Universul, decembrie 1906 (Anul 24, nr. 330-357)
1906-12-01 / nr. 330
4 Statuia dia Budapesta a centeiuî Inliü Andrassy (Vezi explicația) CalemSar pe anul 1ÎM>6 Ortodox Jouî 30 Noembrie.—[ Ap. Andrei Cili oic douî, 1-3 Decembrie.— Lucia Soarele rusare 7.45; apune 4.34 București, 30 Noembrie. Trebuințele căilor ferate Se publică partea a doua a raportului adresat de d. directorgeneral al cailor ferate d-lui ministru al lucrărilor publice asupra îmbunătățirilor de adus serviciului căilor noastre ferate,—raport a cărui primă parte am rezumat-o în acest loc in numărul nostru de atet á-ori. In afară de cererile, amănunțite acolo, și pe cari se vom mai rezuma odată mai jos, ar mai fi așadar de o necesitate mai mult sau mai puțin urgenta : îndoirea (dedublarea) liniei ferate dintre Ploești și Câmpina, reclamată de traficul din ce in ce crescând al petrolului. Lucrările de terasament pentru această linie dublă s’au contractat deja din creditul acordat în sesiunea trecută; pentru completare s’ar mat cere o sumă de 3.200.000 lei. Lărgirea stațiunilor Comarnic, Bușteni și Sinaia se cere de asemenea, tot din cauza traficului crescând. E vorba ca primele două gări sa fie mărite, iar în apropiere imediată de Sinaia, la Isvor, să se creieze o gară specială de mărfuri. Pentru toate aceste lucrări s-ar cere o sumă de 4 și trei sferturi milioane. Un credit de 3 milioane ar mai fi necesar pentru creiarea unei gări de împărțire a vagoanelor (triaj) între București și Ghitila. Astăzi din cauza insuficienței gărilor cari se găsesc în apropierea Bucureștilor și mai ales a gării de la Ghitila, vagoanele de mărfuri cari sosesc in gara de Nord nu sunt alese, clasate după ordinea și necesitățile descărcării. Din cauza aceasta, mai ales toamna când traficul e mai mare, manipulările sunt grele în gara București și reclamațiile, în aceiași măsură, numeroase. O gară de triaj, între București și Ghiula, legată de stația Mogoșoaia, ar ușura mult acele manipulări. Direcția generală a căilor ferate mai are nevoie de o sumă de o jum. milion, ca credit suplimentar pentru terminarea lucrărilor gării de triaj din Constanța, (peste suma de 1.200.000 deja acordată). In sfârșit, se mai cere un credit de 420.000 Iei pentru lărgirea garei de la Adjud, una din gările care din cauza îngustimei pricinuește mari greutăți traficului din Moldova, și un credit de 300.000 lei pentru construirea mai multor localuri necesare serviciului de revizuire al vagoanelor. Recapitulând acum toate creditele enumerate și în partea întâia și in partea a doua a raportului d-lui director general al căilor ferate, am avea : Pentru cumpărare de material rulant: 23 milioane și jumătate; pentru depozitele de mașini și instalații 38/4 milioane ; ateliere de reparații de tot felul 3 milioane ; refacerea liniilor 33/4 milioane ; lărgirea gărilor 8 lum ; construiri de localuri de serviciu 2 milioane ; consolidare de poduri 5 IjI; îndoirea liniei Câmpina-Ploești 3*/,; șoproane pentru cereale */3 și apărarea liniilor contra zăpezii Kirilf3 milion. Toate acestea laolaltă ar însuma 551, milioane. >• Este bine înțeles ca ar fi cu neputință a se acorda toate acest credite deodată sau într'un singur an, având in vedere insă că ele reprezintă cheltueli din care cea mai mare parte, dacă nu chiar toate, sunt menite a contribui la o viitoare sporire și a veniturilor căilor ferate, acordarea lor treptată, și în cel mai scurt timp posibil, desigur că se impune POLITICĂ EXTERNA Situația, in Spania Evenimentele care s’au desfășurat zilele trecute în Spania, sunt pe cât de interesante pe atât și de grave. Se știe că guvernul prezidat de generalul Lopez Dominguez, luase mai ales sub imboldul ministrului de justiție contele de Romanones, hotârirea să prezinte Cămărilor un proect de lege asupra asociațiunilor și să deschidă astfel lupta înpotriva clericalismului care a cuprins de sus până jos tot organismul social din Spania și care a înăbușit sistematic toată vitalitatea și toate progresele acestei nefericite țări. Bineînțeles că într’o țară în care clericalismul are astfel de rădăcini, lupta pe care guvernul Lopez Dominguez a întreprins’» trebuia să fie o luptă din cele mai grele și cei ce cunoșteau bine situația din Spania prevedeau că legea va fi amânată prin manoperile bisericeî a lot puternice, care va reuși să restoarne ministerul ce va cuteza sa o aducă pentru prima oară în parlament. Ei nu s’au înșelat. Abia generalul Lopez Dominguez depusese pe biurourile Camerei proiectul său și în rândurile majorităței se si iviră numeroase discursuri. D. Moret, șeful uneia din fracțiunile liberale pe de o parte și d. Montero-Rios, șeful celeil’alte fracțiuni liberale, sub diferite cuvinte și în forme diferite se împotriviră deo potrivă legei asociațiunilor. In timpul acesta conservatorii strîns uniți sub șefia d-lui Maura, precum era de altminteri firesc, nu încetară să facă înpotriva proiectului cea mai aprigă propagandă și să aute încă neînțelegerile ce se iviseră în rândurile majorității. Viizând că are de a face cu o opozițiune surdă și ascunsă, generalul Lopez Dominguez provocă o mare desbatere în Cortes, și ceru sprijinul sincer și necondiționat al întregului partid liberal, pentru a putea susține lupta înpotriva bisericei. La acest apel cerut pe față și cu toată stăruința ce o impunea gravitatea situațiunei, partidul liberal fu silit la lumina zilei să răspundă printr’un vot de încredere dar dedesubt el nu renunța la hotărîrea lui de a împudeca pe căi piezișe votarea legei asociațiunilor și pe când d. Moret în Cameră aproba politica generalului Lopez Dominguez, la palat printr’o scrisoare de acum încolo istorică, o denunță Regelui. Prin acest act manopera devenea evidentă și influențele clericale care exploatând rivalitățile personale și nemulțumirile înguste și nepatriotice ale unora, semănaseră germenul discordiei în sinul partidului liberal, aceste influențe se trădară în toată puterea cuvîntului. Generalul Lopez Dominguez demisiona imediat. Regele chemă pe d. Moret am putea zice, nu pentru a-î încredința constituirea ministerului, ci pentru a oferi propriului său partid și opiniei publice în genere, prilejul de a -i da pedeapsa ce i se cuvenea. Intr’adever ministerul Moret fu osândit să nu trăiască decât două zile. Președintele Camerei, unul dintre membrii cei mai influenți și desigur membrul cel mai înaintat și cel mai hotărit anti-clerical din tot partidul liberal, d. Ganaleras, refuză să prezideze Camera sub un guvern condus de d. Moret, iar generalul Lopez Dominguez, în aplausele prelungite ale Senatului, veșteji atitudinea d-lui Moret și arătă cum cu știință sau fără știință, atitudinea lui amenința reușita marelui proect pe care majoritatea poporului spaniol il aștepta de la ocârmuitorii săi cu o așa de vie nerăbdare. D. Moret fiind silit să demisioneze în aceste condiții dureroase pentru el. Regele făcu apel la d. Montero- Rios. Acesta refuză insă sarcina ce Alfonso XIII îi încredința și atunci ca să afirme dorința lui de a susține până la sfârșit partidul liberal în politica lui anticlerical», tînărul monarh însărcina pe veteranul liberalismului spaniol, pe bătrânul Marquiz de la Vega de Armizo, să formeze un minister de concentrațiune liberală. In acest chip pentru moment cel puțin tactica clericalilor care consta in a divide pe liberali, pentru a împedica venirea proiectului înaintea parlamentului, nu a reușit și desigur că daca nu a reușit, meritul revine în primul finej Regelui. De aceea, fără a pierde vremea, clericalii au și început să se întoarcă inpotriva lui Alfonso XIII. , Papa i-a scris o lungă scrisore autografă, pentru a-i arătă, perirnifișle la care expune dinastia spaniolă-Sprsținând mișcarea anti-clerica'iar../,jir preoții în toate colțurile.&ppiei organizează țatriKrirî do AchMwPs ' în potriva legei asociațiuQjW .$ na .se 'silesc ifi, aceste Întruniri să amenințe pe Rege cu trecerea lor la Carlism, dacă nu iea apărarea drepturilor sau mai buna zis a privilegiilor bisericei. Aristocrația deasemenea urmând inspirațiunile clerului, dă semne de răzvrătire înpotriva Coroanei. 500 de doamne din înalta aristocrație s’au întrunit la Madrid în saloanele Ducesei de Bailen pentru a protesta in contra legei asociațiunilor și pentru a iscăli o petiție Regelui în care i se cerea categoric să nu mai dea augusta lui încredere guvernelor ca urmăresc o politică anti-clericală. Nu știîi ce impresie vor fi producând aceste amenințări lui Alfonso XIII, dar ceea ce e sigur, e că ele au produs in cercurile liberale și democratice din Spania, o exasperare atât de mare în potriva clericalilor încât daca lupta va fi crâncenă și lungii putem fi însă convinși de pe acum că nu va fi părăsită de poporul spaniol care a hotărît să plătească cu prețul chiar al unui rezboiu civil emanciparea sa de sub epitcopia bisericei. Oricare ar fi fasole prin care politica anti-clericală din Spania va fi chemată să treacă, isbânda ei pentru noi nu este îndoinică. Ceea ce este insă îndoelnic pentru noi, și ceea ce devine din zi în zi mai îndoelnic, este dacă Regele va putea să-și păstreze tronul in mijlocul tulburărilor la care această politică fatal va da naștere pe pămintul spaniol. Nu trebue să uităm că până acum dinastia lui Alfons XIII, nu s’a menținut pe tronul Spaniei decât tocmai prin sprijinul elementelor reacționare și clericale, și că înpotriva acestei dinastii au stat două forțe, carlismul și republicanismul. Regele punânduse în fruntea mișcărei anticlericale se poate întîmpla ca toate forțele reacționare sub îndemnul și cu ajutorul bisericei să devină Carliste și ca Alfons XIII, să se găsească în fața unui mare curent Carlist și unui curent republican care sporește neîncetat și să nu aibă drept reazim decât elementele democratice incorporate într-un partid liberal micșorat și divizat și atunci naște întrebarea, și vor oare aceste elemente destul de numeroase și destul de puternice pentru a ține pept unei asemeni coalițiuni? Nu vor preferi chiar aceste elemente liberale, odată ce au intrat pe calea largă a democratizare, să Lispingă politica lor până la ultimele ei consecințe și să proclame republica mai bine decât să rămâe credincioase unei monarhii care dacă are azi norocul să aibă în fruntea ei pe un tînar iubitor de progres și însuflețit de idealurile timpului, poate să aibe mâine iarăși un rege reacționar opus tuturor năzuințelor moderne și supus influențelor reacționare ale preoților? Acestea sunt întrebări care trebue să frământe mintea lui Alfonso XIII când cu iuțeala fulgerului străbate în automobil ținuturile pietroase și sărace ale regatului sau odinioară glorios. Nu e vorba, el trebue să-și zică că dacă ar susține clericalismul nu ar grăbi decât isbânda republicanismului și că atunci in fața a două pericole deopotrivă de mari preferă să aleagă pe cal ce-l lasă cel puțin să lucreze după convingerile și simțimintele lui decât pe cel ce l-ar sfii să-și calce pe inimă și să-și coboare demnitatea prin tocmeli sufletești. * Și cine știe daca istoria nu va fi recunoscătoare de aceasta și nu-i va da dreptate oricare ar fi soarta ce-l așteaptă în viitor pe el și pe dinastia lui. î. G. fc>. © II FRANȚA (Coresa particulară a ziarul în «Universul») Paris, 27 Noembrie. Drama din Aurillacuri au fost găsiți morți la Aurillac, cu capetele sdrobite de gloanțe de revolver, un UnSr secretar de avocat și o artistă de cafe-concert. Ancheta a stabilit că cei două tineri se înțeleseseră să-și curme firul vieței lor. Tinerul, anume Meynier, avea de mai multe luni relații cu artista cunoscută sub numele de Andree Derval, dar al cărei nume adevărat era Jeanne Neveu, originară din Bordeaux, între ei domina cea mai perfectă înțelegere, și probabil că ideia că nu se vor putea căsători i-a împins la durerosul lor sfirșit. Când gazda lor, îngrijală că nu-i mai văzuse de 24 ceasuri, puse un lăcătuș să se deschidă odaia, cei două tineri erau întinși pe pat, îmbrățișați încă. Meynier, după ce-și ucisese amanta trăgându-i un glonț întâmplă, se împușcase la nudul său. Familia lui Meynier a reclamat,îndată cadavrul nefericitului finer. Corpul Jeannei Neveu a fost dus la morgă. Urmările mustrărea de erntet. Un mecanic italian, care se afla la Marsilia de vr’o 15 zile, s’a înfățișat di dimineață la primăria din localitate și a cerut să vorbească șefului siguranței, avînd să-i comunice ceva urgent. Un sergent ,duse pe misteriosul musafir la d. Tardy, ale cărui biurouri se află în dosul primăriei. In fața șefului siguranței, mecanicul spune următoarele:: ,,Mustrarea de cuget m’a adus înaintea d-tale. Me numesc Ubaldo Grimaldi și sunt lucrător mecanic la Genova. Citind ziarele din țara mea, am aflat moartea unuia din tovarășii mei, anume Giuseppe Venturino, insă eu sunt acela care l’am ucis, în urma unei certe la un joc de cărți. Credeam că l’am rănit doar greu cu o lovitură de cuțit, dar nu că l’am ucis. Imi pare râu și me constitui prizonier. Am săvirșit o crimă și vreau s’o ispășesc“. Grimaldi a fost predat consulului general al Italiei care îl va trimite la Genova, unde s’a făptuit crima. Arderea unui castel Castelul Pia, așezat la șapte kilometri de Uzerche, aparținând unui domn de Cosnac, a fost distrus de un incendiu, ale cărui cauze sunt necunoscute. Din castel n’au mai rămas decât zidurile înegrite de fum. Pagubele se ridică la un milion de franci. Asasinarea unei bogătașe , îndoită osândire la moarte In ziua de 17 Martie trecut, pe la orele 9 seara, văduva Mesnil, în virsta de 89 ani, proprietareasa la Montrouge, fu găsită moartă în odaia ei de culcare. Mâinile îi fuseseră legate cu o frînghie, iar gura astupată cu un căluș. Nenorocita fusese sugrumată. Apoi toate,mobilele fură scotocite, furându-se o mulțime de lucruri. Intre cele furate erau și două obligațiuni din 1003 ale creditului funciar, aceste obligațiuni au pus autoritățile pe urmele tâlharilor cari au și fost arestați. Ei se numesc Josef Zarcek, tipograf, în vîrstă de 19 ani, și Charles Delaruelle, zugrav de case, în etate de 20 ani. Ei și-au mărturisit crima. Procesul lor s-a judecat azi de către Curtea cu jurați din Paris, care i-a osândit la pedeapsa cu moarte. Brutus. f GRONTEr FEMINIÎ" Expedițiunea științifică, a unnei femei O interesantă călătorie de explorațiune va face o femee la începutul anului viitor. Soția lui Emil Selinka, celebrul zoolog, care a murit acum trei ani în München, se va duce la Trinil (pe insula Java), pentru ca sa facă acolo săpături în scop științific. După cum se știe acum zece ani medicul olandez Dubois a descoperit rămășițele unei ființe fosile care pare a fi legătura intre om și maimuță. D-na Margareta Selenica, care a întreprins cu defunctul ei Soții, multe expedițiuni în India olandeză, s'a decis acum de a continua opera începută de Dubois și soțul ei.hivernul olandez a făgăduit sprijinul șeii d-nei Selenia, puntându-i la dispoziție o excortă de gean Afirmi. Afară de aceasta guvernul olandez a ordonat autorităților din Tamil să dea tot sprijinul acestei expedițiuni. Academia de științe din Berlin Sprijinește de asemenea această întreprindere dându-i o sumă inopinată de bani. Meritele Margaretei Selenkal pentru progresul științific sunt foarte cunoscute în lumea savantă, care așteaptă cu o atențiune deosebită rezultatele expedițiunea ei. Când Margareta Selenka se afla cu soțul ei în insula Borneo pentru a studia maimuțele antropoide, profesorul Selenka s’a îmbolnăvit, astfel încât au trebuit să se întoarcă acasă. In India află el că i-a s perit colecțiunea, din causa negligenței oamenilor însărcinați cu transportul. Curagioasa femee sr reîntoarse înapoi singură și in urma unei activități de trei sferturi de -ari, reuși ca să-și facă o nouă colecțiune. Olimpia. Și omor piatra o pâine Prin poștă de la corespondentul nostru particular Craiova 28 Noembre. Presimțiri negre — Și cu drumul ăsta isprăvesc de desariul boerului, Leana, îi spunea și veștit lui Ștefan Ilia Sandu, din cătunul Gebleștî, eșind cu carul încărcat pe poartă; de acum înainte ni se va plăti transporturile ce vom face tipic chelă ; da altfel era și timpul căci Elintem cam sleiți de parale. — Dar de ce nu lăsam să pleci Luni, nu azi Sâmbătă, căci știi că ni-e bine să plece omul Sâmbăta la diurn, și apoi nu știu de ce mi-e inima așa închisă... parcă am niște presimțiri negre, și ara mai visat și un vis ciudat astă-noapte. — Sa fugi femee cu vorbe d’astea, de câte ori n’am plecat eu Sâmbăta!... da rămâneți cu bine și să vă găsesc sfâroșî, adaogă Ștefan,.sărutându-și c-'13 copii și, apucând de funia boilor, s pierdu în zarea cîiminețeî pe șoseaua ce duce la Cetate. Spre schela Pe drum Ștefan Ilie Sandu se înt Ini și cu alți consăteni ai lui cari 0 asemenea duceau grâu de al boe-l ’uî la Cetate, și vorbă vorbă, a,4Ki«râpe înserate la schelă. Inop■ țară cu toții acolo și dimineața începură să descarce. Terminând de descărcat se îndreptară fiecare către casele lui , Ștefan însă având de luat niște bani de la un cârciumar din comn. Plenița, se despărți de ai lui și luă drumul către această comună. Tovarștș de drum Sandu M. Constantina?, vecin cu Ștefan, vezându-l apucând pe alt drum îl întrebă unde se duce și auzind că trece prin Plenița, îi propune să-l întovărășească, mai ales că avea și dinsul ceva treburi în acea comună,, și abătând carul din șirul celor cari se duceau drept către casă, porni împreună cu vecinul seu spre Plenița. Am călcat cu stângii Se făcuse seară când cei douî tovarăși de drum ajungând în Plenița și după ce dejugară boii la un han plecară fiecare să-și aranjeze afacerile. — Am călcat cu stângul, vere Sandule, i se adresă Ștefan vecinul seu, n’am luat nimic de la cârciumar, și nici măcar d’o pâine n’am să duc acasă la copii; nu-mi împrumuți tu un ieu, până m’oî înlesni, și ți l’oî înapoia. — N’am nici eu, Ștefane ; d’abia îmi ajunge pentru mine,ce brumă luai pentru transportul ăsta. Idee fatală Maî trebuia mult până să se lumineze de ziuă când cei doi tovarăși de drum puneau ultimele rămășițe de coceni în car și înjugând boii luară drumul către casă. Nu mai erau decât vre-o câțiva kilometri până să ajungă in Gebleștî, întunericul nopții se risipise, și ziua care-i luase locul făcea ca lucrurile să se distingă bine. La lumină Ștefan zărește în cazul vecinului séu 2 pâini și pește sărat într’o coșniță și atunci își zice: „De ce Sandu fără copii și cu două pâini și eu cu copii și fără nici una“ ? Și ca urmare a acestei reflecții, profită de un moment când vm era observat și fură o pâine din cele două. O crimă pentru o pâine Sandu nu întârzie să observe lipsa pâinei și bănuind că Ștefan i-o luase,o căută în carul lui, unde o și găsi. Un schimb de cuvinte aspre urmă acestei descoperiri și cu toate astea Ștefan nu voia cu nici un preț să lase pâinea din mâini, zicând că e a lui, ca el a cumperat-o din sat. Cuvintelor urmă loviturile, când, la, um moment dat, Sandu scoțând cu o mână un cuțit de la brâu, îl înfigea în pieptul vecinului seu. Cifre căzu la pământ scăldat în sînge, pe când cu ceal altă mână îi smulgea pâinea pe care Ștefan o ținea încă strâns la piept. Căința O furie de un moment îl făcuse pe Sandu criminal, și în fața sângelui care curgea șirene din pieptul vecinului său, cu care până atunci trăise în bune relații, își dădu seama de monstruozitatea faptei săvârșită și o căință amară îl cuprinse. Era însă prea târziu ! Socotind că lovitura nu era mortală, Sandu își puse victima în car și porni repede către sat spre a-i da ajutoare; totul era însă în zadar, căci d’abia ajuns acasă Ștefan, pare că deșteptat de țipetele disperate ale soției lui, mai deschise odată ochii, își privi copilașii și-î închise pentru totdeauna. Legitimă apărare Criminalul, adus poate aci de fatalitate, invoacă legitima apărare și zice că victima este care l-a provocat lovindu-l cu un ciomag în cap. Autoritățile însărcinate cu anchetarea cazului vor stabili întrucât afirmarea lui Sandu este dreaptă, ceea ce însă este cert, e că o mare nenorocire a lovit două familii , iar 3 copii, mici toți, român fără nici un sprijin în această lume, unde se omoară un om pentru o pâine ! Lucilius, carnetoame! ȘTAFETE De multă muncă, deputații Lucrează intr’una ’n secțiuni; Incan se iscă,de la, „cluburi', Nespus de figave chestiunii. De multă muncă,, senatorii Sunt obosită și dorm, în feț Și... sfârșesc... când este vorba Ad-hoc de-al lor ad-hoc județ... Dar, în curând, o sâ se facă,— Ei, ași Mândrio!... mult tapaj, Căci au să 'nceapă să discute Ca era, răspunsul ia... Masaj... La Petersburg, basarabenii, In graiul dulce românesc, Ați dat serbări și dați intr’una In cari de «Țară»,șî amintesc... Da ’n Chisinau e iarâs groază, Căci huliganii prevestesc O nouă devastare cruntă In tot imperiul rusesc... Oh,Doamne,Doamne, devastare Dă și în, neamul românesc, In.. .. soacre...soacre—cele rele— Cele urăsc... Ba nu... iubesc !... Marion. Misiunea lui Munir-Pașa la Somști ,,L’ Indépendance belge“, in numărul seu cu data de 10 Decembrie (st. si.), publică următoarea scrisoare din Constattinopol : „Misiunea lui Munir-pașa la București, este consecința extraordinarelor asigurări pe care guvernul otoman le-a primit în ultimul timp de la d-ni. Sturdza, fostul prezident al cabinetului liberal român, și Kalinderu, administratorul domeniilor Coroanei. Aceste asigurări luând la un moment dat înfățișarea unor avansuri făcute Turciei pentru un aranjament politic ferm. Sultanul, de acord în aceasta cu marele vizir Ferid-Pașa, care este partizan al unei bune înțelegeri turco-române, a hotărât trimiterea lui Munir-pașa la București, misiune, care, precum s’a observat din zgomotul cauzat de prezența sa în acea’Capitală, n’a fost nici decum secretă. „Ambasadorul otoman la Paris,care fusese deja foarte bine primit de cabinetul Cantacuzino-Lahovary, era însărcinat după cât se afirmă, de a mulțumi pentru sentimentele amicale exprimate de d. Sturdza care, deși șef al partidului liberal azi în opoziție, totuși a vorbit in numele întregii. Românii. ". „El a fost de asemenea însărcinat să răspulz á, cu aceleași sentimente, și după cele ce se spun de Vinerea trecută, ziua sosirei sale la București, ci și-a îndeplinit cu punctualitate această misiune. Guvernul otoman a primit acum convingerea că,niciodată România nu se va uni cu dușmanii Turciei, și că ea va exercita o presiune mai mult sau mai puțin amicală asupra acelora cari nutresc sentimente agresive, spre a-î îndupleca să nu tulbure pacea. „Cu alte cuvinte, s’ar fi obținut o înțelegere completă asupra politicei din Balcani, și aceasta în favoarea Statului otoman, căci o aproape sigur ca Bulgaria nu o va ataca nici odată, cât timp nu va fi cu totul liniștită cu privire la partea Dunărei, care îi formează toată frontiera dinspre miază-noapte. Insă ea n’ar putea ajunge la această liniște absolută, dacă dorul ei de luptă s’ar lovi de dispozițiile neclintit paeînice din partea guvernului român. „Și tocmai de aceea Poarta, trebue să fie satisfăcută și această satisfacție e vădită, de când s’a reîntors Mumif Pașa. „Dacă acordul e atât de formal, atât de important, după cum se fac sforțări a fi arătat, Turcia va scoate din aceast un foarte serios avantagiu: ” „Cât despre România, ea are să mai obție desigur noi înlesniri în comerciul seu și în exercitarea drepturilor sale în Rumeliața) precum și un tratament din ce in ce mai bine-voitor și concesiuni religioase și școlare mai bine aplicate aromânilor UW JPÎLO V URS PE ZI Urcați încet, ca să nu cădeți niciodată. armaiu Mîtschii Damaschin Randelescu, superiorul mânăstirei Bistrița (AMĂNUNTE) (Prin poștă de la coresp. nostru particular) R.Vâlcea, 29 Noembrie. Am arătat în numărul de ere că superiorul numitei monastiri a fost găsit asasinat în chilia sa, situată in apropiere de biserică. Gabvrul era întins in mijlocul odăeî, desbrăcat de haine, și hainele pline de noroi aruncate in neregulă, și atârnate de marginea patului, gulerul plin de sânge și așezat pe masă lângă ceasornicul deșteptător, pantalonii de asemenea cu noroi pe genunchi, ușa încuiată pe dinăuntru și ferestrele toate închise. Duminecă seara călugărul fusese invitat acasă la Dumitrescu, fostul director al orfelinatului Bistrița, unde împreună cu d. Simionescu, actualul director, au stat până pe la orele 10 și 30 seara. Fiindcă ploua și sufla vîntul, apoi se făcuse și întuneric desnă, și părându-i-se că a șezut destul, călugărul a părăsit pe numiții prieteni după care d. Simionescu l’a petrecut cu o luminare aprinsă până ce l’a scos din curtea mânăstirei, mai rămânând călugărului de străbătut o distanță de 40 metri și o mică costișe de urcat până să ajungă la chiliile unde își avea camera de culcare. Luni dimineața personalul din curtea mânăstirea vezând "ca nu mai vine ca de obicei" și bănuind ceva, se duce la locuința sa și vezând camera încuiată, a avizat imediat pe primarul C. Angelescu din Costești de care depinde biserica. Acesta sosește pe la preia 9 la fața locului și deschizând ușa odăiței, găsește pe podeală cadavrul arhhimandritului cu o rană adâncă în regiunea frontală. Pe costișea dintre curtea mânăstirea și locuința în care a fost asasinat s’au găsit potcapul și umbrela călugărilui, neatinse din noroi Decedatul era în vârstă de vre-o 40 ani, a fost superior la schitul Lainici (Gorj), de unde în urma scoaterea la pensie a superiorului Ghimnazie Mironescu, a fost transferat la Bistrița în aceiași funcțiune, dându- se și gradul de arhimandrit. Era foarte sever cu subalternii sei din care cauză a avut și un proces la consistoriu cu preoții cari îl reclamaseră la Episcopie. Dar tot preoții au fost pedepsiți, fapt pentru care existau de atunci intre dânsul și personalul mânăstirei relațiunî foarte încordate. Se presupune că asasinii sunt niște țigani cari crezând că arhimandritul are bani mulțî, l’aăpândit de cu seară cu gând ca să-l jefuiască și i’au atacat lovindu-i la cap, când suia costișa spre chilie. Noroiul de pe haine dovedește că el s’a luptat cu tâlharii, cari după ce iau atacat, au dispărut, iar victima abia târându-se până acasă, după ce a încuiat ușa pe dinăuntru, a încetat din viață. Statuia «i ® Bndapests a conteri Juliu Andrassy — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de azi reprezintă o vedere a statuei ecvestre a contelui Juliu Andrassy, fostul cancelar al Austro-Ungariei, care a fost inaugurată la 1 Decembrie s. n., în Budapesta în prezența împăratului Francisc Iosif, a membrilor guvernului, ai Parlamentului etc. Statuia, care se află așezată pe piața din fața Parlamentului ungar, reprezintă pe contele Andrassy în uniforma de general de cavalerie. "•■A dț. >"mai 100 sit. pe an, totuși ar necesita o cheltuială de 30—40.000 lei care astăzi lipsește. In Bărăgan aproape au încetat lucrările de plantațiunî, din aceleași motive. Astăzi ministerul a hotărât sa dea o mare extindere plantațiunilor din Bărăgan și a complecta imediat pe cele începute la Jigălia, Berlești-Popești, Transauca, Slobozia etc. Plantațiile pe nisipurile mișcătoare se fac de asemeni foarte greu ; azi de-abia se mai lucrează la Cereseni și Potelu-Ianca, adică acolo unde primejdia nisipurilor mișcătoare iminentă. In regiunea nisipurilor mișcătoare e nevoe a se planta anual 3—500 ha, cu salcâm. Este deci necesitate de a se sr»a un fond fix și îndestulător pentru aceste lucrări de mare utilitate, mai ales că în ultimii ani, grație hamburei căilor de comunicație, și a urcărei prețurilor, exploatarea pădurilor particulare a luat o întindere extraordinară. Astfel de unde în 1862 exportam lemne pentru sumba © 1.163.657 leî, în 1902 am exportat de 19.574.408 leî iar în 1905 pentru suma de 27.095.795 leî. Dacă pădurile acestea nu se reconstituesc în scurt timp, țara va vedea dispărând, în scurt , timp una din cele mai mari izvoare de avuție. Sacrificiul ce se va obține prin sporirea fondului de 2 la sută, la 3 la sută asupra veniturilor brute al« pădurilor statului, nu va atinge deloc venitul budgetar; suma provenită va folosi spre a face față tuturor lucrărilor culturale și de punere în valoare a pădurilor statului și anals pentru a) plantațiuni, pepiniere și instalațiunile necesare la perimetrele de plantat și la pepiniere; b) construcțiuni de drumuri și instalațiuni în vederea exploatărei pădurilor; e) lucrări culturale; d) aplicări și faceri de amenajamente; e) fixarea coastelor; f) plata personalului însărcinat cu executarea lucrărilor prevăzute mai sus. Maria SPORIREA feffnalM plamiapilo? și al pădurii!? Am spus că ministrul domeniilor, d. Ion Lahovary, a depus pe biurdul Camerei proectul seu de lege pentru sporirea la , ,5% a fondului de 2 ° C pentru plantații și punerea în valoare a pădurilor Statului. Iată câteva amănunte asupra acestui proiect : Fondul de 2 °/„ producea până acum suma de 110.000 lei, care este cu totul insuficient lucrărilor ce sunt de făcut. Suprafața de plantat anual, în urma tăerilor de până acum, este minimum de 1.189 ht. și maximum 2.114 lt., costul plantarei unui hectar fiind de 100—120 lei în medie, urmează că numai pentru aceste lucrări se cere 118.900—253.600 lei. Neglijarea plantațiilor ar expune Statul la pierderi enorme și la depunerea valorei fondului păduros. Din cauza lipsei de fonduri suficiente, ministerul a fost silit să înceteze cu plantațiunile Statului în Dobrogea, continuând numai pe cele comunale. Dacă s’ar planta în Dobrogea nu, CORPURILE LEGIUITOARE" CA. 31 JUMA. Ședința de la 29 Noembrie Ședința se deschide la orele 2.35bm, sub presidenția d-luî Gr. Triandafil. Prezenți 116 d-nn deputați. Pe banca ministerială se află d-nii miniștri G. Gr. Cantacuzino, general Manu, Take Ionescu, I. Grădișteanu și D. Greceanu. D. dr. Rădulescu zice că funcționarii au ajuns și mai împovărați de prestații decât ceilalți locuitori. Roagă a se aduce în discuție proectul propus de d-sa în sensul de a ușura pe funcționari de acest impozit. Mai întreabă pe d. ministru I. Grădișteanu de ce nu se ia măsuri pentru rectificarea cursului rlutuî Doamne îin foc!. Arg«?. Se adreseazi apoi d-iul ministru al cultelor, cerând să îmbunătățească salariile învățătorilor rurali. D. ministru I. Grădișteanu știe că, ceia spuse de d. Rădulescu relativ la râul Doamnei nu i s’au semnalat ; promite că va, cere informațiuni inginerilor acelui județ. D. N. Lahovary dă citire unei propuneri pentru ridicarea unui monument lui Barbu Catargiu, pe piața „Teatrului Național“. Roagă guvernul să se ocupe cu această chestiune. D. președinte comunică că va ia înainta propunerea guvernului. Discuția adresei D. Virgil Arion, raportor, dă cetin proiectului de răspuns la „Mesagiul Tronului“. D. P. P. Carp face următoarea declarație : Fața cu starea sănătăței M. S. Regelui, pentru a cărui grabnică însănătoșire îndreptăm rugile noastre la cer, opoziția conservatoare nevoind să tulbure repausul de care Majestatea Sa are nevoe, crede indicat a nu lua parte la discuția Adresei, prin care Parlamentul intră în contact cu Coroana. Respectuoasa rezervă ce ne impunem față cu Suveranul, nu ne va împedica de a discuta la timpul oportun actele guvernului. D., Emil Costinescu zice : D-lor, trecem printr’o grea încercare. De un an demnie sănătatea iubitului nostru Suveran este sdincinată. Țara întreagă, e cuprinsă de îngrijire, căci este conștientă de recunoștința ce datorește Regelui Carol, care de 49 ani conduce fără întrerupere destinele Patriei, cu înțelepciune și izbândă. Cu toți înălțăm rugile noastre către cer, ca însănătoșirea deplină a M. S. să înainteze cu pași repezi. Pătrunși de grije și ca semn de devotament și respect pentru preaiubitul nostru Rege, opoziția naționalliberalilor declară că nu va lua parte la desbaterile Adresei, rezervîndu-șî a discuta actele guvernului în cursul seziunea Corpurilor legiuitoare. D. O. Gr. Cantacuzino respunde următoarele : „Unanimitatea manifestațiune de respect și venerațiune către suveran, a cărui insănătoșare o dorește întreg neamul, dovedește iubirea și profunda venerațiune a tuturor fruntașilor politici față de augustul suveran, a căruia domnie de 40 ani a fost spre mărirea Iordâniei. Iar pe de altă parte pune în evidență progresul îm sim mmm — Mare roman de moravuri — XII Apărătorii celor slabi Gind copilul se înfuria și începea sa facă gălăgie, Juneta, fericita, zicea: — Oh!.. acuma are fruntea lui Martin... Uite... e îndrăzneala lui, curajul luî... Aceștî pumni miel, strînșîi care lovesc acuma zidul, vor fi într o zi pumnii unui voinic care va lovi cu nădejde ! Apoi, cugenind la tatăl ei, la bătrînul și bunul muzicant, țînera femee se gîndia cit de fericit ar fi fost tata Rouboi să-și poată admira nepotul. Cugeta la jurămintul pe care ’l făcuse în ora supremă și ’și «punea: — Cine știe?... Daca aici eu nici Martin nu vom avea putință și ne răzbunăm... ne va răzbuna poate copilașul acesta!..... Cine știe dacă mânuțele acestea care acuma sunt așa de mici și de drăgălașe, nu vor lovi într’o zi cu putere pe prigonitorii noștri!.. ...Timpul trecea. Copilul nu dezmințea speranțele pe care le dase în primele zile. Toate mamele din vecinătate, sau acelea pe care se întâlnea când Julieta își scotea copilul la preumblare, îl admiram.. Dar, in curând tânăra femee trebui să mai aibă și alte , preocupări decât acelea pe care i le dedea copilul ei. Cât timp stătuse la familia Juranda, izbutise, să pue la o parte câteva mii de lei. Banii aceștia fuseseră plasați cu îngrijire și constituiau dota sa; dar lunga boală a mamei sale, cheltuelile făcute cu cele două înmormîntari, mutatul și instalația cea nouă inghițiserâ o mare parte din această sursă. Sunase acuma ora când Julieta trebuia sa se apuce de lucru. Mândră de felul ei, Julieta nu voi să mărturisească aurorei Sulpicia că banii îi erai pe isprăvite. Ea sî declară chiar, că măi era încă pentru multă vreme, în adăpostul oricârei nevoi; cu toate acestea, își manifestă dorința de a se apuca din nou de lucru. . Ar fi voit să dea lecții, sau să lucreze ceva care să-i dea putința de a continua mereu înainte viața aceia modestă, dar lipsită de griji prea mari. Voia de asemenea să asigure viitorul Titanei și acela al fiului ei... Sora Sulpicia începu deci, să caute un loc de institutoare pentru Julieta. Maria cunoștea foarte multă lume, și de aceia credea la început că sarcina pe care și-o luase, era foarte ușoară. Dar, în toate familiile in care se prezentase locurile erau ocupate. Timp de mai multe luni făcu în zadar încercări după încercări. Nu putea să gogească nicăerea un loc potrivit pentru Julieta. — Scumpa mea copilă, Ti spunea dânsa, trebue să avem răbdare .. într’o zi va trebui să reușim... Julieta primia fiecare înștiințare de neizbândă cu lin sursa de resemnare... In timpul acesta, ochiiei căpătau o expresie bizară, a căreia însemnărețe exactă, sora Sulpicia n’o putea ghici, dar care o neliniștea foarte mult. Pe de altă parte, Julieta dința și dansa de lucru, dar mi era mai fericită decât sora Sulpicia. Nu găsesc decât câteva caete de muzică de copiat, și acestea foarte prost plătite... Cu toate acestea, Ja fiera profia viitorul cu o liniște surprinsătoare. — Fără indoiala, îsi sptsea sora Sulpicia, Julieta trebue să aibă vre-o idee, să fie chinuită de vre-un gând, să rumege un plan... ,,Și de vreme ce nu mi-l încredințează și mie, planul acesta trebua să aibă ceva reü într’visul. Sora Sulpicia presimția, ghicea ceia ce se petrecea în Julieta!... — Fată-mare mamă!.. cugeta dânsa... adică o ființă căreia i se va refuza oricel lucru cinstit... Ce-î mai rémâne !... Cochetăria... galanteria !.. Julieta e frumoasă... Așa incât, nu în rezultatele unei munci cinstite poate să spere biata mamă de acum înainte... Frumusețea sa numai, va putea să-i dea mijloacele de trai... Călugărița cunoștea convențiile sociale în virtutea cărora e făta care a făcut greșala de a deveni mamă, nu ’ mai are dreptul la trai... De aceia, ori de câte ori vorbia despre talietat ori de câte ori o recomanda undeva, nu pomenea nimica despre copilul ei... Știa ea bine că în asemenea condiții, nimeni n’avea s’o primiască. Cu toate acestea, tot nu se găsiau locuri nicăeria : trebuiai să aștepte mereu. Răbdare !..... așteptare !..... ce cuvinte teribile!... ce orizont întunecat și plin de desperare !.... Să aștepte... dar ce să aștepte?... Bunul plac al unora sau moartea altora...Julieta, foarte liniștită, răspundea mereu tot așa de enigmatică. —. Voi aștepta, soră Sulpicio, voi aștepta... Dar, într’o seară, maica alergă veselă la Julieta. — Copila mea, exclamă din ea, cu ochii strălucitori de fericire, de astă dată am găsit !... — Ah !, murmură Julieta, cu oarecare încredere și fără să se emoționeze... Bine că a dat Domnul să-mi găsesc și eu un ioc. — Da, scumpa mea Julieta.... și fiică ce loc’!... Julieta nu putea să pue la îndoială cuvintele surorei Sulpicia. Dar dânsa știa bine câte greutăți mai erau de învins și,de acum înainte... In Joc să se bucure în fața acestei știri bune și neașteptate, tânăra femee își întoarse capul înspre leagăn, ca înspre un obstacol. Era multă vreme de când hotărâse dânsa calea pe care avea s-o urmeze, acea cale despre care se preocupa și sora Sulpicia!... Căci, toate silințele călugăriței aveau se remâe zadarnice, când toate ușile aveau se remâe închise, când toate sufletele miloase aveau să se retragă din fața ei ca din fața unei cumnate, pentru singurul motiv că avea un copil, atunci..., atunci, ce-î mai românea de făcut?... Ce altă cale ar, mai se pare că Julieta se simțea încă fericită că putea se întârzie punerea in executare a acestui plan, că , putea să-l îndepărteze măcar pentru câtva timp,dacă nu pentru totdeauna. Ea întreba cu încredere: " “ • "" fifi" — La ce familie voia intrasora mea ? —’ La niște oameni foarte cumse cade... Niște prieteni vechi... Contele și contesa Donnet. . Au o copilită de vre-o cincisprezece ani, Flavia, pe care o cresc acasă, pentru ca e de-o sănătate foarte șubredă. Le trebuia prin urmare o profesoară ca tine, savantă, serioasă, dar în acelaș timp prietenoasă, bună... Să fie și profesoara și prietena, sora mai mare a Flaviei... Tu îndeplinești de minune toate aceste calități... institutoarea pe care a avut-o, până , acuma, se mărită și i-a părăsit... (Va urma) I