Universul, august 1907 (Anul 25, nr. 208-238)
1907-08-01 / nr. 208
A., t Ace conful de automobil de la Mătasaru.—(Vezi explicația) București, 31 Iulie. Școalele la adulți in armată Am luat notă într’un numQ&r trecut de câteva propunori cu privire la școalele de aAunl, facpte de un domn profesor de liceu. In acelaș timp publica și un alt domn profesor, care In acelaș timp • și dascăl la una din acele școale, câteva observațiuni ce de asemenea merită a fi fslorate. Intenția legiuitorului — apune d-sa—a fost ca din aceste școale acel ce le urmează să capete în primul rând cunoștințe folositoare pentru viață. In orașele mici însă elevii se inscriu—și urmează foarte neregulat — numai ca să poată căpăta la sfârșitul anului certificatul care să le dea dreptul să aspire la funcții și să mai aibă dreptul de vot, căci prin politică — zic ei— poți să ajungi departe... Altfel stau lucrurile la țară. La orașe de aproape două decenii avem școale primare cu localuri proprii și încăpătoare unde aproape toți copiii au putut să învețe. Cei cari n’au Învățat, a fost din rea voință, iar cei ce nu și-au complectat studiile, au fost elementele rele ale suburbiilor. E bine când aceste elemente se pocăiesc. Dar mai importantă este chestiunea școalelor de adulți pentru cei de la țară, unde acei ce nu știu carte sunt elementele cari n’au avut loc prin școale. Aci s’ar putea începe școalele de adulți cu mai multă temeinicie și iată cum : Tinerii scutiți de armată să fie obligați, drept preț al scutirii, să urmeze Duminicile și sărbătorile, timpul de trei ani cât ar fi făcut armata, școalele de adulți , astfel să li se îndoiască taxa militară. Iar cu cei veniți în cazărmile de la oraș, institutorii urbani, să facă cursuri Duminicile și foile în chiar localul cazărmii, — cursuri la cari să asiste întotdeauna și ofițerul de serviciu. Cum vedem, e aceeași idee ce a mai fost exprimată. «Avem — zice d. T. Dimitriu, ale cărui păreri le resumăm aci,—toată încrederea și admirația noastră pentru corpul nostru ofițeresc, ale cărui cunoștințe superioare sunt incontestabile, dar dacă s’ar obiecta la această propunere că și ofițerii ar putea face foarte bine școală, vom răspunde că dăscălia este o artă și numai noi dascălii avem dibăcia de a captiva sufletul școlarilor noștri prin metodele ce pedagogia ne pune la îndemână, — deci rezultatul din acest punct de vedere va fi mult mai mulțumitor. Ofițerul va face soldatului educația militară, institutorul pe cea civică». In ce privește programa, ea va trebui Întocmită anume introducându - se în special științele experimentale, agronomice și industriale, apoi învățăminte privitoare la respectul legilor, virtuțile civice, etc. Acestea sunt însă chestii de amănunt. Esența ambelor propuneri ce se ivesc în același timp, este ca să se transforme așa numitele «școale de carte» de prin cazărmi, organisându-se ca niște adevărate școale de adulți. Credem că nimic n’ar fi de obiectat împotriva unei asemeni prefaceri, care n’ar putea să dea decât rezultate bune. Calendar pe anul 1907 Ortodox Margói Iulie. — Drept. Eudo-Catelie Marți, 13 August. — Ipolit HH« A oarului 0.18; Apusul 7.24 ,11 1 ■ [UNK] [UNK] [UNK] III.N . . il» ...........................—«, poliția și nu pregătește o expanziune a domeniului ei colonial. „Acesta, credem—urmează ziarul, este cugetul guvernului , și acesta este, fără îndoială, și glasul unanim sau aproape unanim al țarei“. După ce exprimă convingerea că Franța va rezista solicitărilor amicale și invitărilor curtenitoare ce’i pot veni de-afara, ziarul închee astfel : „Actul de la Algesiras nu trebue să fie considerat numai ca un tratat care ne leagă cu celelalte națiuni europene și pe care, de altfel, nimenea nu se gândește să-l uite ; el trebue să fie considerat în acelaș timp , ca o garanție pentru noi contra primejdiilor ce derivă din sugestia evenimentelor. Ar fi zadarnic să se facă un războiu pentru stabilirea siguranței pe coasta marocană și sarcina de salvagardare ce ne-am luat se va termina prin organizarea unei poliții disciplinare"“ Călătoria lui Maura Se știe că președintele consiliului de miniștri spaniol Maura, se află la Paris și vizita aceasta a stirnit o sumă de comentarii, intrucît coincidă cu acțiunea franco-spaniolă pe coastele Marocului. Știrile oficioase ce sosesc din Madrid spun însă că Maura a venit la Paris numai din motive particulare. Nu încape îndoială totuși că președintele consiliului spaniol va avea o întrevedere cu Pichon și va profita de acest prilej spre a-i repeta motivele pentru care Spania ia parte cu oarecare rezervă la acțiunea comună în Maroc. Spania trebue să țină socoteală de situația internă. O cursă a morței Un mașinist anume Galle a primit deunăzi ordinul de a conduce o locomotivă mare de la Chaumont la Châlons pe rețeaua căii ferate de Est. La Saint-Dizier șeful de stație observă că mașinistul era beat și îl ordonă să se dea jos, dar Galle dădu mașinei toată viteza fără să se preocupe de semnalele de alarmă. La intrarea stației Châlons, pe linia pe care se afla mașina se afla însă un tren direct ce venea de la Paris plin de călători. O catastrofă spăimântătoare părea inevitabilă, când un acar avu prezența de spirit să schimbe un macaz astfel că roatele anterioare ale locomotivei eșiră de pe șine. Locomotiva derae și se ciocni de o magazie. Nici atunci insă mașinistul nu vroia să se coboare de pe mașină și a trebuit să fie dat jos cu forța. ..Locomotiva străbătuse mai mult de 100 de kilometri fără să se oprească, și a fost o adevărată minune că nu s’a produs niciun accident pe o linie atât de frecventată. Brutus CARNETUL MEU «Ah, dulce și răzbunarea î...» Naică, 'n veci posomorit, E vesel d'astă dată Ș'așa voios, cum el n'a fost in lume niciodată... Și eu, văzându-l că 'e voios, 'L-întrebu Dar ce ai, dragă, «Ce pari așa de fericit, «C’a t'ar fi lumea ’ntreagă ?.. .» El îmi răspunde : « — Fericit !... a Oh, da !... S-o fericire «Că pot acum să mă răzbun «Cum vreau, cu bună știre.... — Să te răzbuni ? — sic minunat «Ia spune-mi, rău, pe cine ?... «Căci eu secretul ți’l păstrez, „ «O stii aceasta bine...» «O știu și d'aia îți și spun «îndată cu plăcere, «Căci răzbunarea ’n lume » «Chiar fagure de miere... »El, uite, vreau să mă răzbun «Pe soacră-mea, drăguța «Vedea-o-ași dusă la...' spital... «Mai bine La... Mărcuța — Dar cum ? — Ascultă ce'ți spun că «De câte ori nevastă «Gătește !... Of, n’ar mai găti «Mai mare 'mi-e năpasta.... «De-atâtea ori pe soacră-mea «O chem la mine-acasă «Și de îndată o poftesc «Să stea cu noi la masă...» Marion Uscarea produselor vegetale (Legume, fructe, nutreț verde) Uscarea produselor vegetale a dat naștere unei industrii care, pe zi ce merge, ia o mare desvoltare în Germania și pare a-și asigura un viitor frumos. Se știe, în adevăr, că aproape toate produsele vegetale sunt foarte apoase și din această pricină se păstrează greu, iar transportul lor e prea scump; cultivatorii și industriașii germani au găsit mijlocul de a urca produsele vegetale cu ajutorul unor uscatorii speciale și a înlătura astfel neajunsurile pomenite mai sus. Produsele vegetale conțin, de obicei, 80—90% apă, ațacă prin uscare pierd o greutate echivalentă aproape; oricât de perfectă ar fi uscarea însă, îndată ce produsele uscate vin în contact cu aerul, umiditatea atmosferică le dă înapoi 10—13% din apa pe care o pierduse, încât la urma urmei, pierderea adevărată rămâne de 72—80%, adică o proporție destul de însemnată pentru a iefteni transportul în chip simțitor. Dar, afară de înlesnirea păstrării și transportului s-au căpătat rezultate frumoase și în ceeace privește hrana vitelor și aceasta a contribuit mult la răspândirea industriei. Uscarea se face prin aer cald. Produsul vegetal e spălat mai întâi și apoi tăiat în bucăți miei (tăețea) cu ajutorul unor aparate speciale, iar în urmă trece în aparatul de uscat, un cilindru ușor înclinat și fix, în mijlocul căruia se învârtește un alt aparat anume făcut spre a amesteca tețeii în timp ce prin cilindru trece un curent de aer cald; produsul uscat se poate întrebuința apoi imediat. In aceste uscătorii se pot usca tot felul de produse vegetale ; pentru fiecare însă trebue o anumită temperatură, iar durata operațiunei variază de asemenea pentru fiecare plantă, după țesătura ei, după compozițiunea ei chimică și după cantitatea de apă ce conține. Altfel, s’ar putea usca prea mult, sau nu sar usca îndeajuns. Se pot usca legume ca: sparanghelul, ceapa, fasolea, mazărea, varza, morcovii, cartofii (pentru aceștia din urmă există aparat special); fructe ca: pere, mere, prune, caise, etc., nutrețuri verzi ca: lucerna, sparcetă, trifoi, cereale ca: grâu, secară, ovăz, etc. ; sfecle de zahăr și de nutreț; malțul care a servit la fabricarea berei și tăeteii de sfeclă care au servit la fabricarea zahărului, foile de sfeclă, tulpinele cartofilor, întrebuințate ca nutreț uscat la vite sau date sub forma de lături, etc. întrebarea pe care și-au pus acel interesați e de a se ști dacă valoarea hrănitoare a produselor uscate nu se micșorează și dacă vitelor le place o asemenea hrană uscată. In ceea ce privește valoarea hrănitoare se admite că uscarea făcută cu pricepere, nu schimbă compoziția chimică a produselor, nici nu provoacă pierderea vreunui principiu nutritiv; ea scoate apa numai și pentru a nu lipsi animalele de apa necesară digestiunea, hrana se poate da ca lături sau muiată in apă. Digestibilitatea acestor produse însă se micșorează, în adevăr, așa încât trebue de văzut, potrivit tuturor împrejurărilor in care se poate afla cineva, dacă această pierdere nu este răsplătită prin eftinitatea produselor, apoi nu trebue uitat că nutrețurile nu se pot păstra verzi, oricare ar fi mijlocul, din cauza fermentațiunilor ce se nasc și prin urmare avem de ales intre o pierdere mai mare și alta mai mică, ambele inevitabile. Uneori, prin mijloacele obișnuite, produsele păstrate rau nici nu se mai pot folosi. Când e vorba de chipul cum se împacă vitele cu acest soifi de nutreț „manufacturat“, numeroase încercări și observațiuni arată că vitele primesc adesea cu mai multă plăcere asemenea nutrețuri uscate, ca pe celele alte Verzi, apoase, din cauză că la cele dintâi se desvoltă o aromă plăcută; mai mult decât atât, s’a văzut că vitele mănâncă unele nutrețuri uscate, pe cari nu le mâncau in stare verde. Astfel tulpinele verzi ale cartofilor au un gust neplăcut, respingător pentru vite, iar unele produse stricate, cum sunt sfeclele sau cartofii degerați, după ce s’au uscat, se dau vitelor așa cum au ieșit de la uscătorie, sau făcute lături singure ori amestecate cu alte nutrețuri, și vitele le mănâncă foarte bine. Același lucru se întâmplă cu foile de sfeclă, cari după ce se usucă se pot păstra multă vreme și cari, după socotelile făcute, ar reprezintă o valoare de 50—75 ft. la hectar. In Germania, înaltul uscat intră în hrana zilnică a cailor de cavalerie, iar țăranul german, ori de câte ori are o uscătorie în apropiere, usucă toate produsele și le întrebuințează pentru hrana vitelor de muncă și a celor de îngrășat. După unele cercetări (făcute lângă Cassel) malțul uscat a înlocuit, cu totul ovăzul în hrana cailor () și fără nici un neajuns, in timpul celor mai grele munci. Aceste nutrețuri uscate au găsit numeroase piețe de desfacere și afară, în Europa de nord :Sicilia, Norvegia, Scoția, Finlanda, unde, din cauza iernei lungi, nutrețul e puțin și scump, așa că, cheltuelile de transport fiind micșorate atât de mult, nutrețul uscat este mai convenabil. Pe de altă parte, exportul acesta a făcut să se înmulțească uscătoriile în Germania. După cum am văzut însă, produsele vegetale uscate servesc și la hrana omului și spre a ne face o idee, vom mai arăta că în Germania, asemenea produse servind la hrana omului, se vind ca și conservele prin băcănii, cu următoarele prețuri socotite pe % Idgr. (o livră) Varză roșie uscată fr. 0.60 c. Morcovi fr. 0.60 c. Spanac fr. 1.75 c. Varză de Bruxelles fr. 2.40 c. In sfirșit, în ceea ce privește costul producțiunea și rentabilitatea, s’au făcut socoteli și s’a găsit pentru sfeclă că, o tonă de sfecle dă în mijlociu 225 kigr. sfeclă uscată care, vinzându-se cu 18 fr. suta de klgr., aduce un venit brut de 40 fr. 50 % pentru fiecare 1000 klgr. sfecle verzi lucrate. Scăzând costul producțiunei la 1000 klgr., 15 fr. 66 %, rămâne 23 fr. pentru plata sfeclelor și pentru deducerea câștigului. Socoteala aceasta e făcută pentru o uscătorie de sfecle care face acest lucru iarna, fără a mai ține seamă că în timpul verei poate fi întrebuințată la uscarea fructelor, legumelor, nutrețurilor verzi, etc. In legătură cu această mai este faptul că și cultivatorul de sfecle este folosit, prin faptul ă își poate vinde sfeclele mai cu preț, fiind cerere mai mare ca atunci când se întrebuințează numai la fabricarea zahărului; apoi, cheltuelile de producere pentru asemenea sfecle sunt mai mici, căci nu’s atâtea exigențe ca pentru sfeclele întrebuințate la fabricarea zahărului (se poate alege un soia de sfeclă mai mare și mai productiv). *) Cam. 3 kigr. de cap pe zi. Praz fr. 1.— c. ’felină fr. d.25 c. 18 ~ MM VAUUVTA (Coresp. particulară a ziarului «Universul») Paris, 27 Iulie. Calmul guvernului „Petit Parisien“ de azi dimineață publica o notă care, date fiind raporturile foarte intime dintre acest ziar și ministerul, prezintă fără îndoială caracterul unei manifestări a cugetarei guvernului. Nota spune: „Acțiunea franco-spaniolă ce se desfășoară în acest moment pe litoralul marocan, are norocul de a întâmpina aprobarea unanimă a Puterilor. Era inadmisibil ca viața europenilor să fie lăsată fără apărare, la bunul plac al triburilor, până când organizarea poliției n’ar fi pus pe prădători in neputință de a’șî îndeplini cruzimile“. Ziarul continuă spunând că in împrejurările actuale prudența este însă strict necesară. Franța îndeplinește o operă de represiune, nu de cucerire ; ea organizează Pe de altă parte, cultivatorul își poate transforma in produse uscate și celelalte produse vegetale, când câștigul este mai mare și își poate regula producțiunea după cerința împrejurărilor, dând o extindere mai mare unor anumite culturi. ____P. Hosiade, Alexandria. Accidentul de automobil de la Mătăsaru — Vezi ilustrația — Corespondentul nostru din Târgoviște ne-a anunțat alaltă ori de accidentul de automobil întâmplat rourt seară, la orele 9, pe șoseaua națională Pitești-București. Automobilul, in care se aflau două domni și o doamnă, trecând cu toată viteza pe podul de pe ana Potopului, din comuna Mătasaru, a lovit parapetul podului, s-a rupt și mașina cu cei trei automobilisti s’a prăvălit in apă de la o înălțime de peste 4 metri. Mașina, un «Dietrich» de 40J cai putere, era proprietatea d-lui C rațiu Niculescu din Capitală, și fusese pentru prima oară la drum. Afară de d. Niculescu se mai aflau în automobil d. Ghiță Ioan, fiul și o doamnă din București. In căderea de pe pod, d. Niculescu s’a ales cu o contuziune ușoară la frunte și la ochiul drept, iar doamna cu câteva confuziuni mai grave pe corp și la brațul drept. D. Ghițăloan nu a suferit nimic. Mașina s’a deteriorat însă aproape cu desăvirșire și a fost lasat in com. Mătăsaru. Ilustrația noastră de azi reprezintă momentul in care automobilul cade de pe pod. O CXJGEIA.M13 JPJS 21 Când faci o pereche de cisme, ești sigur că ai cu ce trăi—dar, când faci o carte, poți foarte bine să mori de foame. Ca corolar, în fiecare Duminecă preotul să țină o predică in ușa altarului, iar invățâtorul o conferință la eșire, înaintea ușei bisericei. Geala altă parte a tinerilor, absolvenții cursului rural ar fi obligați să urmeze învățăturile fie in școlile superioare de la orașe, fie in școlile profesionale de la sate. Avem deja frumoase începuturi cu școlile elementare de agricultură și meserii (mai puține de zece in toată țara) și pentru cari nu se cheltuesc nici câte 5000 lei anual de fiecare. Nimic mai simplu decât să le răspândim înființând in fiecare plasă câte o școală de agricultură cu teren de muncă și câte o școală de meserii cu atelier de ucenicie. Școlile de agricultură in regiunile pur agricole ar avea câmp de experiență și s’ar face cu elevii agricultură rațională, cultivând semințe alese și crescând vite din rasele cele mai bune locale, cultivând și arbori sălbateci, căci doar ne lipsesc și păduri în unele părți; aceste școli s’ar transforma in regiunea dealurilor in adevărate pepiniere de viță și de arbori fructiferi. Școlile de meserii ar îmbrățișa meșteșugul cel mai rentabil din regiune : ferăria cu diferitele ramuri ca potcovărie, legatul căruțelor, reparatul uneltelor și a micilor mașini agricole ; lemnăria cu ramurile ei ca dulgherie, butnărie, rotărie și facere de căruțe, putini, cofe (doniți), scaune,mese, jucării de lemn, etc., frânghieria cu diferite împletituri și țesut de fire etc. Aceste școli ar servi și de ateliere unde la necesitate s'ar îndrepta cu multă voe bună sătenii, până ce nouiî ucenici ar înființa dughene in satele lor, îndestulind atâtea trebuințe. Cu chipul semnalat mai sus, între 12 ani și majorat s’ar face cea mai folositoare școală pentru sătenii noștri, câțiva aleși ar urma învățături mai înalte, harnicii mijlocași ar învăța cum se cade agricultura și meseriile practice in școlile elementare profesionale, iar celor mulți — azi lăsați in voea Domnului— li s’ar face în satul lor o educație culturală-militară alternată cu lucrul câmpului săvirșumal cu pricepere. €. St. Stoicescu Inginer hotarnic și proprietar INSTRUCȚIA SĂTENILOR La sate rămân un prea mare număr de neștiutori de carte, fie că nu avem locuuri destule în școli, fie că părinții nu se pot lipsi de ajutorul pe care îl au la muncă de la copiii in vârsta de școală. Apoi chiar absolvenții școalelor rurale (18.696 din 425 de mii 743 copii!..) dacă nu mai scriu și citesc, uită mai tot până când intră in armată. Școlile de adulți, menite a aduce îndreptare acestei stări de lucruri, cu caracterul lor de școli benevole și facultative, cu greu vor duce la oarecari resultate, așa că lipsa cultural în păturile rurale va dăinui încă multă vreme. Trebue și in această direcție măsuri serioase, prelungind invățâmintul obligatoriu până la majorat, și contopind instrucția culturală, cu instrucția militară, începând de la 12 ani. Actualmente avem in slujbă numeroși instructori, cari nu prea au pe cine învăța, căci abia câțiva elevi ajung in clasele ultime ale școalei rurale, astfel că scapă de instrucția militară tot grosul tinerilor de peste 12 ani, tocmai cei ce ar avea mai mare nevoe de instrucția militară și de oarecari cunoștinți generale. Instructorii militari, mai bine recrutați și cu un cerc întins de atribuții (ar putea fi și șefi de garnizoană) ar fi și niște maeștri educatori, complectând învățămintul primar al celor mulți cari au trecut pe lângă școală. Ei i-ar învăța scrisul și cetitul și mai ales prin conferințe practice ar preda istoria, geografia, socotelile din memorie, agrimensura, drepturile și datoriile cetățenești, etc. Pe acești instructori tot ii aveam, așa că chestia s’ar reduce că în viitor să-I alegem mai bine și să-l utilizăm cu mai mult folos pentru un strat cât mai numeros. Toți tinerii dintr'o circumscripție școlară în virstă de cel puțin 12 ani, cari n’au absolvit cursul rural sau n’au urmat de loc școală ar forma cadrul companiei micilor dorobanți, până la recrutare, cînd ar putea foarte bine să facă stagiul militar numai un an. Ei ar fi obligați ca in toate Joile și Duminicele să facă in companie gimnastică, instrucție militară, tragere la țintă, marșuri, etc., 3 ceasuri de dimineață și 3 după dejun, in tot cursul anului, neavând vacantie, iar în lunile de iarnă Noembre, Decembre, Ianuarie și Februarie, instrucția militară s’ar preschimba în instrucție culturală, făcută de același maestru prin conferințe, ținute in fie-care zi de lucru după dejun între orele 12 și 3, în școala satului, pe lângă scris și cititt revolver, susține însă că revolverul l’a luat cu intențiune de a se sinucide in cazul când n’ar isbuti să obție o îndulcire a traiului său. Neagă că ar fi fost pus la cale de cineva ca să comită crima. După interogator Zamiciu a fost adus înaintea tribunalului, care i-a confirmat mandatul de arestare. Tot era de judecător a ascultat și mai mulți martori. Ni. T. Îngrozitoarea sinucidere a lui Ștefan Șendrea (Prin fir telegrafic de la coresp, nostru particular) Budapesta, 30 Iulie. Fostul profesor universitar și ministru de justiție Ștefan Șendrea, fiind dus d Duminecă de către familia să la un sanatoriu din Viena, s’a folosit de un moment de neatenție din partea familiei sale care-l însoția și-l păzia mereu, și seara pe la oră s’a aruncat din tren lângă stația Nagy- Marass, la o depărtare de a •uns oră de Budapesta. Dându-se alarma, trenul s’a oprit ,și nefericitul Șendrea a fost găsit in nesimțire, într’un sac de sânge, cu rămii adânci, la cap și umeri. El a fost dus la Budapesta, la sanatoriul profesorului dr. Hertzi. Pe când se făceau azi, la orele 11 di min. pregătirile spre a-l opera, Șendrea a încetat din viață. Cadavrul fostului bărbat politic roman a fost dus de la sanatoriu la morgă, de unde va fi, transportat La București, unde va ajunge mâine, la orele 11 dim. Notiță biografică.— Ștefan Șendrea, mare proprietar, originar din Moldova, a fost doctor in drept și profesor de drept civil la facultatea juridică din București. A fost agent diplomatic al României la Paris, a fost ministru de justiție in cabinetul Aurelian (la 1896), a fost in numeroase rirauri deputat și senator de Iași. Se știe că la spitalul din Ploești, Șendrea a încercat de unăai de două ori să se sinucidă, dar că a fost împiedicat la timp. Familia il adusese acum vre-o’5 zite la București, de unde il pornise la Viena spre a-i interna intr’un sanatoriu. In ajunul congresului internațional de petrol D-niî ing. Anghel Săligny, dr. prof. Mrazec și ing. Const. Alimăneșteanu, membrii comitetului organizator al congresului internațional petrolifer,s’au Înapoiat erî din călătoria ce au făcut prin țară,in localitățile unde vor merge invitații congresului, spre a lua măsurile necesare în vederea primirei distinșilor oaspeți. Comitetul organizator așteaptă cu vie nerăbdare deschiderea acestui mare și important congres, ale cărui lucrări vor fi de aproape urmărite de toată străinătatea iar pentru țară va fi de cea mai mare însemnătate. Marii exploatatori de petrol și capitaliști și oameni de știință vor veni la noi să discute pe lângă chestiunile privitoare lar petrolul românesc, alte chestiuni la dezvoltarea industriei și la înlesnirea comerțului internațional și schimbul cu țara noastră. Este de asemenea evident că noul capitaluri străine vor veni spre a pune in valoare bogăția noastră petroliferă, in urma congresului, intrucât străinii au acum o ocaziune mai mult a se convinge de calitatea petrolului românesc și de importanța zăcămintelor cari stau ascunse sub coaja solului. Sau înscris până în prezent ca participanți la congres 300 persoane, dintre cari 150 străini,iar restul din țară. S’au anunțat și câțiva publiciști străini. Marin. Atentatul contra directorului general al C. F. RI, Zarioiu Ion, cel care a intentat la viața directorului general al G. F. R., a fost Înaintat era parchetului. D. judecător Georgescu-Vilcea. Însărcinat cu instrucția afacerei, l’a interogat era din nou. Zarioiu și-a menținut și era declarația făcută la primele cercetări, adică’că n’a venit din Constanța cu intențiunea de a omori pe d. Mielescu și dacă totuși a comis crima aceasta, a făcut’o intr’un moment de desperare, văzând-se pe drumuri, fără nici un sprijin. Recunoaște că la plecarea sa din Constanța a luat cu sine un — Prin poștă — La Arad (Ungaria) s’a observat aiartă ori noapte, in partea nordică a orașului, om puternic corp ceresc in formă de cometă, care după cinci minute a dispărut in direcțiunea nordică. Reuniunea culturală din Ungaria de Nord a decis să ridice pe marginea lacului Csorba o statuă a cunoscutului poet maghiar Valentin Balassa. In localitatea Greben de lângă Breslau (Germania) au fost trăznite 5 persoane intre cari o fată de 16 ani. Numeroase case au fost incendiate de trăznet. Parchetul din Budapesta a confiscat ultimul număr al revistei anarhiste «Tersedemi Farraduion» (Revoluția socială) din causa unui articol, in care se aflț» la ura de clasă. Deputatul croat Supilo publică un articol in ziarul «Novi List», in care zice intre altele : «Grație rezoluției din Fiume poporul croat s’a trezit. Grație cî azi un loc de mamelucî in Cameră sunt aleșii poporului și mulțumită ei azi s’a făcut ciocnirea dintre croați și unguri producând o stare mai bună decât domnea în trecut. Guvernul austriac se ocupă azi cu Dalmația mai mult ca oricând. Fără conflictul croato-maghiar, nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că Croația are dreptul de a se rosti in compromisul austro-ungar. Cei cari au făcut rezoluțiunea de la Fiume n’au avut iluzia că-și vor putea realiza fără multă luptă ideile și scopurile cari nu tind decât la egalitatea și neatirnarea regatului cu regatul unguresc. Au făcut politica asta ca Croația să nu mai fie de aici incolo sluga nimănui, ci să dicteze ea singură in privința intereselor ei». Defuncta fiică Maria a consilierului provincial Krug, din Breslau,—încetată din viață acum un an — a lăsat prin testament suma de 350.000 mărci orașului Emden pentru scopuri filantropice, precum și alte sume pentru săraci. ... La concursul pentru compunerea unui imn in onoarea Prințului Ferdinand al Bulgariei cu prilejul jubileului său de 20 ani de domnie, au luat parte 28 concurenți, toți supuși bulgari. Proectele prezentate fiind indeobște slabe, juriul a hotărît ca proectul care a obținut premiul I să fie cântat numai la serbările jufei SEC.m FATAL MARE ROMAN DRAMATIC de Luisa Saredo PARTEA Ia Testamentul mătușei Lavinia V — Suntem rude, doamnă , dați-mă voie, înainte de toate, ca să vă exprim durerea ce-o resimt la gândul recentei nenorociri a cărei victimă ați fost. — Știți despre asta ! exclamă Ioana Sabina mișcată și mirată— Știă că ați perdut un înger : cine nu o știe la Roma? Credeți, că nimenea nu ia o parte mai vie ca mine la sfinta voastră durere de mamă. Donna Sabina își acoperi fața Cu mâinile și începu să plângă. Orice amintire despre copilul pierdut o lovea cu tărie în inimă, și ea se simți în curind plină de încredere și de liniște in privința iubitului donnei Iulia. Astfel, când aceasta Îi strânse cu dragoste mâna și o rugă să nu se mai turmenteze atîta, îndemnându-o să nu despere încă, când o conduse la o bancă și o făcu să șadă cu acel aer gingaș și protector pe care un bărbat și-l ia totdeauna față de o femee tinără, timidă și slabă, ea se simți întrucâtva încurajată zicându-și că donna Iulia avea dreptate să laude sensibilitatea fostului ei logodnic. Nu, vom stărui prea mult asupra celor spuse de cei doui tineri in această noapte care trebuia să rămâe memorabilă pentru ei. Convorbirea lor se mărgini mai ales asupra pierderea copilului și ducesa trebuia să se întrebe de mai multe ori, cum se făcea că un strein să ia atâta parte la durerea ei, pe când don Fabio, deși îndurerat și el, împinsese cruzimea până la a nu-i adresa nici o dată un cuvânt de încurajare. Sabina trebui cea dintâia să reamintească motivul pentru care se coborâse în capelă. Ea povesti necesitatea în care se găsise cumnata sa de a se reîntoarce imediat la mănăstire, disperarea sa văzându-se in imposibilitate de a înștiința pe don Mario despre acest neajuns, și rugămințile fierbinți ce le făcuse pentru ca dinsa, Sabina, să-i ia momentan locul. Ea te iubește, don Mario, adaose Sabina cu naivitate, nu te a uitat nici un moment, și numai disperarea, neștiind cum să scape de o căsătorie cu altul, a impins-o ca să meargă la mănăstire. Acum o va părăsi fără doar și poate, la sfârșitul noviciatului. Ea mi a spus că cunoaște mijlocul de a face cu putință căsătoria d-tale cu dânsa, speră, deci, și aibî curaj. Drept vorbind, adaose ea cu un ton aproape afectuos, donna Iulia mi-a interzis ca să-țî spun toate astea, dar eu n'am curajul de a tăcea in urma simpatiei pe care mi-ai arătat-o d-ta. Noi vom fi deci, în curând, nu numai veri dar frați, deoarece ea consider pe donna Iulia ca pe o adevărată și scumpă soră. Zicând acestea Sabina întinse mâna lui don Mario, care nu putu rezista ispitirei de a depune pe ea o caldă sărutare. Dar ducesa consideră aceasta drept o dovadă de recunoștință pentru buna știre ce i-o dăduse și nu se gândi să retragă mâna. Don Mario încercă o violentă ispită de a respinge urările Sabinei și a-i descoperi toată starea lui sufletească. Fu reținut însă de gândul că tinăra femee s-ar speria probabil și ar fi refuzat ca să-l revadă. El tăcu deci și se mărgini să întrebe când se va sfârși noviciatul donnei Iulia. — Aibî curaj, nu va dura mult, zise donna Sabina zimbind ușor, deoarece credea a ghici sentimentele lui Mario. — Da, întrerupse el cu vioiciune, nu va dura mult dacă d-ta vei consimți a veni aci din când în când. D-ta pot s’o vezi la mănăstire, mi-a scris că are a’mi face grave destăinuiri. De ce să aștept până vom putea vorbi ? Nu poate dinsa să'ți spue ceea ce are de spus și d-ta să lin-o repeți in locul acesta ? — Nu, răspunse cu seriozitate Sabina ; ea n’a vrut să’mî încredințeze acest secret al ei, și eu îl respect. Pe de altă parte nu pot să-ți promit de a te revedea aci; am tremurat prea mult astă-noapte de teamă de a nu fi descoperită; n'am pe nimenea în care să mă pot încrede, și don Fabio n’arerta niciodată un asemenea pas, deși nevinovat și făcut din dragoste pentru sora lui. Aceasta va fi deci prima și ultima dată că ne-am întâlnit aci. Zicând acestea, ea se sculă hotărită. Timpul trecuse pentru cei doi tineri cu o repeziciune dezolantă; in momentul acela clopotul de la un orologiu din apropiere suna ora două. Mario se sculă la rindul său. El se simțea nespus de trist, și cu glas tremurând răspunse donnei Sabina : — Nu trebue și nu îndrăznesc să cer mai mult. Dar dacă ași avea a ve da o știre oarecare privitor la copilul d-tale pierdut, vei consimți a mă revedea? — Dumneata! esclamă donna Sabina cuprinsă de emoțiune și uimire. Apoi adaose repede : — Oh ! atunci vino, dar nu la ora asta și in locul acesta , vino direct la palat , toată dușmănia de care mi-a vorbit donna Iulia și care te despărțea de don Fabio, ar dispare in fața unei astfel de știri ! Mario plecă capul cu tristețe, aproape rușinat. — Den Dumnezeu, zise el, ca aceasta să fie cu putință! Dar don Fabio și eu, nu ne vom vorbi așa de curând. Pentru un moment adio, adaose el cu o supremă sforțare și strîngând mâna donnei Sabina cu o energie febrilă. Adio. Aduceți-vă aminte că orice s’ar intimpla, aveți în mine un amic devotat și sincer“. Zicând acestea don Mario plecă, cu pas încet , trebuia să iasă din capelă pentru ca donna Sabina să o poată închide la loc. Ajuns afară, el se așeză zdrobit pe trepte, și-și acoperi față cu mâinile, exclamând : — Sunt un blestemat! sunt un blestemat ! Vr Don Mario locuia în una din numeroasele hoteluri situate pe piața Spaniei. El se pregătia să iasă din casă după o noapte de oboseală și da insomnie, când i se anunță un vizitator care doria să-i vorbească. Don Mario dete ordin ca vizitatorul să fie introdus, și imediat văzu înaintea lui un om mai mult bătrân, de înfățișare modestă, dar nu neglijată, care se apropia făcând numeroase temeneți. — Cine sunteți? întrebă Ilon Mario pe necunoscut cu oarecare trufie. Va urassá