii. Trucul acesta acum este in mare parte zădărnicit. Modistele cunosc adesea ori situațiunea financiară a bărbaților frumoaselor cliente mai bine, decât aceste insăși, deoarece se folosesc de serviciul lor propriu de spionagiu in City, care le comunică câte efecte s'au împărțit și ce bărbați financiari par situdiați în creditul lor prin schimbări in situația afacerilor lor. Dacă o clientă este în general «bună» și se află numai într'o lipsă financiară momentană, atunci modistele joacă rolul îngerilor salvatori : ele se oferă sau insăși ca imprumutătoare de bani sau recomandă pe cineva, care dă bani cu împrumut. De la sine se înțelege că ele primesc remunerațiuni însemnate. Se afirmă că la spatele acestor dame financiare, cari se ocupă cu cusătoria, se află însemnate case de bancă, cari bucuros le pun la dispozițiune sumele pentru astfel de afaceri de credit. Olimpia ..... »iK»C--535>-® £ SBlE3S^î fi TrafJca*»‘—— CARNETUL MEU La un colț mic stradat... La un colț de stradă Stă un cerșetor Care cere milă De la trecător... — Fie-ți milă, zice, «De un biet sărman, «Da !, că’i orb, săracul, «Da’i un gologani... «Da’l că are-acasă «Spuză de copii «Care mor de foame, «Mor, așa să știi...» — Bietul om !... își zice Bunul trecător, Sil dă o băncuță S'un cinci ajutor Curios, pe urmă, — Ca șai omul, vai!... — trecătorii ’ntreabă: — Copilași câți ai?... Cerșetorii r,tinde Pliscul ca un corb : — Cum vrei să știți,—zice, — ! «Nu vezi că sunt orb?...« # Marlon. J - ■"■ «awftifflj wKwsiggiga ".txr <*a». —» stftV PHOWSA.S JPJ3 ZI După chef. doctor. KS11RS4 »»ULIN — Scrisoarea patriarhului — Eri s’a deschis sesiunea de toamna a S-tului Sinod. La orele 9 s’a oficiat la mitropolie un Te-deum de către I. P. S. S. Mitropolitul Primat. Au asistat d-ni. Grădișteanu, ministru de culte ad-interim ; Chiricescu, ■administratorul Clasei bisericilor , episcopii și arhierele de scaun. După Tedeam sa mers in 1. S calul Sinodului, unde d. ministrul Grădișteanu a citit decretul de deschiderea sesiunei. S’au făcut mai multe comunicări și s’au ales diferitele comisiuni. I. P. S. S. Mitropolitul Primat a comunicat apoi că patriarhul ecumenic din Constantinopol i-a trimis o scrisoare prin care se plânge 1) că episcopul Dunărea dejos a trimis nouă preoți români din Constanța să oficieze o căsătorie in localul legațiunei române din Constantinopol și 2) că. un arhireu, membru al Sinodului, a prezidat o întrunire publică in care patriarhia a fost atacată. întregul Sinod împreună cu d. ministru al cultelor ad-interim, luând cunoștință de această scrisoare, au fost de părere că observațiile patriarhatului sunt nepotrivite și că ele nu trebuiau să fie făcute I. P. S. S. Mitropolitului nostru Primat. După acea Sinodul a votat o moțiune prin care se răspunde patriarhului: 1) Că preoții români sunt in drept să oficieze in localurile legatiunilor române, deoarece localurile legațiunilor, sunt considerate, de drept, ca fiind pe teritoriul țărilor căror aparțin ; 2) a decis ca să română neclintit bazat pe Sft. Evanghelie și pe dispozițiunile art 8 din legea pentru constituirea Sf. Sinod care zice :<<Sf. Sinod al bisericei autocefale, ortodoxe române, fiind membru al Sf. biserici ecumenice și apostolice al răsăritului, al cărui cap este Domnuul Nostru Isus Christos, păstrează și va păstra unitate in privința dogmelor și a canoanelor ecumenice cu biserica din Constantinopol și cu toate bisericele ortodoxe. El va păstra asemenea unitatea administrativă disciplinară și națională a bisericei ortodoxe in cuprinsul Statului român». Articolul acesta de mai sus adeverind alcătuirea autocefaliei bisericei române in chestie de disciplină a clerului român, pe aceste baze se va alcătui răspunsul ce va face Sf. Sinod scrisoarea sanctității sale, pentru care s’a ales o comisiune din sânul său spre a redacta răspunsul. Viitoarea ședință a Sinodului se va ține Luni, 17 Octombrie. Evenimentele din Rusia (Telegramele Agenției Române) Greva din Moscova Moscova. 1.2.—Greva lucrătorilor de la calea ferată se întinde. Ieri vre-o 500 persoane înaintau spre stațiunea gărei de mărfuri a liniei ferate Moscova-Kursk. Ofițerul, care comanda trupele ce păzeau gara, a amenințat că va trage asupra mulțimei dacă nu se împrăștie. ’ Mulțimea atunci s’a retras. Pe linia Moscova-Windau- Rybinsck, expresul de seară s’a oprit în stația Podmoskownaia ; impiegații și mecanicul trenului părăsind trenul, călătorii au fost nevoiți să meargă pe jos până la Moscova. Pe linia Moscova-Kazan, vr’o 2000 de persoane așteaptă plecarea trenurilor. Un grup de greviști s’a încercat să împedice funcționarea birourilor poștei centrale. Trupele au împrăștiat pe manifestanți. Grevă iminenții Petersburg. 12.—O întrunire a impiegaților căilor ferate, la care au asistat 8000 oameni, a hotârit ca greva să fie declarată cu începere de la 25 Octombrie pe toate liniile ce duc la Petersburg. (Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Petersburg a fii enințat de foameta Paris. I.—Din Petersburg se anunță că greva impiegaților căilor ferate se întinde. Orașul este amenințat de foamete. (IVe la.—Această depeșă, expediată alaltă seară de corespondentul nostru din Paris, nu ni-a fost transmisă de oficiul central decât ori dimineață, după apariția ziarului), tara Iui Witîc sa prim-ministru. Genstitusie și prasă litera în Rusia Berlin, 02.—Depeșă din Petersburg : Țarul a și semnat decretul pentru numirea contelui Witte ca președinte al consiliuli de miniștri. Witte ocupă postul învestit cu depline puteri. S’a stabilit în principiu ca legea asupra Dumei să fie transformată în Constituție și să se lărgească in chip simțitor dreptul de vot. ’ Proclamarea libertății presei e iminentă săptămâna aceasta încă. Ultimul consiliu de miniștri s’a ocupat cu transformarea Parlamentulu. Se plănuește să se favorizeze alegerea în Parlament a învățaților și a scriitorilor doritori de binele atorului.unii reacționari se grăbesc să treacă acum în tabăra lui Witte, sperând că sub drapelul unui liberalism moderat să ajungă ministeriabili prin Witte. Bsansia lui Bulipin. Discurs proprii al lui Willi Berlin, 1.2.—Corespondentul din Petersburg al lui «Berliner Tagblatt» anunță că ministrul de interne Bulighin și-a dat demisia. Ajutorul său Durnowo, un personaj absolut supus lui Witte, a luat provizoriu conducerea ministerului de interne, desigur până când Witte va regula finanțele și împrumuturile iminente. După aceea, contele Witte va trece la interne. Se spune că peste câteva zile Witte va ține un discursprogram, în m’anegiul Michail, in fața unei adunări politice, spre a potoli spiritele extrem de agitate. Prozaiiitatea unui război îi citii la Kosossá Berlin. 12. — Telegramă din Petersburg: Greva de la căile ferate, care crește mereu, a devenit foarte ’serioasă. Nu este imposibilă isbucnirea unui războiu civil la Moscova. Moscova este cu totul isolata de Petersburg. Stagnarea transportului cerealelor a ajuns ieri la 154.000 vagoane. Panica din Loscova Londra, 12.— După cum se depeșează din Petersburg, la Moscova domnește panică. Farmaciștii au aderat la grevă. Unele cartiere ale oran’au apă. Poporul asediază oficiile telegrafice. Afacerile suferă pagube incalculabile. O mare întruniră rcsstaționarl Berlin, 12.—«Kölnische Zeitung» publică următoarele din Petersburg : La întrunirea ținută la universitate au luat parte peste 15 mii de muncitori din toate breslele,, studenți, studente, impiegați ai căilor ferate și telegrafiste. Pe la miezul noptei un lucrător a ținut o cuvintare înflăcărată, spunând : «Ne afăm la ajunul izbucnire! revoluțiimea, s’a hotărît proclamarea grevei generale. Cea mai supremă datorie a noastră e să ucidem pe toți funcționari!, jandarmi! și polițiști! și să aruncăm în aer clădirile Statului». In același timp erau adunate și la gara Nicolae mai multe mii de persoane. Se așteaptă din ceas în ceas încetarea circulației pe căile ferate. Țarul vrând să acorde constituția Berlin. 12.—Depeșă din Petersburg : «Corespondența Rusească» spune că un înalt bărbat de Stat a zis într'o convorbire cu un cunoscut profesor de drept, că împăratul Rusiei e convins în acest moment de necesitatea de a da țărei sale o constituțiune și că nu i se pare nimic mai plăcut decât o situație ca aceea a regelui Angliei. Marele duce Cyril al Rusiei și soția sa principesa Victoria Melita — Vezi ilustrația — Zilele trecute , s’a săvârșit în capela rusească din München căsătoria marelui duce Cyril al Rusiei, cu vara sa principesa Victoria Melita de Saxa-Coburg, fiica marei ducese de Edessa. Din cauză că această căsătorie s-a săvârșit in contra voinței Țarului, acesta a șters pe marele duce Cyril din controalele armatei și i-a interzis să calce pe teritoriul rusesc. Marele duce Cyril ’si va cumpăra un castel in ducatul’de Coburg, unde ’și va stabili domiciliul. ’ Principesa Victoria Melita (sora A. 8. R. principesa Maria a României, este a doua fiică a defunctului duce Alfred de Edimburg, născută in insula Malta la 1876. La 19 Aprilie 1894, ea s’a căsătorit cu marele duce de Iessa fr. a Țarinei Alexandru, dar s’a divorțat la 4001. Din această căsătorie s’a născut principesa Elisabeta, care a murit la 1908. . și scriitoarele italiene Cu prilejul a șaizecei aniversări a nașterei Carmen Sylves, grațioasa noastră Regină-poetă, Giulio Capra-Boscllrini a avut ideea de a strânge intrun minier special al revistei sale Institutul de Științe, Litere și Artă, ce apare la Roma, multe frumoase lucrări ale celor mai cunoscute scriitoare din Italia, consacrate regalei lor consurori. Carmen Sylva a mulțumit compilatorului trimițându-i un frumos portret al Séu, cu o dedicație autografă și, in mod colectiv, scriitoarelor italiene, printr’o afectuoasă bucată lirică in limba germană, a cărei traducțiune literară o dăm aci: Consurorilor mele din Italia In hora voastră strălucitoare — M’ați cuprins și pe mine—Conferii, du’mî tot ce eșea — Din inima voastră. Totul tace in jurul meu in acest moment — Ei eu vă ved pe fragedele, rămurele — Urcându-ne spre Empireü întraripate și cântând—împresurate de lumină. Spre mine intindeți in mod suav mâinile—Incununându-mi cu drăgălășie—Capul cu flori , O, dar imens !— Răsună in jurul meu o armonie—Care me distrage de la orice grije pământească — Și acum vă mulțumesc din fundul sufletului — Nemărginit de mult. «In limba îngerilor — adaogă scrisoarea Reginei— a’șî vrea să ’mi pot revărsa inima intr’a voastră și recunoștința mea la picioarele voastre.» «Ai dacă o oră—exclamă Dinsa—ași ști să mânuesc limba voastră, ași găsi accente demne de a cânta pe surorile mele in Italia.» Afară de aceasta, Carmen Sylva a trimis fiecărei scriitoare câte o cartă cu recenta Sa fotografie și pe margină o cugetare autografă. Astfel poete! Ada Negri, Carmen Sylva a scris : E nevoe de o pană de poet spre a se spune adevărul, căci el e prea mare spre a fi înțeles altfel! Dumnezeu să te binecuvinteze pentru fiecare vibrare profundă a sufletului meu sub acordurile tale de adevăr!» Necrez : «Să fim voinice, căci ne trebue atât curaj spre a fi bune !» Adelaide! Bernardini: «Viața e lungă, viața e grea, viața are dureri de necrezut, dar la urmă ea ne dă cea mai bună parte: seninătatea !» ■«Mantswrglgca» - ® * amin O CVQSIWA. It ISPIS ZI Când trăești prea mult în socitatea proștilor de vii și tu prost , ajungi să te crezi că ai mai mult spirit decât ai. Silim IV JURAȚI — De la trimisul nostru special — ZIUA II-a (Continuare) Ședința se redeschide la ora 2. Se introduce martorul Vlacioti, in virstă de 30 ani, antreprenorul cafenelei în fața căreia s’a săvârșit crima. Preș.— Spune tot ce știi in această afacere. Mart.—Cu 20 zile înainte de omor, Bucur, proprietarul cafenelei mele, vine la mine cu mama sa și me roagă să mă duc la d. Fotino să-i cer o păsuire pentru vinzarea imobilului. In ziua aceea n’am putut să-l ved pe Fotino, insă Tam văzut peste câteva zile in cafenea la mine și l’am rugat să amâne vinzarea. I-am spus că Bucur se roagă să-i dau un avans asupra chiriei, dar Fotino s’a opus și a început să înjure de mamă și pe Bucur și pe Nicu Veropol, cumnatul seu de care spunea "că l’a încurcat in această afacere. Mi-a declarat că casa nu î va eși din ghiață până nu i se va da 6.000 lei. — Cum s’a întâmplat crima? — D. Fotino a venit in acea dimineață și a poruncit o cafea. In intervalul acesta vine un român macedonean cu care am stat de vorbă. Peste câteva minute a venit Bucur cu care am început să joc cărți. Pe când jucam, me întreabă Bucur dacă am putut să fac ceva cu Fotino. I-am răspuns că nu. După aceea veniră alte persoane cu cari am stat de vorbă. Nu trecu mult și auzit detunătura. Am eșit afară din cafenea cu mai multe persoane și am văzut că d. Fotino era rănit. — E adevărat că te-ai oferit să plătești lui Fotino creanța sa, in rate, in coruptul lui Bucur amintindu-i că era păcat de familia Sain ? — Da, insă Fotino a refuzat. Eu voiam să fac aceste plăți din chirie. — Cine a mai intervenit pe lângă Fotino pentru Bucur. — Farmacistul Brânduș. — Când s’a sculat Bucur de la cărți ? — Când i-am spus eu că demersurile făcute au fost zadarnice. D. președinte dă citire declarațiilor făcute de martor la instrucție și cari se acordă cu cele de față. In această declarație martorul spune că Bucur nu i-a spus că se duce să împușce pe Fotino și că nu l’a văzut pe ucigaș intrând in pivniță sau eșind de acolo. Mai tirziu când au venit autotoritățile am descins cu toții in pivnița de unde Bucur a declarat d-lui procuror că a tras pe fereastră în Fotino. Preș.—Câte minute a trecut] de la plecarea lui Bucur și până când s’a auzit detunătură. Mart. — A trecut vreun sfert ceas. Un jurat.—Ce purtare avea Sain in oraș. — Avea o purtare bună cu mine, era ca un frate. Era un băiat cinstit și așezat. Preș. — Ce-a spus Bucur când i-am spus că cu Fotino nu era nimic de făcut ? — S’a schimbat la față, a Îngălbenit ! Un jurat.—Acuzatul era vinetor? Mart.—Da, era primul vinetor din Zimnicea. D. Iliescu (apărarea).—Să spună martorul dacă era liniștit când a venit să joace cărți. — Era foarte liniștit, dar s’a schimbat cu totul când i-am spus că demersurile n’au isbutit. — Se schimbase atât incât părea că nu mai e Bucur. — Cunoaște martorul pușca ? — Nu. — Cum se purta Bucur cu lumea ? — Niciodată n’am auzit pe cineva plângându-se de Bucur. — Cine întreținea familia Șain ? — Bucur venea din când ju când să se împrumute cu câțiva lei de la mine, spre a cumpăra pâine familiei sale. D. Burcă (acuzarea).—Ce chirie plătește martorul ? — 2650. D. Moscu (acuzarea).—Pe «ce a putut pătrunde acuzatul în pipniță ? — Nu pot preciza, căci nu Fara văzut pe unde a eșit din cafenea. — Ți-aduc aminte dacă a pleuat sau nu in ziua crimei ? — Nu. Apărarea. — Se numea ea pușca să rămână ascunsă trei zile în curte, lângă platan ? — Nu cred, căci curtea e carn arsă și aparține și tutungeriei si bărbieriei. In tot momentul trec o lume multă pe acolo. Acuzatul. — Să spună nu ar torat dacă ulucile din calea Victoriei nu sunt făcute așa incât și om, câine poate trece prin ele. — Da, scândurile sunt așezate la distanță unele de altele. — După omor a mai vorbit eu Bucur ? — Nu. Martorul alac Antonescu, «•* lutcresant, de an! Martorul spune că fiind la cafenea in ziua de 13 Iunie, a auzit «detunătură, și a văzut pe Fotino că azând jos mort. Moscu (acuzarea). — Ce părere are martorul de Fotino. — Știm că pe când era primar și-a cedat leafa în favoarea comunei. Era bun și cu debitori cari ne purtau bine cu el și erau axați la plată. Apărarea.—Ce știe martorul de Bucur. Martorul. — Până ia a înmintea crimei aveam bune idei de el. Președintele către martor. — Te-am împrumutat vra o dată de la Fotino ? — Da. — Ce dobândă ți-a luat ? — Mie nu mi-a luat dobândă. Acuzatul. — E sau nu adevărul că martorul cultiva păminturi aparținend lui Fotino. Martorul.—Da, eu sunt și agricultor și luam adesea pămînt de la Fotino, cu arendă sau dijmă. Acuzatul.—Și în magazinele cui se transportau productele? Martorul. — In ale lui Fotino, când aveam datorii către dlusul. I.r. filsescu, de 45 an! Martorul e medicul care a dresat actul medico-legal. D-sa se afla deasemenea la cafenea in dimineața omorului. Spune împrejurările cunoscute in care Fotino a fost împușcat și că la autopsie s’au găsit pe capul victimei, in partea stângă,9 orificii prin care proiectilele străbătuseră in creer. După înmormântarea cadavrului, stând de vorbă cu d. dr. Mirnovici, căpitan Cernătescu și alțiii d. dr. Minovici spusese că Bucur e tipul criminalului pervers care nu regretă fapta sa. D. Traian Stoenescu (apărarea) Să ne spună martorul, care e medic, dacă cunoaște vre-o lucrare a d-lui dr. Minovici, despre frenologie. Preș. — Ve rog nu mai puneți asemenea întrebări cari n'au însemnătate. Antonii tresc«, sub-comisar Ia Zimnicea Martorul spune că era la cancelarie cu polițaiul orașului când veni Bucur să spună că a împușcat pe Oreste Fotino. I). polițai a chemat un sergent și l’a arestat. Când am întrebat de corpul delictului, Bucur ne-a spus ca să ne ducem in pivnița cafenelii unde vom găsi pușca! M’am dus acolo și am găsit pușca pe care Bucur a recunoscut-o. Ce înfățișare avea Bucur intrând in cancelarie ? — Era foarte liniștit. D. președinte citește declarația făcută de martor la’ instrucție și din care reiese că acuzatul a mărturisit premeditarea și că a ascuns pușca in pivniță. Martorul.—Nu mi-a spus că a ascuns-o in pivniță, ci în curte lângă platan. Pe lângă aceasta,martorul spune că acuzatul s-a prezentat la cancelaria poliției liniștit, dar nu «cu scrisul pe buze», cum e trecut în depunerea sa de la judele de instrucție. Președintele. — Era pușca ruginită ? Mart. — N’am băgat de seamă. D. Iliescu (apărarea). — Cine a încheiat primul act, după fapt? Martorul.—D. Scărlătescu, șeful poliției. — Cum s’a prezentat Sain când a venit la poliție ? — D-lui șef și mie , amêndoui eram într’un biuton. — A participat martorul cu d. Scărlătescu la facerea procesului verbal ? — Am fost de față ca simplu asistent, dar n’am continuat nici o dată dresarea procesului-verbal. D. Iliescu (ap.).—Cunoștea martorul procesul-verbal pe care l’a iscălit ca martor-asistent ? — Da. — Cum atunci în acest procesverbal se zice că Bucur prezentându-se la poliție era agitat, iar acum declara că era calm ? Mort. — Asta a fost impresii sim m »121 ROMAN SENZAȚIONAL DE JPiesrre I Peconncelle PARTE a"*Tatăia IX Certa de sport Această demonstrație simplă fu de ajuns spre a schimba cu totul situația. într’o săptămână, față de atitudinea luată de aceea pe care ele o considerau cu drept cu vina ca pe modelul și călăuza lor, scorpiile se schimbară in porumbițe; și «fata Clearon», cum ’i se zicea cu câteva zile mai înainte in dispreț, nu avu decât s’aleagă in grămada de prieten! care veniră să dispute favoarea de a-i plana. Ișî închipue cineva dragostea arătată de Maria aceleia a cărei intervenție schimbase pentru dînsa un iad într’un raid. Timp de 7 ani cât ’i petrecură la Ursuline, nici un nour nu veni să întunece prietenia celor două fete, și când ‘și sfirșiră studiile și trebuiră să părăsească acel azil de pace și de nevinovăție unde fuseseră atât de fericite, ’și jurară să fie amice credincioase și devotate in viață cum fuseseră la mânăstire. Această prietenie nu întârzie să fie pusă la încercare, căci, împotriva așteptării tuturor și dorinței familiei sale, Genevieva de Croixvieux căreia nici tatăl nici mama ei nu știau să-i reziste, după un an de la eșirea din mânăstire, se căsători din dragoste, măritându-se 3ga cu vărul ei, căpitanul de husari Albert Desroches. Castelanii criticară cu asprime pe tînăra transfugă. Din mânăstire, spuneau fostele ei colege, nu-șî dovedise oare gusturile prin prietena pe care și-o alesese. E o revoluționară ! Revoluționara lăsa lumea să vorbească, fericită intre bărbatul ei, care o adora, părinții ei cari nu puteau după dinsa, și Maria-Ana, care, măritată,—și ea contra dorinței fratelui său, unica-i familie,—cu locotenentul de Kermadec, fusese aleasă de Genevieva ca nașă a fiului ei. Fericirea locuia in acea casă fericită, când , odată, o depeșă aduse, mâhnirea intr'insa. Într'o dimineață, pe câmpul de manevre al husarilor, In clipa când căpitanul Albert Desroches se așeza lângă colonelul său pentru defilarea regimentului, calul se speriă, o curea a scării de la șea se rupse, iar nenorocitul ofițer, azvârlit la 10 metri de goana nebună a animalului, rămase jos, omorit pe loc. Genevieva, primind depeșa fatala, scoase un țipăt și căzu trăsnită. Fu ridicată cu friguri cerebrale, care răpusseră zece zile mai tirziu, ea, din groaznica clipă nerepetind altceva în delirul său de cu următoarele cuvinte: «Barbatu-meu... frumețt !...» Bărbatul și nevasta, adormiți alături unul de altul în același ca vő ii de familie, n'avea fi laolaltă 50 ani! ’Și închipue cineva disperarea Măriei. Toată iubirea ce o avusese către moartă o trecu asupra micei ființe ce rămăsese după amica dispărută. Copilul fu crescut bine înțeles de către bunicii săi, dar lovitura dată acestor doui bătrâni prin moartea fiicei lor fusese prea aspră, și, cînd Robert ieși bacalaureat din liceu, se găsi singur în lume. Din fericire doamna de Kermadec era acolo, și dragostea pe care o avea pentru copil, ea o continuă pentru tîner. Robert avea atunci 19 ani. Venise timpul ca să i se aleagă o profesiune. . Dacă nașă-sa ar fi ascultat gusturile tînărului, el ar fi fost tîrât spre cariera militară. Ea avu mult de furcă pînă să-i scoată ideea asta din cap. Izbuti totuși amintind pe mamă-sa care, dacă ar fi trăit, n’ar fi consimțit niciodată să vadă copilul îmbrățișând cariera pe care o avusese tatăl lui.— Mama ta dinți! nu mai este, așa î, răspunse din ea argumentelor lui Robert, dar ’! rămâne a doua. Tinerii ce dă in cele din urmă, și plecă la Paris să învețe medicina. .Ofițer sau doctor, spuse el rizend d-nei de Kermadec, în ziua în care și-a trecut cu strălucire examenul; rezultatul e același, numai arma e schimbată. Băiat frumos, deștept, muncitor, având o mică avere al cărei stăpân era singur prin sfîrșitul nenorocit și timpuriu al lor sei, iubit de prieteni, adorat de nașă-sa, apreciat de profesori, viața! zîmbia lui Robert Desroches. In vacanțe, pe care venea firește , să le petreacă la Bordeaux, la d-na de Kermadec, aceasta .’! arătă in seara sosire! lui o frumoasă fată blondă, cam palidă, cu mari ochi albaștri actine și limpezi. — E Magdalena, spuse d-na de Kermadec, Magdalena care nu te-a mai văzut de doui ani, fiindcă anul trecut sănătatea ei ne silise să petreacă vara la unchiu-seu Clearon, la adierea înviorătoare a vulturilor bretone. — Se poate oare ? bâlbâi Robert. Dar părăsisem o copilă. — Și regăsești o femee. Acestea sunt surprinderile firești la vîrstele voastre. Dar aceasta nu trebue să te împedice s-o îmbrățișezi. Gândeștete că ea așteaptă de doui ani sărutarea asta ! Robert atinse cu buzele fruntea ce-l întindea Magdalena, și la atingerea perului blond cenușiu ai cărui cârlionți incadrau un chip atât de poetic acel obraz încântător, i se păru că al lui roșește. Și când 2 luni mai târziu luă iar trenul ca să se întoarcă la Paris și la studiile sale, Robert ducea la inimă un talisman care trebuia să-l ferească de rele, blânda și poetica imagine a Magdalenei. Seara, in odăița sa cochetă și drăguță, de student cu stare, el se așeza în fața unei fotografii, și in cadrul de pluș ce o adăpostea, buzele curate ale fetei păreau a se întredeschidă spre a zîmbi tînărului și a-i spune : — Fii tare și harnic, căci muncești pentru nevastă-ta. Robert trăia la Paris, fericit și liniștit, dedat cu totul studiilor sale de medicină, pe cari le urma conștiincios, cu dorința de a izbuti la examene, spre a se întoarce mai curiml pe lingă nașă-sa și Magdalena. .(.Va urma)