Universul, decembrie 1906 (Anul 24, nr. 333-339)

1906-12-04 / nr. 333

8V Ny / — Mare roman de moravuri — XIII E'eiâîra morală !... Apoi, fără să dea timp conte­lui şi soţiei, sale, să răspundă vrs-un cuvînt, ea sfârşi: — Dar eft înțeleg foarte bine teama d-voastră. De aceia, după ce v’am spus ca, cu toate că sunt Btamă sunt nevinovată, după ce am justificat-o pe sora Sulpicia, vă voi­ ruga să-mi daţi voe să vmii retrag. Pe când vorbea dânsa, tatăl ti­nerei fete, profesorul universitar, se înfiorase în fotoliul său. El se simţea emoţionat, câştigat, nu a­­tâta de elocvenţa tinerei fete, cât de frumuseţa ei aleasă, şi­ aşi spunea că în adevăr ar fi fost păcat să lase să-l scape din raaaa .......~ își schimbă tactica. Părăsindu-și masca de austeritate, se arătă de o indulgență neașteptată. — So vedem, doamnă, zise densul, să vedem... Poate că lu­crurile pot fi împăcate. După cum a crezut sora Sulpicia, suntem un adevăr de­asupra multor conven­­ţiuni... Fiica mea, ginerele meu­ şi chiar eu însumi, ne facem o glorie din faptul că avem mai multă inimă de­cât atâţia alţii... şi te asigur că nu ne-ar părea de loc reci să întindem mâna unei femei, asupra căreia apasă dis­preţul şi răutatea mulţime!! Julieta îşi îndreptă din nou pri­virea asupra bătrânului; ea văzu licărirea din ochii lui, şi incre­­ţirea nervoasă a buzelor, sub care se citea un sentiment de josnică pasiune. Ea îşi aminti câ mai văzuse şi altă dată încreţirea aceasta ner­voasă, pe buzele lui Fernand K­y­rv,ureonul nuntei su­preme. Şi simţi un desgust neţărmurit pentru bătrânul acela, care venia să-i descopere viţiurile josnice ale bătrineţei. Dar dinsa ştia bine că era năs­cută ca să cunoască toate josni­ciile, toate infamiile din care era compusă viaţa; şi simţindu-se gata să le înfrunte pe toate, nu JlUiUU CUUi].iana. Ea se întoarse spre contesa de Donet și zise: — Mulțumesc domnului pen­tru interesul ce mi-1 poartă..., Dar efi cred că nici-o împăcare nu este cu putință... — Cum asta? —­ In fața copilului raeîi, n’am putut minți; v’am declarat ade­vărul... Ce veți răspunde fiicei d-stră, cînd vă va întreba cum se face că d-ra Julieta are un co­pil fără să aibă soț?.. — Dar, cu toate acestea... Oh ! aui mai căutat doam­nă... Ar fi în zadar, pentru că nici­odată nu veți putea găsi un răspuns satisfăcător... Credeți-m­ă, cel mai bun lucru este a nu ne expune nici­odată să auzim ast­fel de întrebări... Şi pentru asta, me retrag.. In aceiaşi seară, Julieta se în­­tâlnia cu sora Sulpicia, şi-i po­­vestia evenimentele întâmplate. Călugăriţa vedea bine că Ju­lieta are dreptate. Ea nu găsi ni­mica de răspuns, şi cum făce­­întotdeauna când vedea că pute­rea destinului era prea zdrobi­toare și ar fi fost zadarnic să lupte împotriva ei, își împreună mâinele, • și-șî învălui prietena în­­tr’o privire dulce, protectoare. Apoi, după un moment de tă­cere, zise J­ulietei: — Acum, scumpa mea copilă, ce socoțî să faci? Ce hotărî­re ai luat?...­­T- Nu știu cui­ci că pici sora mea ; dar ved bine că orî­ce muncă cinstită nu mai este pen­tru mine... — Oh ! Julieta !... — Da, sora mea, aşa este viața și n’avem ce-i face... Așa sunt moravurile societate! moderne... Greşala unei fete, fie ea voită, fie rezultatul unui atentat, tot gre­şeală rămâne.. Femeile care au căzut, sunt înlănţuite toate de acelaş stâlp al ruşineî, fără nici-o deosebire de cause, de împrejurări... ,,Şi pentru a eşi din acest cerc viţios, pentru a scăpa de hula lumeî, nu sunt de­cât două drumuri... unul este sacrificiul... cel­l’alt este folosul !.­. Și-ți spun drept, că pentru mine nu mai văd de­cât un singur drum. — Nu te înțeleg, copila mea. — E drumul folosului, scumpa mea soră... — Oh ! Julieta !... «r- D^. sa» mea, nu mi mai rămâne de­cât calea aceasta... Eu­ nu sunt singură pe lume ; am o soră, am un copil... și cu sarci­na aceasta, nu pot lua calea sacri­ficiului... Dar, cum voiu apuca pe drumul cel reu fără către acea de­cădere de care buza mea se înflo­rează numai pronumţându-i nu­mele, îmi voiu regula socotelile cu aceia cari m­’au nenorocit.... Ruşi­nea mea îmi va deduce maî mult folos de cât ori­ce lucru cinstit și viciul se va ascunde sub aur... Voia avea aur mult, nemăsurat de mult!... aur!... aur!... Sora Sulpicia­­ privea cu o mirare adâncă. — Cum, murmură dinsa, d-ta im! spui asemenea lucruri ?... d-ta, fiica bravului muzicant Rou­­bot... d-ta, sora viteazului Martin R­oubot?... D-ta, vii să-mi spui asemenea lucruri ?... Julieta, după un moment de tăcere, răspunse liniștită : •«r Ți-am­ mai spus scumpa mea iuga­seră, că mai este și o a doua cale... calea sacrificiului... Dar calea aceasta nu-mi este duită mie. — Pentru ce?... Care este ca­lea aceasta a sacrificiului? — Am o soră pe care trebue s’o călăuzesc în viaţă, a căreia fe­ricire trebue s’o asigur... Am un fiu din care trebue să fac un băr­bat... Dacă n’ar fi toate acestea, dacă aş fi singură pe lume... aş fi apucat pe drumul sacrificiului, m’aş fi făcut călugăriţă... — Călugăriţă !... exclamă sora Sulpicia. — Da, sora mea... Ar fi fost o uşurare pentru mine, să-mi for­mez o familie din aceia cari su­făr... Cu dragoste aş fi calmat durerile şi m’aş fi silit să revers speranţa în sufletele celor îndu­reraţi !... — Oh ! Julieta !... — Aş fi cerut ca formele cor­pului meu, a corpului acesta care peste puţin se va vinde, să fie ascunse sub cutele rochiei albas­tre, sub pliurile sutanei!... Părul meu roşiu, lung­­şi bogat, care acuma îmi va învălui păcatul, ar fi fost tăiat scurt pentru ca să-mî dea o figură modestă, ochii mei s’ar fi stins încetul cu încetul, şi gro­piţele care se sapă în colţul gu­­reî sub puterea rugăciune!, ar fi ascuns focul buzelor mele, care acuma sunt gata să dea sărutarea arzătoare, sarutarea oprită, săru­tare teribilă care devorează... Maica îşi înclină capul un colişor. — Dar toate acestea nu sunt pentru mine... urmă Julieta... Eft nu pot alege calea sacrificiului... Calea aceasta nu este deschisă de­cât acelora care au fost lipsite da., fructul păcatului. (Va urmai Fondator t dlHGi CAZZA»VILLAW 5 hmn fia Románia, .p. 10 fieFil la strelniatalO CELE DIN URMA STIRS DIN LUM£Á ÎNTREAGA *tl REDACŢIA Ş! ADMINISTRAŢIA îi. St­­r­ad a £fcrez*iftmi 11, Bucureşti , V \ •^gj^M­^Sy .. .•r'-'-i. Viitorul imp&'at al Cermaniei.—(Vezi explicația) Calendar pe anil 1960 Ortodox Duminecă 3 Decembrie.— Părin­tele Sofronie Cntollo Duminecă, 16 Decembrie. Adelaida Soarele răsare 7.43; apune 4.3$. Wj—xwr — — - - ' — *TXr *-‘5a- W—to»-— ^»»w, București 3 Decembrie. Porturile noastre O statistică ce va interesa de sigur pe cititorii noștri este aceea a mersului importului şi expor­tului nostru prin diferitele noas­tre porturi. Adesea se aud şi se citesc consideraţii mai mult sau mai puţin vagi asupra avintului luat de un port sau asupra scă­derii suferite de altul; dar sin­gure cifrele dau proba clară şi elocventă a celor spuse. Dacă vom lua cele trei porturi principale ale noastre, Galaţi, Brăila şi Constanţa, vom vedea că, pe când cel din urmă din a-trăşi ceste porturi nu însemna mai ni­mic faţă de cele d­intâiu două, prin anii până la 1394, neîn­sumând de­cât 1 p­â­n­ă la 3 la sută din importul loial şi 2 pînă la­­4 la suta din export, *­ anul 4893 începe a dobândi o importanţă tot mai mare şi a­­junge în 1903 să întreacă şi Ga­laţii şi Brăila în ce priveşte im­portul, ajungând la 22 — 60 la sută din exportul total (după gre­utăţi) faţă de 16 la sută Galaţii şi 17.12 la sută Brăila,—iar în ce priveşte exportul, intrecând Ca­de 14.43 pnv­­aţii, cu 13 la sută faţă la sută,—faţă de Brăila răm­ânînd totuşi­ destul de mult în urmă, căci Brăila rămâne î­n privinţa exportului în fruntea porturilor noastre, cu 23.17 la sută din total. Mai de mult, Brăila ajungea şi la 33 la sută din exportul total, ast­fel in anii 1888, 1891 şi chiar in 1991 şi 1903 a atins şi între­cut 31 la sută ; în ce priveşte im­portul ca e în scădere de pe la 1800, când a atins mai pe urmă 30 la sută; de atunci a tot scă­zut, ajungând uneori şi la 15 şi chiar la 13 jum. la sută (in 10OOV Galaţii a­­înflorit ca port pe import, atingând odinioară până la 33 jumătate la sută din total (in 1888), de atunci însă a scă­zut mereu, până ce în 1903 a rămas la proporţia da 18 la sută, ceea ce nu s’a mai întâm­plat da 20 de ani, adică de la 1883;—în ce priveşte exportul prin portul Galaţi, aci proporţio­­nalitatea a rem­as oare­cum con­stantă; 14 la sută găsim in 1881, în 1884, în 1894, in 1903; fi­reşte au fost şi unele fluctuaţii, dar aceasta a rămas o mijlocie. O comparaţie între toate por­turile noastre nu avem de­cât pentru anul 4902, când portul Constanţa nu ajunsese in­că să reprezinte de­cât 12 la sută pen­tru import şi 11 pentru export, Iată totuşi câte­va cifre compara­tive cari vor interesa: La import: Galaţii cu 108 mii de tone; Brăila cu 102 mii; Con­stanţa cu 56 mii; urmează apoi: Giurgiu cu 12 mii; Turnu-Seve­­rin, Tulcea cu peste 4 mii; T.­­Măgurele cu 3.500; Calafatul cu 3 mii; Sulina cu 2.500; Corabia cu 2 mii; Olteniţa cu o mie; Călăraşi 950, a cele­ilalte mai puţin. La export : Brăila cu 941 mii de tone; Galaţii cu­­459 de mii; Constanţa cu 372 mii; urmează: Calafatul cu 184 mii; Turnu-Mă­­gurele cu 176 mii; Giurgiu cu 138 mii; Călăraşi cu 123 mii; Corabia cu 115 mii; Zim­nicea, Bechet, Severin, Tulcea inl.ro 59 ;şi.49 da mii; Olteniţa 39.500; —cele­l­aite mai puţin. Cu alt prilej vom cerceta a­­ceastă statistică specificată şi pe fehit mărfurilor, — ceca-co­ia­­va fi interesant de cunoscut. DÎinUNGARÎA (Catesp. particu­lară a ziarului «Universul Budapesta, 30 Noembrie SSUiaîSa politicsi Eri după amiazî s’a ţinut o confe­rinţă a membrilor partidului indepen­dent în cara s’a discutat chestiunea relaţiunilor între Au­stro-Ungaria Italia si s’a stabilit in ce chip va fi tratată această afacere în şedinţa p­e­naru­ a delegaţiuneî ungare, când se discută budgetul armatei şi al ma­rinei. Clubul naţionaliştilor a desemnat în şedinţa sa de cir­ca oratori în dis­­cuţia asupra budgetului cultelor şi instrucţiune­ publice pe deputaţii Vasile Goldiş, dr. Petrovici şi Juriga­ Clubul a mai decis a nu vota pro­iectul de indemnitate, presentat in şedinţa de ori de primul-ministru­­Vekerle. Votul universal şi naţio­­nalitaţile Chestiunea votului universal este viu comentată da ziarele mag­hiare şoviniste, cari işî exprimă temerea că prin aceasta naţionalităţile se vor ridica­ şi mai mult. Ast­fel ziarul „Posti u­irlap“ face intre altele, ur­mătoarele aprecieri : ,,Nu se pot da drepturi politice unor cetăţeni cari nu respectează Sta­tul nici măcar în gradul, ci să’î în­veţe limba în vorbire şi scrieri A­­ceasta este un drept atât de elemen­tar, în cit ne mirăm, că­­ trage cine­va la îndoială, mai poate .Şi oare cu mintea sănătoasă se pot acorda drepturi politice unor „fiinţe“ cu gradul cultural atât de inferior in­cât nici măcar a scrie şi ci­i nu ştiu în limba Statului?.. Sub titlul „drepturilor omeneşti“ nu se pot acorda drepturi politice atât de importante unor scu­i-dobitoace“. „Cu deputaţii naţionalişti să nu ne batem capul... Dacă le-ar trăzni prin minte să facă obstrucţiune, a­­tunci trebue daţi afară pur şi simplu, ori trebue împuşcaţi pe cala cavale­rească, ori t­rebue aplicată direct contra lor ciotura pentru un termen fix, ori în ori­ce alt chip trebue daţi gata“. Cerşetor bogat Ziu­de trecute a încetat din viaţă la spitalul Rochus de aici un cerşe­tor misterios, care s’a constatat că este preotul dr. Gerlach, doctor în teologie şi filosofie. Acesta in tinerste «usese numit par»ch, dar n’a primit numirea şi a preferat să rămână în capitală şi să ducă o viaţă de cerşe­tor. El dormea când în sala de aş­teptare a gării, când la oficiul tele­­grefie, şi ori unde putea. Carne nu mânca de loc şi nici nu bea băuturi spirtoase. Sim­findu-se slab, a intrat în spi­talul Rochus unde simţind că i se apropie sfirşitul, a chemat pe preotul spitalului şi scoase dintr’o traistă nişte librete ale căsei de depuneri, i-a făcut cunoscut că lasă întreaga avere arhiepiscopiei din Strigoniu, pentru a se da ajutor şcoalelor. Va­­loarea libretelor era de 230.000 co­roane. Spiritismul în provincie Din Delta se anunţă următoarele : Funcţionarul Francisc Th­oiss, care in timpul din urmă se ocupa foarte mult cu lectura operelor spiritiste a­­ranja aici şedinţe, la început numai pentru puţini cunoscuţi ai săi, dar­ma târziu pentru un cerc mai mare de participanţi. Ca mediu folosea o calfă de legătorie de cărţi, Iosef Ler­­man, un neurastenic foarte pronun­ţat, cam sub influenţa hipnotică a lui Thriss, cădea repede într’ur somn adine­ai în această stare sa dedea ca spiritu vre-unui răposat din Delta. Discursurile sale mistice erau pri­vite ca o revelaţiune divină şi când da sfiurî, acestea erau riguros ur­mate. Autorităţile au interzis aceste şedințe spiritiste, în urma avisului mediitor, cari au declarat că hip­­nosaph­raejdueşte viaţa mediului. Altă da aceea se constatase că spirit,fiii sunt pe cale de a întemeia o setă religioasă. Crişan íMíöiTe¥me Orim­ă profesiune pentru femei­exul feminin, care în ultimii zea ani a desvoltat o activitate a­­tât de vie pe tărâmul muncii, cu­­cereşte din ce în ce noui terenuri de m­uncă şi câmpuri de activitate în viaţa publică. Femea ca medic este ceva ve­cini şi avocatul fem­ei nu se mai pire­­straniu, nu tocmai ca şi o fe­nce inspectoare de fabrică sau fe­nce îngrijitoare de orfani.­­ In Statele­ Unite, in localităţile mai mici, se află in serviciu femei la şef de poştă şi universitatea din Paris posedă după cum se ştie, cu Bladame Curie pe cea dintâin fe­nce profesoară. Această listă s'ar putea mări in mod simţitor, dar pentru a nu obosi pe cetitoare şi cetitori, nu voim să enumerăm şi celelalte profesiuni. Din contră credem că este lucru­­inn­eresant de a afla despre o nouă profesiune femenină, care dease­­menea ,se aper in capitala Franţei, dar deocamdată numai in forma­ţiune. O femice din Paris a înaintat prefecturii poliţiei o petiţiune în care cere permisiunea de­­ a eser­­cita profesiunea de birjar. Petiţio­nara a avut odinioară o viaţă mai bună şi ca fiică de ţăran se pri­cepe să umbla cu caii şi cu tră­sura. Ea poate face serviciu şi de conducătoare de automobile, de­oare­ce frecventează şcoala de şo­feri, unde a trecut cu succes pri­mul examen. Se speră că cea dintâi femes bir­jar in I Paris va stârni o mare sen­­saţiune şi va face a­faceri strălucite. Până acum prefectul poliţiei na respirat această petiţiune. Olimpia. Arestarea unor hoţi da vite Sa s-a creier comaast falsificator de Misia de vita (Prin poştă de la­ corespondentul nostru particular) Caracal, 1 Decembrie Cititorii sunt puşi în curent de numeroasele furturi de vite,ce se co­miteau în judeţul nostru şi de mo­dul cum s’a descoperit zilele trecute, o întreagă bandă de hoţi de vite. Din cercetările făcute, s’a descoperit că capul acestor flagele e Marin Bolea, d­in Apele­ viî, care avea de mijloci­tor de transport pe Marin FL„ Popa, din Locusteni, Dolj. Acesta a fost condamnat în mai multe r­adii pen­tru diferite furturi de vite. Ei maî aveau de complici şi pe indivizii : Rică Fi. Păun­oi­u, Trică D-tru Bu­toi şi Dincă Muscu din Apele-viî cum şi pe Marin Diaconu Preud­ă şi Dincă Stroe din Marotinu de sus, comună vecină cu Apele-viî. Din declaraţiile date de ei rezultă, că în tot-d’auna furtul era bine chib­zuit şi trebuia să fie înştiinţat capul lor Belea. Nici un furt nu se instre­­ina în­­judeţul nostru, căci după ce era comis se transporta la Craiova, unde îl înmânau la alţi tovarăşi ai lor, anume Andrei Aurică din Flo­­reşti şi Pavel Andrei din Işalniţa (Dolj)­ . . .. Aceştia nu urma, in unire cu Pâr­lea, secretarul comunei Işalniţa, plas­­togia sau semnătura ajutorului de primar al acelei comune, falsificând bilele, cu cari apoi tăinuitorii vii­r­­deaă vitele furate, fără a fi obser­vaţi de­ autorităţi. Tot cu ocazia acestei descoperiri, s’au­ dovedit şi şe»se boi furaţi in noaptea de 23 — 24 Noembrie, din com. Cacaleţ acest judeţ, din cari au fost găsite patru la Andrei Pavel, căruia Pârlea îi liberase bilete. Douî din aceşti boi, el ii vindusa cu o zi maî înainta măcelarului Dincă Sa­bu din Craiova, unde au fost şi găsiţi. D. căpitan Bilciurescu, însoţit de adjutantul Stoenescu, sunt în această lungă cercetare. Arestări se fac con­tinuă, în numărul viilor, voia da noui amănunte. M INIIWI m STRBMŢATI ItBsboiul între Biserică şi Stat îs» Franţa Vaticanul a lucrat faţă de Franţa cu toate puterile hotărâte a ajunge la resboiu ; până in ultimul moment s’a pregătit şi s’a ascuns ; a păstrat iluzia că ar fi dispus la împăcare şi la linişte; a aşteptat ajunul desfiin­­țăreî concordatului, spre a surprinde guvernul francez cu un strigăt de război şi aruncat întxegea lui armate negre. Din partea lui, guvernul fran­ces părea încredinţat că interesul cui­, titlul catolic ar fi făcut pe Vatican să accepte tacitele şi liniştitele expe­diente oferite de Briand , dar ca toţi cei cari simt de­asupra capului lor ameninţarea răsboiului, şi el, în tă­cere, î­şi pregătea planul de luptă, spre a nu se lăsa in voia unei nepre­văzute precipitări a evenimentelor. Vaticanul a intrat in luptă cu o mare lovitură de surprindere; gu­vernul frances a răspuns cu altă sur­prindere și mai mare. Vaticanul a pus înainte intransigența dreptului canonic ; radicalismul lui Cichnenceau a pus înainte dreptui legilor repu­blicane. Dacă unul împingea situaţia până la ultimele consecinţe, cel­l’alt işî scoica din ultimele consecinţe deduc­­ţiunile lui inexorabila. Acceptând premiza că Vaticanul e o putere străină, la primul ei act de resboiu contra legilor, în cari residă raţiunea existenţei Statului frances, s’a răs­puns prin a se da o lovitură organi­zaţiei inamicului, interceptându-i-se corespondenţa, comlucân­du-i-se emi­sarii la graniţă. Oamenii Convenţiu­­nei Naţionale nu ar fi procedat alt­fel, şi Clémenceau, care in tot lungul lui trecut a considerat Revoluţia francesa ca rădăcina Republice! da azi, nu si-a desminjit in fapte convingerea cuvintelor. Atitudinea e conformă cu logica omului, faptul insă e nou in istoria celei de-a treia republică. Ea a trăit până acum din transijiune, din com­promisuri, din dibuiri cântărite şi prevăzătoare, printre insinuările duş­manilor ei. Momentul cel nou are o admirabilă grandoare istorică. Cei două adversari sunt faţă în faţă, fără mască, cu faţa descoperită, cum nu s'au mai văzut de 110 ani : Biserica Romei şi Statul laic. Nici un grăunte din principiile lor adversarii nu-i cedează; nici o mo­leculă din energia lor nu e sustrasă conflictului. Ei stau faţă în faţă di­naintea viitorului : ori­ce condescen­denţă a Statului va fi pentru Bise­rică, de acum înainte, o victorie dar dacă Statul frances, in atitudinea lui de apărare a legilor, va şti să-şi păstreze singele rece, nu va da îna­poi, va rămânea stăpân pe 6ituaţi°, şi va impune ordinea riguroasă în ori­ce tumult­, se va putea spune că pentru Franţa— şi prin reflex pentru mişcarea universală a conştiinţei ci­vilizase a vremurilor—a început din ziua de 11 Noembrie st. n. o nouă istorie. Audienţa contelu­i Witte Se face mare sgomot, în presa in­ternaţională, în jurul faptului că con­tele Witte a fost primit in audienţă particulară de ţar şi se caută a se vedea in aceasta o posibilă revenire la putere a fostului preşedinte de consiliu. Situaţia ministerială a d-luî Sto­­lypin este, într’adevăr, foarte precară şi e foarte îndoelnic să se poată men­ţine în capul afacerilor după alege­rile pentru noua Dumă. Institulirea consiliilor de resboiu, măsurile cari au de scop să înlăture de pe arena politică pe toţi acei cari au jucat un rol în noua Dumă, arestările în masă şi execuţiile sumare, în sfârşit scan­dalul grânelor in care este compro­mis d. Gurko, toate acestea au ridi­cat contra preşedintelui consiliului, chiar pe cele mai moderate din par­tidele politice. “Admiţând că democraţii contituţio­­nalî sunt învinşi şi că o majoritate de moderaţi va domina noua Dumă, guvernul actual, care este sub in­fluenţa reacţionarilor, cu greu s’ar putea înţelege cu dînsa. Pare deci că d. Stolupin va trebui să fie sacrificat într’un viitor maî mult sau maî puţin apropiat, dar chestiunea este da a se şti dacă d. Witte este succesorul lui indicat. Gând era la prezidenţa consiliului, după publicarea manifestului de la 30 Octombre şi înainte de întrunirea primei Duma, Witte s’a silit să a­­propie pe liberali de conservatori, dar a fost dormit de influenţa reacţionară. Cu cele mai bune intenţii din lume, contele Witte a izbutit să piardă în­crederea tuturor grupurilor. Dacă ţarul a făcut apel la contele Witte se poate crede că situaţia actuală este foarte dificilă, mai cu seamă din punct 10 W GIURGIOIX.V Pri­n poştă de la corespond. nostru particular Podu-Turculuî, 1 Decembrie. Interesat în deaproape să am rela­­tittrii cât maî sigure, în afacerea groaznicei catastrofe din com. Giur­­giona m’ara transportat la faţa locului. Desemnând la primărie, d-niî pre­fect I. Angelescu, substitut de pro­curor Balasan şi dr. Petraş, medic prixtar, lucraţi la anchetarea acestui fapt—unicul poate petrecut în acest judeţ, h­otărîţî a face o descindere la moara, am profitat de această ocazie şi nn dorinţa de a’mî satisface curiosi­­tate­a am urmat pas cu pas pe repre­­sentanţii autorităţilor. in drum o căsuţă tupilată, lumi­nată de câte­va făclii atrăgându-mi atenţia, aflai că aci e priveghiul ne­fericiţilor Petre şi Mihail Rotaru cari şi-au­ găsit moartea în pustia de moară a lui Goldstein, făcendu-mî loc printre cei aflaţi acolo, am intrat in cămăruţa în care dormea somnul de vecie nenorociţii săteni împrejurul cărora cei 5 copi­la­şî plângeau moartea tatălui şi fra­telui lor. In casă câte­va bătrîne co­mentau la fel şi chip faptele întîm­­­pă­­te. *Urmându-mî calea înainte, la c.­i­va paşi trecui pariul Zolotin, iar de -aci, prin drumul greu de străbă­tut, ajunsei în dreptul morei. Scoborându-me înăuntru, la lumina slabă a câtor­va lumânări, mi s’a presentat înaintea ochilor bucăţi de fiare şi lemne asvârlite în neregulă pe ici şi colo, aruncate în timpul exploziei, grăunţe, cărbuni, făină, ri­sipite pe pod, pe jos băltoace şi no­roi, amestecate cu fire de per şi bu­căţi da vestminte. A doua zi, am crezut nemerit să fac o vizită la spital. Intrând pe mai multe coridoare, am ajuns în faţa Ufieî săli, unde zâceau corpurile ne­fericiţilor săteni. Un pas abea făcut, m’am retras coprins de groază îndărăt. Cadavrele jupuite de epidermă în­tinse unul lângă altul, păreau a fi nişte monstruozităţi. . O CU&3BTA.XIE TUE ZI -Lenea cât de amorţită ar fi, face nişă mult rău­ de cât ’ toate pasiu­nile omeneşti strinse la un loc. KbS»-*S8— « t» «g­gggaaMBOT-i!■■■■—»■ REVOLTA marinarilor de pe vaporul «b Bucureşt!» ţfPrin poştă de la corespond. nostru particular­ Brăila, 2 Decembrie. Ştiind că vaporul „Bucureşti“ se află încă în port, am căutat să fac o anchetă asupra cotor ca s’a scris pen­tru restabilirea adevărului. Din informaţiunile culese de la că­pitănia portului nostru, singură în drept a şti precis cele întâmplate în urma cercetărilor făcute, aflu că va­porul „Bucureştii“ a sosit în Brăila la 1­1 Noembrie. De la această dată şi până la 21 Noembrie nici un om nu s’a plâns căpităniei, despre vre-o nemulţumire avută la bord. Tot în acest timp, la oficiu, s-a făcut plata salariilor la oameni pe timp de 2 luni conform disposiţiunilor. In dimineaţa zilei de 21 Noembrie a venit la căpitănie un fochist de la vaporul „Bucureştii“ anume Focşă­­neanu Gheorghe care reclamă d-luî Popescu Dragomanul, ajutor al căpi­tăniei, că mecanicul Simionescu de pe vapor ii maltratează. Invitat fiind la Căpitănie şi me­canicul, fochistul declară atunci că nu fie el Fa bătut ci pe alţi colegi d’aî lui. Cercetându-se s’a Constatat că nimic din cele reclamate de nu­mitul fochist, nu sunt adevărate. Imediat ce fochistul Focşeneanu a plecat de la Căpitănie, soseşte la a­­cest oficiu un raport al căpitanului Păun, comandantul vaporului Bucu­reştii, care spune că în dimineaţa a­­celei zile, fochişti A Ilerscu Leibensohn, Dumitru Şerban, Focşeneanu Gr­., Iconarii Ştefan şi Marşu Nicolae pri­­­mind ordin de la un mecanic spre a face un serviciu de 2 ore numai, ei au refuzat de a executa ordinul a­­cestuia, sub pretext că o sărbătoare. Fiind înştiinţat comandantul vapo­rului de cele întâmplate şi chemând la dinsul numai pe unul din cei 5, s’a presen­tat la d-sa toţi cai enumă­­raţi mai sus invocând aceiaşi scuză, că nu lucrează din cauza sărbătoare­. In acea zi lucrau şi portul şi docurile. Prin cuvinte bune, căpitanul îî de­cide să-şî reia lucrul, ceia ce au şi făcut. D. căpitan Păun văzând actul de indisciplină făcut de acei lucrători care poate ar fi influenţat şi asupra celor­l’alţî din echipaj a cerut, căpită­niei prin acelaş raport, îndepărtarea imediată a lor de la bord şi darea în judecată la oficiul căpităniei pentru indisciplină. Căpitanul judecându-i i-a condam­nat pe fie­care în parte la câte 25 lei, după care li s’au dat toate drep­turile, după cum se constată din re­gistrele în care au iscălit şi apoi au fost îndepărtaţi, de­şi ei au cerut scuze de cele ce au făcut. E just că restul echipajului a a­­vut ordin de a nu primi pa cei in­­depărtaţi pe bord şi că ei au dormit pe vapoarele streine. Cât priveşte mizeriile şi brutalită­ţile despre care ziar­ele au vorbit că a suferit echipajul din partea şefilor de pa vapor, sunt pure invenţii. Am vorbit cu marinarii şi toţi mi-au spus „scrie domnule la jurnal că cele ce s’au scris prin unele ziare nu sunt de loc adevărate­‘. Dacă numiţii au suferit mizerii de ce nu au reclamat la Constanţa unde a venit inspectorul general pe bord, la Salina, la Galaţi sau chiar aci la Brăila, imediat ce vaporul a sosit în port. De ce au lăsat să treacă 11 zile la mijoc ? De asemeni şi comandantul şi ofi­ţerii vasului mi-au spus după cum ara relatat mai sus. Aceasta e revolta generală de pe vaporul „Bucureşti“. Coresp. V.M­isaporai al Ser­­issaalei sia prin legea din 1811 şi in Engli­­tera, unde la drept vorbind, coorpo­­raţi unite îşi perdu­seră încă din seco­lele 17 şi 18 cea mai mare parte din însemnătatea lor. Legile din 1814 şi 1835 desfiinţa şi ultimele rămăşiţe. Marile­­progrese tehnice din iadul trecut, intre cari în prima Uni« a­­plicaţiunea aburului, cara a făcut să crească într’o măsură enormă energia da care omul dispune, şi consecin­ţele acestor progrese, întrebuinţarea maşinelor, concentrarea şi aglomera­rea capitalurilor, desvoltarea enormă a căilor de comunicaţie, aplicaţiunea întinsă a diviziune! munceî, aă adus transformări colosale pa terenul pro­­ducţiuneî. Pentru a înţelege maî bine aceasta, n’avem de cât să amintim aci că ma­şinile cu abur desvoltă azi o forţă productivă care e în mediu­ de vre-o îlouo-zeci de ori mai mare de­cât forţa productivă dezvoltată de întreaga pătură muncitoare a globului, că dru­mul de fier necunoscut până la 1825, represinta la 1898 numai în Europa o lungime de 265.000 kim., că tim­pul de şease săptămâni întrebuinţat până către 1850 de către o corabie cu­ pânze pentru a face drumul de la Hamburg la New-York e redus azî prin întrebuinţarea transatanliculu­î cu aburi la 7 zile, şi că înlocuirea forţelor omeneşti prin forţele naturei s’a accentuat şi mai mult către finele veacului prin descoperirea şi aplica­­ţiunea electricităţii. Era firesc faţă cu atari progrese ca atât formele cât şi comicţiunile mun­­cei să fie cu totul schimbate. Factorii teclmico-economici, cari contribuiseră să transforme din temelii societatea, au schimbat în totul şi in prima li­nie faţa industriei. De unde până aci singura formă sub care activitatea productivă a ome­­nireî, pe terenul industrial, se ma­nifesta, era „meseria“, acum apare ,,fabrica“. Meseriaşul făcea foarte puţin uz de diviziunea mimeoî, întrebuinţa a­­proape exclusiv numai unelte, activi­tatea sa avea o sferă restrânsă, şi desfacerea produselor sale un carac­ter mai mult local şi sigur; ris­cul era mic şi întrebuinţarea creditului limitată. Maşinismul, aplicaţiunea vastă a principiului fecund al divi­ziune! munceî, producţiunea în mare pentru piaţa interlocală şi interna­ţională, întrebuinţare întinsă a cre­ditului sunt din contră caracterele distinctive ale „fabrice!“. Legătura destul­­de strânsă între patron, calfe şi ucenici, cari erau consideraţi oare­cum ca membri ai lor technics şi de a întâmpina ne­voile, faţă de cari s’ar fi simţit prea slab fiind izolat. La 1864 s’a votat în Englitera lejwa prin care aşa zi­sele „Twide-Un­ions“ sunt recunos­cute ca societăţi de ajutor mutual, şi la 1871 li s’a dat dreptul de perso­nalitate juridică. In Franţa legea din 1884­ regulează existenţa asociaţiuni­­lor­ ca societăţî de ajutor şi dreptul de a fi considerate ca persoane civile. S’a vezut în asociaţiunea profesio­nală cel mai puternic instrument de emancipaţiune, pârghia care ajută la atingerea neatârnării economice a meseriaşului. Spre deosebire de vechile bresle, cari crau nişte corpuri închise, cu un număr fixat de membri, cm­poraţiu­­nile moderne devin accesibile ori­cărui meseriaş, care satisface oare­­care obligaţiuni. Prin corporaţiuni nu se mai urmăreşte un privilegiu, ci o protecţiune. Desvoltarea onoarei pro­fesionale şi a spiritului de solidari­tate, apărarea intereselor comune, menţinerea ordinar şi­ a armoniei în­tre membri, perfecţionarea cunoştin­ţelor technice, organizarea ajtorului mutual şi limitarea unei concurenţe dezordonate, formează principalele puncte din programul sindicatelor profesionale. Aceasta era situaţiunea în ţări!» din centrul şi apusul Europei. Un proces da transformare aproape identic, de­şi maî tardiv, se întâm­plă şi in ţările române. Ea noi breslele dispar după con­­venţiunea de la Paris (1857),, făcând loc unei libertăţi in sensul occidental. (Va urma) Dl­. St. Chice?, avoca», I’n­esli • tV­­EJTS«».*»»«,...— UN JPJRO VIBRS ,pcs zi Limba birfilorului e o sabie cu­ două tăişuri. Fa omoară și pe cei care ascultă si pe cri calomniat. t ** e.ay..­. . — Vezi ilustraţia — Dăm astă­zî ca ilustraţie, după ul­tima fotografie, portretul principelui Wilhelm, micul fiu al principelui de coroană ,­ahelm al Germaniei, şi al soţiei sale, Cecilia, născută ducesă de Mecklenburg. .... NEGRII CONVERTI Ia crestiaigai do sui preot român In regiunea românescă «lin Ciuuwla. — O scrisoare a su­­periorului Capelei.—Şase ne­­g­ri convertişi la creştiîi siîi.­­Negrii căsătoriţi cu» ro­mânce !­—Evrei riss» Canada convertiţi la creştinism. — Corul Capelei româneşti.—O şcoală românească îix re­giunea Assa. —Haporlu! ar­­chimamiritului Evghenie Ungureanu Iaşi, 2 Decembrie. P. S. S. Archimandritul Evghenie Ungureanu, superiorul Capelei ro­mâne din regiunea Assa-Canada (A­­merica) a trimes zilele acestea o scri­soare unui prieten din localitate, prin care arată mai întâi îmbunătăţirile pe care le-a adus acelei capele, intre care şi înfiinţarea unui cor, care a­­companiază serviciul divin in timpul sărbătorilor. Superiorul Capelei române din Ame-­­­rica arată apoi că toţi poporanii săi aceleaşi fam­ilii, face loc raporturilor nu neglijează de a lua parte în fie­care sărbătoare la serviciul Divin de la biserica românească. In ultimul timp, scrie archiman­dritul Ungureanu, au sosit şi s’au instalat acolo 50 de mocani din Tran­silvania, împreună cu nevestele lor. Ei se ocupă­, ca şi cei l’alţî români, aflători acolo, cu agricultura şi creş­terea vitelor. Unii întreprind şi câte un mic co­merţ, care le rentează foarte bine. Cu ocazia sărbătoare! Sf. Maria (8 Septembrie), P. S. S. Archimandri­tul Evghenie Ungureanu a convertit la creştinism­i negri, care sunt pe cale de a se căsători cu fiicele unor români, căsătorii care, spune supe­riorul capelei din Canada, urmează să aibă loc cu ocazia sărbătorilor Cră­ciunului. De anul nou, spune Arhimandri­tul Evghenie Ungureanu, urmează să lumineze cu Sf. Taină a botezului 5 tineri evrei, de loc din Rusia, care au emigrat acolo anul trecut, cu oca­zia exceselor antisemite di­n Basarabia. In afară de acestea, archimandritul Ungureanu spune că se bate cu gân­dul de a înfiinţa şi o şcoală primară, unde fiii poporanilor săi să înveţe a seri şi citi româneşte. Aceasta însă, scrie superiorul ca­pelei din Canada, dacă va putea, de la primăvara viitoare. La sfirşitul lunii acestea, P. S. S. archimandritul Evghenie Ungureanu va înainta I. P. S. S. mitropolitului Partenie Giinceni al Moldovei şi Su­cevei, de­oare­ce capela din regiunea româneasca din Canada depinde de chiriarchia mitropoliei Moldovei, un detailat report asupra activităţei sale în timpul de la 1 Ianuarie 1906 până la 1 ianuarie 1907. mereanu, destul de slabe intre capitalistul şui muncitorul modern. Pe când patro­nul era interesat de educaţiunea mo­ralii şi profesională a ucenicului şi chiar făcut, responsabil de această e­­ducajiune, pentru fabricant situaţia lucrătorului era indiferentă intru cât la un moment dat­ poate găsi un al­tul cu care să’l înlocuiască. E o epocă in care, cum spuneam mai sus, maşinele înlocuesc braţele omului, se produce mult şi preţul produselor scade. Cei săraci pot să’şi satisfacă nevoile la cari mai nainte de abia s’ar fi gândit. Masele produc pentru mase, s’a obicinuit a se zice. In timp insă ce o clasă de oameni, capitaliştii, prin îndrăzneala şi price­perea de organizare şi de conducere a nouilor forme de p­roducehie?,se ridică, in acelaşi timp situaţiunea pătureî muncitoare devine din ce în mai critică. Proletariatul modern, mulţimea a­­celor cari n’au alt capital de­cât pu­terea de muncă, şi pentru cari spe­ranţa unei independenţe economice în viitor nu mai poate exista, ia naş­tere. O mulţime de lucrători rămân fără lucru ; concurenţa fabricilor si­leşte pe mulţi meseriaşi să lichideze. In industria textilă (torcătorie şi ţe­­sătorie), în industria metalurgică şi in alte ramuri industriale, meseria­şul e înlocuit aproape completamente prin fabricant. In alte ramuri, cum ar fi cismăria, croitoria, legătoria de cărţ­î, tîmplăria, ete., lupta se dă încă intre cele două forme de pro­­ducţiune, cu un succes deosebit pen­tru una sau­ pentru alta, după împre­jurări. In alte ramuri, în fine, în care o individualizare şi o localizare­­ este cerută, cum ar fi bună­oară unele servicii ca bărbieria, frizeria, etc., fabrica n’a reuşit şi nu va reuşi să înlocuiască atelierul. Se înţelege de la sine că o si­­tuaţiune aşa de precară a muncitori­me! în general şi a meseriaşilor în special, nu putea să dăinuiască fără să dea de gândit atât lor cât şi a ce­lor cari se interesau de soarta lor. Populaţiunea lucrătoare începu să se mişte, reamintirea vechilor corpo­­rajiunî deveni vie in mintea lor, o reacţiune puternică în acest sens se­­ produse. I’o cale legislativă se căută­­ a se stăvili abuzurile representanji- j lor capitalului şi a se garanta drep- j tul muncitorilor la o existență nor- j mală, potrivit cu necesităţile lor fi­­­­zice şi intelectuale. Pe de altă parte,­­ în lupta aceasta a unei concurenţe­­ nelimitate, patronată de un regim­­ individualist excesiv, trebuia găsit şi­­ mijlocul de protecţiune al meseriaşu­lui, împăcându-se în acelaşi timp şi­­ principiul libertăţii. Salvarea s’a ve-­­ iul şi s’a găsit in asociaţiune. In asociaţiune şi prin asociaţiune­­ s’a croiat pentru meseriaş posibilita-­­ tea de a’şi ridica nivelul cunoştinţe­­i de vedere financiar. Contele Witte este poate singurul în măsură să poată negocia, in acest moment, un nou împrumut exterior, și revenirea lui la putere ar avea da sigur această lățiemnătate specială. mmm mozis Meseriaşii rorâ şi legea ociilor Chestia păturea muncitoare este in­contestabil una din cele mai vaste şi cele mai complexe probleme sociale, pe care evoluţia sau mai bine zis re­voluţia economică a secolului al XIX-lea o aduce cu sine. Constituanta franceză din 1791, in­spirată şi animată de nouile idei fi­losofice în favoarea libertăţii omului, idei propovăduite de marii cugetători şi enciclopedişti ai veacului al 18-lea, şi fiind încă sub impresia abuzurilor vechilor mai scrise şi jurande (staros­tii), desfiinţează pentru a doua oară corporaţiunile, cari deveniseră o sta­vilă pentru progres, şi cari fuseseră desfiinţate încă odaia ceva mai îna­inte (1776) de către Turgot, şi pro­clamă principiul unei libertăţi desă­­vîr­şite, interzicând în acelaşi timp asociaţiunea între meseriaşi. Acest exemplu fu imitat în Pru­ Eveniincalelc din Ilissia (Telegramele particulare ale ziarului «Universul») Importa­n­te declaraţi­uni ale lui Witte. Criză mi­nisterială Berlin, 1 Decembrie.­—Tele­gramă din Petersburg: Ziarul „Ruskaja Slovo“ anunţă că acum trei zile a fost luat în desbatera la Zarskojeselo un memorandum al contelui Witte, în care se ex­pune necesitatea numirea unui minister parlamentar. Numai un minister parlamen­tar, zice Witte, poate procura Ru­siei un nou credit“. Witte se referă la compli­­caţiunile cu Japonia şi declară că, fără o schimbare radicală a politicei interne şi fără un mare împrumut extern, e po­sibil să izbucnească un nou­ resboili. Existenţa unei crize ministeri­ale e recunoscută chiar de către maî mulţi membri ai cabinetului. Procurorul suprem Isvolsky, s’a exprimat ieri in public. ..poala că mâine nu voia mai îl mi­nistru.“ Mare răscoală ţărănească. Incendieri şi jafuri Berlin, / Decembrie.—Depeşa din Petersburg. Se anunţă din Simbirsk că se svoneşte acolo cum că pe domeniul Paradejev, districtul Ardatow, proprietatea lui Re'iakov, preşedintele semst­, vouluî local, s’au petrecut foarte grave desordine. Biurourile şi lo­cuinţa administratorului au fost incendiate şi jăfuite.. Vitele au fost furate. Doi ser­vitori au­ fost ucişi. S-a trimis la faţa locului o companie de soldaţi cu un func­­ţionar guvernial. ŞTIRI i STIMMTATS — Prin poştă — ,*, In Chemnitz (Saxonia) s’au îm­bolnăvit maî multe persoane, cari au luat migrenină. Două din ele au în­cetat din viaţă după două ore. Alaltă­ieri a încetat din viaţi celebrul chirurg, profesor dr. Schön­­born de la universitatea din Würz­burg (Germania). ,*, Academia de ştiinţe din Paris a oferit un premiu de 8.000 lei pen­tru cea mai buna scriere asupra filo­sofiei germane. ,*, La Budapesta s’a împrăştiat svo­­nul că un deputat al coaliţiei, foarta cunoscut în cercurile financiare, a ră fugit lăsând in urma lui enorme da­torii.­­ Ziarele oficioase italiene dezmint categoric svonul înregistrat de un ziar parizian despre logodna ducelui Abruzilor cu principesa Elena a Ser­biei. Din Roma se anunţă că in a­­celaşi moment în care poliţia franceză perchiziţiona palatul fostei nunciaturi din Paris, ultimul funcţionar laic al fostei ambasade franceze la V­atican, un anume Arnaud, murea pe­ neaş­teptate. Ministrul Franţei la Roma a pus sigilii pe arhiva fostei ambasade.S J. Fizet, arhiepiscopul din Rouen, a făcut guvernului francez o cerere ca să-i închirieze palatul arhiepiscop

Next

/
Thumbnails
Contents