Universul, noiembrie 1906 (Anul 24, nr. 300-329)
1906-11-01 / nr. 300
A Din Budapesta se anunță că in ultimul consiliu de miniștri, contele Apponyi a cerut acordarea a 6 milioane de coroane pentru urcarea salariilor învățătorilor. Primul ministru Weckerle s-a opus, dar contele Apponyi a declarat că-șî dă demisia și atunci a cedat și Wekerle, acordându-se suma cerută. Din Budapesta ni se scrie că o delegație compusă din deputații : T. Mihali, Mihail Polit, Martin Kollar, G. Popovici și Coriolan Brediceanu, s’a prezintat toul ministrului justiției, Polonyi, spre a interveni cu preotul catolic din Rózsahegy, Andrei Hlinka, ținut în arest încă de pe timpul alegerilor pentru pretinse agitațiuni panslaviste, să fie eliberat. Casierul principal al liniei melopolitane din Paris, anume Ramat, s-a predat joi seara autorităților, cărora le-a mărturisit că a delapidat 175 mii de franci din 375 mii câte îi fuseseră încrenințate. **. In cercurile diplomatice din Constantinopol se vorbește de apropiata înlocuire a ambasadorului francez Constans, prin d. Etienne., Socialiștii germani vor ține azi, la Berlin și in împrejurimi, cu prilejul deschiderea sesiune! Reichstagului, 80 de meetinguri, spre a protesta în contra lipsei cărnii și a marei sporiri a taxelor vamale. »*, Insula Sakalin, împărțită, cum e între ruși și japonezi, nu mai poate cuprinde pe toți prizonierii politici ruși. Chiar deportații din Siberia fiind foarte numeroși, guvernul rusesc își trimite acum prizonierii politici în peninsula Gamciatka. Japonezii au protestat insă pentru faptul că rușii trimit la Sahalin pe criminalii cei mai primejdioși și la Petersburg se crede că în curând japonezii nu vor mai permite ca insula să slujească drept loc de deportare. Institutul din Hopelberg pentru cercetarea experimentală a cancerului.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1i06 Ortodox Marți, 31 Octombrie.— Apostolul Stachie Catolic Marți, 13 Noembrie. — Stanislas Soarele răsare 7.09; apune 4.50. București, 31 Octombrie. Biblioteci publice libere Sub titlul acesta, bibliotecarul Academiei române, d. Nerva Nadoș, publică o ..propunere“ pe care a supus-o ministerului instrucțiunii publice, în urma unei însărcinări ce a avut, de a cerceta starea actuală a bibliotecelor de pe lângă școalele noastre secundare. D. Nerva Ilodoș arată mai întâi ce proporții a luat în alte țări civilizate mișcarea pentru bibliotecile publice libere. In fruntea acestor țări stau: Engleteza și Statele Unite ale Americei de Nord. In Statele Unite ale Americei erau, în 1891, 3804 biblioteci populare, din care 2380 cu 1—5 mii de volume, iar celelalte cu mai mult de 5 mii, ajungând unele (128) până la 25—50 mii, altele (68) între 50—100 mii, 26 peste 100.000, 1 peste 300.000 și 3 chiar peste 500.000 de volume. Peste 6 ani, adică în 1897, statistica arată mai bine de 4000 de biblioteci cu peste 1000 volume și 3167 cu 5 pană la 3000 mii de volume. In Englitera existau în 1898 în total intre 600—700 de biblioteci, în 300 localități, cu peste 8 milioane volume în total. Londra singură poseda 38 de biblioteci publice libere cu 19 filiale, iar Manchester 15 biblioteci cu 226 mii de volume și cu 12 mii de cititori pe zi.. In această țară s'au strâns în 35 de ani pentru biblioteci 25 de milioane , iar în America de Nord de zece ori atât. Mișcarea în favoarea bibliotecelor populare a început in Germania acum vre-o 15 ani, când s’a atras atenția opiniei publice germane asupra stărei înfloritoare a așa ziselor ,,Biblioteci publice libere“ din Engliteza și America de Nord, și asupra influenței lor binefăcătoare asupra tuturor claselor poporului. Societăți anume constituite și chiar simpli cetățeni cu dare de mână au contribuit la răspândirea acestei mișcări și s-a ajuns astfel la rezultatul că până in 1900 se aflau săli de cărți sau de citire în 26 de orașe ale Germaniei. Gazul orașului Berlin e cu deosebire instructiv pentru țara noastră.Un istoriograf german, Friedrich von Baumer, făcând în 1841 o călătorie, prin Statele Unite, a rămas încremenit auzind oamenii din popor vorbind de „Viețele“ lui Plutarch,și cercetând mai de aproape, a aflat cu mirare despre existența bibliotecelor populare americane și despre cursurile publice libere, întors în patrie, fiind sub auspiciile principelui de Prusia, mai târziu împăratul Germaniei Wilhelm I, și ale soției sale Augusta înființa o societate pentru cursuri și lecturi publice. Această societate pune la dispoziția comunei Berlin primele fonduri pentru înzestrarea bibliotecilor populare, și la 1850 se deschid cele dintâi 4 biblioteci, anume : într-un gimnaziu și nu 3 școli orășenești superioare, și sub conducerea unui profesor și a directorilor celor 3 școli; aceste biblioteci se deschid publicului de trei ori pe săptămână, câte două ceasuri. încetul cu încetul fondurile pentru biblioteci și cu ele și bibliotecile sporesc, până ce ajung la 1898 în număr de 27 cu un total de 628.000 de volume și numărând până la 17 mii de cititori. La început cărțile se împrumutau cititorilor acasă y la 1896 s’a deschis cea dintâi sală de lectură ; în 1902 erau 10. Intr’un număr viitor vom vedea care este starea bibliotecilor existente pe lângă școlile noastre secundare, în carte. Nerva Hodoș vede un sâmbure pentru viitoarele biblioteci publice, și apoi care e propunerea d-sale pentru ca acest sâmbure să dea rodul dorit.tele consiliului de miniștri și ministru al afacerilor străine, după ce a obținut împuternicirea clubului partidului radical al cărui șef este, și a consiliului de miniștri și după ce, în acelaș timp, a obținut și aprobarea regelui, a încheiat cu d. Reval, reprezintantul casei Schneider-Kreuzor, convențiunea preliminară pentru cumpărarea tunurilor cu tragere repede. Condițiunile în care vor fi furnizate aceste tunuri, până acum nu sunt cunoscute. Se zice însă că înțelegerea s-ar fi stabilit pe baza ultimei oferte ce a făcut casa Schneider, în luna Martie, anul trecut. După această ofertă fabrica Schneider se obligă a furniza statului șerb 47 de baterii, tunuri de câmp și 9 baterii tunuri de munte socotite a 359.000 de lei bateria de câmp și 248.000 bateria de munte. Fabrica se angajează ca să furniseze aceste tunuri in interval de 18 luni, iar prima baterie să fie predată, cel mai târziu, in 8 luni de zile de la încheierea definitivă a contractului. Tunurile vor fi predate după ce li se vor face oarecari modificări propuse de comisiunea de artilerie instituită de ministerul de război al Serbiei și care fusese însărcinată cu facerea experiențelor comparative la diferitele fabrici de tunuri. O parte a materialului însă va fi furnizat de fabrica din St.Chamond, în urma unei înțelegeri avută cu fabrica Sneider. Nu rămâne acum decât ratificarea scupștinei, pentru ca această chestie să fie definitiv rezolvată. Dat fiind insă că guvernul d-lui Pașicî se bucură în scupștină de o mare majoritate, nu încape nici o îndoială că Camera sârbească va vota această convențiune. Chestiunea înarmărei artileriei sârbești cu tunuri cu tragere repede își are și ea istoricul ei, un trist istoric, care a împedicat pe Serbia de a se înarma timp de aproape 3 ani de zile. După schimbarea dinastiei, cu venirea radicalilor la putere, s-a hotărât facerea unui împrumut și înarmarea artileriei. Când totul era gata, deodată se ivește o violentă campanie de presă, condusă de cei ce aveau interese de a împedeca înarmarea Serbiei, contra cabinetului Pașicî, acuzându-l că, voind a cumpăra tunurile în Franța, urmărește un mare gheșefi. Nici regele Petru nu a rămas neatins de această campanie violentă. Regele ca să-și decline orice responsabilitate, s’a pronunțat pentru facerea de experiențe comparative. D. Pașicî nemulțumit atunci că nu este lăsat să lucreze așa cum crede dinsul că cer interesele țarei, a pus chestia de încredere la Scupștină și s’a retras. După dinsul au venit la putere tinerii radicali cari au cerut scupștineî un credit de 300.000 lei și au trimes o comisiune de artilerie ca să facă experiențe la fața locului. In acest interval însă vine la ordinea zilei tratarea unei nouî convențiuni comerciale cu Austro-Ungaria.Aceasta știind că economicește Serbia depinde de dinsa,în schimbul convenției comerciale a cerut să oblige pe guvernul sârb să-și ia angajamentul că toate furniturile Statului le va face la industria austro-ungară.Prin aceasta Austro-Ungaria voia să silească pe Serbia, de a comanda tunurile la fabrica austriacă „Scoda“. Lupta care s’a dus asupra acestei chestiuni de către mica Serbie cu marea monarhie Austro-Ungară, este cunoscută de toată lumea și ea cu drept cuvânt se poate numi o luptă omerică. Cu toate represaliile economice ale monarhiei austro-ungare,cu toată temerea ce se simțea în Serbia, de închiderea graniței austro-ungare pentru produsele sârbești, care de secole sunt îndreptate exclusiv spre piețele Austro-Ungariei,tot poporul sârb, se poate zice, de la Vlădică până la opincă, a fost contra cumpărărei tunurilor în Austro-Ungaria. Și guvernul lui Pașicî, revenit la cârma țârei, nu putea decât să asculte de glasul țârei și să respingă oferta Austro-Ungariei. Din această cauză, ca să poată regula relațiunile comerciale cu Austro-Ungaria, și să facă pe placul unei părți a opoziției, guvernul d-lui Pașicî a propus că se obligă să facă în Austro-Ungaria comenzi în valoare de 26 milioane lei; numai Austro-Ungaria să lase Serbiei mână liberă in chestia artileriei , cu atât mai mult, cu cât și comisiunea artileriei, în raportul ce a făcut asupra rezultatelor experiențelor, s’a pronunțat contra lor. Nimic însă n’a determinat pe Austro- Ungaria de a părăsi chestia tunurilor, ceea ce a făcut ca nici până azi să nu se poată ajunge la o înțelegere și a dat naștere la un fel de războiu vamal. Dar n’a fost numai această dificultate. Comisiunea de artilerie în raportul ce a înaintat ministerului de războia asupra experiențelor sale, a clasificat in rândul intâiii tunul Krup și abia în rândul al doilea pe acela al lui Schneider. Din această cauză,opoziția a voit să silească guvernul a se conforma numai raportului comisiunei artileriei, căci „procedând astfel, zice opoziția, guvernul nu face decât să se conformeze unor specialiști din armată și astfel se ridică Austro-Ungariei orice pretext de a cere ca să se facă comanda în Austria și în consecință se va hotărî a mai părăsi din pretențiile sale și astfel se va putea încheia „convențiunea comercială atât de necesară“. Observația opoziției zic guvernamentalii, oricât de logică ar părea la prima vedere, este greșită de la început până la sfârșit. Austria punând cuțitul la gât Serbiei, nu o face cum s’ar crede de dragul câtorva acționari ai fabricei „Scoda“. Scopul ei nu este de natură economică, ci pur politică. Austro-Ungaria voia cu orice preț să fie furnizorul armamentului Serbiei, pentru ca aceasta să fie la discreția ei în cazul unui eventual răsboiu balcanic. Interesele naționale ale Serbiei sunt într-o opoziție flagrantă cu acelea ale monarhiei austro-ungare, care ține sub jugul ei două țări sârbești (Bosnia și Herzegovina) și astfel împedică pe Serbia de a eși la mare și de a căpăta acel plămân atât ide necesar respirației sale econom. Tot o dată Austro-Ungaria își 5 N ochii ațintiți și asupra celui dl doilea plămân al Serbiei, răpit Turcia, asupra Salonicului. Așa vorbesc guvernamentalii. Iată de ce guvernul sârbesc, cu toate că comisiunea artileriei a clasificat in primul rând tunul Krupp, s'a hotărât să cumpere tunul francez. Poate că el este inferior celui german, dar Serbia, nu putea decât să aibe tunul care era sigură că-l poate avea la vreme de grea cumpănă pentru viitorul Serbiei. Desigur că hotărîrea guvernului nu va conveni opoziției, de sigur că acest lucru va indispune mai cu seamă pe Austro-Ungaria și pe Germania, intâiji fiind că nu mai pot ține, mai mult timp, Serbia nearmată și al douilea fiind-că ea se înarmează cu aceleași tunuri cu care este și armata bulgară, ceea ce își are însemnătatea sa. In legătură cu comanda tunurilor, er a plecat la Paris și ministrul de finanțe d. Pacin, ca să închee și un împrumut de 150 de milioane. Dai iu liua de 28 c. s’a semnat noul text al convențiunei. Din partea României au mai fost delegați a lua parte la lucrările comisiunei, d-ni. Burghelea, directorul consular din ministerul afacerilor streine, căp. comandor P. Popovăț, subdirectorul serviciului maritim și d. dr. D. G. Ionescu, administratorul pescăriilor din Tulcea. Din partea Rusiei au luat parte 8 delegați și anume: consilierul de stat privat dr. Oscar Grümm, consilierul de stat Iroust Netzov, șeful serviciului pescăriilor din ministerul de agriculură rus, consilierul de Stat Al. D. Veretenikoi, șef de secție în ministtrul de externe rus, consilierul de colegiu Al. E. Hainemann, reprezentantul ministerului de comerț și industrie rus, consilierul de colegiu T. ikhorsky, reprezentantul ministerul de finanțe rus, consilierul de legiu A. Derătku (român basarabbi), reprezentantul ministerului de terne rus, consilierul de curte N. Sjimnov, inspectorul pescăriilor Mărei Mistre și Dunărei, și ca secretar d asesor de colegiu E. D. Butkievicî, vice-consul imperial. In timpul ședințelor, delegații ruși au vizitat pescăriile domeniului Brăilei , li s’a servit dejunul și prânzul la Filipoiu. In ziua de 27 c., delegații români a oferit colegilor lor un banchet pe vaporul„Domnul Tudor“ al N. F. R , apoi au făcut o excursiune la Crapinia. Cu ocazia acestor excursiuni delegații ruși au admirat modul rațional și științific cum se face exploatarea peștelui in România. La sfârșitul lucrărilor, d-rul consilier Grümm a exprimat mulțumiri d-lui dr. Antipa, președintele comisiunei, pentru modul cum a condus desbaterile. Președintele, la rândul seu, a mulțumit delegaților ruși pentru spiritul de conciliațiune ce au arătat în cursul desbaterilor. ■Textul convenției se va ratifica de ambele guverne, român și rus și apoi se va publica în „Monitorul Oficial“. Marin. Din SERBIA (Coresp particulară a ziarului «Universul») Belgrad, 27 Octombrie. Chestia tunurilor și a împrumutului rezolvite După tărăgăneli de aproape trei ani de zile, în cele din urmă și faimoasa chestiune a înarmărei artileriei sârbești cu tunuri cu tragere repede a luat sfîrșit. Ieri, d. Pașicî, președin CRONICI FEMININE Mișcarea femenină Zilele trecute a avut loc la universitatea din Viena promoțiunea la gradul de doctor a primei femei de naționalitate serbii, anume Julka Georgevici, a cărei teză de doctorat a fost ,, Viața vice-voivodului Monasterly“. Ministrul de interne al Ungariei a numit pe d-șoara dr. med. Valeria Kurtuț (româncă), medic secundar al azilului de copii, din Gyula, care este proprietatea Statului. Direcțiunea societății generale a omnibuselor din Viena, a numit ca inspectoare pe d-șoara Paula Mittler, veche funcționară a acestei societăți. Zilele trecute a încetat din viață in Danzig (Germania) d-na Glisa Emmendörfer, una dintre cele mai active conducătoare a mișcării femenine. Ea s-a distins mai cu seamă in lupta pentru obținerea dreptului electoral politic al femeilor. Partidul democrat din Statul Wyoming (America de nord) a propus pe Miss May Hamilton pentru postul de sub-inspector de Stat al școalelor publice. In Statul Colorado se află față în față pentru aceleași posturi două candidate. Partidul republican votează pentru Miss Caterina S. Craig, iar partidul democrat pentru Miss Donora Maloney. Colegiul școlar din Boston a voit din contra să destitue pe Miss Ripley, care de asemenea ocupă postul de sub-inspector al școalelor, deoarece în timpul oficiului el s-a căsătorit cu un profesor. Din cauza aceasta s-a născut o polemie în presă, cu toate aceste atât presa cât și opinia publică sunt de acord că legea care prescrie profesoarelor din Boston,că in cazul căsătoriei lor să-șî dea demisia, nu este aplicabilă d-nei Ripley, deoarece ea nu este profesoară, ci o funcționară a Statului și că experiența ei pedagogică, recunoscută de toți,poate numai câștiga prin căsătorie. Olimpia Inteligența ferișească Cuvintul inteligență însemnează înțelegere, pricepere repede și ușoară. Este stabilit de frenologî că femeile pricep mai lesne ori și ce lucru, deși convin cu sexul tare, că-l judec mai superficial. Cauza? Creșterea care li se dă. După unii oameni inteligența femeească este coborîtă la zero grade, locul îi este hotărit mai din nainte prin chiemarea ei firească d’a fi soție, mamă și încolo... ceea ce se petrece în afară de cei patru pereți ai ei nu trebue s-o intereseze, căci nu este în raport direct cu legăturile casnice, de unde reese că pentru copii, viitorii lăați î,din care trebue să iasă o na..tinuiilă și pregătită pentru progresul spre care s’avântă cu pași gigantici omenirea, ne trebue niște Joimărițe, cari să nu cuteze, să gândească sau să câștige, prin inteligența și cultura lor, că aceasta e î apanajul bărbaților. Să convenim că sunt slujbe și dregătorii pe cari nu le pot ocupa femeile, de ex. : nu pot fi militari, pentru că se tem și de chițăitul unui șoarece. Nu pot fi deputați și miniștri, pentru că’n parlament s’ar produce mereu crize nervoase. Nu pot fi senatori, pentru că nici una n’ar spune c’a trecut de vârsta de 30 de ani. Nu pot fi preoți, și ’m’ închipuesc că nimic n’ar putea mai bine conveni, ele fiind mereierzătoare. Raiul ceresc s’ar umple de greșiți, de irozi, de netrebnici cu toate că și cel pământesc e tot cam al lor. Nu pot fi genii pentru că ele n’au inventat nici măcar instrumentele de tortură și ghilotina. * ¥ ¥ Aud că intr’un oraș, Causas din America, judecătorii de pace sunt femei. Oare aceasta să nu fie un mijloc de potolire a vrajbelor între femei ? In Wyoming, oraș prin excelență liberal, femeile au aceleași drepturi politice ca și bărbații, procurorul general este o femee. In Decatur, orășel tot in America, populat cu 15.000 de locuitori, situațiunea sexelor e contrarie de ceea ce se vede pe vechiul continent, balanța ,„înclină aici de partea femeilor. Locul de primar îl ocupă d-na Alura Sage, consilierii sunt toți femei. Direcțiunea oficiului poștal o ocupă o femeie. Preot al bisericei Advent este Ana Gregg, dascăl d-na Barnett. Hotelieri, cismari, antreprenorii de pompe funebre sunt tot femei. Cred că ele înmormântează tot, afară de amintiri ! O mică excepție, în Decatur : Postul de hengher e ocupat de un bărbat. ¥ ¥ . Ca și coardele de viță femeile au nevoe de a fi sprijinite și încurajate pentru ca roadele muncei lor să fie bune ; cu toate acestea pretutindeni ele supt singure ividiate, micșorate, descuragiate. Toate condițiunile, sociale și naturale, au contribuit a face un războiu general al femeilor contra bărbaților, cari nu se mulțumesc numai cu ascultarea, ci ’și însușesc un drept asupra sentimentelor ; toți vresc a avea in femeia cu cari sunt strânși legați nu numai o sclavă, dar și o favorită. Vă puteți clar închipui ce poate eși dintr’o femee crescută cu credința că idealul caracterului său este cu totul contrariu d’al omului și că nu poate voi decât prin voința altora. O astfel de educațiune eronată, a împedicat mai multe veacuri desvoltarea intelectuală la femei și după ce au fost ținute astfel in această robie li s’a zis: genii de sexul femenin nu există, invențiuni născocite de creer femeesc n’are să fie. Aceasta a căzut cu totul de când porțile facultăților s’au deschis femeilor, d-ra Scuderi zice bine : Singurul avantagiu ce au oamenii, mai presus de femei, este libertatea! Dacă tovărășia dintre om și femeie ar fi dreaptă, fără asuprire și dânsa ar fi lăsată să ajungă prin cultură la un traiu demn de ori-ce ființă omenească, care s’aducă bucurie vieței, familiei și dânsei, ea desigur n’ar mai lupta atunci să aibă „o carieră“ numai spre a-și revendica niște drepturi răpite, iar nu cuvenite bărbatului, zidit mai puternic numai în spate, în colo ca inteligența, antropologii n’au găsit de fel deosebiri la femeia pusă în capul ori și căror afaceri și funcțiuni n’a probat altfel. Să luăm exemple ce poate fi mai greu, mai spinos decât a purta pe cap o coroană împărătească și cu toate acestea Semironida, Didona, Cleopatra, Elisabeta a Englierei, Ecaterina a Rusiei, Maria Teresia a Austriei și Victoria a Angliei, n’au fost și ele tot așa de inteligente, înțelepte și glorioase ca și cei mai vestiți monarh! ? Despre priceperea femeei în scenele de iubire, de devotament, cum și de puterea inteligenței sale în conducerea gospodăriei, nici să nu mai vorbim, ci amintesc numai în treacăt, anecdota următoare . Un bărbat și o femee se certau pentru greutatea muncei lor, fiecare susținând-o pe a sa. Plictisită într’o zi femeea, zise soțului său: Știi ce, Vintilă, rămâi tu acasă și me duc eu la plug. Ce se întâmplă? Luxandra ară, ghiapă, semănă ogorul ca un voinic, iar Vintilă opări copilul în scăldătoare, vărsă putineiul, sugrumă vițeaua, arse malaia ’n țest, îi scăpă cobilița pe gârlă, tortul pe topitoare, pînza pe isvor iar când sosi Luxandra seara, pe Vintilă îl găsi în coteț cosîind, clocea, într’o văcălie de oiur ouăle gâștei pe care o lăsase să moară de foame. Smaln. Noua convenție de pescuit istre România și După cum am anunțat, zilele trecute s’a Întrunit la Galați comisiunea mixtă română-rusă pentru revizuirea și încheerea unei nouă convenții de pescuit între România și Rusia. Se știe că la 1901 s’a întrunit la Odesa o comisiune ruso-română, care a stabilit prima convențiune de pescuit care a intrat in vigoare în acel an. Prin această convențiune se stabilesc pentru pescuitul în apele române și ruse o serie de măsuri destinate a cruța peștele, identice cu măsurile prevăzute în legea pescuitului din România. In timpul de 5 ani de când s’a aplicat convențiunea, s’a simțit nevoia complectărea convențiunei prin nouă măsuri. Președinte al comisiunei întrunită la Galați, a fost ales d. dr. Antipa, directorul general al pescăriilor noastre. Comisiunea a lucrat 10 zile și in Evenimentele din Rusia (telegramele Agenției Române) Procesul unor răzvrătiți Vladivostok, 30. — Agenția Vestnik spune că tribunalul de războiu din Rasdolnaia și-a dat ieri verdictul în procesul soldaților fortăreței cari se răsvrătiseră la 10 octombrie. Principalii acuzați au fugit; din 107 acuzați de față la darea sentinței, 43 au fost condamnați la închisoare, 44 la pedepse disciplinare, iar ceilalți au fost achitațî. (Telegramele particulare ale ziarului «Universul»j Cadeții persecutați la Odesa Viena, 30. ■— Se anunță din Odesa că, în urma ordinelor guvernatorului, au fost arestați mulți membri ai partidului cadeților. Persecuțiunile îndreptate contra acestui partid provoacă mare indignare în poporațiune. Comisiunea electorală va demisiona în semn de protestare. Atentat cu bombă la Moscova Berlin, 30. — Telegramă din Petersburg. Din Moscova se anunță că azi dimineață a fost aruncată o bombă pe strada Tverskaia. Atentatul era îndreptat contra căpitanului orașului Reinhof, care a rămas neatins. Atentatorul a fost ucis de un polițist. ____________ Da la consiliul județean ȘEDINȚA IV Ședința se deschide la orele 3 d. a. Se dă citire procesului verbal al ședinței precedente și se aprobă. La ordinea zilei a fost votarea mai multor credite, cari in mare parte au fost votate. D. Vlahiuțî-Slălineanu, luând cuvintul, spune că pentru ferma ce județul are intențiunea să înființeze, să ceară ministerului domeniilor, ca să-î cedeze un teren de pe vre-o moșie din apropierea Capitalei. Tot de odată d-sa propune ca să se aleagă o comisiune din sinul consiliului care să se ocupe cu această afacere. Consiliul aprobând propunerea, alege în comisiune pe d-nii Vlahuțî- Slătineanu, Niculescu-Dorobanțu, Nedelcovici și Podgoreanu. D. profesor Grigoroviță propune ca să se acorde o subvențiune societății de cultură macedo-române. D-sa spune că față de cele ce se petrec în Macedonia nici unui român nu e permis să stea nepăsător și cu atât mai mult incumbă aceasta autorităților. La propunerea d-lui Grigoroviță s’au asociat și d-niî consilieri Mănescu și Șișman. D. prefect e de părere să se dea acestei societăți deocamdată 200 lei din fondul cheltuelilor extraordinare pe anul curent, rămânând ca în budgetul anului viitor să se prevadă o sumă mai mare. Consiliul aprobă propunerea. Orele fiind înaintate, ședința se ridică rămânând ca consiliul să țină o nouă ședință la orele 2 d. a. IV. T.—..mimai « . o lasstitutul din Heidelberg pentru cercetarea experimentală a cancerului — Vezi ilustrația — In ziua de 25 Septembre s’a inaugurat la Heidelberg cu o deosebită solemnitate institutul pentru cercetarea experimentală a cancerului, care este primul în Germania. La această serbare a asistat și marele duce de Baden. Acest institut s-a înființat în urma inițiativei luată de profesorul de chirurgie dr. Vincențiu Czerny și se va ocupa cu problema etiologiei și therapiei cancerului, din diferite puncte de vedere, cuprinzând trei secțiuni : anatomică, chemico-biologică și parasitologică. UN ROVEXIE PIS Ex Vremea le cumpără, nevoia le vinde._______ ȘTIRI DIN STREINATATE — Prin poștă — Regele Eduard al Angliei a împlinit alaltă ori 65 ani. La 3 Octombre se va inaugura cu o deosebită solemnitate in Magdeburg o statue a împăratului Frideric 111. împăratul Wilhelm va fi reprezentat de fiul său, principele de coroană Wilhelm. Viitoarele manevre imperiale ale armatei germane se vor face în toamna anului 1907 în Bavaria. .*» Un incendiu violent a distrus fabrica de tăbăcărie Woschnagg din Ciln (Austria). Pagubele sunt de aproape un milion de franci. .*. Papa Pius a numit pe arhiepiscopul din Nazos, Filip Damassel, patriarh al Ierusalimului. .. Cele mai multe șanse de a fi numit ambasador al Franței la Berlin le are senatorul radical contele d’Aunay. f. Ziarul „Leipziger Neuesten Nachrichten“ desminte știrea că principesa Pia Monica, fiica contesei de Montignoso, fostă principesă de coroană a Saxoniei, va fi crescută într’o mânăstire. In privința aducerea micei principese la castelul regal din Dresda, se va lua o hotărîre definitivă, numai după reîntoarcerea regelui Saxoniei. Procesul falsului căpitan din Koepenick va fi judecat în actuala sesiune a Curții cu jurați din Berlin. Din cauza numeroșilor martori, procesul va ține mai multe zile. împăratul Francisc Iosif va sosi la Budapesta în ziua de 15 Noembrie și va sta acolo în tot timpul ședințelor delegațiunilor. De sărbătorile Crăciunului, el se va întoarce la Viena. • Din Roma se anunță că propunerea profesorului Waldstein pentru participarea străinătății la săpăturile de la Erculana a fost primită de comisiunea centrală a antichitaților. Săpăturile pentru desmormîntarea marelui oraș vor începe în curând. ,*, La Bajnok (Ungaria) s’a prăbușit magazia de grâne a Băncei ungare de sculpt, o clădire cu trei caturi. In magazie erau depozitate 90.000 de chintale de grâu. Pagubele sunt enorme. In dărâmături au pierit trei oameni. ,*v Ambasador al Angliei în Washington, în locul lordului Durand, va fi numit lordul Curzon, fost vice-rege al Indiei. Dieta Prusiei este convocată pe ziua de 8 Ianuarie 1907. La Petersburg va începe zilele acestea un interesant proces în contra interpretului coreean Kimchumdang, care, la 31 Decembrie 1905, a asasinat pe primul-ministru coreean Jiongui. Interpretul, unul din oamenii cei mai culți ai țării lui, considera pe ministru trădător și-l ucise.Printre martori sunt citați foarte mulți funcționari superiori, mai cu seamă de la ministerul de externe. Ziarele engleze spun că locotenentul suedez Gungmann pare a fi rezolvat problema telegrafiei fără fir. Invenția lui a fost brevetată în Franța, Anglia și Germania. Până acum sistemul n’a putut fi întrebuințat decât pentru comunicațiile între camerile unui hotel sau între două trenuri trecând unul pe lângă altul. Comunicațiunea a putut fi stabilită cu un tren expres, care mergea cu o iuțeală de 64 kilometri pe oră. B s,*. Din Fiume se anunță : Grădinarul Théronde, în vârstă de 58 ani, într’un acces de gelozie a împușcat pe soția sa și apoi s’a sinucis. Nenorocitul își comandase acum câteva zile un sicriu, pe care l-a adus acasă. Ziarul parizian „Le Matin“ organizează pentru 1908 un concurs de baloane dirijabile între Paris și Londra. Pentru premii s’au strîns pînă acum 250.000 de franci. ........................................■-■« « CT « 'CM ' ..................... .mwii îossmM la ifesiaț© D. C. Procopici a fost numit, pe ziua de 1 Noembrie, impiegat auxiliar cl. I, în direcția comptabilitaței generale a Statului, în locul d-lui N. G. Popescu, trecut în altă funcție. D. Al. N Ionescu, actual impiegat auxiliar cl. II în direcția datoriei publice și pensiunilor, a fost numit impiegat auxiliar cl. I în direcția comptabilității. D. I. V. Neacșu, impiegat auxiliar cl. I în direcția comptabilității, a fost numit impiegat definitiv cl. H în locul d-lui D. G. Gristodorescu, trecut în altă funcție. D-niu G. Mărculescu și G. Malinescu au fost numiți impiegați auxiliari cl. III în serviciul exterior. Adunarea iârftâ a Sindicatului ziariștilor Sindicatul ziariștilor a ținut, aseară, în localul Camerei de comerț, o nouă adunare generală, fiind prezenți 34 membri. D. prezident I. Procopiu luând cuvîntul exprimă satisfacția comitetului pentru solidaritatea ce există în presa românească prin existența și progresele făcute de sindicat. D-sa vorbește apoi despre chemarea ziaristului și rolul important ce i1 joacă în societate. Intre altele noi ziariștii, spune d-sa, avem un teren comun pe care ca cetățeni ai României trebue să ne întâlnim și să lucrăm împreună. “’Acest teren îl alcătuește acele mari chestiuni pe care se reazimă propășirea românismului în viitor. Presa, fără deosebire de culoare politică, trebue să lupte pentru limba și cultura românească, pentru înfrățirea ce trece peste hotarele regatului nostru, pentru întărirea elementului țărănesc care stă la baza edificiului nostru național. Vorbind apoi de datoria pe care o au ziariștii ca să apere principiul libertății presei, d. Procopiu spune că eî trebue să vegheze ca această libertate să nu fie distrusă prin propriele ei arme. Pentru aceasta ziariștii trebie să se opună contra tendințelor acelora cari vor să facă din presă un auxiliar al calomniei, al invidiei și lașităței, un mijloc al manifestărilor obscene, un canal de insulte și ul tragic. D. președinte termină arătând cri, acestea fiind ideile și simțluințele comitetului, va lupta ca să facă din „Sindicatul presei“, representantul adevărat și puternic al intereselor ziariștilor și al demnităței și prestigiul ziaristicei. D. Lagomirescu vorbind apoi în chestiunea ridicărea prestigiului presei, după vii discuțiuni, membrii sindicatului votează în unanimitate următoarea moțiune : „Sindicatul ziariștilor în adunarea sa generală de la 30 octombrie 1906, exprimându-și credința că nu este îngăduit unui ziar românesc să fie subvenționat de societăți străine cu scopuri ostile intereselor românești, și considerând că purtarea unor asemenea gazete este incompatibilă cu menirea instituției naționale a presei românești, cum este sindicatul, trece la ordinea zilei“. Adunarea admite în urmă ca membri in sindicat pe d. Petre Ciorăneanu, fost membru al sindicatului, și pe d. Vasile Popp de la „La Rourmanie“, sum misioi — Mare roman de moravuri — Sărutarea oprită După un moment teribil de luptă și de reculegere, tinăra fata își înălță cui mândrie capul. Ochii erau plin! de scântei și cu pumni strânși, cu gura încleștată, vorbi Amalie!. — D-ta a fost însărcinată să ■ mă alungi de aici? zise ea. Ei bine !... voi pleca. Dar să spui aceleia care mă alungă, că deși sunt mamă, am remas mereu fată cinstită. Imi duc rușinea cu mine, dar infamia rămâne aici... Și aruncând, departe plicul cu biletul de bancă, adaogă : — N’am nevoe de banii lor! Apoi eși, mândră și desprețuitoare. Julieta ajunse astfel la poarta palatului, tocmai când se pregătea să iasă, un gentilom tânăr și elegant, intra. Era Raul de Juranda. — Ai... esclamă dinsul vesel, aținând calea tinerei fete, așadar frumoasa Julieta pleacă așa de timpuriu ? — Frumoasa Julieta, domnule, pleacă pentru că a fost alungată. — Tu?... Am fost alungată?... Ah !... și pentru ce? — Pentru că sunt victima unei infamii și pentru că port in mine rușinea unei crime odioase...Voi devnni mamă!... Haide, lasă-mă să trec !... I Familia Stourop. In modestul apartament pe care o ocupa familia Roubot în mahalaua Saint-Denis, Julieta era așteptată cu oarecare nerăbdare. Tinăra fată făgăduise să se întoarcă în ziua aceia mai de timpuriu, și acum se neliniștiau de întârzierea ei. Alcide Roubot, tatăl fetei, un om cum secade, ras, chel, scurt de statură, gros și burtos, venise acasă într’o fugă, pentru a cina cât se putea mai repede, între o repetiție, o lecție și o reprezintarm. Și el fu mirat puțin, când vezu că Julieta nu se întorsese încă ; cu toate acestea, cu cea mai perfectă siguranță, alungă neliniștea soției sale. — Vor fi reținut-o în strada Saint-Dominique, zise dinsul, să nu ne neliniștim... Să mâncăm... Haide Titino, să ne punem la masă! Muzicantul se apropia de fotoliul în care soția sa stătea țintuită deja de mai mulți ani, și-și trecu mâinele prin părul fetiței, care stătea pe un scăunel la picioarele mamei sale. D-na Roubot își dezmierda și dînsa copila, și spunea soțului ei: — Titina a preparat astăzi mâncarea... și tot ea va servi-o! Biata fetiță se arăta de timpuriu o gospodină de frunte. Se așezară la masă. O cină simplă, compusă dintr-un singur fel de mâncare; de altfel, și Roubot era foarte grăbit. Gând după reprezentație, Roubot se reîntoarse acasă—era după miezul nopți! — Titina dormia, dar nevastă-sa, care se culcase cu ajutorul unei vecine devotate, il aștepta, deșteaptă încă. — Julieta nu s’a reîntors! îi zise dînsa, îndată ce-i văzu. — El bine! zise muzicantul, asta înseamnă că aveam dreptate... Aț reținut-o la domnul marchiz... Julieta s’a gândit că nu vom fi neliniștiți, de vreme ce știam unde era, și de aceia nu ne-a mai înștiințat... Alcide Roubot reuși să-și liniștească nevasta, și cum în ziua aceia avusese foarte mult de lucru și cădea de somn, se culcă și adormi îndată, adine. A doua zi dimineața, pe cinci cu un coș în mină, se pregătia să se ducă după târguele, un agent de poliție care-l aștepta la portar îi spuse că domnul comisar al cartierului îl ruga să se prezinte fără întârziere la biuroul său; cu toată stăruința muzicantului, agentul nu voi să spue care era pricina acestei invitații. Comisarul îl cunoștea pe d. Roubot, care era destul de popular în cartierul său. El știa cu ce om cum se cade avea a face, și numai din simpatie, pentru a-i micșora durerea, îl invitase la biuroul său. Comisarul nu știa cum să înceapă vorba, dar in sfârșit se hotărî și zise muzicantului: ■— Nu, așa că eri ai așteptat-o în zadar pe fiica d-tale mai mare, Julieta? — S’a întâmplat o nenorocire ! exclamă Roubot sărind în sus. A fost zdrobită în vreo cădere !... Sau poate e moartă? * —*Nu, nu, fii liniștit... Fiica d-tale este victima unui accident, dar este in viață... și nu e de loc rănită; vei putea s’o vezi peste câteva momente, să-l vorbești, s’o îmbrățișezi. — Oh!... unde e scumpa mea Julietă ? — Secretarul meu te va conduce lângă dînsa. In trăsură, secretarul, care ’și primise lecția de mai înainte, spuse muzicantului că Julieta întorcându-se acasă, străbătuse podul Concordiei ; că, probabil, îî venise rea tocmai atunci, și se sprijinise de parapet... cum se făcuse nu știa bine, dar cu siguranță că tânăra fată se aplecase prea mult înainte.... și căzuse în apă. — S’a înecat ? — Nu. Niște marinari au salvat-o și a fost transportată la spital. Și-a revenit în fire de mult... dinsa ne-a dat adresa dumiale. Acuma e în afară de orice primejdie, dar se înțelege că vei găsi-o încă foarte obosită. ... La spital, muzicantul, care era foarte emoționat, fu introdus mai întâi într’o sală de așteptare. Un servitor veni să-i anunțe că doctorul Tansart avea să se coboare îndată. In adevăr, puțin după aceia, doctorul intră. Secretarul comisarului îl prezentă pe d. Roubot și se retrase. Doctorul era un bătrân cu inima de aur; era destul de vioi încă, și avea ochii pătrunzători și dulci. Cu toate că trăise atâta amar de ani în mijlocul durerii, inima sa nu era încă secată, sufletul nu-i era împietrit. Din conti durerea îl învățase să fie mai i dulgent, și să judece lucrul printr’o prizma de vedere a largă. Simția o milă nețârmut pentru orice ființă pe care o dea dușmănită de destin. Când Julieta ii fusese adu înecată, el presimți, ghici o dimă.... îngrijise atâtea alte fi care erau în aceiași situație ! — Fără îndoială, zise dînși ridicând pânza cu care era acperită tinăra fată, iarăși o deșirare din amor! Lucru ,bizar... morul, această sfîntă inspiraț: care intr’un mod logic n’ar fi tibuit să fie decât un izvor viață... devenia prea adesea cauza morței. Și examinând-o pe Julieta, dăugă . . —• Ge fată drăguță!... Să dăm silința s’o salvăm... Nunde mar fi prea târziu!... (Va urma)