Universul, octombrie 1906 (Anul 24, nr. 269-299)

1906-10-14 / nr. 282

AHOL XXIV Ho. 282.-Sâmbătă 14 Octombrie 1*.— DISTERSUL Fondator: LUIGI CAZZAVILLA, CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA Baronul de Retren filial, noul ministru de externe al Austro-Ungariei.—(Vezi explicația) saiunsai 5 ban! In România.—10 ban! în străinătate Calendar pe anul 1906 Ortodox fineri, 43 Octombrie. — Martirii Carp și Papii Catolic Vineri, 26 Octombrie.—Evarist Soarele răsare 6.44, apune 5.14. București,­­3 Octombrie. IMPUNEREA proprietății mari și mini Am arătat într’un număr trecut care au fost, după raportul d-lui secretar general al ministerului de finanțe N. R. Căpităneanu,re­zultatele ultimului recensământ cu privire la impozitul funciar,— și am zis atunci că toate acele constatări sunt de natură a da loc la multe și felurite comentarii și concluziuni. Vom face loc acum acelora pe cari le formulează „Revista eco­nomica și financiară“, aducând ki acelaș timp din parte­r și li­nele date de comparațiune, dintre cele mai instructive pentru ori­cine : Suprafața totală a țârii fiind de­­ 3 milioane și 135 de mii de hec­tare, am văzut că suprafața cul­­tivabilă înscrisă la impozitul fun­ciar — fără păduri, clădiri, vii, pomi, terenuri petrolifere și bălți — proprietatea agricolă, ast­fel cum a denumit-o foarte nemerit d. Căpităneanu,se întinde asupra aproape 8 milioane hectare, ră­mânând restul pentru cealaltă proprietate, pentru strade, piețe, grădini, șosele, căi diverse, rîuri, etc. După o lucrare a ministerului domeniilor, la 1904 proprietatea agricolă n’ar fi fost de­cât de 5 juni. milioane hectare, ceea­ ce ar fi să însemneze că de la un re­censământ la altul au­ intrat in proprietatea agricolă impozabilă aproximativ 2 și jum. milioane hectare lucrătoare, dar aceasta nu e cu putință.—S’au strecurat de­sigur atunci erori, și singurul mijloc de a reduce erorile la mi­nimum posibil este ca asemenea recensăminte, să se facă cât mai des. S’ar ajunge ast­fel ca toate elementele­­ de apreciere să fie cât mai apropiate de adevăr. Cele aproape 8 milioane hec­tare proprietate agricolă impusă krontieră se distribue, cum am văzut, pentru 41.66 la sută la pro­p­rietarii, care au­ mai puțin de 10­ectare, și pentru 5S.34 la sută la proprietatea care lucrează mai mult de 10 hectare. In ce privește venitul funciar al proprietății agricole, am văzut de asemenea că el a fost evaluat în mijlocie generală la 31 lei 55 bani de hectar , dar de unde hec­tarul din proprietatea agricolă până la 10 hectare este evaluat la mijlociu­ cu 37 lei 35 bani, cea mai mare evaluare pe județ fiind de 49 lei 36 bani,—proprie­tatea de la 100 hectare in sus nu este evaluată in mijlociu decât la 25 de județe mijlociu luării venitului pe un hectc cu 27 lei 04 bani, cea mai mare evaluare pe județ fiind de 37 lei 92 bani,—abia cât este evaluată în mijlociu proprietatea până la 10 hectare. era pe un hectar în proprietatea până la 10 hectare trece de 30 de lei și din acestea în 15 județe trece de 40 de lei. In schimb, in proprietatea mai mare de 500 de hectare nu gă­sim nici un județ în care pogo­nul să fi atins în mijlociu 20 lei, iar minimum de evaluare mijlo­cie se coboară în județul Muscel la 6 lei 53 bani de hectar, nici 3 jum. lei do. pogon. Se cunosc cauzele cari fac ca să se socotească peste tot la pro­prietara mare venitul pe hectar in genere mai mic da­cât venitul pe hectar la proprietatea mică.; cea dintâi cuprinde mai multe te­renuri neproductive, etc. „Dar, zice „Reviste economică și finan­­ciară‘,‘,—ori­cum s’ar prezintă lu­crurile, asemeni variațiuni nu pot avea explicatiuni plausibile și răul nu poate fi datorat de­­cât orga­nizării defectuoase a comisiunilor de recensământ“. Punerea față in față a întinde­rilor cultivate, a venitului înscris la foncieră și a numărului con­tribuabililor, impun iarăși câte­va constatări îngrijitoare, — despre cari va fi vorba într’un număr viitor. DIVITALIA (Coresa particulară a ziarului «Universal») Roma, 9 Octombre. Ambasada de la Berlin De multă vreme generalul Lanza, ambasadorul nostru la Berlin, își ma­nifestase ferma hotărâre de a se re­trage. In timpul ministerului Son­­nino insistențele fură foarte mari, dar el cedă in sfârșit față cu moti­vele ce i-au fost opuse și primi să rămână la Berlin până ce se vor eli­mina neplăcerile produse intre Ger­mania și Italia a doua zi după con­ferința de la Algesiras. Atunci—adică tocmai in momentul in care ambientul politic german și mai cu seamă presa duceau o cam­panie îndârjită, care le-a apărut lor însi­le mai târziu­ nedreaptă, contra Italiei—retragerea generalului Lanza de la Berlin ar fi luat în opinia pub­lică o însemnătate politică pe care în realitate nu o avea, generalul Lanza a primit deci, pentru moment, să-șî continue opera diplomatică la Berlin, și putu contribui ast­fel in mod eficace să liniștească și să dis­trugă neîntemeiata neliniște ce se grămădise contră noastră. El e foarte prețuit și iubit la Curtea din Berlin; împăratul Wilhelm avea tot­dea­una pentru el multă cordialitate și can­celarul german, principele Bü­low, îl onora cu multă încredere ; era deci persoana cea mai indicată a folosi țarei sale și adevărului într-un mo­ment dificil. Sfîrșindu-se însă perioada, tulbure și restabilindu-se relațiunile de reci­procă încredere între cele două țări, generalul Lanza aminti guvernului nostru primă, lui hotărâre și zilele a­­­cestea își repetă insistența. Este aproape sigur că nu se va lua in această privință o hotărire defi­nitivă de­cât in Decembre, și gene­ralul Lanza se va întoarce la Berlin așteptând numirea noului ambasador. După cum se vede trebue exclus cu desăvirșire că retragerea genera­lului Lanza e motivată de conside­rații politice. Simpatiile de care ge­neralul se bucura la Berlin, sunt însă singura cauză pentru care pri­mirea demisiei lui a fost amânată timp de aproape șase luni. Numele cel mai probabil al succe­sorului său e comandorul Pansa, care a fost câți­va ani ambasador la Lon­dra. Cu toate acestea nimic nu s’a stabilit până acum la ministerul de externe in această privință. Italia și Franța „Messaggero“ publică un inter­view cu d. Locferoy, fost ministru francez (interview ce v’a fost sem­nalat telegrafic) asupra situației poli­tice de azi în Europa și asupra schim­bărilor ce s’au produs în ultimul de­ceniu. D. Lockroy a declarat că acordul între Anglia și Franța a făcut să se schimbe fața sumei. In același timp Franța și Italia își stringeau mâna. Uniunea acestor trei națiuni liberale, nepecetluită de nici un tratat clar ci­mentată de comunitatea de vederi și sentimente, va contribui la victoria principiilor democratice in Europa și la menținerea păcei. D. Lockroy vede o singură pri­mejdie pentru pacea europeană : ri­valitatea mereu crescîndă între An­glia și Germania, mai cu seamă pen­tru supremația pe mare. Principiul fundamental al politicei engleze a fost tot­dea­una acela de a înfrunta ori­ce sacrificiu spre a împiedica formarea unei flote rivale pe continent. Pare greu, dacă nu cu neputință, ca An­glia, pentru dragostea păcei, să se resemneze a împărți cu Germania piețele și să’î tolereze concurența pe mare. D. Lockroy e sigur de trăinicia reapropierei franco-italiene bazată pe comunitatea idealului democratic. I­­talia a putut crede într-o zi că Franța e o putere clericală. Vizita lui Loubet la Roma și legea separației au dis­trus această credință. D. Lockroy a­­firmă că legea separației va fi apli­cată în toate părțile ei, ori­care mi­nister ar fi la putere, dar fără per­­secuțiuni, spre a nu se face martiri eftine. Bisericile nu vor fi închise, cultul nu va fi interzis și se va a­­junge chiar până la a se da pensii clericilor. D. Lockroy, care a vizitat vasul amiral in timpul tuturor manevrelor franceze,­ a spus că marinarii fran­cezi, ofițeri și soldați, vorbesc cu en­tuziasm de marinarii italieni. Ei au fost surprinși de instrucțiunea, de sirguința și de progresul ofițerimei italiene in acești ultimii ani și ad­mirația lor e foarte mare și pentru construcțiile navale ale Italiei. —­­".»imB .­­... ■ [UNK] Medaliad­ :« „Răsplata Mussel“ S’a conferit medalia „Răsplata Munce’i“ pentru învățămn­tul primar la o parte, din membrii corpului di­dactic și persoanelor streine, cari au lucrat cu tragere de inimă pentru propășirea învățământului primar : Clasa I.—Alexandrescu Gr., mare industriaș, București ; Buțureanu D. Gh., pens., fost prof. la șc. normală de fete din Iași; Ciurcu A., prim­­ajutor de primar al Capitalei ; Ch­inescu N., șef de biuron, direcția invel, primar; Danielescu Gh. Gh., propr., București; Diaconescu N. Ma­ria, propr., Pietrari, Dâmbovița ; Grecea Laz,II, revizor școlar al jud. Tulcea; Gregoriade N., deputat, Tu­­tova ; Mircea Smaranda, propr., Vas­­luiu ;­ lt.-colonel Obedenaru, consilier comunal; Ralle R., ac­tor financiar, Tutova; Radian M. Alexandrina, instit., Târgoviște; Zadig Pascal, propr., Vasluiă; Hagi Anton, prefect de Tulcea; I. Georgescu, revizor șco­lar, Mehedinți; Săvoiu C. C., insp. comunal, Ilfov; Clasa II.— Corăciu D. Ion, învă­țător, com. Novaci (Gorj) ; Chelariu Gr.vriel, învățător, com. Ceplenița,­­ (Iași); Cirilo Antonio,șef de orchestră la școala normală „V. Lupu“ din Iași; Gheorghiu D. V. șeful pepinie­­riei Strehaia, (Mehedinți); Nicolaescu D., învățător, com. Zănoaga (Roma­­națî); Stanescu M., proprietar, Ză­noaga (Romanați) ; Strohca cu Lucia, directoarea școalei române de fete din Sofia. S’a conferit medalia Răsplata Muzi­cei pentru învățământul primar per­soanelor notate mai jos, cari au adus servicii învăț­âmintului primar, edu­cați­unei populare și instrucțiunei mi­litare a elevilor: Clasa I.—Brătășanu Anton, maior, reg. Rovine No. 26 ;Cantea Ion, co­lonel, comand, reg. Vâlcea No. 2; Gristescu loan al 11-lea, Îl.-colonel,­­comand,­ reg. Calafat No. 31; Dimi­tri,.., Vasili, lt.-col., comand, reg. Olt No.3; Goruneanu Mihail, lt.-col.,stat­­major, div. II, corp. I arm.; Gheor­ghiu Nicolae căp., dr. In rezervă ; N­omoriceanu Ion., maior reg. II Ro­manați No.19; Ioanelli P. N., m­aior reg. Mihai-Viteazu No. 6; Mistidul G-tin,lt.-col.,reg. 11 Romanați No. 19; Lambru D., col., reg. Mihai-Viteazu No.6 ; Klun­tean­u Nicolae, maior,reg. IV Ilfov No. 21; Nenișor Gheorghe maior reg. Vâlcea No.2 ; Nea­gu Sa­vei, maior, reg. Gorj No.1S ; Pârâ­­ianu Grig., maior, reg. Gorj No. 18; Șendrea Nicolae, col., coman regim Rovine No. 26; Tetrat George, lt.­­colonel, comand, reg. Gorj No.18; Vasilescu Gh., maior, reg. Mihaiu- Viteazu No.6; Vasilescu Gh. maior reg. 4 Ilfov No.21; Viișoreanu Du­mitru, colonel,comand, reg. Dolj No.1. Clasa II. — Arghiropai C., căp., reg. M.­Viteazu No. 6 ; Bottea Gh. căp., stat-major, corp. I armată; Ba­­culescu T., iocot., reg. Gorj No. 18; Brătianu N. I., cap., reg. 4 Ilfov No. 21 ; Brăescu Gh., Iocot., reg. Calafat No. 31 ; Boboc C., căp., reg. M.-Viteazul No. 6; Bengeanu C., Socot., reg. Vâlcea No. 2; Condu­­rache Andreiu, căp., reg. Gorj No. 18 ; Cămărășescu Andrei«, Socot., reg. Gorj No. 18; Dumitrescu Gh., căp., reg. M.-Viteazu No. 6 ; Dem­etrescu Gh., Socot., reg. Gorj No. 18; De­metrescu V., căp. reg. Rovine No. 26; Drăgoescu I.­, Socot., reg. Vâlcea No. 2 ; Economu D., căp. reg. Ro­vine No. 26; Gerota I., Socot., reg. Dolj No. 1 ; Gherescu L. Anton, cap., reg. Vâlcea No. 2; Iliescu At., căp. reg. II Romanați No. 19; Logații Gr., căp. reg.­ M.-Viteazul No. 6 ; Merișescu N., Socot., reg. Vâlcea No. 2; Mihăilescu Gh., căp. reg. II Ro­manați No. 19; Nișir Al. cap., reg. IV Ilfov No. 21 ; Niculescu I., căp., reg. IV Ilfov No. 21 ; Periețeanu Ste­­lian, căp., reg. M.-Viteazul No. 6 ; Popescu Gh., căp., reg. Dolj No. 1 ; Perișoreanu Cristea, Socot., reg. Dolj No. 1 ; Popilian G., cap., reg. Dolj No. 1 ; Păltineanu M., căp., reg.­ M.-Viteazul No. 6; Petrescu Gh., căp., reg. Vâlcea No. 2; Ob­ogeanu M., căp., reg. II Romanați No. 19 ; Richman T., căp., reg. II Romanați No. 19; Stoenescu Cr. Iocot., reg. Revine No. 26; Șuțu Vladimir, loc., reg. IV Ilfov No. 21; Vasiliu Eug., căp. reg. Vâlcea No. 2 ; Vulovicî N., sub­ loc., reg. Rovine No. 26 ; Cos­­tescu Toma, căp. reg. Dolj No. 1 ; Zätreanu P., căp., reg. Rovine No. 26; Zăltianu C., loc., reg. Rovine No. 26. Politica externă a lui Clemenceaa Corespondentul din Paris al ziaru­lui „Berliner Tageblatt“ face unele comunicări asupra politicei externe a primului ministru Clemenceau. El scrie între altele : „Clemenceau dorește, ca să lege și mai strîns Franța de Anglia. Aceasta n’o dorește el, după cum susțin ad­versarii săi, de­oare­ce ar voi să deslănțuiască un räzboiu de revanșă, dar o dorește, fiind­că este obsedat de ideea fixă, că Germania într’o zi— la isbucnirea unui război­ germano­­englez sau cu o altă ocaziune—să tă­­bărască asupra Franței. Deja cu mult înainte de afacerea Marocană amicul cel mai intim a lui Clemenceau, pe atunci colonelul, iar actualmente generalul de divizie Geor­ges Picquart, mi-a spu­s că o apropiere între Franța și Germania este impo­sibilă, de­oare­ce partidul boeresc din Prusia (Junker) va tulbura pacea in momentul dat, pentru a dovedi nece­sitatea unei forțe militare puternice.E­­venimentele în timpul afacerei ma­rocane și mai cu seamă oare­cari ca­zuri și declarațiuni, pe cari poate mai târziu un alt Hohenlohe le va comu­nica publicului german,și cari pe cale directă sau indirectă au fost comuni­cate grabnic la Paris, a mărit și mai mult temerile lui Clemenceau și ast­fel viitorul prim-m­inistru se află într-o dispoziție sufletească, care este foarte potrivită, de a-i tulbura pri­virea. Es­te de prisos de a se spune că o ast­fel de disposițiune sufletească poate deveni îngrijitoare și ea este îndoit de îngrijitoare la un ministru preșe­dinte, care este atât de genial, încă­pățînat și violent, ca Clemenceau“. ■.....i-««m» —­­wm­-ai Mi-nin Liști singeroasă Intre și bandiții Bererlorî criminali.— A­­manta trădătoare.— Forma­rea poterei.— Un bandit îm­pușcat Iași, 12 Octombrie Am vorbit în repetate rânduri prin „Universul“ despre apariția unei bande de criminali primejdioși, în pădurile din Mogoșești. Acești indivizi vreme îndelungata, au dat mult de lucru autorităților noastre, răspândind in acelaș timp te­roare printre locuitorii și drumeții din partea locului. Astă­zi mizerabilii au putut, fi prinși, mulțumită d-lui Theodor Bră­tianu, șeful jandarmilor rurali din Voinești, care punându-și în primej­die viața, a dat de locul unde crimi­nalii se aflau refugiați, arestându-î. Criminalii au fost trădați de­ fata Anica Nița, amanta unuia din ban­diți. In capul bandei sunt indivizii Pro­­dan și Vițelariu, ambii dezertori din armată și autorii multor crime și spargeri. Când aceștia s’au văzut înconjurați în pădurea Mog­oșeștilor de o poteră ca s’a format pentru prinderea lor, au descărcat focuri de pușcă, rănind pa­două săteni. Jandarmii au răspuns cu gloanțe, rănind pe banditul Vițelariu. Lupta a durat multă vreme, până când in cele din urmă bandiții s’au predat șefului jandarmeriei. Parche­tul a fost avizat telegrafic despre cele întâmplate în pădurea Mogoșeștilor. Baronul &<& smnistru zis esdera © al ilustro -Ongaräei — Vezi ilustrația — In urma retragerei contelui Agenor Goluchlowski, împăratul a numit în locul său, ca ministru de externe al Monarh­iei austro-ungare, pe baronul Sexo de Aehrenthal, ambasador la Petersburg. Baronul de Aetzenthal, înainte de a fi numit ambasador la Petersburg, era ministru plenipotențiar al Austro- Ungariei la București. fiaiba dteparlile a 3 îete sí aratora ssaral táras (Prin pesta de la coresp. nostru particular) C. Lung, 11 Octombre Zilele acestea s’a vorbit în presă da dispariția a 3 fete din C.-Lang, facându-se în această privință con­jecturile cele mai variate. Un ziar din Capitală a deschis chiar o anchetă pe la casele de pros­tituție de acolo, în scopul regăsirei numitelor fete. Iată insă adevărul asupra acestui fapt: E cât­va timp de când în ade­văr acele fete au plecat din Câmpu- Lung, fără știrea părinților și vre-o 3 zile nu s’a știut nimic asupra lo­cului unde erau fugite. Insă fără nici o cercetare a autorităților, două din acele fete s’au înapoiat zilele acestea la părinții lor, povestind că au­ fost ademenite de o servitoare, cu care s’au dus pe jos la Pitești, fiind asi­­­gurate că li se vor găsi locuri de servitoare. A treia fată, anume Eugenia Bo­­găescu, a rămas­ în Pitești, cu con­­simțim­întul părinților săi, la un ma­gazin de mode. Acesta fiind adevărul, cestiunea nu mai prezintă nimic alarmant. S’a mai vorbit de asemenea în ziare despre o aventură amoroasă a unui țăran din Cincea (Muscel), spu­­nându-se că prefectura locală ar fi luat chiar măsuri pentru prinderea fugarului, care luase cu sine și niște bani ai soției sale. Cercetând la auto­ritățile respective, știrea ne-a fost categoric desmințită, cu atât mai mult că în județul nostru nu există nici o comună cu numele de Dincea. Anton —­ iM—ii AFACEREA iubid­oi de la ministerul de rezfcen­j . Dispariția excrocului Toate cercetările și urmăririle au­torităților noastre, ajutate de cele streine, pentru prinderea lui Săbo­­teanu-Grüinberg, autorul furtului de 21.000 de lei de la ministerul de räz­boiu, au răm­as infructuoase. Dibaciul escroc și-a combinat escrocheria, fuga din țară și călătoria în străinătate atât de bine, în­cât a dejucat toate urmăririle polițiilor. Scurta lui apariție la Paris, la 17 Septembrie trecut, care păruse a da o urmă sigură pentru urmărirea lui, a a dus la nici un rezultat. In cercurile militare fuga lui So­­boteanu-Grüi­berg este și acum mult discutată, cu atât mai mult cu cât după cum se va vedea mai jos, escro­cheria lui nu a lovit numai casa Sta­tului, ci și punga câtor­va ofițeri din ministerul de războiu. Polițele girate S’a vorbit in momentul vestei dis­pariției excrocului, despre o mică sumă de bani pe care el o luase cu împrumut, cu o poliță girată de un domn locotenent din administrația ministerului. Nu este vorba numai de o mică sumă: Săboteanu-Grüi­berg avusese grija să-și rotunjască suma furată de la Stat, cu alte câte­va sume— vre­o 800 de lei in total— pe care o luase cu împrumut. Spre a putea lua banii excrocul rugase nu pe unul, ci pe trei ofițeri din ministerul de razboi, să—i gireze polița, ceea­ ce aceștia fă­cuseră cu plăcere, știindu’l băiat mun­citor și cinstit. Cei trei ofițeri, cari nu știau între ei de girurile date de fie­care in parte, au fost dureros surprinși cind s’au văzut urmăriți pentru plata sumelor luate de Soboteanu și acum își plă­tesc girurile. Scrisorile din America Excrocul nu s a mulțumit insă nu­mai să păcălescă pe superiorii lui, cari ii veniseră intr’ajutor, așa zi­­cînd, la nevoe. Ni se afirmă că cei trei ofițeri au primit zilele acestea cărți poștale și scrisori de la Săbo­­teanu, datate din New-York, în cari excrocul le făgăduește un bătae de joc restituirea sumelor ce plătesc pentru dînsul, la întoarcerea lui în țară. Săboteanu a izbutit deci să a­jungă pe pământul american, pe pă­­mîntul pe care excrocii și-au­ stabilit raiul de unde nu ’î poate clinti nici o autoritate și deci afacerea furtului de la ministerul de război, poate fi considerată clasată. Alfa. podwoloczyska două indivizi au pătruns în compartimentul re­zervat doamnelor, în trenul poș­tal, și cu revolverele în mâni au poruncit doamnelor prezente să se dea giuvaericalele și banii. Doamnele,înspăimântate, se su­­puseră și apoi tâlharii săriră din tren, după ce luaseră cu dinșiî 1000 de ruble în bani și obiecte prețioase pentru suma de 10.000 de ruble.___ __________ în aceiași calitate la Tg.Jiu, un le­cui vacant, iar d. T. Olaru, coman­dant al sergenților din Zimnicea, este transferat in aceiașî calitate la Ro­­șioși, în locul d-lui I. Niculescu. — D. V. Luca a fost numit ajutor al comandamentului sergenților din Bârlad, in locul vacant. — D. M. Dimitriu, este numit re­­gistrator-arhivar la poliția Huși, în locul vacant. taiRien­țele din Rusia f 2 erogramele Agenției Române) Tulbură­ri I Ar A «ieșit lehat­erinoslav­ 12.—*. »Agen­ția Vestnik“ află că în timpul vizitei guvernatorului în satul Po­­kroskoje, lângă Mariupol, țăranii au cerut, să fie scutiți de paza de­pozitelor de alcool în contra ata­curilor anarhiștilor. Guvernatorul refuzând, mulțimea a spart gea­murile administrațiunei și pri­măriei și a încercat să impedice plecarea guvernatorului. Cazacii au restabilit ordinea. Competinnța tribunalelor de război.i Petersburg, 12. — „Agenția Westnik“ află că președintele con­siliului d. Stolypin a dat ordin guvernatorilor generali, guverna­torilor și prefecților orașelor, ca tribunalele de razboi" să judece" numai pe criminalii prinși in fla­grant delict. Funcționarii vor de­cide pentru fie­care caz in parti­cular dacă este doc a se trimite cine­va in judecarea acestor tri­bunale; sentința acestor tribunale nu va putea fi schimbată, ea este fără apel. [Telegramele particulare mie ziarului «Universul») Mănăstire jefuită de re­voluționari Berlin, 12. — Telegramă din Petersburg. Celebra mănăstire de călugări Paviograd, a fost atacată ieri noapte de revoluționari. Mulți călugări au fost asasinați prin chiliile lor. Mănăstirea a fost prădată. Jefuire în tren Berlin. 12. —Telegramă din Lemberg. Pe linia ferată, Zmerinka și Sesiuunea de toamna a Sf. Sinod­ uri, 12 Octombre, s’a deschis se­siunea de toamnă a Sf. Sinod. La o­­­rele­­ 10 is’a oficiat un serviete divin în catedrala Sf. Mitropolii a Ungro- Vlahiei, de catre I. P. S. Mitropoli­­tul primat, in prezența membrilor Sf. Sinod,, a d-lui M. Vlădescu, ministru cultelor și instrucțiunei publice, a directorului Sf. Mitropoli, etc. După aceea înalții Prelați, îm­preună cu ministrul cultelor, s’au dus la localul Sf. Sinod, din strada Sa­­pienței, unde s’a ținut ședința de des­chidere a sesiune! de toamnă a Sf. Sinod. A presidat I. P. S. S. Mitro­politul Primat , Iosif, fiind presențî toți membri, afară de următorii, cari se află în concediu : PP. SS. LI. Episcop Atanase al Rîmnicului și Gherasim al Romanului, precum și arhhereii Sofronie Vulpescu Craioveanu și Ghenadie Bacaoanul. D. ministru Vlădescu a citit decre­tul regal de deschidere. Au fost realeși prin aclamație mem­brii comisiunilor, cari au funcționat și în sesiunea trecută. Viitoarea ședință se va ține Mer­cur!, 18 Octombrie. STIRÎ m STREIOTATE — Prin poștă — fn cercurile politice din Roma se afirmă că, după deschiderea Ca­merei, guvernul va propune regelui numirea unei nouă serii de senatori printre cari va fi și cunoscutul scrii­tor Gabriele d’Annnunzio. »*, In locul defunctului principe Windischgrtt, comandant al gardei imperiale din Viena, a fost numit mareșalul Beck șeful marelui stat­­major al armatei austro-ungare. Ziarul „Fränkische Kurier“care s’a dovedit că e bine informat în a­­facerea contesei Montignoso, anunță următoarele : Principesa Ana Monica Pia, fiica contesei Montignoso, nu va fi adusă la curtea din Dresda, ci va fi încredințată unei familii catolice, din Bavaria în relațiune cu Curtea saxonă, unde va fi pregătită pentru viața monahală. Două redactori de la ziarul „Es­­pana Nu­eva“ din Madrid, d­in­ Cru­­selles și Bueno, cari s’au hotărât să facă drumul din capitala Spaniei până la Paris călări pe măgari, au sosit Duminică la Bordeaux. Acești turiști originali declară că voiajul lor e o protestare împotriva exceselor automobilismului, care a făcut atâtea victime și de care fi-e groază. ... Contele Goluchowsky, fostul mi­nistru de externe austro-ungar, se va stabili la Lemberg, unde are un mi­nunat palat. Parlamentul persian va ține săptămâna aceasta primele sale patru ședințe, in cari se va discuta regu­lamentul interior. Nu se vor lua în discuție proiecte de legi de­cât după ce vor sosi la Teheran toți deputații din provincie. Din Hamburg se anunță că la societatea literară de acolo s-au adunat până acum 20.843 mărci pentru pro­iectatul monument al poetului Heine. .D. Banca Mac Fadien din L­ondra, care tratează mai ales afaceri comer­ciale și financiare cu India, suspen­­dându-și Sâmbătă plățile, banca co­respondentă Arbuthnot din Madras și-a închis de asemenea ghișeurile. D. Mac Fadien, șeful casei din Londra, s-a sinucis sub un tunel al căei ferate. In cursul săptămânei trecute au murit 28 persoane de ciumă în insula Mauriciui, și s-au declarat 28 cazuri nouă. Suveranii Norvegiei, cari tre­buiau să viziteze Londra săptămâna viitoare, și-au amânat călătoria pen­tru ziua de 30 Octombrie. Guvernatorul general din Nico­­laieff a cerut ministrului de instrucție publică al Rusiei de a-i îngădui să înroleze pe studenții școlilor supe­rioare în cetele „Uniunei poporului rus“, spre a da ajutor la nimicirea revoluționarilor , dar ministrul a re­fuzat declarând că studenții trebue să fie ținuți departe de agitațiile po­litice. ,*. In Statele­ Unite se va înființa un trust al conservelor de carne, cu un capital de 2 miliarde și jumătate franci.­­, Profesorul dr. Frideric Hesse, de la universitatea din Lipsca, s’a împușcat din causa unei boale incu­rabile. In Serbia s’a primit cu mare bucurie demisia contelui Goluchowsky din postul de ministru de externe al Austro-Ungariei. El a învrăjbit Ser­bia cu Austria, încercând să sdro­­bească economicește micul regat bal­canic și a-l sili să-șî cumpere tunuri în Austria. Liberalii italieni au hotărît să comemoreze în chip solemn și strălu­cit, la anul, centenarul ilustrului pa­triot Giuseppe Garibaldi, născut la Nizza la 4 iulie 1807. La Petersburg se desminte for­mal știrea dată de unele­­ ziare cum că generalul Kuropatkin va fi numit vice-rege al Caucazului și se afirmă că pentru multă vreme generalul nu va mai ocupa nici o altă funcție. .% Neplata birurilor se generali­­sează în R­usia, mai ales in gubernia Novgorod. O bandă de țigani au spart un vagon din gara Praga, din care au furat 120000 țigări de foi Portorico. Nu s’a putut da până acum de urma hoților. „*. Desvelirea statuei fostului prim­­ministru italian Crispi, ridicată la Dresda, a fost aminată la o dată ne­hotărâtă. Faptul este comentat. Guvernul japonez a trimes la Manilla pe un ilustru profesor cu în­sărcinarea de a aduna cât mai multe date istorice asupra relațiilor ce au existat în secolele trecute între Japo­nia și Filipine. Ministerul instrucțiunei publice al Ungariei, a ordonat ca Luni, 16 Octombrie, să se facă în toate școlile din Ungaria, serbări in memoria prin­cipelui Francisc Rakoczy. In acea zi nu se vor ține cursuri. Ziarul „Robotnik“ («Muncito­rul»), din Varșovia, organ central al partidului socialist polonez, publică amănunte îngrozitoare despre chinu­rile îndurate, înainte de a muri, de către socialistul Iosef Duda, osândit în Septembrie la moarte de către con­siliul­­ de războie din Kielce, fiind­că luase parte la uciderea a 2 spioni. Călăii,înainte de execuție, ar fi jupuit pielea lui Duda în fășiî, ar fi ars cu fierul roșu rănile sale deschise, î-ar fi înfipt ace sub unghii, etc. Un mare meeting anticlerical s’a ținut la Madrid. S’a hotărit a se cere guvernului libertatea de conștiință, separația bisericei de Stat și expul­zarea ordinelor religioase. In cercurile politice din Roma se comentează foarte mult însemnă­tatea banchetului în onoarea fostului ministru francez Lockroy, dar tocmai în momentul când lumea oficială e toată ocupată de vizita ministrului german Tschirsky. La banchet a ridicat un toast și primarul Romei. O CUGETA.HJ3 JP3S II învățătura este podoaba bogatu­lui și bogăția săracului. Hagaga B BiwaHw­t"«"«.. - mișcare in polițiile din țară D. G. Rădulescu, șef de biuron cl. II, a fost înaintat șef de biuron cl. I în cancelaria poliției Brăila, în lo­cul vacant, iar în locul său a fost numit d. C. Sculi șef de biuron cl. II. — D. A. Gheorghiu a fost numit șef de biuron cl. I in cancelaria po­liției Iași, in locul vacant. — D. Popovici a fost numit șef de biuron cl. II în cancelaria poliției Roman, în locul decedatului G. Cre­­țeanu. — D. I. Davidescu a fost numit șef al biuroului de servitori di Foc­șani, în locul d-­ui V. Cristian, de­misionat. — D. I. N. Popescu, actual ser­­gent-major, înaintat ofițer in compa­nia specială de sergenți de oraș de pe lângă poliția Capitalei, în locul d-lui C. Tisescu, ne­prezentat la post. — D. C. Săndulescu, actual sub-­­ comisar, a fost numit ofițer clasa I în serviciul de pază al orașului Brăila­­ în locul d-lui D. Nicolau, revocat. — D. I. Niculescu, comandant al sergenților din Roșiori, este transferat. PROCESUL" asasinului lui Augusto Mendl [Prin fir telegrafic de la coresp. nostru particular) Brăila, 12 Octombrie. Azi a venit înaintea Curtei cu vara procesai hii D. Jalbă, care a asasinat pe Augusto Mendl. Curtea este com­pusă ast­fel: Alexiu, președinte, a­­sistat de judecătorii Gostinescu și Șuțu. Fotoliul ministerului public este ocupat de d. procuror general Istrati și procuror Eremia. Grefier este Panaitescu. Inculpatul este asistat de avocații Dragulănescu, Victor Nicolau și Ra­­d­u Spanu. Partea civilă, — Rachela Mendl și Victor Mendl,—este asis­tată de avocații Arion, Zamfir Filoti, Lazaroneanu, Grigore Petrescu și Fălcoianu. Sala de ședință este arhi­plină. Ză­resc numeroase d-ne. In comisia juraților sunt domnii Petre Șerbănescu, Constantin Balș, Const. Halbantov, Gh. Purcăreanu, Ion Constantinescu, Ivanoiu Coravin­­sky, Ion Palanca, Ilie Ion, Gheor­ghiu Marin, Antonescu Zanu, Gheor­­ghiadi Ion, Făcăianu. După citirea actului de acuzare, se procede la apelul martorilor și se face interogatorul acuzatului. Jalbă spune că a cerut ajutor ca­sei, prin intermediul representantului Schwab, în urma accidentului ce i s-a întâmplat. Casa Mendl a refuzat însă să dea ajutor, pe motiv că există acțiune la tribunal. Asasinul arată că revolverul l'a cumpărat spre a se apăra, eventual, de două indivizi ce-l urmareau prin București când a fost la spital. Din expunere reese că a primit de la casa Mendl numai 300 lei. Apoi a mers la biuroul casei cu două zile înainte de comiterea crimei ca sa ceară ceva ajutor, insă a fost brus­cat și înjurat de către Augusto Mendl. Jalbă spune că atunci când a fost vorba de împăcare, Mendl nu a voit să ofere nimic. Toate propunerile, zice jalbă, le-a auzit acum după săvârșirea crimei. Neagă că ar fi amenințat cu moartea pe Augusto Mendl. Criminalul spune că Mendl i-a o­­ferit un serviciu, dar tot la eleva­toare, și că l-a refuzat pe motiv că elevatorul se strică în fie­care zi, deci ar fi fost expus la noul accidente. Jalbă mai spune că a avut done întrevederi cu Mendl in ziua crimei când i-a cerut bani. El declară că a mai primit de la sucursala casei din Sulina încă 70 lei în diferite rânduri. Criminalul a fost supus apoi la un interogatoriu de către avocații Arion și Filoti, pe tema cumpărării revol­verului. Depunerile martorilor La orele 2 se procede la asculta­rea martorilor. Lichiardopol, mecanic, arată cum s’a petrecut crima. Nu știe însă că acuzatul a fost la biuron, dar știe că Jalbă a regretat că nu a tras și alte focuri de revolver. Martorul Crovat, contabil la casa Mendl, știe că Mendl a făcut propu­neri de împăcare și i-a oferit sume de bani sau pensie viageră. Martorul zice că i s’a dat lui Jalbă 500 lei la Sulina și 300 la Brăila. Nu era de față când i s’a propus împăcarea, dar a auzit vorbindu-se în cercul casei. Martorul Mih. Cadelcu, spune că a văzut cum a comis acuzatul crima și cum a amenințat pe sergent. Martorul Simon Tederhandler, am­ploiat la biuroul lui Mendel, zice, că venind la un debit de tutun de lângă cafenea, a fost întrebat da jalbă despre August Mendl, dacă se mai înapoiază la biurou. Antony Mendl, prin interpretul Costică Giani, a descris cum a plecat cu August Mendl și cum strada era pustie. Din­spre colțul poștei a­u­­părut de­odată jalbă și fără a spune o vorbă a tras asupra lui Augusto Mendl. Sylvia Leipitziger funcțio­nar la biuroul lui Mendl, declari că casa Mendl a plătit toate cheltu­­elile lui Jalbă, cât acesta a stat în spital la Sulina, apoi i-a trimes di­ferite ajutoare bănești, adresându-i sfatul de a deschide o cafenea sau să primească an serviciu k casa Mendl. Rudolf Schwab din Sulina, de­­clară ca a dat 200 lei lui Jalbă. Acuzatul însă neagă afirmând că a primit numai 20 lei, spuindu-i-se să vie la Brăila spre a cere casei mai mult. Avocatul Nicolau întreabă pe mar­tor dacă dădea bani în coruptul casei de ce nu a luat chitanță. Martorul respunde că a dat de la el acei bani și de aceea nu a luat chitanță. Adolf Edelstein spune că a văzut pe Jalbă de mai multe ori la biuroü insă nu știe ce discuție a urmat intre el și Augu­st Mendl, știe numai că Augusto Mendl i-a zis lui Jalbă ca sunt oameni cari n’au ambele mâini, 61 Revoluționari­ ruși mare roman de actua­li­at­e — de — s». PARTEA A TREIA . Totuși furia lui trebuia să se restrângă asupra cui­va, căci alt­fel marchizul ar fi turbat. De câtă­va vreme totul ii mer­­gea rea! Chiar și imbecilul acela e Ricardi în loc să ucidă pe dom­nul Dermasi, primise un glonț în amar. De ce oare norocul care îi su­­râsese de atâtea ori se întorsese jtefan în contra lui ? Dacă va mai fi avut incâ o pi­cătură de conștiință, picătura a­­ceasta i-ar fi răspuns că Dum­­nezeu și oamenii erau sătul de mrnele lui; dar conștiința nu spunea nimic d-lul de Serrafio­­nta, care credea ca lui ii era permis totul și ca nimanuia intr’o zi nu va trebui să dea socoteală de infamiile ce comisese și pe car­e avea de gând să le comită. Și furia lui se îndreptă asupra d-nei Dermasi, pe socoteala că­reia punea toate nenorocirile ce i se intimplaseră. — Femeia aceia blestemată sau­ devine sclava mea sau trebue să moară—zisese marchizul intr’un paroxism de furie. În loc de a continua să fugă de dânsa, se gândi să-l vorbească și să i se impună. După cum d-na Dermasi spu­sese căpitanului care asistase la bărbatul ei în duelul cu Ricardi, ea se pregătea să plece din Me­­naggio. Conveniențele bunei societăți iî impuneau deci să se ducă să facă o vizită marchizei. D. de Serrafiorita ori are oca­zia aceasta spre a se afla în sa­lonul nevestei lui și spre a șopti in urechia d-nei Dermasi, in mo­mentul în care aceasta se pregă­tea să plece . — Află-te peste o oră pe șo­seaua ce duce la Gádenabora. E vorba de liniștea d-tale. D-na Dermasi nu-și arătă con­­sim­ți mintul de­cât printr’un ușor semn din cap. Tânăra fenice avusese vreme să se gândească asupra celor ce se întâmplaseră bărbatului ei și să prevadă represaliile pe cari marchizul i le pregătea, și deci și ea se hotărâse să aibă o între­vedere cu densul.­­ Dacă nu face ce vreau eu, ii sdrobesc — iș’i zisese și dînsa în mintea ei. Amândouă fură punctuali. D-na Dermasi părea foarte calmă, contrariu marchizului, pe fața căruia se citea agitația care îl frământa. —- Văci cu plăcere, d-nă— zise marchizul—că n’am refuzat să­ m­" acorzi o întâlnire, pe când eu presupuneam că nu ai să vii. — Eu n’am fugit, nici o dată din fața d-tale ; din contră, d-ta ai încercat să fugi de mine—res­­pinse d-na Dermasi surizend marchizului și îndreptându-se cu densul ta spre Cadenabbia. — Ești o femee curagioasă că­reia nu’î e frică de nimic. — De ce mi-ar fi frică? De d-ta in tot cazul nu. — S’ar zice că acum mă dis­­prețuești tot atât de mult cât m’ai iubit acum câ­t­va vreme. — Te-am iubit eu ?! Ești sigur? — întrebă d-na Dermasi cu un ușor accent de ironie. — Dacă faptul că te-ai dat mie nu e o dovadă de iubire, spu­­ne’mi ce altă dovadă mi-ar fi pu­tut da? — Și dacă faptul acesta nu ar fi fost de­cât un capricii“’ trecător9 — Pentru un capriciu al riscat prea multe, prea.... — Nimic mai mult de­cât ce riscă femeile necredincioase. Vei admite însă că am fost foarte no­rocoasă, de­oare­ce bărbatul meu nu a știut nici­odată, nimic. — Și cine’ți garantează că nici nu va ști vre­o­dată ? — Drace, cine vrei să se a­­puce să’î spună că am fost ar­manta d-tale ? Singura persoană care ar fi putut să mă denunțe bărbatului meu nu a făcut-o și acum e mort. — Și morții nu vorbesc. Bietul locotenent, nepotul d-tale, care ne surprinsese la balul de la „Scala”, după ce a Încasat o lo­vitură de spadă de la mine, a fost ucis de fratele lui. Vei ad­mite că moartea lui a fost o a­­devărată fericire pentru noi—zise marchizul cu un sarcasm sân­geros. — Moartea lui a dat t­rtra de­var providențială. — Chiar fără, dînsul însa—con­tinuă marchizul—tot s’ar mai pu­tea face dovada tradărei d-tale. — Ași vrea să știm­ cum ? — u­nele scrisori pe urma că­rora ar p­u­t­e­a fi pus bărbatul d-tale... — Vrei sa vorbești de scriso­rile ce mi-a­ scris d-ta, de­oare­ce eu am fost atit de cuminte să nu’ți fi scris nici un rînd.. — Da, ai fost, atât de cuminte, zise marchizul care începea să'și piardă răbdarea. — Și scrisorile acestea—urma d-na Dermasi cu aceiași liniște neturburată — cu greu ar putea pune cine­ va mina pe ele. — Nici chiar eu? — Nici chiar d-ta. — Chiar dacă ți le-așî cere în mod stăruitor. — Chiar. —­ Cu toate acestea rămîn în picioare eu, care n’am murit și care ași putea avea cu d. Dermasi o explicare foarte puțin favora­bilă d-tale, trebue sa o mărturi­sești. — Nu’țl va conveni să ai a­­ceasta explicare : bărbatul meu nu te va crede pe d-ta, ci pe mine. E zadarnic să lupți, ar pierde. As­­cultă-mă pe mine, care nu’ți mai sunt dușmană ,după ce am avut plăcerea să ’mi răzbun; fugi sau astîmpără-te de aci nainte cu un mielușel; uită că ne-am­ cunos­cut, impacă-te cu nevasta d-tale și caută de trăiește încă mulți ani. Și acum când ne-am înțeles să ne rntoarcem fie­care pe la ca­sele noastre. — Ca să zică nu vrei să ’mî înapoezi scrisorile. — Nu vreau să ’ți înapoez nimic. —­ D-ta trâești pururea pe un butoiu cu iarbă de pușcă. — Căruia eu i-am luat fitilul. Ți-am mai spus că nu mi-e frică. VI Lorenzucci nu mai a­vea nici un moment de odihnă, umbla de colo pina­colo spre a afla cum putuse fi comisă crima de la ci­­mitirul Musocco, își făcu cercetările prin locu­rile vecine celui unde fusese gă­sită vitima pe jumătate caraoni­­zată, dar fără să­ descopere uimit nou. Știm câ din primul moment fost polițist respinsese presupune­rea că femeia fusese arsă chiar pe locul unde fusese găsit sada?­vlui. El însă își făcuse convingerea că asasinarea nenorocitei­­ fusese făptuită în altă parte, la loc în­chis. Deci, prefăcîndu-se vînzător ambulant, cu o cutie conținînd piepteni, ace, nasturi, făcuse în­conjurul cîrciumilor din presu­ra­ cimitirului, pururea cu urechia ațintită spre a culege cuvintele ce puteau scăpa.­­Va­usraia^

Next