Universul, iulie 1907 (Anul 25, nr. 177-207)
1907-07-22 / nr. 198
A. AL ANUL XXV—No. 198—Duminecă 22 Iulie 1907 Fondator: LUIGI CAZZAV1LLAN DNIVEHSO CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 57 bani in România.—10 bani In străinătate 11. Strada Brezoianu 11. Bucureșt i George Branîiovici, patriarhul sârbesc de la Carlovăț. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1907 Ortodox Sâmbătă, 21 Iulie.—Guv. Simeon și Ioan. Catolic Sâmbătă, 3 August. — Ștefan. Răsăr. soarelui 5.07 . Apusul 7.38 el a fost Înaintat cabinetului judelui instructor d. I. Adam care după ce îl supuse unui lung interogator, emise un mandat de arestare in urma căruia fu depus in arestul preventiv. Victima era în etate de 24 ani, foarte frumoasă și lasă în urmă patru copii mici. _______ ____________ duce se va Întoarce în curând la Petersburg. V Din Praga se anunță că partidul catolic ceh are intențiunea să facă o contra-manifestațiune cu ocazia congresului liber cugetătorilor, care se va ține acolo, in luna Septembre. La 7 Octombre se va deschide la Viena un congres al notarilor din Austria și Germania. Alaltă erî a încetat din viață la castelul său de lângă Carenmari, deputatul conte Ștefan Karoly, in vârstă de 63 ani. Defunctul a luat parte la 1866 in «legiunea maghiară» ca adjutant al generalului Klapka. El a fost arestat și grație numai intervenției cancelarului Bismark nu a fost trimis înaintea unui tribunal de razboiu. Contele Karolyi fusese amic intim cu defunctul arhiduce Rudolf de Austria, victima dramei de la Mayerling. O GUGEAME TE ZI ' Nimic nu poate întrece indulgențe pe care o avem pentru greșelile noastre._____ București, 21 Iulie. Scumpirea raiului Cu privire la cartelul dintre uzina de gaz și casa Löwenbach, primim de la d. dr. Miron, medic comunal din Capitală, următoarea scrisoare: „Meritați toată lauda pentru curajul ce ați avut de a vă ocupa în „Universul“ cu chestiunea scumpire a traiului in București. Iată, după umila mea părere, de ce ar trebui să se ocupe gazetele. Apărarea intereselor celor mulți, a celor slabi și săraci. Aceasta interesează mai mult, decât aceea ce a vorbit cutare politician de alt prieten al său, etc. Nu se poate lăsa marele public la discreția câtorva inși fără scrupul și cu aviditate de câștig nemai pomenit. Este știută legea economică că hrana, îmbrăcămintea, locuința, încălzitul devenind scumpe și salariile nefiind ridicate, omul nu poate duce atunci o viață fericită, ci va slăbi, boala îl va cuprinde și va cădea in cea mai cumplită sărăcie. Toată lumea, la noi se plânge cu drept cuvint de scumpirea chiriilor, a mâncare, a lemnelor etc. și înțelegeți deci ușor, enorma impresie dureroasă ce a produs în Capitală știrea Universului, că d. Lowenbach in unire cu societatea de gaz și electricitate sunt gata să facă cartel pentru scumpirea cărbunilor și a lemnelor. Am rămas indignat de această informație, căci noi medicii știm din nenorocire ce influență nefastă are locuința insalubră, hrana proastă, lipsa de căldură necesară omului. Iarna trecută am înregistrat în culoarea mea un număr neobicinuit de morți, din cauza frigului excesiv ce-am avut și a scumpetei combustibilului. Zilele acestea intr’o discuție din consiliul de igienă al Capitalei, am arătat că mortalitatea mai mare in gastro-enterită, tuberculoză și celelalte boli, e in legătură cu scumpirea locuințelor, a pâinei, a laptelui, zahărului și a celorl’alte alimente absolut necesare omului. In zadar vom publica cele mai complecte ordonanțe sanitare cu sfaturi igienice dacă omul nu va putea să-și procure cu un preț moderat principalele obiecte de consumație de care are nevoe pentru susținerea vieței sale. Iată de ce ea impune a se lua măsuri grabnice de Îndreptare, căci speculatorilor puțin le pasă de viața și sănătatea populațiunii noastre de la periferia Capitalei. Noi cari pătrundem în părțile cele mai sărăcăcioase și mizerabile ale Bucureștiului, noi medicii comunali cari intrăm in locuințele cele mai insalubre din Capitală, putem spune viitorul negru ce așteaptă Bucureștiul, când vedem că populațiunea străină se înmulțește in.tr o proporție colosală față cu elementul nostru național.__ ___ Și aceasta, fiindcă mahalagiul nostru nu poate rezista, din pricina traiului prost ce duce. E adevărat că nașterile la noi sunt numeroase, mult mai numeroase decât la alte popoare. Dar ce folosi dacă mortalitatea și mai ales a copiilor, este enormă. Și această mortalitate are drept cauze indirecte, alimentațiunea rea, locuințe proaste, încălzit nesuficient și alte multe. In cestiunele economice nu merge cu înduioșarea și cu plânsul. Aci trebue organizare, pricepere și o mână de fier, care să pue o stavilă serioasă, tendințelor de a scumpi fără rost obiectele de primă necesitate ale omului și de a exploata in mod sălbatic sărăcia celor numeroși. D. Lenenbach desminte că a vrut să acapareze târgul lemnelor. L’am ruga atunci să ne spue : Cine a organizat in București cartelul cărămizilor, varului, cimentului și celel’alte obiecte de construcțiuni, încât cine vrea să construiască acum la noi, e vai de capul lui ? Și notați că aceasta este un dezastru pentru acei cărora le dărâmăm casele insalubre, căci se află într’o situație din cele mai grele, neputând construi alte case noi. Vedeți cum toate se leagă în viață. Nu poți face un pas înainte pentru igiena și sănătatea publică din București, căci te lovești de lăcomia acelora cari nu au altceva in vedere decât câștigul cât mai grabnic. Și să nu se uite că aceasta se face de către oameni cari nici producători nu sunt în sensul economic al cuvîntului. Căci nu știm dacă d. Löwenbach produce var, cărămizi, etc. Cu alte cuvinte numai mijlocitori, adică orice factori cari pot dispărea lesne in schimburile ce se fac intre producător și consumator. Ce să mai spunem de onor. Societate de gaz și electricitate, care e gata a încheia cartele rușinoase pentru a sărăci și istovi populațiunea noastră ? Să sperăm însă că administrațiunea comunală, prin intervențiunea ce a făcut deja, va ști să tempereze zelul exploatator al onorabilei societăți. Dar aceasta nu ajunge. Cea mai bună administrație comunală nu poate face nimic, dacă administrații, consumatorii nu o secondează. Trebue să ne organisăm noi consumatorii, trebue să ne apărăm pe căi legale viața și copiii noștri. Cartelurilor exploatatorilor să opunem cartelul consumatorilor. Să facem deposite de cărbuni, lemne, pâine, zahăr, carne cum s-au făcut in alte orașe. Să nu lăsăm ca o mână de oameni extrem de șireți și lacomi să caute a stoarce vlaga acestui popor. DIN FRANȚA (Coresa particulară a ziarului «Universul») Paris, 17 Iulie. Grave tulburări "reviste Au fost, desigur înștiințați de gravele incidente ce s’au produs ieri la Raon l’Etape, în Vosgi, unde s’a produs o groaznică ciocnire între greviști și forța armată. Greviștii, cari de câteva zile aveau o atitudine amenințătoare, au primit jandarmeria și trânele cu pietre și focuri de revolver. A urmat o încăerare de o extremă violență : de partea greviștilor ar fi trei uciși și vreo zece răniți, de partea trupelor trei sau patru răniți. Ancheta deschisă va stabili responsabilitățile, dar nu este admisibil, in principiu, sa se permită greviștilor de a se deda la toate violentele și de a provoca toate dezordinele fără ca cei ce au sarcina de a menține ordinea publică să reziste prin toate mijloacele tulburărilor. Greviștii sunt, mai cu seamă, victimele unor instigatori cari ii aruncă în cele mai urâte aventuri și cari iau orice demnitate manifestațiunilor lucrătorilor. Dacă este de plâns sângele vărsat, nu este mai puțin de deplorat inconștiența maselor muncitoare, cari duc la asemenea nenorociri. Cei ce se preocupă mai cu seamă de educațiunea claselor muncitoare au ca sarcină esențială, de a face pe lucrători să înțeleagă că, dacă au drepturi, au tot așa și datorii și că stricta respectare a acestora este îndemnul cel mai prețios al unei adevărate edXTC Triii a maselor. Revoluționarii, din contră, aruncă clasele muncitoare spre cucerirea drepturilor lor, fără a le vorbi nici o dată de datorii și astfel se provoacă aceste tulburări cari costă pe popor atâtea lacrămi și atâta sânge. Criza generalilor Demisiile generalisimului Hagron și ale generalilor Metzinger și Michal continuă a fi obiect de discuție. Sigur este că ura contra republicei de azi, ne mai dominată de iezuiți, a dat primul impuls acestei manifestații și deci cu dreptate un ziar republican scrie că cei trei generali dovedesc a fi avut o oarecare afinitate cu Hervé. De fapt, de mult se spune că Hervé, cu știință sau fără, lucrează pentru monarhie, contra republicei, tinzind să micșoreze autoritatea armatei și îndemnând pe soldați la dezertare. „Elevii d-lui Hervé—scrie un ziar republican—refuză de a servi pentru că nu vor să servească patria; elevii d-lui Hugron se retrag pentru că nu vor să servească palida. Cauze asemenea și rezultate egale , dar pe când dezertorii sunt pedepsiți generalii sunt puși în retragere cu pensii însemnate“. Brutus, aceasta este produsul unei uri personale. Tache Constantinescu, in urma expirărea contractului dintre dînsul și Academie, ofertează din nou pentru a lua iarăși Otetelișu, dar dă un preț mai mic ca acel oferit de un grup de țărani din Împrejurimile Otetelișului. Academia consideră ca neserioasă oferta țăranilor și admite pe aceea a lui Constantinescu, și trimite pe inginerul Dumitrescu să-l pue in posesie. Aseară Constantinescu a chefuit în prăvălia d-lui Hristea Ghenovici până la orele 10 seara, când însoțit de un taraf de lăutari a pornit spre conac spre a-și urma cheful, la care era invitat și d. inginer Dumitrescu. Se zice că asasinii, sau spioni de ai acestora, au urmărit acest grup, dar că atât în prăvălia d-lui Ghenovici cât și în timpul drumului până la conac, n’au găsit probabil momentul prielnic să-și pue planul în aplicare. In acest timp a căzut o ploae torențială, însoțită și de numeroase fulgere și trăsnete, ceea ce n’au făcut pe asasini să-și părăsească locul de pildă ce și-l aleseseră lângă gard în fața pălimarului conacului. Au sperat ei că Tache Constantinescu va eși afară și astfel ușor îi vor răpune viața, ceea ce s’a și întâmplat după o oră când arendașul a eșit la geam în pălimar, spre a se convinge dacă ploaia încetase. Momentul acesta era așteptat de asasini, cari au și descărcat două focuri, și cum cartușele erau încărcate cu bucăți mari de plumb, corpul nenorocitului arendaș a fost ciuruit de 26 de acești plumbi, omorindu-i pe loc. După comiterea crimei asasinii au traversat șoseaua și au intrat într’o porumbiște, unde li s’a perdut urma. Urmele ce asasinii au lăsat pe locul unde au stat, pe șosea și un porumbiște arată că au fost două la număr, unul desculț și altul în opinci, așa cum s’au găsit urme in noroi. Procurorul respectiv a sosit acolo în anchetă. Cadavrul va fi adus aci. CARNETUL MEU In bâlciul de Sf.liie Am fost și eu la Câmpulung Cu trenul de... plăcere... Și Ce-am pățit, și chiar la morți Voi spune, de ml-ar cere... Am fost acolo, că e billciu In ziua lui Zile, Un bilciu frumos, dar ce frumos, De 'l vezi în... fantezie... Căldură ’n draci și un vagon Cucoane, darnicele, Boeri, «d’ai noștri», soacre, vai, Și-a mea era 'ntre ele... Ca și sardelele ’n cutii Noi am venit tot drumul, Pe cuconițe, plictis... vai, Se supăra și fumul... In Câmpulung nici de vorbit Să capeți locuință, Ca șar de bilciu in Câmpulung Vă spun... spre cunoștință... Deci nopțile le-am petrecut Boeri ca și cucoane Sub cerul liber sau culcați, La gară, în vagoane... Scumpete, foc! Cum e la bîlcă. Și tipotis mâncare Si pdn’ să-ți dea o fleică, val, De deal în... gălbinare... In bilciu, ca ’n Moși, paețe, circ, Și zeci de panorame, Ș’un mare cinematograf Cu comedii și drame. . Și 'ncolo... țuică, țuică’n draci Urmată de beție, Tarafuri zeci de lăutari, Trânteu și gălăgie... Ne-am săturat de bileul. Și, ul, Cu trenul de plăcere... Pornirăm iar spre București, Dar la Golești... durere... Vrând trenul ca să schimbe-aci Vai, soacra, ’n zăpăceală, Luă pe cel de Severin In loc de Capitală... Drum bună rog dado găsiți, Nu fiți dușmani cu mine Ca s'o aduceți înapoi, Căci furi de ea... 'nul-e bine.. Ilarion, putați la Băsești pentru a serba a 72 aniversare a naștere — nu cum greșit ați publicat d-voastră a 80-a—a președintelui partidului. Cu prilejul aceata se va fixa timpul și locul conferinței naționale. Ea va avea, probabil, loc la Sibiu, ca și în trecut. Timpul ei nu este depărtat, peste vre-o 10—15 zile. — Care va fi modalitatea conferinței ? — Se vor ținea trei rînduri de consfătuiri. Cea d’intâi va fi a deputaților, a doua a comitetului național din care fac parte și alți fruntași un număr de 18 membri și în sfârșit va fi consfătuirea fruntașilor poporului nostru de pretutindeni. Ei vor fi desemnați prin președintele partidului și vor primi fiecare în parte o invitare personală de la dânsul. — Care va fi subiectul conferinței ? — La consfătuirea a treia, a tuturor fruntașilor, deputații își vor face darea de seamă asupra activității lor parlamentare și asupra situației politice. Conferința va discuta aceste lucruri și cu consimțirea tuturor factorilor chemați se va stabili viitoarea atitudine a deputaților in Cameră. Se va discuta mai cu seamă organisarea partidului despre care care se vor aduce hotărâri“. ASASINAREA arendașului Tache Constantinescu din Otetelișu (Prin poștă de la coresul nostru particular) Craiova, 19 Iulie. Azi a venit vestea acică arendașul moșiei Otetelișu, proprietatea Academiei Române, d. Tache Constantinescu care este din orașul nostru, a fost asasinat cu focuri de pușcă aseară de către necunoscuți. Acest fapt a produs o oarecare senzație, mărită prin credința că crima de mai sus este o nouă tactică a instigatorilor mișcărilor țărănești și adică suprimarea proprietarilor și arendașilor in mod individual și fără mult zgomot. De dimineață am avut ocaziunea să pot avea o convorbire cu un martor ocular al asasinatului din Oteteliș (Vâlcea) și care mi-a dat unele detalii, de unde se poate deduce că crima naționale a românilor de peste munți Deputatul român naționalist din Camera ungară dr. V. Goldiș intervievat de un redactor al ziarului „Tribuna“ de la Arad, asupra chestiei convocărei conferinței naționale, a declarat următoarele: „Ideea conferinței naționale a fost pusă in discuție de câțiva dintre deputați. Ei s'au adresat d-lui George Pop de Băsești, președintele partidului național, cu rugarea de a convoca, o nouă consfătuire națională. Zilele acestea ne vom întâlni mai mulți defostului guvernator al Casarabiei Pr. Urusol Forțele militare în Basarabia. — Trei generali.— Relațiile cu forțele militare. — Măsuri pe vremea programărilor. — Armată complice. — Militari anti-evrei.— Scene de abuzuri.—Călare pe gardiștii de stradă. — Soldați turburători și hoți Pe timpul prințului Urusof, în Basarabia erau următoarele corpuri de trupă : Două divizii de infanterie, o brigadă de artilerie și un regiment de cavalerie. Generalul cel mai in virstă era comandantul cavaleriei, generalul B., om bine cunoscut, bogat și foarte simpatizat in oraș. Prințului îi era greu în rapoartele oficiale când trebuia să aibă relațiuni cu al douilea general, om foarte milităros, crezindui-se mult mai superior celorl’alțî și disprețuind pețiii. Al treilea general era un maniac ce nu se ocupa decât de intrigi răutăcioase. Al patrulea, era un artile—ivist bătrîn, gentil și cântăreț la vioară. Cu el prințul n’a avut relații oficiale. Relațiunile cu armata erau necesare numai atunci când era vorba ca innferea civilă să facă apel la forța militară, după reguli mai dinainte stabilite. Dar aceste reguli nu-șî mai aveau rostul, când era vorba ca armata să fie chemată repede de pildă într-o jumătate de ceas și mai ales când armata trebuia să opereze în mai multe părți ale orașului. După regulele în vigoare, în timpul apelului la forța armatei, gubernatorul rămînea conducătorul puterii, arăta locul unde trebuia și cantitatea de trupe câtă trebuia să fie adusă. El arăta cine trebuia să fie arestat și numai când dispunea ca să se tragă foc, atunci puterea militară intra in drepturile ei, relativ la operațiunile militare. Rezultatele acestor reguli se vedeau la pogromuri; armata venea prea târziu și privea cu indiferență, ba chiar era batjocoritoare în momentele de tulburări, furturi și violențe in progromurile evreești. in timpul programului din 1903, un batalion ar fi putut să primiască, condus de un om activ, tot focul pogromului, pe când în realitate armata ocupase jumătate din oraș și prin neactivitatea și întârzierea ei făcu cu putință legenda răspândită cum ca țarul sprijinește violențele pogromului pentru 3 zile. Numai intervenția energică a generalului B. scăpă orașul și cinstea armatei, căci el începu arestările tulburătorilor și in două ceasuri vandalismele încetară ca prin farmec. De aceea este de înțeles de ce prințul Urusof, pentru binele siguranței orășenești, nu s'a mărginit numai la raporturile oficiale cu puterile militare, conform cu drepturile sale. De aceea cu ajutorul comandantului gentilom al Odesei, contele Musin-Pușkin, își căpătă concursul armatei, întrebuințând cu un general sinceritatea, persuasiunea, cu alt general șiretenia iar cu cel de-al treilea energia mergând până la amenințări. Cu ajutorul comandantului districtului militar al Odesei sub care intră și Basarabia și care recomandase cu tot dinadinsul armatei să dea tot concursul pentru restabilirea ordinei, prințul Urusof luă măsuri energice. In fiecare lună, un batalion și un escadron erau de rînd ca să păzească orașul; comandantul trupei, fără să mai aștepte alte ordine, lua măsuri de liniștire ori de câte ori tulburătorii liniștei și atacatorii vieții locuitorilor vroiau să întreprindă ceva. Mai greu mergeau lucrurile când generalul B. pleca la Odessa. Atunci rămânea mai mare generalul S., iudofob declarat, care ar fi făcut tot posibilul ca evreii să fie nimiciți. Atunci gubernatorul recurgea la șiretenie. Spunea generalului că evreii se gătesc de manifestațiuni revoluționare, vor să facă demonstrații cu steaguri roșii și generalul, astfel înșelat, dădea armata necesară in momentele de grea cumpănă. Din causa atitudinei armatei, gubernatorul nu prea recurgea la ajutorul ei, când era vorba de tulburări antievreești. Prințul Urusof descrie apoi două cazuri în care niște ofițeri s’au dedat la violențe în contra evreilor. Unul, un locotenent, de altfel un tînăr bun la inimă, bătea pe evrei și le lua mărfurile cu de-a sila. Altul bătea pe vinzătoriî evrei din prăvălii când aceștia nu-i serveau imediat. Intr'un caz ca cel din urmă, ofițerul era să fie victima atitutinei sale. Bătînd pe vinzătoriî și pe stăpinul unei prăvălii, vinzătoriî celorlalte prăvălii îl înconjurară pe el și pe un tovarăș al său și, de nu venea la timp poliția, cei doi ofițeri ar fi pățit-o. Pe vremea generalului Raaben, fostul gubernator al Basarabiei, ofițerii umblau călare pe sergenții de uliță, în timp de noroaie și aceasta se considera ca o mică glumă ofițerească, ca un fel de schimb de servicii intre ostași. Urusof opri asemenea purtări, dar pentru aceasta nu s’a bucurat de popularitate între ofițeri. Despre soldați, prințul Urusof nu are altceva de spus dacât că, în timpul întoarcerelor din tabără în oraș, se înmulțeau hoțiile de noapte, bătăile pe stradă și mișerile prin localurile nocturne. TN TMOVJ3Ș.NI JPIR ZI Unde toți fură, e greu să prinzi pe hoț. ! GEORGE BRAMKOVEGK patriarchs.!! sârbesc de la Carlovăț — Vezi ilustrația — In ziua de 17 Iulie a încetat din viață la Carlovăț (Ungaria), patriarhul sârbesc George Brankovicî. George Brankovicî s-a născut la 15 Martie 1830 in comuna Kölpeny, com. Bokca. Studiile elementare le-a absolvit in Zenta, gimnaziul în Vrbas și Baja, iar filosofia în N.Körös. Urmând in 1848 cariera administrativă a fost trei ani notar in Zenta. In toamna anului 1853 începu din nou studiile teologice, în Carlovăț. Terminând teologia a stat scurt timp in Zenta, ca preot locțiitor. In 1859 a fost ales protopop in Zombor. In decurs de 20 de ani a luat parte activă la congresele bisericei sârbești. In 1883 a intrat în ordinul călugăresc, în același an, în Iunie, a fost numit arhimandrit, îar in Iulie atesta episcop al Timișoarei. In 1890 a fost ales patriarh. împăratul și regele Francisc Iosif I i-a acordat ordinul coroanei de for cl. I în 1893, iar în Decembrie 1905, cu ocazia împlinirei a 50 de ani de la intrarea lui In serviciul biserices, crucea mare a ordinului Leopoldin. miMA MN GLUMEȘTI (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Piatra-Neamț, 19 Iulie. O crimă oribilă s’a săvârșit în satul Climești, din acest județ, în următoarele împrejurări : La administrația moșiei se afla angajat de 9 ani tinărul Vasile Vasiliu, ca comptabil, și care, acum vre-o 6 ani, se îndrăgostise de o frumoasă fată a unui bucătar, pe care o luase de nevastă și trăiau în cea mai bună armonie. Acum vre-o 8 luni fu angajat ca vizitiu un tânăr,anume I. Constantinescu, străin de acest oraș, care reuși în scurt timp să câștige dragostea acestei femei. Ei aveau dese intilniri in apropiere, lângă o fântână. De această tainică relațiune nu avea cunoștință decât servitorii comptabilului și chelarul Bârsan. Acesta din urmă fie că avea o ură împotriva vizitiului fie că dorea să servească pe comptabilul Vasiliu in lipsa vizitiului care se afla la Roman intră în camera sa și-i fură o scrisoare de dragoste pe care se grăbi s'o prezinte lui Vasiliu. Acesta plin de furie, alergă repede acasă, chimă nevasta in camera din fund unde aru loc o violentă scenă de gelozie. Dinsa mărturisi cu lacrimî in ochi relațiunile cu vizitiul implorind milă și iertare. Vasiliu, neînduplecat și intr’o clipă de furie, luă arma și-și omorî soția. Criminalul soț încuie ușa și disperat plecă spunind d-lui" Ghiriță Podașcă că și-a Împușcat nevasta. Se dădu alarma și imediat sosi jandarmii cari făcură primele cercetări. Au făcut o percheziție unde au găsit niște batiste cu numele ei. Criminalul soț a fost arestat. D. V. Rădulescu, substitut de procuror, a plecat la fața locului făcând o minuțioasă anchetă. Vasiliu a făcut mărturisiri complecte arătând că a săvirșit faptul intr'un moment de furie când rațiunea ii era întunecată. Astăzi ASASINAREA ARENDAȘULUI DIN OTETELIȘ Cu privire la omorirea arendașului Constantinescu-Oltu din Oteteliș, corespondentul nostru din R.Vâlcea ne-a telegrafiat următoarele amănunte: R.-Vâlcea. 30 iulie Tache Constantinescu era la masă cu inginerul Academiei Române, Vergu Dumitrescu. Lângă dînșii cânta o bandă de lăutari. Afară cădea o ploae torențială. Arendașul manifestându-și bucuria, spunând că ploaia e bine-venită și bine-făcătoare, se îndreaptă spre fereastră să vadă dacă n’a căzut ?i grindină. Nu deschise bine geamul și auzi două descărcături de pușcă cu alice. Arendașul căzu jos și mult scăldat in sânge. Inginerul, ca prin minune, scăpă neatins. Criminalii au dispărut inciatat după comiterea faptei. După toate probabilitățile, mobilul asasinatului este o răsbunare personală. Ipoteza că arendașul ar fi fost omorât de țărani, foști resculați de pe moșie, nu are temelii. Ucisul se bucura de simpatia lor. Autoritățile fiind avizate, d. prefect Crăsnaru a dispus transportarea imediată la fața locului a procurorului Zelescovici, maiorului Vlădescu, comandantul jandarmilor, și a inspectorului comunal, Alexandrescu, care au făcut primele cercetări la conacul moșiei. Urmează o scrupuloasă anchetă. Victima era în etate de 40 — 42 ani, originar din Craiova, fost mai mulți ani secretarul așezămintelor „Madona-Dudu“. Vestea omorului a impresionat adânc întreg județul. ȘTIRI DIN STRINATATE — Prin poștă — Pe hotarul comunei Făget din comitatul Caraș-Severin (Ungaria) un țăran a descoperit o vină de aur. V Ziarul «Ești Ujsag» din Budapesta dă informația că in anul școlar trecut 1906 907 au căzut la examenul de bacalaureat 2116 elevi, adică 22 la sută din toți elevii. Defunctul patriarh sârbesc ■ Brankovici și-a lăsat întreaga avere fiicei sale și ginerelui sau Maximovici. Numai o parte a ^verei a lăsat-o pentru scopuri de binefacere. .*. Baronul dr. de Ruber a fost numit prim-președinte al înaltei Curți de Casație din Austria. Noul prim-președinte a fost in două rinduri ministru al justiției, iar în timpul din urmă președinte de secție la inalta Curte. .*. Pe la mijlocul lunei Septembrie se vor face și anul acesta manevre combinate ale flotei austriace pe coasta dalmată. Va lua parte la aceste manevre atât escadra activă cât și cea de rezervă. *.* Poliția din Genova a izbutit să descopere o vastă asociație de pungași, care are la activul ei peste 100 de delicte. Au fost arestați până acum 15 membri ai bandei.* Comisiunea de savanți englezi numită acum cinci ani spre a stabili dacă, contrariu afirmațiunea profesorului Rock, tuberculosa bovină e transmisibilă la om și-a prezintat concluziunile. Comisiunea, pe baza experiențelor făcute, a putut conchide că tuberculosa bovină e transmisibilă la om și că transmisiunea se face mai cu seamă prin fapte. Președintele tribunalului rusesc care trebue să judece pe cei 23 de revoluționari acuzați de conspirația contra țarului, contra marelui duce Nicolae și contra lui Stolypin, a primit de la marele duce o scrisoare care sfirșește astfel: «Amintiți-vă că o singură pedeapsă merită cei ce urzesc comploturi contra țarului și contra oricărui alt membru al familiei imperiale, și această pedeapsă e moartea». Știri din Roma spun că în Octombrie se va face prima experiență de emigrare a familiilor de poloni în Australia. Se vor alege patru sau cinci familii din Romagna, cari vor trebui să fie avangarda unei emigrări mari de efectuat gradat, dacă experiența va da rezultate satisfăcătoare. In cercurile bine informate din Petersburg se anunță că marele duce Dirik va fi reintegrat in drepturile și gradul său militar. El va avea titlul de alteță imperială și copiii lui vor fi recunoscuți ca principi imperiali. Marele „Univerrsut“ în provinție (De la coresp. noștri particulari) Jouî, 19 ialle. BUZF.U. — Candidații pentru alegerile comunale. — Pentru alegerile comunale cari se vor face in zilele de 27 și 29 iull. curent, liberalii au fixat următoarele liste: Col. I comunal: d-nt. Atanasi ® Cătuneanu, Tache Agafitescu, C. Rusiavețianu, Sterie Stănescu, B. St.Panaitescu și N. Adam, profesor. Col. II comunal: Th. Mtnoi» lescu, C. T. Teodorescu, Toma Christescu, Șt. M. Tunaru și Nichita Nestorescu. Conservatorii au fixat pentru moment numai candidații col. I comunal, al căror nume urmează, d-nii Iancu Demetriade, Bădescu, Gogu Iliescu, Toma Căpitănescu, Iancu Stănescu și N. Oprescu. La col. II d-nI : Anton Filotti, Ghiță Paraschivescu, C. Caloenescu, V. Simionescu și Mușat Bivolaru. Furt îndrăsneț. Azi noapte de către necunoscuți tâlhari s’a spart oficiul poștal din stațiunea balneară Monteoru, condus de oficiantul Sion, furându-se din cutiile meselor timbre poștale și numerar, in valoare de 900 lei. Se fac active cercetări pantru dovedirea tâlharilor. CARACAL.—Arestarea fostului. intendent al primăriei Craiova.— Cetitorii Își amintesc de fraudele descoperite la primăria Craiovei și de dispariția fostului intendent Simion zis și Hristea Niculescu, care fiind cel mai interesat în această afacere, mai ales cu noua fraudă cu pădurea Blaziu din acest județ, instrucția li urmărea ca să-l aresteze. In seara de 18—19 cor., ajutorul de jandarmi, Stoenescu, de pe lângă compania Romanați, aflând că Niculescu s’ar găsi în com. Osica și el in acea seară întâlnindu-se și cu un agent de la Craiova, îi spune și acestuia datele descoperite și împreună pornesc din gara Piatra-Olt cu trenul la Vlăduleni, unde de aci trec prin Olteț și se îndreaptă spre Osica, cătunul satul nou și la îosul unde primise denunțul, găsesc la ora 1 și jum. din noapte, pe urmărit. Stăpânul casei, Dumitrache I. Roșca, văzând că nu are cum să scape pe Niculescu, deoarece era culcat in casă, se duce și ii spus că e prins. El luând un revolver caută a pune puțină rezistență, dar neavând încotro e legat și dus la primărie, de unde apoi e excortat la Caracal. Asupră-i s’a găsit un geamantan cu 2.000 lei și diferite hărți, cari par intrucâtva importante. Azi a fost expediat la Craiova, CALARAȘI.—Sanitare.— In corn. Vlad Țepeș, s’a decixat epidemia de scarlatina cu 7 cazuri din camunul mortal. Spre a se separa cei infectați de boală, s’a închiriat un local unde s’a instalat o infirmerie provizorie. Moartat prin asfixie.—Copila Stanca, fica lui Stan, Mihaiu-din. com. Hagieni, a murit prin asfixie noaptea la pieptul mamei sale. Parchetul a fost anunțat, lunecat.—In riul Ialomița s’a lunecat pe când se scălda individul Guran S. Chiori, venit din Brăila, la bâlciul din com. Țănvdorei. Cadavrul n’a putut fi ’p ®s. cuit. GIURGIU.— Groaznicul incemdiü din Vadu Lat. — Azi noapte pe la orele 3 de către necunoscuți făcători de rele, s’a incendiat un pătuț cu porumb nebătut, in cantitate de 1200 kili aproximativ, de la conacul moșiei Vadu Lat, proprietatea d-lul Iova Giurișiî din Obedeni. Incendiul, alimentat de vânt amenința a se întinde și la clădi ri. FATAL MARE ROMAN DRAMATIC de Luisa Șara de PARTEA I a Testamentul mătușei Lavinia II. — Dar unde mergem ? repetă țăranca cu un rest de neîncredere, și ce se va face copilul în timpul balului? — Nu trebue să te îngrijești de dînsul, răspunse celalt, mergem intr’o casă cinstită: acolo sunt femei, bune mame de familie care vor îngriji de el in timp ce ve fi la bal. Teresina se liniști cu totul. Casa cinstită, lăudată de Attico, iera o circiumă situată pe dalul Teveruli, spre Ponte sisto. Intrarea iara printro ulicioară întorsochiată și neagră străbătută aproape exclusiv de poporul de jos. Intr’o sală vastă și joasă, se agitau in toate sensurile, la sunetele unei minorete, vre-o douăzeci de perechi care dansau. Erau femei cu fata aprinsă și decoltate ; erau bărbați carișî scoseseră hainele și țipau aproape ca niște nebuni. Teresina se făcu roșie cum intră înăuntru și, tremura din cap până in picioare, zicând că vrea să iasă de acolo. Dintr’un colț al sale se ridică atunci o femee bătrână îmbrăcată cuviincios, care înainta spre amica lui Attilio și-i zise câteva vorbe de politeță; era patroana cârciumei. Ea făcu pe țărancă să se urce in catul de sus, unde o pofti să-șî scoată voalul care îi împodobea capul și să depuie pe un pat pe mititelul Sandro. Attilio, la rindul sau, îndemna pe Tereza să urmeze sfaturile bunei femei, asigurând-o că copilașul va fi mai sigur acolo și mai liniștit decât în propria sa casă. Teresa se lăsă convinsă. — Dar vom sta puțin aici, nu-i așa ? zise ea lui Attilio tremurând încă. — Ți-o fagăduesc. Sandra dormea Teresina lăsă să-i cadă mâna într-aceea a amantului ei, și un moment după aceea ea zbura împreună cu ceîl’alțî în sala de jos. In locul acesta, întunecos încă de la mijlocul zilei, ardeau deja, la intrare, o jumătate de duzină de candele afumate; ea nu-și putu da seama, deci, de repedea trecere a timpului. Teresa, dacă nu era cea mai frumoasă, era cel puțin cea mai tinără și mai fragedă din toate femeile cari se aflau acolo, curând toți o înconjurară, și se luptau care mai de care să danseze cu ea. Și dânsa găsi în scurt timp că deși ei își scoseseră hainele din cauza marei călduri, tinerii aceia nu erau cu mult mai prejos chiar decât Attilio. In vremea asta, acesta văzând zăpăceala nevinovată a țărancei, părăsi liniștit sala de bal și se urcă in catul de sus. Femeea cea bătrină ședea mereu lingă patul pe care se odihnui; noapti totul. nea copilul îaptea se lăsase cu — Toate’s pregătite ? întrebă Attilio pe femee. Dar, dar copilul doarme mereu. — Ce-are de-a face ? — Mi-e teamă că dacă se va despla pe neașteptate, să nu înceapă a plînge, și o să’l audă fata. — Te asigur că din ea nici nu se mai gândește la el, răspunse Attilio, haide, pe lucru ! — Da, da, dar dacă ’l vom duce departe, cum am zis, nu te temi de nime răspunse femeia cu glasul puțin tremurând. — Bagă de seamă, mai ai timp sa refuzi, dar dacă mă servești și in urmă mă trădezi, vai! zise tinărul cu glas tare și amenințător. — Sfinta fecioară Maria ! Nu avem decât o vorbă, răspunse femeea cu o voce plângătoare : bărbatul meu e tăcut ca un mormânt, dar zic că trebue să lucrăm cu băgare de seamă. Dacă cei de jos ar bănui ceva, am putea avea data vezi! Attila ridică repede din umarî, și se îndreptă cu hotărâre spre copil. Il ridică: micul Sandro, trezit pe neașteptate, începu să plângă, ca de obicei. Deschizând ochii el văzu pe un necunoscut cu o mutră amenințătoare și incepu să țipe și mai tare. Femeea, speriată, închise ferestrele și ușile, exclamând^ ‘— Dumnezeule, ce-o să se întâmple. —• Doar n’o fi singurul copil care să plângă pe aci prinprejur. Mai sunt atâtea creaturi la fel! zise cu bruscheță Attilio. El legăna copilul încercând să-i zâmbească spre a-i liniști, dar micul duce apa din ce in ce mai tare, în așa fel incât Attilio fu cuprins de o furioasă nerăbdare și trânti la loc copilul, strigând : — Taci, odată, târâtură a iadului ! Actul ticălos și înfățișarea furioasă a tînărului făcută ca micul Sandro să se pue pe plâns cu atâta desperare incât deveni vinăt de tot. Attilio ii astupă gura cu mâna; sughit penibil ridica pieptul sărmanului copilaș, și o violentă convulsiune agita micuțele’ membre. Bătrâna femee încercă in zadar să-l scape din mâinile tînărului, acesta era însălbătăcit și nu mai asculta nimic. Deodată, un nou zgomot se auzi pe scară amestecat cu glasuri confuze. Attilio se repezi cu copilul intr’o cameră alăturată a cărei use o închise repede. Femeea trase atunci cu urechea. Ea tremura de spaimă la gândul că vizitatorii săi ar putea bănui ceva. Vocile se departau din ce in ce mai mult, ea se avântură până a deschide ușa camerei care da pe scară. Scara era deșartă. Un zgomot infernal venea din sala de bal ; zgomotul acesta împedicase desigur pe Teresina ca să audă țipetele micului Sandro. Dar după o clipă se auziră alte voci la partea de jos a scărei : râsul părea a fi amestecat cu furia și femeea recunoscu în curând glasul Teresinei care striga : — Lăsați-mă, lăsați-mă ! Vreau, să ei de aici. Un fel de luptă părea a avea loc atunci: un bărbat strigă : — Las’o în pace, Renzo; Attilio te va face să plătești scump purtarea ta. —Lasați-mă să ei, lăsați-m să să ei ! strigă din nou Teresina. ,Și ea apăru de odată pe seară cu parul aproape desfăcut, cu fața aprinsă și cu buzele tremurânde. Un râset puternic se auzi dedesubt. Birtășoaica fu surprinsă cu ușa deschisă; pe de altă parte dacă ar fi refuzat să primească pe față, alții ar fi putut sări și s’o silească a deschide. Ea Împinse deci pe Teresina in odae și închise ușa cu ambele zăvoare. (Va ama) ' -N 7