Universul, decembrie 1906 (Anul 24, nr. 333-339)

1906-12-04 / nr. 333

Fondator t dlHGi CAZZA»VILLAW 5 hmn La Romania, .p. 10 fieFil la streln­aturo CELE DIN URMA STIRS DIN LUM£Á ÎNTREAGA *tl IÎEDACTIA S! ADMINISTRATIA îi. St­­r­ad­a ILt»£«Irniu 11, București Calendar pe amil iOON Ortodox Duminecă 3 Decembrie.— Pariu­tele Sofronie Catolic Duminecă, 16 Decembrie. Adelaie Soarele răsare 7.43. apune 4.3$. ■HMM» — ................................. - -... la spitalul Rochus de aici un cerșe­tor misterios, care s’a constatat că este preotul dr. Gerlach, doctor în teologie şi filosofe. Acesta in tineraţe fusese numit parooh, dar n’a primit numirea, şi a preferat să rămână în capitală şi să ducă o viaţă de cerşe­tor. El dormea când în sala de aş­teptare a gării, când la oficiul tele­­giefie, şi ori unde putea. Carne nu mânca de loc şi nici nu bea băuturi spirtoase. Sfm­findu-se slab, a intrat in spi­talul Rochus unde simţind că i se apropie sfirşitul, a chemat pe preotul spitalului şi scoase dintr’o traistă nişte librete ale casei de depuneri, i-a făcut cunoscut că lasă întreaga avere arhiepiscopiei din Strigoniu, pentru a se da ajutor şcoalelor. Va­­loarea libretelor era de 230.000 co­roane. Spiritismul la provincie Din Delta se anunţă următoarele : Funcţionarul Franciss Thoiss, care in timpul din urmă se ocupa foarte mult cu lectura operelor spiritiste a­­ranja aici şedinţe, la început numai pentru puţini cunoscuţi ai săi, dar­ma târziu pentru un cerc mai mare da participanţi. Ca mediu folosea o caliă de legătorie de cărţi. Iosef Ler­­m­an, un neurastenic foarte pronun­ţat, cam sub influenţa hipnotică a lui Thriss, cădea repede într’uni somn adine -şi în această stare sa dedea ca spiritu vre-unui răposat din Dotta. Dispursurile sale mistice erau pri­vite ca o revelaţiune divină şi când da siguri, acestea erau riguros ur­­mari.­Autorităţile au interzis aceste şedin­le spiritiste, în urma avisului mediilor, cari au declarat că hip­­­nosa primejdueşte viaţa mediului. Altă da aceea se constatase că spiritaliî sunt pe cale de a întemeia o setă religioasă. Crişan s’au­ dovedit şi şease boi furaţi in noaptea de 23 — 24 Noembrie, din com. Cacaleţ acest judeţ, din cari au fost găsite patru la Andrei Pavai, căruia Pârlea îi liberase bilete. Domi din aceşti boi, oi fi vindusa cu o zi mai înainta măcelarului Dincă Sis­bu din Craiova, unde au fost şi găsiţi. D. căpitan Bilciurescu, însoţit de adjutantul Stoenescu, sunt în această lungă cercetare. Arestări se fac con­tinuă, în numărul viilor, voi­ da noul amănunt m. Mistrele în care au iscălit şi apoi au fost îndepărtaţi, de­şi ei au cerut scuze de cele ce au făcut. E just că restul echipajului a a­­vut ordin de a nu primi pa cei in­­depărtaţi pe bord şi că ei au dormit pe vapoarele streifte. Cât priveşte mizeriile şi brutalită­ţile despre care zi­arele au vorbit că a suferit echipajul din partea şefilor de pa vapor, sunt pure invenţii. Am vorbit cu marinarii şi toţi mi-au spus „scrie domnule la jurnal că cele ce s-au scris prin unele ziare nu sunt de loc adevărate“. Dacă numiţii au suferit mizerii de ce nu au reclamat la Constanţa unde a venit inspectorul general pe bord, la Salina, la Galaţi sau chiar aci la Brăila, imediat ce vaporul a sosit în port. De ce au lăsat să treacă 11 zile la mijoc ? De asemeni şi comandantul şi ofi­ţerii vasului mi-au spus după cum ara relatat mai sus. Aceasta e revolta generală de pe vaporul „Bucureşti“. Coresp. V.M isspirat al Ser­­issaalei Viitorul impl­at al Germaniei.—(Vezi explicaţia) Bucureşti 3 Decembrie. Porturi13 noastre _ O statistică ce va interesa* de sigur pe cititorii noştri este aceea a mersului importului şi expor­tului nostru prin diferitele noas­tre porturi. Adesea se aud şi si­miţesc consideraţii mai mult sau mai puţin vagi asupra avintuiu luat de un port safi asupra scă­derii suferite de altul, dar sin­gure cifrele dau proba clară şi elocventă a celor spuse. Dacă vom lua cele trei portur principale ale noastre, Galaţi, Crăila şi Constanţa, vom vedea că, pe când cel din urmă din a­­ceste porturi nu însemna mai ni­mic faţă de cele d’intâiu două, prin anii până la 1894, neîn­sumând de cât 1 p­â­n­ă la 3 la sută din importul total şi 2 pînă la­­4 la suta din export, a anul 4893 începe a dobândi o importanţă tot mai mare şi a­­junge în 1903 să întreacă şi Ga­laţii şi IMila In ce priveşte im­portul, ajungând la 22 — 6O la sută din importulotal (după gre­utăţi) faţă de 16 la sută Galaţii şi 17.12 la s­ită Brăila,—iar în ce priveşte exportul, intrecând Ga­laţii, cu 16 la Sută faţă de 14.43 la sută,—faţă de Brăila -rămânând totuşi destul de mult în urmă, căci Brăila rămâne î­n privinţa exportului în fruntea porturilor noastre, cu 23,17 la sută din total. Mai de mult, Brăila ajungea şi la 33 la sută din exportul total, ast­fel in anii 1888, 4­­81 şi chiar in 1901 şi 1903 a atins şi în tre­cut, 31 la sută ; în ce priveşte im­portul, ca e în scădere de pe la 1893, când a atins mai pe urmă 80 la sută; de atunci a tot scă­zut, ajungând uneori şi la 15 şi chiar la 13 jum. la sută (in 1300) . Galaţii a înflorit ca port pe import, atingând odinioară până la 33 jumătate la sută din total (la 1888), de atunci însă a scă­zut mereu, până ce în 1903 a rămas la proporţia da 18 la sută, ceea ce nu s’a mai întâm­plat de 20 de ani, adică de la 1883;—în ce priveşte exportul prin portul Galaţi, aci proporţ­io­­nalitatea a rămas oare­cum con­stant; l1 la sută găsim in 1881, în 1884, în 1894, în 1303; fi­reşte au fost şi unele fluctuaţii, dar aceasta a ram­as o mijlocie. O comparaţie latre toate por­turile noastre nu avem de­cât pentru anul 4902, când portul Constanţa nu ajunsese încă să­­ I reprezinte de­cât 12 la sută pen­tru import şi 11 pentru export, lată totuşi câte­va cifre compara­tive cari vor interesa: La import: Galaţii cu 108 mii de tone; Brăila cu 102 mii; Con­stanţa cu 56 mii; urmează apoi: Giurgiu cu 12 mii; Turnu-Seve­­rin, Tulcea cu peste 4 mii; T.­­Măgurele cu 3.500; Calafatul cu 3 mii; Sulina cu 2.500; Corabia cu 2 mii; Olteniţa cu o mie; Călăraşi 950,­­ cele­l­alte mai puţin. La export : Brăila cu 944 mii de tone; Galaţii cu­­439 de mii; Constanţa cu 372 mii; urmează: Calafatul cu 184 mii; Turnu-Mă­­gurele cu 176 mii; Giurgiu cu 138 mii; Călăraşi cu 125 mii; Corabia cu 115 mii; Zimnicea, Bechet, Severin, Tulcea între 59 şi­ 43 de mii; Olteniţa 39.500; —cele­laite mai puţin. Cu alt prilej vom­ cerceta a­­ceastă statistică specificată şi pe felul mărfurilor, — ceea­ c-o ia-­­ răşi va fi interesant de cunoscut. DmuWmnVk (Cotesp. particulară a ziarului «Universul') Budapasta, 30 Noembrie gitu­alia politicii ■ Eri dopa annazi s’a ţinut o confe­rinţă a membrilor partidului indepen­dent în care s’a discutat chestiunea relaţiunilor intre Au­stro-Ungaria si Italia si s’a stabilit in ce clap va fi tratată această afacere în şedinţa, ple­nară a delegaţiuneî ungare, când se discută budgetul armatei şi al ma­rinei. Clubul naţionaliştilor a desemnat în şedinţa sa de cir ca oratori în dis­­cuţia asupra budgetului cultelor şi instrucţiuneî publice pe deputaţii Vasile Goldiş, dr. Petrovicî şi Juriga- Clubul a mai decis a nu vota pro­iectul de indemnitate, presanta! şedinţa de ori de primul-ministru ăVekerle. Votul universal şi naţio­­nalîîijţile­r Chestiunea votului universal este viu­ comentată da ziarele maghiare şoviniste, cari işi exprimă temerea că prin aceasta naţionalităţile se vor ridica­ şi mai mult. Ast­fel ziarul „Posti u­irlap“ face intre altele, ur­mătoarele aprecieri : ,,Nu se pot da drepturi politice unor cetăţeni cari nu respectează Sta­tul nici măcar în gradul, ca să’î în­veţe limba în vorbire şi scriere. A­­c­easta este un drept atât de elemen­tar, in cit ne mirăm, căi mai poate trage cinev­a la îndoială. „Şi oare cu mintea sănătoasă se­­ pot­­acorda drepturi politice unor „fiinţe“ cu gradul cultural atât de­­ inferior in­cât nici măcar a scrie şi­­ cu­i nu ştiu în limba Statului?,, Sub­­ titlul ,, drepturi­lor omeneşti“ nu se­­ pot acorda drepturi politice atât de « importante unor semi-dobitoace“.­­ „Cu deputaţii naţionalişti să nu­­ ne batem capul... Dacă le-ar trăzni­­ prin minte să facă obstrucţiune, a- ( tun­ci trebue daţi afară pur şi simplu, ori trebue împuşcaţi pe cale cavale-­­ rească, ori trebue aplicată direct t­­ontra lor clotura pentru un termen f­ix, ori în ori­ ce alt chip trebue daţi I. ;ata“. (1 Cerşetor bogat ) Zilele trecute a încetat din viaţă (SONicfFEilB^F Omm­ă profesiune pentru femei Sexul feminin, care în ultimii zeci ani a desvoltat o activitate a­­tât de vie pe tărâmul muncii, cu­­cereşte din ce în ce noul terenuri denumeai şi câmpuri de activitate în viaţa publică. Femea ca medic este ceva ve­cini şi avocatul femee nu se mai pare straniu, în­tocmai ca şi o fe­nce inspectoare de fabrică sau fe­nce îngrijitoare de orfani. . In Statele­ Unite, în localităţile mai mici, se află un serviciu femei ca şef de poştă şi universitatea din Paris posedă după cum se ştie, cu lladame Curie pe cea dintei o fe­nce profesoară. Această listă s'ar putea mări In mod simţitor, dar pentru a nu obosi pe cetitoare şi cetitori, nu voim să enumerăm şi celelale profesiuni. Din contră credem că este lucru interesant de a afla despre o nouă profesiune feminină, care dle ase­­menea ,se apă in capitala Franţei, dar deocamdată numai in­forma­ţiune. O femice din Paris a înaintat prefecturea poliţiei o petiţiune în care cere permisiunea de­­ a exer­­cita profesiunea de birjar. Petiţio­nara a a­vut odinioară o viaţă mai bună şi ca fiică de ţăran se pri­cepe să umble cu caii şi cu tră­sura. Ea poate face serviciu şi de conducătoare de automobile, de­oare­ce frecventează şcoala de şo­feri, unde a trecut cu succes pri­mul examen. Se speră că cea dintâi femee bir­jar in 2­aria va stârni o mare sen­­saţiune şi va face a­faceri strălucite. Până acum prefectul poliţiei na respirat această petiţiune. — 5R328 Q-4fr-WB883> Olimpia. Arestarea unor hoţi de vite ca secretar epjsraifîsl­as!siiscaîor do Mleia do vita (Prin poştă de la­ corespondentul n­ostru particular) Caracal, 1 Decembrie Cititorii sunt puşi în curent de numeroasele furturi de vite,ce se co­miteau în judeţul nostru şi de mo­dul cum s’a descoperit zilele trecute, o întreagă bandă de hoţi de vile. Din cercetările făcute, s’a descoperit că capul acestor flagele e Marin Belea, din Apolo­via, care avea de mijloci­tor da transport pe Marin FL-Fopa, din Lăcusteni, Dolj. Acesta a fost condamnat in mai multe h­adiaci pen­tru diferite furturi de vile. Ei mai aveau de complici şi pe indivizii : Rică FI. Păunoiu, Trică D-tru Bu­toi şi Dincă Muscu din Apele-vii cum şi pe Marin Diaconu Predolă şi Dincă St­roe din Marotinu de sus, comună vecină cu Apele-vii. Din declaraţiile date de ei rezultă, că în­tot­deauna furtul era bine chib­zuit şi trebuia să fie înştiinţat capul lor Belea. Nici un furt nu se instre­­na în­ judeţul nostru, căci după ce era comis se transporta la Craiova, unde îl înmânau la alţi tovarăşi ait­or, anume Andrei Aurică din Flo­­reşli şi Pavel Andrei d­in Işalniţa Dolj). Aceştia în urmă, în unire cu Păr­ea, secretarul comunei Işalniţa, plas­­ografiaă semnătura ajutorului de irimar al acelei comune, falsificând ii­lete, cu cari apoi lămuitorii vinu-i lean vitele furate, fără a fi obser­­aţî de­ autorităţi.­­ Tot cu ocazia acestei descoperiri, 1 mmms m STHBMTAT8 Itesboii»! între Biserică şi Sfat îs» Franţa Vaticanul a lucrat faţă de Franţa cu toate puterile hotărâte a ajunge la resboi­i ; până in ultimul moment s’a pregătit şi s’a ascuns ; a păstrat iluzia că ar fi dispus la împăcare şi la linişte; a aşteptat ajunul desfiin­­ţStrei concordatului, spre a surprinde guvernul francez cu un strigăt de război şi aruncat întregei lui armate negre. Din partea lui, guvernul fran­ces părea încredinţat că interesul cur­,­lului catolic ar fi făcut pe Vatican să accepte tacitele şi liniştitele expe­diente oferite de Briand, dar ca toţi cei cari simt de­asupra capului lor ameninţarea răsboiului, şi el, în tă­cere, î­şi pregătea planul de luptă, spre a nu se lăsa in voia unei nepre­văzute precipitări a evenimentelor. Vaticanul a intrat in luptă cu o mare lovitură de surprindere; gu­vernul frances a răspuns cu altă sur­prindere şi mai mare. Vaticanul a pus înainte intransigenţa dreptului canonic ; radicalismul lui Clémenceau a pus înainte dreptul legilor repu­blicane. Dacă unul împingea situaţia până la ultimele consecinţe, celăl­alt îşi scotea din ultimele consecinţe deduc­­ţiunile lui inexorabila. Acceptând premiza că Vaticanul e o putere străină, la primul ei act de resboiii contra legilor, în cari rosidă raţiunea existenţei Statului frances, s’a răs­puns prin a se da o lovitură organi­zaţiei inamicului, interceptându-i-se corespondenţa, conducâ­ndu-i-se emi­sarii la graniţă. Oamenii Convenţiu­­nei Naţionale nu ar fi procedat alt­fel, şi Clémenceau, care in tot lungul lui trecut a considerat Revoluţia francesa ca rădăcina Republice! da azi, nu şi-a dosminlit in fapte convingerea cuvintelor. Atitudinea e conformă cu logica omului; faptul însă e nou in istoria celei de-a treia republică. Ea a trăit până acum din transilu­rii, din com­promisuri, din dibuiri cântărite și prevăzătoare, printre insinuările duş­manilor ei. Momentul cel nou­ are o admirabilă grandoare istorică. Cei două adversari sunt faţă în faţă, fără mască, cu faţa descoperită, cum nu s’au­ mai văzut de 110 ani : Biserica Romei şi Statul laic. Nici un grăunte din principiile lor adversarii nu-i cedează; nici o mo­leculă din energia lor nu e sustrasă conflictului. Ei stai­ faţă în faţă di­naintea viitorului : ori­ce condescen­denţă a Statului va fi pentru Bise­rică, de acum înainte, o victorie dar dacă Statul frances, in atitudinea lui de apărare a legilor, va şti să-şi păstreze singele rece, nu va da îna­poi, va rămânea stăpân pe 6ituaţi°, şi va impune ordinea riguroasă în ori­ce tumult­, se va putea spune că pentru Franţa— şi prin reflex pentru mişcarea universală a conştiinţei ci­vilizate a vremurilor—a început din ziua de 31 Noembrie st. n. o nouă istorie. Audienţa con­tel­ui Witte Se face mare sgomot, în presa in­ternaţională, în jurul faptului că con­tele Witte a fost primit in audienţă particulară de ţar şi se caută a se vedea in aceasta o posibilă revenire la putere a fostului preşedinte de consiliu. Situaţia ministerială a d-luî Sto­­lypin este, într’adevăr, foarte precară şi e foarte îndoelnic să se poată men­ţine în capul afacerilor după alege­rile pentru noua Dumă. Institulirea consiliilor de­ resbolă, măsurile cari au de scop să înlăture de pe arena politică pe toţi acei cari au jucat un rol în noua Dumă, arestările în masă şi execuţiile sumare, în sfârşit scan­dalul grăitelor in care este compro­mis d. Gurko, toate acestea au ridi­cat contra preşedintelui consiliului, chiar pe cele mai moderate din par­tidele politice. “Admiţând că democraţii contituţio­­nali sunt învinşi şi că o majoritate de moderaţi va domina noua Dumă, guvernul actual, care este sub in­fluenţa reacţionarilor, cu grcă s’ar putea înţelege cu dinsa. Pare deci că d. Stolopin va trebui să fie sacrificat într’un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, dar chestiunea este da a se şti dacă d. Witte este succesorul lui indicat. Gând era la prezidenţa consiliului, după publicarea manifestului de la 30 Octombre şi înainte de întrunirea primei Duma, Witte s-a silit să a­­propie pe liberali de conservatori, dar a fost doborit de influenţa reacţionară. Cu cele mai bune intenţii din lume, contele Witte a izbutit să piardă în­crederea tut­uror grupurilor. Dacă jarul a făcut apel la contele Witte se poate crede că situaţia actuală este foarte dificilă, mai cu seamă din punct de vedere financiar. Contele Witte este poate singurul in măsură să poată negocia, in acest moment, un nou împrumut anterior, şi revenirea lui la putere ar avea da sigur această răn­emnătate specială. mmm mozis 10 W GIURGIOIX.V Prin poştă de la corespond. nostru particular Podu-Turcului, 1 Decembrie. Interesat în­deaproape să am rela­­tittrii cât mai sigure, în afacerea groaznicei catastrofe din corn. Giur­­giona m’ara transportat la faţa locului. Deschizând la primărie, d-nii pre­fect I. Angelescu, substitut de pro­curor Balasan şi dr. Petraş, medic primtar, lucraţi la anchetarea acestui fs.pF,unicul poate petrecut în acest judeţ. Hotărîţi a face o descindere la moara, am profitat de această ocazie şi n dorinţa de a’mi satisface curiosi­­tatea am urmat pas cu pas pe repre­­sentanţii autorităţilor. În drum o căsuţă tupilată, lumi­nată de câte­va făclii atrăgându-mi atenţia, aflai că aci e priveghiul ne­fericiţilor Petre şi Mih­aia Rotaru cari şi-au­ găsit moartea în pustia de moară a lui Goldstein. Făcându-mî loc printre cei aflaţi acolo, am intrat in cămăruţa în care dormea somnul de vecie nenorociţii săteni împrejurul cărora cei 5 copi­ia *i plângeau moartea tatălui şi fra­telui lor. In casă câte­va bătrîne co­mentau in fel şi chip faptele întîm­­­pă­­te. *Urmându-mî calea înainte, la că­­­va paşi trecut portul Zolotin, iar de aci, prin drumul greu de străbă­tut, ajunsei în dreptul morei. Scoborându-me înăuntru, la lumina slabă a câtor­va lumânări, mi s’a prasentat înaintea ochilor bucăţi de funie şi lemne asvârlite în neregulă pe ici şi colo, aruncate în timpul exploziei, grăunţe, cărbuni, făină, ri­sipite pe pod, pe jos băltoace şi no­roi, amestecate cu fire de per şi bu­căţi de vestminte. A doua zi, am crezut nemerit să fac o vizită la spital. Intrând pe mai multe coridoare, am ajuns în faţa Ufiei săli, unde zăceau corpurile ne­fericiţilor săteni. Un pas abea făcut, m’am retras coprins de groază îndărăt. Cadavrele jupuite de epidermă în­tinse unul lângă altul, păreau a fi nişte monstruozităţi. . O CU&3BTA.XIE TCE ZI -Lenea cât de amorţită ar fi, face nişă mult rău­ de cât ’ toate pasiu­nile omeneşti strinse la un loc. ISS»-«*» « SB» «g-SggaPMWOT-u­M marinarilor de pe vaporul «București» (Prin poştă de la corespond. nostru particular) Brăila, 2 Decembrie. Știind că vaporul „Bucureşti“ se află încă în port, am căutat să fac o anchetă asupra cetor ce s’a scris pen­tru restabilirea adevărului. Din informaţiunile culese de la că­pitănia portului nostru, singură în drept a şti precis cele întâmplate în urma cercetărilor făcute, aflu că va­porul „Bucureştii“ a sosit în Brăila la 1­1 Noembrie. De la această dată şi până la 21 Noembrie nici un om nu s’a plâns căpităniei, despre vre-o nemulţumire avută la bord. Tot în acest timp, la oficiu, s-a făcut plata salariilor la oameni pe timp de 2 luni conform dispositiunilor. In dimineaţa zilei de 21 Noembrie a venit la căpitănie un fochist de la vaporul „Bucureştii“ anume Focşă­­neanu Gheorghe care reclamă d-luî Popescu Dragomanul, ajutor al căpi­tăniei, că mecanicul Simionescu de pe vapor ii maltratează. Invitat fiind la Căpitănie şi me­canicul, fochistul declară atunci că nu fie el la bătut ci pe alţi colegi d’ai lui. Cercetându-se s’a constatat că nimic din cele reclamate de nu­mitul fochist, nu sunt adevărate. Imediat ce fochistul Focşeneanu a plecat de la Căpitănie, soseşte la a­­cest oficiu un raport al căpitanului Păun, comandantul vaporului Bucu­reştii, care spune că în dimineaţa a­­celei zile, foch­iştii Ilerscu Leibensohn, Dumitru Şerban, Focşeneanu Gh­., Iconaru Ştefan şi Marşu Nicolae pri­­­mind ordin de la un mecanic spre a face un serviciu de 2 ore numai, ei au refuzat de a executa ordinul a­­cestuia, sub pretext că o sărbătoare.­ Fiind înştiinţat comandantul vapo­rului de cele în­t­âmpla­te şi chemând la dinsul numai pe unul din cei 5, s’a presen­tat la d-sa toţi cai enumă­­raţi mai sus invocând aceiaşi scuză, că nu lucrează din cauza sărbătoare!. In acea zi lucrau şi portul şi docurile. Prin cuvinte bune, căpitanul îî de­cide să-şî reia lucrul, ceia ce au­ şi făcut. D. căpitan Păun văzând actul de indisciplină făcut de acei lucrători care poate ar fi influenţat şi asupra celor­l­alţi din echipaj a cerut, căpită­niei prin acelaş raport, îndepărtarea imediată a lor de la bord şi darea în judecată la oficiul căpităniei pentru indisciplină. Căpitanul judecându-i i-a condam­nat pe fie­care în parte la câte 25 lei, după care li s’au dat toate drep­turile, după cum se constată din re­— Vezi ilustraţia — Dăm astă­zî ca ilustraţie, după ul­tima fotografie, portretul principelui Wilhelm, micul fiu al principelui de coroană ,Wilhelm al Germaniei, şi al soţiei sale, Cecilia, născută ducesă de Mecklenburg. .... NEGRII CONVERTIŢI la creşUăsig» de sus preot român In regiunea românescă d­in Canada. — O scrisoare a su­periorului Capelei.—Şase ec­­g­ri convertiţi la creşthnism­,­­nî e g r i I căsătoriţi cu ro­mânce!­— Evrei rissa Canada convertiţi Ia creştinism. — Corul Capelei româneşti.—O şcoală românească îin re­giunea Assa. —Raportul ar­chimamtritului Evghenie Ungureanu Iaşi, 2 Decembrie. P. S. S. Archimandritul Evghenie Ungureanu, superiorul Capelei ro­mâne din regiunea Assa-Canada (A­­merica) a trimes zilele acestea o scri­soare unui prieten din localitate, prin care arată mai întâi îmbunătăţirile pe care le-a adus acelei capele, intre care şi înfiinţarea unui cor, care a­­companiază serviciul divin in timpul sărbătorilor. Superiorul Capelei române din Ame­rica arată apoi că toţi poporanii săi nu neglijează de a lua parte în fie­care sărbătoare la serviciul Divin de la biserica românească. In ultimul timp, scrie archiman­dritul Ungureanu, au sosit şi s’au instalat acolo 50 de mocani din Tran­silvania, împreună cu nevestele lor. Ei se ocupă,­­ca şi­ cei l’ălţî români, aflători acolo, cu agricultura şi creş­terea vitelor. Unii întreprind şi câte un mic co­merţ, care le rentează foarte bine. Cu ocazia sărbătoare! Sf. Maria (8 Septembrie), P. S. S. Archimandri­tul Evghenie Ungureanu a convertit la creştinism­i negri, care sunt pe cais de a se căsători cu fiicele unor români, căsătorit care, spune supe­riorul capelei din Canada, urmează să aibă loc cu ocazia sărbătorilor Cră­ciunului. De anul nou, spune Arhimandri­tul Evghenie Ungureanu, urmează să lumineze cu Sf. Taină a botezului , tineri evrei, de loc din Rusia, care au emigrat acolo anul trecut, cu oca­zia exceselor antisemite di­n Basarabia. In afară de acestea, archimandritul Ungureanu spune că se bate cu gân­dul de a înfiinţa şi o şcoală primară, unde fiii poporanilor sei să înveţe a seri şi citi româneşte. Aceasta însă, scrie superiorul ca­pelei din Canada, dacă va putea, de la primăvara viitoare. La sfirşitul lunii acestea, P. S. S. archimandritul Evghenie Ungureanu va înainta I. P. S. S. mitropolitului Partenis Ciinceni al Moldovei şi Su­­cevei, de­oare­ce capela din regiunea ■omânească din Canada depinde de chiriarchia mitropoliei Moldovei, un retailat raport asupra activi­tâţei sale n timpul de la 1 Ianuarie 1906 până a. 1 Tnnniai*ip. 'SQ07. l 1«. a KuiaaiiB îuut. ftîiereasia. sia prin legea din­ 1811 şi în Engli­­tera, unde la drept vorbind, ctorpo­­raţiuniie îşi perdu­seră încă din seco­lele 17 şi 18 cea mai mare parte din însemnătatea lor. Legile din 1814 şi 1835 desfiinţa şi ultimele rămăşiţe. Marile progrese tehnice din Kariul trecut, intre­cau în prima Unie a­­plicaţiunea aburului, care a făcut să crească într’o măsură enormă energia da care omul dispune, şi consecin­ţele acestor progrese, întrebuinţarea maşinelor, concentrarea şi aglomera­rea capitalurilor, desvol­tarea enormă a căilor de comunicaţie, aplicaţiunea întinsă a diviziune! munceî, aă adus transformări colosale pa terenul pro­­ducţiuneî. Pentru a înţelege mai bine aceasta, n’avem de­cât să amintim aci că ma­şinile cu abur desvoltă azi o forţă productivă care e în mediu de vre-o două­zeci de ori mai mare de cât forţa productivă deavoltată de întreaga pătură muncitoare a globului, că dru­mul de fier necunoscut până la 1825, represinta la 1898 numai în Europa o lungime de 265.000 kt­n., că tim­pul de ş­ase săptămâni întrebuinţat până cătra 1850 de către o corabie cu­ pânze pentru a face drumul de la Hamburg la New-York e redus azi prin întrebuinţarea transatanliculu­i cu aburi la 7 zile, şi că înlocuirea forţelor omeneşti prin forţele naturei s’a accentuat şi mai mult către finele veacului prin descoperirea şi aplica­­ţiunea electricităţii. Era firesc faţă cu atari progrese ca atât formele cât şi condiţiunile mun­­cei să fie cu totul schimbate. Factorii technico-economici, cari contribuiseră să transforme din temelii societatea, au schimbat în totul şi in prima li­nie faţa industriei. De unde până aci singura formă sub care activitatea productivă a prae­­nicei, pe terenul industrial, se ma­nifesta, era „meseria“, acum apare „ fabrica“. Meseriaşul făcea foarte puţin uz de diviziunea muncei, întrebuinţa a­­proape exclusiv numai unelte, activi­tatea sa avea o sferă restrânsă, şi desfacerea produselor sale un carac­ter mai m­ut local şi sigur; ris­cul era mic şi întrebuinţarea creditului limitată. Maşinismul, aplicaţiunea vastă a principiului fecund al divi­ziune! muncei, producţiunea în mare pentru piaţa interlocală şi interna­ţională, întrebuinţare întinsă a cre­ditului sunt din contră caracterele distinctive ale „fabrice!“. Legătura destul­­de strânsă intre patron, calfe şi ucenici, cari erau consideraţi oare­cum ca memb­ri ai aceleaşi familii, face loc raporturilor destul de slabe intre capitalistul şi muncitorul modern. Pe când patro­nul era interesat de educaţiunea mo­rală şi profesională a ucenicului şi chiar făcut, responsabil de această e­­ducaţiune, pentru fabricant situaţia lucrătorului era indiferentă întru cât la un moment dat poate găsi un al­tul cu care să’l înlocuiască. E o epocă în care, cum spuneam mai sus, maşinele înrocn­esc braţele omului, se produce mult şi preţul produselor scade. Cei săraci pot să’şi satisfacă nevoile la cari mai nainte de abia s’ar fi gândit. Masele produc pentru mase, s’a obicinuit a se zice. In timp însă ce o clasă de oameni, capitaliştii, prin îndrăzneala şi price­perea de organizare şi de conducere a nouilor forme de ^a’oduceri??,se ridică, in acelaşi timp situaţiunea pătureî muncitoare devine din ce în mai critică. Proletariatul modern, mulţimea a­­celor cari n’au alt capital de­cât pu­terea de muncă, şi pentru cari spe­ranţa unei independenţe economice în viitor nu mai poate exista, ia naş­tere. O mulţime de lucrători rămân fără lucru ; concurenţa fa­bricelor si­leşte pe mulţi meseriaşi să lichideze, in industria textilă (torcătorie şi ţe­­sătorie), în industria metalurgică şi în alte ramuri industriale, meseria­şul e înlocuit aproape completamente prin fabricant. In alte ramuri, cura ar fi cismăria, croitoria, legătoria de cărţi, tîm­plăria, ete., lupta se dă incă între cete două forme de pro­­ducţiune, cu un succes deosebit pen­tru una sau pentru alta, după împre­jurări. In alte ramuri, în fine, în care o individualizare si o localizare este cerută, cum ar fi bună-oară unele servicii ca bărbieria, frizeria, etc., fabrica n’a reuşit şi nu va reuşi să înlocuiască atelierul. Se înţelege de la sine că o si­­tuaţiuna aşa de precară a muncitom­­lei în general şi a meseriaşilor în special, nu putea să dăinuiască fără să dea de gândit atât lor cât şi ace­­lor cari se interesau de soarta lor. Populaţiunea lucrătoare începu să se miște, reamintirea vechilor corpe­­,'ajiunî deveni vie în mintea ior, o reacjiune puternică în acest sens se j 31’oduse. Pe cale legislativă se căută j 1 se stăvili abuzurile representanji- |­or capitalului și a se garanta drep- j ,ul muncitorilor la o existență nor-­­ nală, potrivit cu necesităţile lor fi­ t­­ice şi intelectuale. Pe de altă parte, î­n lupta aceasta a unei concurenţe­­­lelimitate, patronată de un regim i­ndividualist excesiv, trebuia găsit şi­­­­ijlocul de protecţiune al meseriaşu- l­ui, impăcându-se în acelaşi timp şi p­rincipiul libertăţii. Salvarea s’a ve- j­­ut şi s’a găsit in asociaţiune. In asociaţiune şi prin asociaţiune , i’a croiat pentru meseriaş posibilita- t­ea de a’şi ridica nivelul cunoştinţe-­­ lor technice şi de a întâmpina ne­voile, faţă de c&rî s’ar fi simţit prea slab fiind izolat. La 1864 s’a votat în Englitera lejea prin care aşa zi­sele „Twide-Unions“ sunt recunos­cute ca societăţi de ajutor mutual, şi la 1874 li s’a dat dreptul de perso­nalitate juridică. In Franţa legea din 188­4 regulează existenţa asociaţiuni­­lor­ ca soaie biţi de ajutor şi dreptul de a fi considerate ca persoane civile. S’a vezut în asociaţiunea profesio­nală cel mai puternic instrument de emancipaţiune, pârghia care ajută la atingerea neatârnării economice a meseriaşului. Spre deosebire de vechile bresle, cari crau nişte corpuri închise, cu un număr fixat de membri, corporaţiu­­nile moderne devin accesibile ori­cărui meseriaş, care satisface oare­­care obligaţiuni. Prin corporaţiune nu se mai urm­ăreşte un privilegiu, ci o protecţiune. Desvoltarea onoarei pro­fesionale şi a spiritului de solidari­tate, apărarea intereselor comune, menţinerea ordinei şi a armoniei în­tre membri, perfecţionarea cunoştin­ţelor technice, organizarea autorului mutual şi limitarea unei concurenţa dezordonate, formează principalel« puncte din programul sindicatelor profesionale. Aceasta era situaţiunea în ţări!» din centrul şi apusul Europei. Un proces de transformare aproape identic, de­şi mai tardiv, se întâm­plă şi in ţările române. La noi breslele dispar după con­­ven­ţiunea de la Paris (1857),­ făcând loc unei libertăţi in sensul occidental. (Va urma) Dl­. St. Ch­icoş, avocat, Pitesli M­ PBOV£’R3 Sp-şs Limba birfitoruluî e o sabie cu­ două tăişuri.. Ea omoară şi pe cel care ascultă şi pe cel calomniat. ' . '1 m mjimvnausatitik ‘9» «K»-«1ÎM06EMÎataşai»*———« Evenimentele din Ensia (Telegramele particulare ale z­i­arului « Univers­ul») Importa­nite declaraţi­uni ale lui Witte. Criză mi­nisteriala Berlin,­­ Decembrie.­—Tele­gramă din Petersburg: Ziarul „Ruskaja Slovo“ anunţă că acura trei zile a fost luat in desbatera la Zarskojeselo un memorandum al contelui Wille, în care se ex­pune necesitatea numirea unui minister parlamentar. Numai un minister parlamen­tar, zice Witte, poate procura Ru­siei un nou credit“. Witte se referă la com­pli­­caţiunile cu Japonia şi declară că, fără o schimbare radicală a politicei interne şi fără un mare împrumut extern, e po­sibil să izbucnească un nou­ resboift. Existenţa unei crize ministeri­ale e recunoscută chiar de cătr® mai mulţi membri ai cabinetului. Procurorul suprem Isvolsky, s’a exprimat ieri in public: „poate că mâine nu voii­ mal îl mi­nistru.“ Mare răscoală ţărănească. Incendieri şi jafuri Berlin,­­ Decembrie.—Depeşă din Petersburg. Se anunţă din Simbirsk că se svoneşte acolo cum că pe domeniul Paradejev, districtul Ardatov, proprietatea lui Reliakov, preşedintele semst­, vouluî local, s’au petrecut foarte grave desordinî. Biurourn­e şi lo­cuinţa administratorului au fo­st incendiate şi jăfuite.. ‘Vitele au fost furate. Doi ser­vitori au fost ucişi. S’a trimis la faţa locului o companie de soldaţi cu un func­­ţionar guvern­­al. REVOLTA n ! !!■■»» n « Meseriaşul român şi lep­esMih­or Chestia păturea muncitoare este in­contestabil una din cele mai vaste şi­ cele mai complexe probleme sociale, pe care evoluţia sau mai bine zis re­voluţia economică a secolului al­­ XIX-lea o aduce cu sine. Constituanta franceză din 1791, in- i­spirală şi animată de nouile idei fi­losofice în favoarea libertăţii omului, idei propovăduite de marii cugetători şi enciclopedişti ai veacului al 18-lea, şi fiind încă sub impresia abuzurilor vechilor mai scrise şi jurande (staros­tii), desfiinţează pentru a doua oară­­ corporaţiunile, cari deveniseră o sta­vilă pentru progres, şi cari fuseseră desfiinţate încă odată ceva mai îna­inte (1776) de către Turgot, şi pro­­clam­ă prn­erburi unei libertăţi desă­­vîrşite, interzicând în acelaşi timp asperaţiunea între meseriaşi. Acest exemplu fu imitat în Pru­ ŞTIE!­m STREÎNUTÂTE — Prin poştă — ,*, In Chemnitz (Saxonia) s’au îm­bolnăvit mai multe persoane, cari au luat migrenină. Două din ele au în­cetat din viaţă după două ore. Alaltă­ierî a încetat din viaţi celebrul chirurg, profesor dr. Schön­born de la universitatea din Würz­burg (Germania). J, Academia de ştiinţe din Paris a oferit un premiu de 8.000 lei pen­tru cea mai bună scriere asupra filo­sofiei germane. ,*, La Budapesta s’a împrăştiat svo­­nul că un deputat al coaliţie!, foarte cunoscut în cercurile financiare, ar fi fugit lăsând in urma lui enorme da­torii.­­ Ziarele oficioase italiene dezmint categoric svonul înregistrat de un ziar parizian despre logodna ducelui Abruzilor cu principesa Elena a Ser­bie!. Din Roma se anunţă că in a­­celaşi moment în care poliţia franceză perchiziţiona palatul foste­­nundiaturi din Paris, ultimul funcţionar laic al fostei ambasade franceze la V­atican, un anume Arnaud, murea pe­ neaş­teptate. Ministrul Franţei la Roma a pus sigiliu pe arhiva fostei ambasade.. Fizet, arhiepiscopul din Rouen, a făcut guvernului francez o cerere ca să-i închirieze palatul arhiepiscop 36 GMSSL MOMIM® — Mare roman de moravuri — XIII Pentru morală !... Apoi, fără să dea timp conte­lui şi soţiei, sale, să răspundă vre-un cuvânt, ea sfârşi: — Dar efi înțeleg foarte bine teama d-voastră. De aceia, după ce v’am spus ca, cu toate că sunt snamă sunt nevinovată, după ce am justificat-o pe sora Sulpicia, vă voiui ruga să-mi daţi voe să mă retrag. Pe când vorbea dânsa, tatăl ti­nerei fete, profesorul universitar, se înfiorase în fotoliul său. El se simţea emoţionat, câştigat, nu a­­tâta de elocvenţa tinerei fete, cât de frumuseţa ei aleasă, şi­ aşi spunea că în adevăr ar fi fost păcat să lase să-l scape din raană .......~ își schimbă tactica. Părăsindu-și masca de austeritate, se arătă de o indulgență neașteptată. — So vedem, doamnă, zise densul, să vedem... Poate că lu­crurile pot fi împăcate. După cum a crezut sora Sulpicia, suntem un adever de­asupra multor conven­­ţiuni... Fiica mea, ginerele meu­ şi chiar eu însumi, ne facem o glorie din faptul că avem mai multă inimă de­cât atâţia alţii... şi te asigur că nu ne-ar părea de loc rea să întindem mâna unei femei, asupra căreia apasă dis­preţul şi răutatea mulţime!­­ Julieta îşi îndreptă din nou­ pri­virea asupra bătrânului, ca vezu licărirea din ochii lui, şi incre­­ţirea nervoasă a buzelor, sub care se citea un sentiment de josnică pasiune. Ea îşi aminti câ mai văzuse şi alta dată încreţirea aceasta ner­voasă, pe buzele lui Fernand jWnJ.pj 8­ft »­.m­aonial lentirî su­preme. Şi simţi un desgust neţărmurit pentru bătrânul acela, care venia să-i descopere viţiurile josnice ale bătrineţei. Dar dinsa ştia bine că era năs­cută ca să cunoască toate josni­ciile, toate infamiile din care era compusă viaţa; şi simţindu-se gata să le înfrunte pe toate, nu jiciui cuiiipa lui. Ea se întoarse spre contesa de Donet și zise: — Mulțumesc domnului pen­tru interesul ce mi-1 poartă..., Dar efi cred că nici-o împăcare nu este cu putință... — Cum asta? —­ In fața copilului meu­, n’am putut minți; v’am declarat ade­vărul... Ce veți răspunde fiicei d-stră, cînd vă va întreba cum se face că d-ra Julieta are un co­pil fără să aibă soț?.. — Dar, cu toate acestea... Oh ! au mai căutat doam­­nă... Ar fi în zadar, pentru că nici­odată nu veți putea găsi un răspuns satisfăcător... Credeți-m­ă, cel mai bun lucru este a nu ne expune nici­odată să auzim ast­fel de întrebări... Şi pentru asta, me retrag... In aceiaşi seară, Julieta se în­­tălnia cu sora Sulpieia, şi-i po­­vestia evenimentele întâmplate. Călugăriţa vedea bine că Ju­­lieta are dreptate. Ea nu găsi ni­mica de răspuns, şi cum făce­­întotdeauna când vedea că pute­rea destinului era prea zdrobi­toare și ar fi fost zadarnic să lupte împotriva ei, își împreună mâinele, ■ și-şî învălui prietena în­­tr’o privire dulce, protectoare. Apoi, după un moment de tă­cere, zise J­uliotel: — Acum, scumpa mea copilă, ce socoţi să faci? Ce hotărîre ai luat?... -T- Nu știu aici eu pici sora mea ; dar văd bine că orî-ce muncă cinstită nu mai este pen­tru mine... — Oii ! Julieta !... — Da, sora mea, așa este viața și n’avem ce-i face... Așa sunt moravurile societate! moderne... Greșala unei fete, fie ea voită, fie rezultatul unui atentat, tot gre­şeală rămâne.. Femeile care au căzut, sunt înlănţuite toate de acelaş stâlp al ruşineî, fără nieî-o deosebire de cause, de împrejurări... ,,Şi pentru a eşi din acest cerc viţios, pentru a scăpa de hula lumeî, nu sunt de cât două drumuri... unul este sacrificiul... cel­l’alt este folosul !.­. Şi-ţi spun drept, că pentru mine nu mai văd de­cât un singur drum. — Nu te înţeleg, copila mea. — E drumul folosului, scumpa mea soră... — Oh ! Julieta !... «r- Da­­sa» m­ea, nu mi mai rămâne de­cât calea aceasta... E­i nu sunt singură pe lume ; am o soră, am un copil... şi cu sarci­na aceasta, nu pot lua calea sacri­ficiului... Dar, cum voiu apuca pe drumul cel reu fără către acea de­cădere de care buza mea se înfio­rează numai pronumţându-i nu­mele, îmi voiu regula socotelile cu aceia cari m­’au nenorocit.... Ruşi­nea mea îmi va deduce mai mult folos de­cât ori­ce lucru cinstit și viciul se va ascunde sub aur... Voia avea aur mult, nemăsurat de mult!... aur!... aur!... Sora Sulpicia­­ privea cu o mirare adâncă. — Cum, murmură dinsa, d-ta îmi spui asemenea lucruri ?... d-ta, fiica bravului muzicant Rou­­bot... d-ta, sora viteazului Martin Ri­bot?... D-ta, vii să-mi spui asemenea lucruri ?... Julieta, după un moment de tăcere, răspunse liniștită : —­ Ți-aca mai spus scumpa mea soră, că mai este și o a doua cale... calea sacrificiului... Dar calea aceasta nu-mi este îngă­duită mie. — Pentru ce?... Care este ca­lea aceasta a sacrificiului? — Am o soră pe care trebue s’o călăuzesc în viaţă, a căreia fe­ricire trebue s’o asigur... Am un fiu din care trebue să fac un băr­bat... Dacă n’ar fi toate acestea, dacă aş fi singură pe lume... aş fi apucat pe drumul sacrificiului, m­’aş fi făcut călugăriţă... — Călugăriţă !... exclamă sora Sulpieia. — Da, sora mea... Ar fi fost o uşurare pentru mine, să-mi for­mez o familie din aceia cari su­făr... Cu dragoste aş fi calmat durerile şi ra’aş fi silit să revers speranţa în sufletele celor îndu­reraţi !... — Oh ! Julieta !... — Aş fi cerut ca formele cor­pului meu­, a corpului acesta care peste puţin se va vinde, să fie ascunse sub cutele rochiei albas­tre, sub pliurile sutanei!... Părul meu roşiu, lung­­şi bogat, care acuma îmi va învălui păcatul, ar fi fost tăiat scurt pentru ca să-mî dea o figură modestă, ochii mei s’ar fi stins încetul cu încetul, şi gro­piţele care se sapă în colţul gu­­reî sub puterea rugăciune!, ar fi ascuns focul buzelor mele, care acuma sunt gata să dea sărutarea arzătoare, sarutarea oprită, săru­tare teribilă care devorează... Maica îşi înclină capul vncelişor. — Dar toate acestea nu sunt pentru mine... urmă Julieta... Efi nu pot alege calea sacrificiului... Calea aceasta nu este deschisă da­cât acelora care au fost lipsite dată fructul păcatului. (Va urmai

Next

/
Thumbnails
Contents