Universul, iulie 1907 (Anul 25, nr. 177-207)

1907-07-22 / nr. 198

A. A­L ANUL XXV—No. 198—Duminecă 22 Iulie 1907 Fondator: LUIGI CAZZAV1LLAN DNIVEHSO CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 57 bani in România.—10­ bani In străinătate 11. Strada Brezoianu 11. Bucureșt­ i George Branîiovici, patriarh­ul sârbesc de la Carlo­văț. — (Vezi explicația) Calendar pe anul 1907 Ortodox Sâmbătă, 21 Iulie.—Guv. Simeon și Ioan. Catolic Sâmbătă, 3 August. — Ștefan. Răsăr. soarelui 5.07 . Apusul 7.38 el a fost Înaintat cabinetului ju­delui instructor d. I. Adam care după ce îl supuse unui lung in­terogator, emise un mandat de a­­restare in urma căruia fu depus in arestul preventiv. Victima­­ era în etate de 24 ani, foarte fru­moasă și lasă în urmă patru copii mici. _______ ____________ duce se va Întoarce în curând la Petersburg. V Din Praga se anunță că par­tidul catolic ceh are intențiunea să facă o contra-manifestațiune cu ocazia congresului liber cuge­tătorilor, care se va ține acolo, in luna Septembre. La 7 Octombre se va des­­chide la Viena un congres al no­tarilor din Austria și Germania. Alaltă erî a încetat din viață la castelul său de lângă Caren­­mari, deputatul conte Ștefan Ka­roly, in vârstă de 63 ani. Defunctul a luat parte la 1866 in «legiunea maghiară» ca adju­tant al generalului Klapka. El a fost arestat și grație numai inter­venției cancelarului Bismark nu a fost trimis înaintea unui tribunal de razboiu. Contele Karolyi fu­sese amic intim cu defunctul ar­­h­iduce Rudolf de Austria, victima dramei de la Mayerling. O GUGE­AME TE ZI ' Nimic nu poate întrece indulgențe pe care o avem pentru greșelile noastre._____ București, 21 Iulie. Scumpirea­­ raiului Cu privire la cartelul dintre uzina de gaz și casa Löwen­­bach, primim de la d. dr. Miron, medic comunal din Ca­pitală, următoarea scrisoare: „Meritați toată lauda pentru curajul ce ați avut de a vă ocupa în „Universul“ cu chestiunea scumpire a traiului in București. Iată, după umila mea părere, de ce ar trebui să se ocupe ga­zetele. Apărarea intereselor celor mulți, a celor slabi și săraci. Aceasta interesează mai mult, de­cât aceea ce a vorbit cutare poli­tician de alt prieten al său, etc. Nu se poate lăsa marele pu­blic la discreția câtor­va inși fără scrupul și cu aviditate de câștig ne­mai pomenit. Este știută legea economică că hrana, îmbrăcămin­tea, locuința, încălzitul devenind scumpe și salariile nefiind ridi­cate, omul nu poate duce atunci o viață fericită, ci va slăbi, boala îl va cuprinde și va cădea in cea mai cumplită sărăcie. Toată lumea, la noi se plânge cu drept cuvint de scumpirea chi­riilor, a mâncare­, a lemnelor etc. și înțelegeți deci ușor, enorma impresie dureroasă ce a produs în Capitală știrea Universului, că d. Lowenbach in unire cu so­cietatea de gaz și electricitate sunt gata să facă cartel pentru scum­pirea cărbunilor și a lemnelor. Am rămas indignat de această informație, căci noi medicii știm din nenorocire ce influență ne­fastă are locuința insalubră, hrana proastă, lipsa de căldură necesară omului. Iarna trecută am înregistrat în culoarea mea un număr neobici­nuit de morți, din cauza frigului excesiv ce-am avut și a scumpe­tei combustibilului. Zilele acestea intr’o discuție din consiliul de igienă al Capitalei, am arătat că mortalitatea mai mare in gastro-enterită, tubercu­loză și celelalte boli, e in legă­tură cu scumpirea locuințelor, a pâinei, a laptelui, zahărului și a celor­l’alte alimente absolut ne­cesare omului. In zadar vom pu­blica cele mai complecte ordo­nanțe sanitare cu sfaturi igienice dacă omul nu va putea să-și pro­cure cu un preț moderat princi­palele obiecte de consumație de care are nevoe pentru susținerea vieței sale. Iată de ce ea impune a se lua măsuri grabnice de Îndreptare, căci speculatorilor puțin le pasă de­ viața și sănătatea populațiu­­nii noastre de la periferia Ca­pitalei. Noi cari pătrundem în părțile cele mai sărăcăcioase și mizera­bile ale Bucureștiului, noi medicii comunali cari intrăm in locuin­țele cele mai insalubre din Capi­tală, putem spune viitorul negru ce așteaptă Bucureștiul, când ve­dem că populațiunea străină se înmulțește in.tr o proporție colo­sală față cu elementul nostru na­­țional­.__­ ___ Și aceasta, fiind­că mahalagiul nostru nu poate rezista, din pricina traiului prost ce duce. E adevărat că nașterile la noi sunt numeroase, mult mai nume­roase de­cât la alte popoare. Dar ce folos­i dacă mortalitatea și mai ales a copiilor, este enormă. Și această mortalitate are drept cauze indirecte, alimentațiunea rea, lo­cuințe proaste, încălzit nesufi­cient și alte multe. In cestiunele economice nu merge cu înduioșarea și cu plânsul. Aci trebue organizare, pricepere și o mână de fier, care să pue o stavilă serioasă, tendințelor de a scumpi fără rost obiectele de primă necesitate ale omului și de a ex­ploata in mod sălbatic sărăcia celor numeroși. D. L­­enenbach desminte că a vrut să acapareze târgul lemnelor. L’am ruga atunci să ne spue : Cine a organizat in București car­telul cărămizilor, varului, cimen­tului și cele­l’alte obiecte de con­­strucțiuni, în­cât cine vrea să construiască acum la noi, e vai de capul lui ? Și notați că aceasta este un de­zastru pentru acei cărora le dă­­râmăm casele insalubre, căci se află într’o situație din cele mai grele, neputând construi alte case no­i. Vedeți cum toate se leagă în viață. Nu poți face un pas înainte pentru igiena și sănătatea publică din București, căci te lo­vești de lăcomia acelora cari nu au alt­ceva in vedere de­cât câș­tigul cât mai grabnic. Și să nu se uite că aceasta se face de către oameni cari nici producători nu sunt în sensul economic al cuvîntului. Căci nu știm dacă d. Löwenbach produce var, cărămizi, etc. Cu alte cu­vinte numai mijlocitori, adică ori­ce factori cari pot dispărea lesne in schimburile ce se fac intre pro­ducător și consumator. Ce să mai spunem de onor. Societate de gaz și electricitate, care e gata a încheia cartele ru­șinoase pentru a sărăci și istovi populațiunea noastră ? Să sperăm însă că administra­­țiunea comunală, prin interven­­țiunea ce a făcut deja, va ști să tempereze zelul exploatator al onorabilei societăți. Dar aceasta nu ajunge. Cea mai bună administrație comunală nu poate face nimic, dacă adminis­trații, consumatorii nu o secon­dează. Trebue să ne organisăm noi consumatorii, trebue să ne apărăm pe căi legale viața și co­piii noștri. Cartelurilor exploatatorilor să opunem cartelul consumatorilor. Să facem deposite de cărbuni, lemne, pâine, zahăr, carne cum s-au făcut in alte orașe. Să nu lăsăm ca o mână de oameni ex­trem de șireți și lacomi să caute a stoarce vlaga acestui popor. DIN FRANȚA (Coresa­ particulară a ziarului «Universul») Paris, 17 Iulie. Grave tulburări "reviste Au­ fost, de­sigur înștiințați de gravele incidente ce s’au produs ieri la Raon l’Etape, în Vosgi, unde s’a produs o groaznică cioc­nire între greviști și forța armată. Greviștii, cari de câte­va zile a­­veau­ o atitudine amenințătoare, au primit jandarmeria și trânele cu pietre și focuri de revolver. A urmat o încăerare de o ex­tremă violență : de partea greviș­tilor ar fi trei uciși și vre­o zece răniți, de partea trupelor trei sau patru răniți. Ancheta deschisă va stabili res­ponsabilitățile, dar nu este admi­sibil, in principiu, sa se permită greviștilor de a se deda la toate violentele și de a provoca toate dezordinele fără ca cei ce au sar­cina de a menține ordinea publică să reziste prin toate mijloacele tulburărilor. Greviștii sunt, mai cu seamă, victimele unor instigatori cari ii aruncă în cele mai urâte aventuri și cari iau ori­ce demnitate ma­­nifestațiunilor lucrătorilor. Dacă este de plâns sângele vărsat, nu este mai puțin de de­plorat inconștiența maselor mun­citoare, cari duc la asemenea nenorociri. Cei ce se preocupă mai cu seamă de educațiunea claselor muncitoare au ca sarcină esen­țială, de a face pe lucrători să în­țeleagă că, dacă au­ drepturi, au tot așa și datorii și că stricta res­pectare a acestora este îndemnul cel mai prețios al unei adevărate­­ edXTC Triii a maselor. Revoluționarii, din contră, aruncă clasele mun­citoare spre cucerirea drepturilor lor, fără a le vorbi nici o dată de datorii și ast­fel se provoacă aceste tulburări cari costă pe po­por atâtea lacrămi și atâta sânge. Criza generalilor Demisiile generalisimului Ha­­gron și ale generalilor Metzinger și Michal continuă a fi obiect de discuție. Sigur este că ura contra repu­blicei de azi, ne mai dominată de iezuiți, a dat primul impuls acestei manifestații și deci cu drep­tate un ziar republican scrie că cei trei generali dovedesc a fi a­­vut o oare­care afinitate cu Hervé. De fapt, de mult se spune că Hervé, cu știință sau­ fără, lu­crează pentru monarhie, contra republicei, tinzind să micșoreze autoritatea armatei și îndemnând pe soldați la dezertare. „Elevii d-lui Hervé—scrie un ziar repu­blican—refuză de a servi pentru că nu vor să servească patria; elevii d-lui Hugron se retrag pen­tru că nu vor să servească pa­lida. Cauze asemenea și rezultate egale , dar pe când dezertorii sunt pedepsiți generalii sunt puși în retragere cu pensii însemnate“. Brutus, aceasta este produsul unei uri per­sonale. Tache Constantinescu, in urma ex­­pirărea contractului dintre dînsul și Academie, ofertează din nou pentru a lua iarăși Otetelișu, dar dă un preț mai mic ca acel oferit de un grup de țărani din Împrejurimile Otetelișului. Academia consideră ca neserioasă o­­ferta țăranilor și admite pe aceea a lui Constantinescu, și trimite pe ingine­rul Dumitrescu să-l pue in posesie. Aseară Constantinescu a chefuit în prăvălia d-lui Hristea Ghenovici până la orele 10 seara, când însoțit de un taraf de lăutari a pornit spre conac spre a-și urma cheful, la care era in­vitat și d. inginer Dumitrescu. Se zice că asasinii, sau spioni de ai acestora, au urmărit acest grup, dar că atât în prăvălia d-lui Gheno­­vici cât­ și în timpul drumului până la conac, n’au găsit probabil mo­mentul prielnic să-și pue planul în aplicare. In acest timp a căzut o ploae to­rențială, însoțită și de numeroase fulgere și trăsnete, ceea­ ce n’au fă­cut pe asasini să-și părăsească locul de pildă ce și-l aleseseră lângă gard în fața pălimarului conacului. Au spe­rat ei că Tache Constantinescu va e­și afară și ast­fel ușor îi vor ră­pune viața, ceea ce s’a și întâmplat după o oră când arendașul a eșit la geam în pălimar, spre a se convinge dacă ploaia încetase. Momentul acesta era așteptat de asasini, cari au și descărcat două fo­curi, și cum cartușele erau încărcate cu bucăți mari de plumb, corpul ne­norocitului arendaș a fost ciuruit de 26 de acești plumbi, omorindu-i pe loc. După comiterea crimei asasinii au traversat șoseaua­ și au intrat într’o porumbiște, unde li s’a perdut urma. Urmele ce asasinii au lăsat pe lo­cul unde au stat, pe șosea și un po­­rumbiște arată că au fost două la număr, unul desculț și altul în o­­pinci, așa cum s’au găsit urme in noroi. Procurorul respectiv a sosit acolo în anchetă. Cadavrul va fi adus aci. CARNETUL MEU In bâlciul de Sf.­liie Am fost și eu la Câmpulung Cu trenul de... plăcere... Și Ce-am pățit, și chiar la morți Voi spune, de m­l-ar cere... Am fost acolo, că e billciu In ziua lui Zile, Un bilciu frumos, dar ce frumos, De 'l vezi în... fantezie... Căldură ’n draci și un vagon Cucoane, darnicele, Boeri, «d’ai noștri», soacre, vai, Și-a mea era 'ntre ele... Ca și sardelele ’n cutii Noi am venit tot drumul, Pe cuconițe, plictis... vai, Se supăra și fumul... In Câmpulung nici de vorbit Să capeți locuință, C­a­ șa­r de bilciu in Câmpulung Vă spun... spre cunoștință... Deci nopțile le-am petrecut Boeri ca și cucoane Sub cerul liber sau­ culcați, La gară, în vagoane... Scumpete, foc! Cum e la bîlc­ă. Și tipotis mâncare Si pdn’ să-ți dea o fleică, val, De deal în... gălbinare... In bilciu, ca ’n Moși, paețe, circ, Și zeci de panorame, Ș’un mare cinematograf Cu comedii și drame. . Și 'ncolo... țuică, țuică’n draci Urmată de beție, Tarafuri zeci de lăutari, Trânteu­ și gălăgie... Ne-am săturat de bileu­l. Și, ul, Cu trenul de plăcere... Pornirăm iar spre București, Dar la Golești... durere... Vrând trenul ca să schimbe-aci Vai, soacra, ’n zăpăceală, Luă pe cel de Severin In loc de Capitală... Drum bun­­­­ă rog dado găsiți, Nu fiți dușmani cu mine Ca s'o aduceți înapoi, Căci furi de ea... 'nul-e bine.. Ilarion, putați la Băsești pentru a serba a 72 aniversare a naștere — nu cum greșit a­ți publicat d-voastră a 80-a—a președintelui partidului. Cu prilejul aceata se va fixa tim­pul și locul conferinței naționale. Ea va avea, probabil, loc la Sibiu, ca și în trecut. Timpul ei nu este depărtat, peste vre-o 10—15 zile. — Care va fi modalitatea con­ferinței ? — Se vor ținea trei rînduri de consfătuiri. Cea d’intâi va fi a de­putaților, a doua a comitetului național din care fac parte și alți fruntași un număr de 18 membri și în sfârșit va fi consfătuirea fruntașilor poporului nostru de pretutindeni. Ei vor fi desemnați prin președintele partidului și vor primi fie­care în parte o invitare personală de la dânsul. — Care va fi subiectul confe­rinței ? — La consfătuirea a treia, a tuturor fruntașilor, deputații își vor face darea de seamă asupra activității lor parlamentare și a­­supra situației politice. Confe­rința va discuta aceste lucruri și cu consimțirea tuturor factorilor chemați se va stabili viitoarea a­­titudine a deputaților in Cameră. Se va discuta mai cu seamă or­­ganisarea partidului despre care care se vor aduce hotărâri“. ASASINAREA arendașului Tache Constan­­tinescu din Otetelișu (Prin poștă de la coresul nostru particular) Craiova, 19 Iulie. Azi a venit vestea aci­că arenda­șul moșiei Otetelișu, proprietatea A­­cademiei Române, d. Tache Consta­n­­tinescu care este din orașul nostru, a fost asasinat cu focuri de pușcă a­­seară de către necunoscuți. Acest fapt a produs o oare­care senzație, mărită prin credința că crima de mai sus este o nouă tactică a instigato­rilor mișcărilor țărănești și adică su­primarea proprietarilor și arendașilor in mod individual și fără mult zgo­­mot. De dimineață am avut ocaziunea să pot avea o convorbire cu un martor ocular al asasinatului din Oteteliș (Vâlcea) și care mi-a dat unele deta­lii, de unde se poate deduce că crima naționale a românilor de peste munți Deputatul român naționalist din Camera ungară dr. V. Goldiș in­­tervievat de un redactor al zia­rului „Tribuna“ de la Arad, a­­supra chestiei convocărei confe­rinței naționale, a declarat urmă­toarele: „Ideea conferinței naționale a fost pusă in discuție de câți­va dintre deputați. Ei s'au adresat d-lui George Pop de Băsești, pre­ședintele partidului național, cu rugarea de a convoca, o nouă consfătuire națională. Zilele aces­tea ne vom întâlni mai mulți de­fostului guvernator al C­asa­­rabiei Pr. Urusol Forțele militare în­ Basarabia. — Trei generali.— Relațiile cu forțele militare. — Măsuri pe vremea pro­gramărilor. — Armată complice. — Militari anti-evrei.— Scene de abu­zuri.—Călare pe gardiștii de stradă. — Soldați turburători și hoți Pe timpul prințului Urusof, în Ba­sarabia erau următoarele corpuri de tru­pă : Două divizii de infanterie, o brigadă de artilerie și un regiment de cavalerie. Generalul cel mai in virstă era co­mandantul cavaleriei, generalul B., om bine cunoscut, bogat și foarte simpatizat in oraș. Prințului îi era greu în rapoartele oficiale când tre­buia să aibă relațiuni cu al douilea general, om foarte milităros, crezin­­dui-se mult mai superior celor­l’alțî și disprețuind pe­ți­ii­. Al treilea general era un maniac ce nu se ocupa de­cât de intrigi rău­tăcioase. Al patrulea, era un artile—­ivist bătrîn, gentil și cântăreț la vi­oară. Cu el prințul n’a avut relații oficiale. Relațiunile cu armata erau nece­sare numai atunci când era vorba ca inn­ferea civilă să facă apel la forța militară, după reguli mai dinainte stabilite. Dar aceste reguli nu-șî mai aveau rostul, când era vorba ca ar­mata să fie chemată repede de pildă într-o jumătate de ceas și mai ales când armata trebuia să opereze în mai multe părți ale orașului. După regulele în vigoare, în timpul apelu­lui la forța armatei, gubernatorul ră­­mînea conducătorul puterii, arăta lo­cul unde trebuia și cantitatea de trupe câtă trebuia să fie adusă. El arăta cine trebuia să fie arestat și numai când dispunea ca să se tragă foc, atunci puterea militară intra in drepturile ei, relativ la operațiunile militare. Rezultatele acestor reguli se ve­deau la pogromuri; armata venea prea târziu și privea cu indiferență, ba chiar era batjocoritoare în mo­mentele de tulburări, furturi și vio­lențe in progromurile evreești. in timpul programului din 1903, un batalion ar fi putut să primiască, condus de un om activ, tot focul po­gromului, pe când în realitate ar­mata ocupase jumătate din oraș și prin neactivitatea și întârzierea ei făcu cu putință legenda răspândită cum ca țarul sprijinește violențele pogromului pentru 3 zile. Numai in­tervenția energică a generalului B. scăpă orașul și cinstea armatei, căci el începu arestările tulburătorilor și in două ceasuri vandalismele încetară ca prin farmec. De aceea este de înțeles de ce prin­țul Urusof, pentru binele siguranței orășenești, nu s'a mărginit numai la raporturile oficiale cu puterile mili­tare, conform cu drepturile sale. De aceea cu ajutorul comandantu­lui gentilom al Odesei, contele Mu­­sin-Pușkin, își căpătă concursul ar­matei, întrebuințând cu un general sinceritatea, persuasiunea, cu alt ge­neral șiretenia iar cu cel de-al treilea energia mergând până la amenințări. Cu ajutorul comandantului distric­tului militar al Odesei sub care intră și Basarabia și care recomandase cu tot dinadinsul armatei să dea tot concursul pentru restabilirea ordin­ei, prințul Urusof luă măsuri energice. In fie­care lună, un batalion și un escadron erau de rînd ca să păzească orașul; comandantul trupei, fără să mai aștepte alte ordine, lua măsuri de liniștire ori de câte ori tulbură­torii liniștei și atacatorii vieții lo­cuitorilor vroiau să întreprindă ceva. Mai greu mergeau lucrurile când generalul B. pleca la Odessa. Atunci rămânea mai mare gene­ralul S., iudofob declarat, care ar fi făcut tot posibilul ca evreii să fie ni­miciți. Atunci gubernatorul recurgea la șiretenie. Spunea generalului că evreii se gătesc de manifestațiuni re­voluționare, vor să facă demonstrații cu steaguri roșii și generalul, ast­fel înșelat, dădea armata necesară in momentele de grea cumpănă. Din causa atitudinei armatei, gu­bernatorul nu prea recurgea la aju­torul ei, când era vorba de tulburări antievreești. Prințul Urusof descrie apoi două cazuri în care niște ofițeri s’au dedat la violențe în contra evreilor. Unul, un locotenent, de alt­fel un tînăr bun la inimă, bătea pe evrei și le lua mărfurile cu de-a sila. Altul bă­tea pe vinzătoriî evrei din prăvălii când aceștia nu-i serveau imediat. Intr'un caz ca cel din urmă, ofi­țerul era să fie victima atitutinei sale. Bătînd pe vinzătoriî și pe stă­­pinul unei prăvălii, vinzătoriî celor­lalte prăvălii îl înconjurară pe el și pe un tovarăș al său și, de nu venea la timp poliția, cei doi ofițeri ar fi pățit-o. Pe vremea generalului Raaben, fostul gubernator al Basarabiei, ofi­țerii umblau­ călare pe sergenții de uliță, în timp de noroaie și aceasta se considera ca o mică glumă ofițe­rească, ca un fel de schimb de ser­vicii intre ostași. Urusof opri asemenea purtări, dar pentru aceasta nu s’a bucurat de po­pularitate între ofițeri. Despre soldați, prințul Urusof nu are alt­ceva de spus da­cât că, în timpul întoarcere­­lor din tabără în oraș, se înmulțeau hoțiile de noapte, bătăile pe stradă și mișeri­le prin lo­calurile nocturne. T­N TMOVJ3Ș.NI JPIR ZI Unde toți fură, e greu­ să prinzi pe hoț. ! GEORGE BRAMKOVEGK patriarchs.!! sârbesc de la Carlovăț — Vezi ilustrația — In ziua de 17 Iulie a încetat din viață la Carlovăț (Ungaria), pa­­triarh­ul sârbesc George Branko­­vicî. George Brankovicî s-a născut la 15 Martie 1830 in comuna Kölpeny, com. Bokca. Studiile elementare le-a absolvit in Zenta, gimnaziul în Vrbas și Baja, iar filosofia în N.­Körös. Urmând in 1848 cariera administrativă a fost trei ani no­tar in Zenta. In toamna anului 1853 începu din nou studiile teo­logice, în Carlovăț. Terminând teologia a stat scurt timp in Zenta, ca preot locțiitor. In 1859 a fost ales protopop in Zombor. In de­curs de 20 de ani a luat parte ac­tivă la congresele bisericei sâr­bești. In 1883 a intrat în ordinul călugăresc, în același an, în Iunie, a fost numit arhimandrit, îar in Iulie atesta e­piscop al­­ Timișoarei. In 1890 a fost ales patriarh­. îm­păratul și regele Francisc Iosif I i-a acordat ordinul coroanei de for cl. I în 1893, iar în Decembrie 1905, cu ocazia împlinirei a 50 de ani de la intrarea lui In servi­ciul biserices, crucea mare a ordi­nului Leopoldin. miMA MN GLUMEȘTI (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Piatra-Neamț, 19 Iulie. O crimă oribilă s’a săvârșit în satul Climești, din acest județ, în următoarele împrejurări : La ad­ministrația moșiei se afla angajat de 9 ani tinărul Vasile Vasiliu, ca comptabil, și care, acum vre-o 6 ani, se îndrăgostise de o fru­moasă fată a unui bucătar, pe care o luase de nevastă și trăiau în cea mai bună armonie. Acum vre-o 8 luni fu angajat ca vizitiu un tânăr,anume I. Constantinescu, străin de acest oraș, care reuși în scurt timp să câștige dragostea a­­cestei femei. Ei aveau­ dese intil­­niri in apropiere, lângă o fântână. De această tainică relațiune nu avea cunoștință de­cât servitorii comptabilului și chelarul Bârsan. Acesta din urmă fie că avea o ură împotriva vizitiului fie că do­rea să servească pe comptabilul Vasiliu in lipsa vizitiului care se afla la Roman intră în camera sa și-i fură o scrisoare de dragoste pe care se grăbi s'o prezinte lui Vasiliu. Acesta plin de furie, alergă repede acasă, ch­imă nevasta in ca­mera din fund unde aru loc o vio­lentă scenă de gelozie. Dinsa măr­turisi cu lacrimî in ochi relațiunile cu vizitiul implorind milă și ier­tare. Vasiliu, neînduplecat și intr’o clipă de furie, luă arma și-și o­­morî soția. Criminalul soț încuie ușa și disperat plecă spunind d-lui" Ghi­­riță Podașcă că și-a Împușcat ne­vasta. Se dădu alarma și imediat sosi jandarmii cari făcură primele cercetări. Au făcut o percheziție unde au­ găsit niște batiste cu nu­mele ei. Criminalul soț a fost a­­restat. D. V. Rădulescu, substitut de procuror, a plecat la fața locului făcând o minuțioasă anchetă. Va­siliu a făcut mărturisiri complecte arătând că a săvirșit faptul in­tr'un moment de furie când ra­țiunea ii era întunecată. Astă­zi ASASINAREA ARENDA­ȘULUI DIN OTETELIȘ Cu privire la omorirea arendașu­lui Constantinescu-Oltu din Oteteliș, corespondentul nostru din R.­Vâlcea ne-a telegrafiat următoarele amănunte: R.-Vâlcea. 30 iulie Tache Constantinescu era la masă cu inginerul Academiei Române, Vergu Dumitrescu. Lângă dînșii cânta o bandă de lăutari. Afară cădea o ploae toren­țială. Arendașul manifestându-și bucuria, spunând că ploaia e bine-venită și bine-făcătoare, se îndreaptă spre fe­reastră să vadă dacă n’a căzut ?i grindină. Nu deschise bine gea­mul și auzi două descărcături de pușcă cu alice. Arendașul căzu jos și mult scăldat in sânge. Inginerul, ca prin minune, scăpă neatins. Criminalii au dispărut inciatat după comiterea faptei. După toate probabilitățile, mobilul asasinatului este o răsbunare per­sonală. Ipoteza că arendașul ar fi fost o­­morât de țărani, foști resculați de pe moșie, nu are temelii. Ucisul se bucura de simpatia lor. Autoritățile fiind avizate, d. pre­fect Crăsnaru a dispus transportarea imediată la fața locului a procuroru­lui Zelescovici, maiorului Vlădescu, comandantul jandarmilor, și a inspec­torului comunal, Alexandrescu, care au făcut primele cercetări la conacul moșiei. Urmează o scrupuloasă anchetă. Victima era în etate de 40 — 42 ani, originar din Craiova, fost mai mulți ani secretarul așezămintelor „Madona-Dudu“. Vestea omorului a impresionat a­­dânc întreg județul. ȘTIRI DIN STRINATATE — Prin poștă — Pe hotarul comunei Făget din comitatul Caraș-Severin (Un­garia) un țăran a descoperit o vină de aur. V Ziarul «Ești Ujsag» din Bu­dapesta dă informația că in a­­nul școlar trecut 1906 907 au că­zut la examenul de bacalaureat 2116 elevi, adică 22 la sută din toți elevii. Defunctul patriarh­ sârbesc ■ Brankovici și-a lăsat întreaga a­­vere fiicei sale și ginerelui sau Maximovici. Numai o parte a ^ve­rei a lăsat-o pentru scopuri de bine­facere. .*. Baronul dr. de Ruber a fost numit prim-președinte al înaltei Curți de Casație­­ din Austria. Noul prim-președinte a fost in două rin­­duri ministru al justiției, iar în timpul din urmă președinte de secție la inalta Curte. .*. Pe la mijlocul lunei Septem­­brie se vor face și anul acesta manevre combinate ale flotei aus­­triace pe coasta dalmată. Va lua parte la aceste manevre atât escadra activă cât și cea de re­zervă. *.* Poliția din Genova a izbutit să descopere o vastă asociație de pungași, care are la activul ei peste 100 de delicte. Au fost arestați până acum 15 membri ai bandei.* Comisiunea de savanți en­glezi numită acum cinci ani spre a stabili dacă, contrariu afirma­­țiunea profesorului Rock, tuber­culosa bovină e transmisibilă la om și-a prezintat concluziunile. Comisiunea, pe baza experien­țelor făcute, a putut conchide că tuberculosa bovină e transmisi­bilă la om și că transmisiunea se face mai cu seamă prin fapte. Președintele tribunalului ru­sesc care trebue să judece pe cei 23 de revoluționari acuzați de conspirația contra țarului, contra marelui duce Nicolae și contra lui Stolypin, a primit de la marele duce o scrisoare care sfirșește ast­fel: «Amintiți-vă că o singură pedeapsă merită cei ce urzesc comploturi contra țarului și con­tra ori­cărui alt membru al fami­liei imperiale, și această pedeapsă e moartea». Știri din Roma spun că în Octombrie se va face prima expe­riență de emigrare a familiilor de poloni în Australia. Se vor alege patru sau cinci familii din Romagna, cari vor trebui să fie avangarda unei emigrări mari de efectuat gradat, dacă expe­riența va da rezultate satisfăcă­toare. In cercurile bine informate din Petersburg se anunță că ma­rele duce Dirik va fi reintegrat in drepturile și gradul său militar. El va avea titlul de alteță impe­rială și copiii lui vor fi recunos­cuți ca principi imperiali. Marele „Univerrsut“ în provinție (De la coresp. noștri particulari) Jouî, 19 ialle. BUZF.U. — Candidații pen­tru alegerile comunale. — Pentru alegerile comunale cari se vor face in zilele de 27 și 29 iull. curent, liberalii au fixat urmă­toarele liste: Col. I comunal: d-nt. Atanasi ® Cătuneanu, Tache Agafitescu, C. Rusiavețianu, Sterie Stănescu, B. St.­­Panaitescu și N. Adam, pro­fesor. Col. II comunal: Th. Mtnoi»­ lescu, C. T. Teodorescu, Tom­a Christescu, Șt. M. Tunaru și Ni­­chita Nestorescu. Conservatorii au fixat pentru moment numai candidații col. I comunal, al căror nume urmează, d-nii Iancu Demetriade, Bădescu, Gogu Iliescu, Toma Că­­pitănescu, Iancu Stănescu și N. Oprescu. La col. II d-n­I : Anton Filotti, Ghiță Paraschivescu, C. Caloe­­nescu, V. Simionescu și Mușat Bivolaru. Furt îndrăsneț.­ Azi noapte de către necunoscuți tâlhari s’a spart oficiul poștal din stațiunea balneară Monteoru, condus de ofi­ciantul Sion, furându-se din cu­tiile meselor timbre poștale și numerar, in valoare de 900 lei. Se fac active cercetări pantru dovedirea tâlharilor. CARACAL.—Arestarea fos­tului.­ intendent al primăriei Craiova.— Cetitorii Își amintesc de fraudele descoperite la primă­ria Craiovei și de dispariția fos­tului intendent Simion zis și Hris­­tea Niculescu, care fiind cel mai interesat în această afacere, mai ales cu noua fraudă cu pădurea Blaziu din acest județ, instrucția li urmărea ca să-l aresteze. In seara de 18—19 cor., ajuto­rul de jandarmi, Stoenescu, de pe lângă compania Romanați, aflând că Niculescu s’ar găsi în com. Osica și el in acea seară întâl­­nindu-se și cu un agent de la Craiova, îi spune și acestuia da­tele descoperite și împreună por­nesc din gara Piatra-Olt cu trenul la Vlăduleni, unde de aci trec prin Olteț și se îndreaptă spre Osica, cătunul satul nou și la îosul unde primise denunțul, găsesc la ora 1 și jum. din noapte, pe urmărit. Stăpânul casei, Dumitrache I. Roșca, văzând că nu are cum să scape pe Niculescu, de­oare­ce era culcat in casă, se duce și ii spus­ că e prins. El luând un revolver caută­ a pune puțină rezistență, dar neavând încotro e legat și dus la primărie, de unde apoi e excor­­tat la Caracal. Asupră-i s’a găsit un geaman­tan cu 2.000 lei și diferite hărți, cari par intru­cât­va importante. Azi­ a fost expediat la Craiova, CALAR­AȘI.—Sanitare.— In corn. Vlad­ Țepeș, s’a deci­xat e­­pidemia de scarlatina cu 7 cazuri din cam­­unul mortal. Spre a se separa cei infectați de boală, s’a închiriat un local unde s’a instalat o infirmerie pro­vizorie. Moartat prin asfixie.—Copila Stanca, fica lui Stan, Mihaiu-din. com. Hagieni, a murit prin asfixie noaptea la pieptul mamei sale. Parchetul a fost anunțat, lunecat.—In riul Ialomița s’a lunecat pe când se scălda indi­vidul Guran S. Chiori, venit din Brăila, la bâlciul din com­. Țănv­dorei. Cadavrul n’a putut fi ’p ®s. cuit. GIURGIU.— Groaznicul in­­cemdiü din Vadu Lat. — Azi noapte pe la orele 3 de către ne­cunoscuți făcători de rele, s’a in­­cendiat un pătuț cu porumb ne­bătut, in cantitate de 1200 kili aproximativ, de la conacul moșiei Vadu­ Lat, proprietatea d-lul Iova Giuriși­î din Obedeni. Incendiul, alimentat de vânt a­­menința a se întinde și la clădi­­ ri. FATAL MARE ROMAN DRAMATIC de Luisa Șara de PARTEA I­ a Testamentul mătușei La­­vinia II. — Dar unde mergem ? repetă țăranca cu un rest de neîncre­dere, și ce se va face copilul în timpul balului? — Nu trebue să te îngrijești de dînsul, răspunse cel­alt, mer­gem intr’o casă cinstită: acolo sunt femei, bune mame de fami­lie care vor îngriji de el in timp ce ve­ fi la bal. Teresina se liniști cu totul. Casa cinstită, lăudată de At­­tico, iera o circiumă situată pe dalul Teveruli, spre Ponte sisto. Intrarea iara printro ulicioară întorsochiată și neagră străbătută aproape exclusiv de poporul de jos. Intr’o sală vastă și joasă, se agitau in toate sensurile, la su­netele unei minore­te, vre-o două­zeci de perechi care dansau. Erau femei cu fata aprinsă și de­coltate ; erau bărbați car­­ișî scoseseră hainele și țipau aproape ca niște nebuni. Teresina se făcu roșie cum in­tră înăuntru și, tremura din cap până in picioare, zicând că vrea să iasă de acolo. Dintr’un colț al sale­ se ridică atunci o femee bătrână îmbrăcată cuviincios, care înainta spre ami­ca lui Attilio și-i zise câte­va vorbe de politeță; era patroana cârciumei. Ea făcu pe țărancă să se urce in catul de sus, unde o pofti să-șî scoată voalul care îi împo­dobea capul și să depuie pe un pat pe mititelul Sandro. Attilio, la rindul sau, îndemna pe Tereza să urmeze sfaturile bu­nei femei, asigurând-o că copila­șul va fi m­ai sigur acolo și mai liniștit de­cât în propria sa casă. Teresa se lăsă convinsă. — Dar vom sta puțin aici, nu-i așa ? zise ea lui Attilio tre­murând încă. — Ți-o fagăduesc. Sandra dormea Teresina lăsă să-i cadă mâna într-aceea a a­­m­antului ei, și un moment după aceea ea zbura împreună cu ceî­­l’alțî în sala de jos. In locul acesta, întunecos încă de la mijlocul zilei, ardeau deja, la intrare, o jumătate de duzină de candele afumate; ea nu-și putu da seama, deci, de repedea tre­cere a timpului. Teresa, dacă nu era cea mai­ frumoasă, era cel puțin cea mai tinără și mai fragedă din toate femeile cari se aflau acolo, cu­rând toți o înconjurară, și se lup­tau care mai de care să danseze cu ea. Și dânsa găsi în scurt timp că deși ei își scoseseră hai­nele din cauza marei călduri, ti­nerii aceia nu erau cu mult mai prejos chiar de­cât Attilio. In vremea asta, acesta văzând zăpăceala nevinovată a țărancei, părăsi liniștit sala de bal și se urcă in catul de sus. Femeea cea bătrină ședea me­reu lingă patul pe care se odih­­nui; noapti totul. nea copilul îaptea se lăsase cu — Toate’s pregătite ? întrebă Attilio pe femee. Dar, dar copilul doarme mereu. — Ce-are de-a face ? — Mi-e teamă că dacă se va despla pe neașteptate, să nu în­ceapă a plînge,­ și o să’l audă fata. — Te asigur că din ea nici nu se mai gândește la el, răspunse Attilio, haide, pe lucru ! — Da, da, dar dacă ’l vom duce departe, cum am zis, nu te temi de nime răspunse femeia cu glasul puțin tremurând. —­ Bagă de seamă, mai ai timp sa refuzi, dar dacă mă servești și in urm­ă mă trădezi, vai! zise ti­nărul cu glas tare și amenințător. — Sfinta fecioară Maria ! Nu avem de­cât o vorbă, răspunse femeea cu o voce plângătoare : bărbatul meu e tăcut ca un mor­mânt, dar zic că trebue să lu­crăm cu băgare de seamă. Dacă cei de jos ar bănui ceva, am pu­tea avea data vezi! Attila ridică repede din umarî, și se îndreptă cu hotărâre spre copil. Il ridică: micul Sandro, trezit pe neașteptate, începu să plângă, ca de obicei. Deschizând ochii el văzu pe un necunoscut cu o mutră amenin­țătoare și incepu să țipe și mai tare. Femeea, speriată, închise fe­restrele și ușile, exclamând^ ‘— Dumnezeule, ce-o să se în­tâmple. —• Doar n’o fi singurul copil care să plângă pe aci prinprejur. Mai sunt atâtea creaturi la fel! zise cu bruscheță Attilio. El legăna copilul încercând să-i zâmbească spre a-i liniști, dar micul duce a­pa din ce in ce mai tare, în așa fel in­cât Attilio fu cuprins de o furioasă nerăbdare și trânti la loc copilul, strigând : — Taci, odată, târâtură a ia­dului ! Actul ticălos și înfățișarea fu­rioasă a tînărului făcută ca mi­cul Sandro să se pue pe plâns cu atâta desperare in­cât deveni vinăt de tot. Attilio ii astupă gura cu mâna; sughit penibil ridica pieptul săr­manului copilaș, și o violentă convulsiune agita micuțele’­ membre. Bătrâna femee încercă in zadar să-l scape din mâinile tînărului, acesta era însălbătăcit și nu mai asculta nimic. De­odată, un nou zgomot se auzi pe scară amestecat cu gla­suri confuze. Attilio se repezi cu copilul in­tr’o cameră alăturată a cărei use o închise repede. Femeea trase atunci cu urechea. Ea tremura de spaimă la gândul că vizitatorii săi ar putea bănui ceva. Vocile se departau din ce in ce mai mult, ea se avântură până a deschide ușa camerei care da pe scară. Scara era deșartă. Un zgomot infernal venea din sala de bal ; zgomotul acesta împedicase de­sigur pe Teresina ca să audă ți­petele micului Sandro. Dar după o clipă se auziră alte voci la partea de jos a scărei : râsul părea a fi amestecat cu furia și femeea recunoscu în curând glasul Teresinei care striga : — Lăsați-mă, lăsați-mă ! Vreau, să ei de aici. Un fel de luptă părea a avea loc atunci: un bărbat strigă : — Las’o în pace, Renzo; At­tilio te va face să plătești scump purtarea ta. —Lasați-mă să ei, lăsați-m să să ei ! strigă din nou Teresina. ,Și ea apăru de­ o­dată pe seară cu parul aproape desfăcut, cu fața aprinsă și cu buzele tremurânde. Un râset puternic se auzi de­desubt. Birtășoaica fu surprinsă cu ușa deschisă; pe de altă parte dacă ar fi refuzat să primească pe față, alții ar fi putut sări și s’o silească a deschide. Ea Împinse deci pe Teresina in odae și închise ușa cu ambele zăvoa­re. (Va ama) ' -N 7

Next