Universul, august 1907 (Anul 25, nr. 208-238)

1907-08-05 / nr. 212

I Calendar pe anul 1907 Ortodox Sâmbătă, 4 August.­Sf. 6 coconi din Efes. Catolic * Sâmbătă, 17 August. — Libertus. Răsăr. soarelui 5.21. Apusul 7.19 București, 4 August. Legile și func­ționarii rirați s­ubiicăm­d astăzi al douilea articol al d-lui Alea, în legă­tură cu chestia agrară: In articolul cu acest titlu, inserat aci acum câte­va zile, ne-am crezut datori de a ne expune părerea de cum credem că trebue se pro­cedeze comisia parlamentară pen­tru ca nouele legi agrare să fie și practice și folositoare ; azi, ne permitem de a vorbi despre func­ționarii aflați in contact cu pro­prietari, arendași și săteni și ast­fel chemați a face să se respecte nouile legi agrare. Este evident că progresul țarei se datorește luptelor dintre par­tidele noastre politice și tot a­­cestora datorim ivirea marilor pa­trioți și a marilor oameni de Stat, ale căror monumente ii dau ca pildă urmașilor lor; prin urmare, nu putem fi luați de rău-voitori, dacă dorul de binele țârei ne si­lește de a expune mai jos unele din erorile partidelor noastre po­litice. Acele erori trebuesc să fie cam simțitoare, de vreme ce mulți din patrioții noștri din trecut, în mo­mentele lor de mare mâhnire, exclamați: ,,Of doamne, de ce care n'am indicea contract cu Austria, să vină ca să ne învețe administrația de Stat“", sau, mult mai înainte de Unire, exclamați : ,,La Dumnezeu și ’n principate totul se poate“. Ori, aceste exclamații ne arată cu prisosință că, cu toate că popor deștept, patriot și generos, noi românii suferim de lipsă de chibzuință și aceasta firește, din cauza temperamentului nostru ne­răbdător. Fie­ ne permis să facem un pa­ralel între Corpul ofițerilor din armată și Corpul funcționarilor din administrație și s’amintim că pe când Corpul funcționarilor are menirea de a aplica legile agrare, și ast­fel să înlăture neînțelegerile dintre săteni, proprietari și a­­rendași, Corpul ofițerilor are me­nirea de a pune capăt dezordi­­nelor și ast­fel să facă de a se respecta ordinea și liniștea publică. Firește că, un guvern are mai­­ mult, merit când înlătură, de­cât când înăbușă o răscoală. Ori, înlăturarea nemulțumirilor dintre săteni, proprietari și a­­rendași este de atribuția Corpului funcționarilor și firește că,, dacă el era la înălțimea misiunei sale, guvernul ar fi avut timpul ca, prin mijloace pașnice, să înlăture ivirea ultimelor răscoale și ast­fel să nu mai recurgă la Corpul ofi­țeresc,, fără de care puteam poate ajunge în starea Poloniei. Probă că cugetăm just este că, pregătitele la răscoală au ținut timp de peste un an, ca și când n’ar fi existat un Corp al func­ționarilor administrativi. Prin urmare, a ne îngriji numai de legile agrare fără de a se în­drepta neertata stare actuală a Corpului funcționarilor adminis­trativi, ar fi ca și când am pleca la războiu cu un brilant Corp de ofițeri lipsit de soldați; cu alte cuvinte, legile agrare cele mai bune, rămân fără de folos, dacă cei chemați a le aplica nu sunt la înălțimea misiune­­lor. Așa­dar, în cazul de față, Corpul funcționarilor administra­tivi are aceeași importanță ca și Corpul ofițerilor și pe de altă parte trebue să recunoaștem cum că: modificarea legilor agrare tre­bue să meargă de front cu îmbunătățirea organisațiunei­­ Corpului funcționarilor admi­nistrativi. Partidele noastre politice sunt pătrunse cum că: Corpul ofițeri­lor trebue ferit de luptele dintre partide și nici nu poate fi alt­fel de vreme ce armata are menirea de a apăra Statul contra turbuto­­rilor din năuntru și de a apăra țara contra dușmanilor de afară. Dar de vreme ce din cele ex­puse mai sus, reese cu prisosință că: Corpul funcționarilor admi­nistrativi are menirea de a înlă­tura nemulțumirele celor mici și abuzurile celor mari, cu alte cu­vinte are menirea de a înlătura răscoalele, firește că acest Corp al funcționarilor este demn de a­­celeași atențiuni și îngrijiri ce se acordă Corpului ofițerilor. Ori, dacă comparăm situația unui ofițer cu acea a unui func­ționar, nevoiți suntem de a re­cunoaște că pe când ofițerul este în adevăr un demn și respectat slujbaș al Statului, funcționarul este aproape o sculă a partidelor politice. Cât pentru leac, el este prea cunoscut ca să mai vorbim de el, m­ai cu seamă că, articolul de față D­N ITALIA (Coresp­ particulară a ziarului «Universul») Roma, 31 iulie. Un proces contra casei re­­. gale Procesul contesei Ilercolani con­tra administrației casei regale a făcut, la vremea lui, mult zgomot. Contesa, pretextând unele drep­turi față de regele Humbert, cerea compensații și indemnitate. Au fost Încercări de învoială din par­tea casei regale, doritoare de a evita plictiselile unui proces care avea ca origină o încercare de scandal ; tratativele însă nu is­­butiră din cauza pretențiilor con­tesei care părură exagerate. Ast­fel acțiunea judiciară fu reluată și continuă, dar cu atâta încetineală în­cât unii ajunseră să afirme că se făcea obstrucțio­nism din partea magistraturei, puțin înclinată de a se ocupa de procese ca acesta, spinoase și pline de dificultăți delicate. Din această cauză păru că dovada cu martori cerută de contesa Hercu­­lani trebuia să meargă la nesfârșit. Adevărul însă este că avocații contesei încă nu au notificat admi­nistrației casei regale sentința prin care contesa era autorizată să propună proba cu martori. Aceasta însă nu exclude că noti­­­­ficarea se va face in curând și este chiar probabil ca adminis­trația casei regale să facă apel contra sentinței, înainte ca să in­tre în perioada executivă. Moartea cardinalului S­vampa Moartea cardinalului Svampa a produs la Vatican impresii di­ferite, după diferitele tendințe. Și nici nu putea fi alt­fel, dată fiind influența pe care cardinalul din Bologna o avea in mișcarea intelectuală. Ast­fel, intransigenții abia își pot ascunde sentimentul de ușu­rare ce au simțit la moartea car­dinalului, pe când cei ce simpa­­­tizează cu mișcarea democratică creștină se arată dezolați de pier­derea unui bărbat a cărui autori­tate era suficientă in unele mo­mente să-l asigure contra even­­tualitățea vre­unei mari greșeli. Piu­s, care personal nu se poate hotărî pentru un curent sau altul, a simțit cu durere moartea cardi­nalului, cu care avea legături de veche prietenie. Ceea­ ce e sigur, în momentul acesta în care se vorbește de o politică de razboiu atât în lagărul doctrinei religioase cât și in acel al acțiunei politice, este că dispa­riția arh­iepiscopului Boloniei con­­­­stitue un fapt de care trebue să­ se țină seamă, intru­cât nu este ne­probabil să determine aplecarea balanței Vaticanului de partea in­transigenței. Tulburări socialiste La Albano s’a celebrat de-abia ori centenarul nașterei lui Gari­baldi. A fost un lung cortegiu și s’au rostit discursuri anticlericale. După ceremonie, un grup de socialiști cari se întorceau­ de la o manifestație cântând imnul lu­crătorilor, s’au încherat cu mul­țimea și carabinierii au trebuit să intervină, dând loc unei ade­vărate lupte corp la corp. La loviturile bastoanelor socia­liștilor, carabinierii au răspuns cu pumnii. Sunt vre-o câți­va ră­niți și de o parte și de alta. S’au făcut câte­va arestări și liniștea s’a restabilit către seară. Antigoni. CRONICI FEMININE O definițiune a căsătoriei O revistă engleză a adresat acum câte­va luni cititorilor ei următo­rul­ chestionar: Ce este căsătoria ? Au­ sosit până acum mai multe mii de răspunsuri, cari după ca­racterul autorului, sunt sau­ seri­oase, sau glumețe, sentimentale, reci etc. Din acest mare număr de răs­punsuri reproducem următoarele : — Capitolul din cartea vieței in care proza se preface in cea mai frumoasă poezie sau­ poezia in cea mai searbădă proză. — O legătură, atât de netedă și de moale ca și o panglică de mă­­tasă, dar totu­și atât de tare ca și lanțul ancorei unei corăbii. — Un caleidoscop care arată cu încetul fie­căruia dintre cei două soți adevăratul caracter al celui­lalt. — Un contract la care ambele părți își uită bucuros obligațiunile și își aduc aminte numai de drep­turi. — Hotărirea grozavă de a se lega pentru toată viața.—Cazanul dure­­rei în care amorul a două persoane se toarnă pentru a fi prefăcute in auzul fericirei.—Năzuința tuturor oamenilor si supărarea multora. — O colivie care se află în aer liber; aceia cari sunt înăuntru vor să iasă afară, iar aceia cari sunt afară vor să intre înăuntru. — Un scherzo, care împreună allegro stăreî libere cu tenta stăreț­­ [UNK] căsătoriei. — Medicul oculist, care vindecă orbirea amorului. — O unire în care amorul și banii joacă rolul principal. — Starea in care bărbatul pro­pune, însă femeea dispune. Olimpia. INOBATOAREA Tltlii din Montecarlo e fost prezentată cu două luni înainte­­ de ,,accidentul“ el, și in aces­t răstimp mi-a făcut cel mult 2—1­­ vizite. Apoi d-na Godld adăogi că îi pare rau că nu știe mai mult, iar la urmă exclamă: 1 — Uite, la Monte-Carlo e o­­ persoană care ți-ar putea da multe­­ amănunte. E o­­ doamnă, care­­ spune că e nevasta unui ofițer , comandant de vapor. 1 . — Dar cum o chiamă ? — Ah ! numele el nu’l știți. Dar , n’am de­cât să te duci la Monte­­- Carlo și să întrebi unde e acea­­ ofițereasă care era intimă cu Emma Lewin, și numai de­cât iî rel­ați , numele. 1 — Așa­dar, nu erai amică in­­­­tim­ă a Emmei Lewin ? ! — Eram­ în relaț­iuni, dar nu­­ serioase. Ea avea prietenii sus­pecte. De altmintrelea, ii spuneam adesea : „Dacă vrei să fii primită­­ în case bune, trebue să fii puțin . mai serioasă“. Consulul întrebând - o dacă , Emma avea giuvaericale, d-na . Gould exclamă: 1 — Bijuterii­ cred că avea ! 1 Le-am purtat aproape toate, ve­nind la Marsilia. Ea adaugă că bijuteriile o inco­modaseră tot atât de mult ca și cadavrul Emmei Lewin. — Nu mai știam cum să le fac să dispară. Cu această mărturisire s-a sfâr­șit întrevederea. — Noui amănunte — Cercetările făcute de către poli­țiile din Marsilia, Montecarlo și Stockholm au stabilit că victima soților God­d era văduva Emma Lewin, care locuise pe vremuri la Stockholm. D-na Lewin era văduva d-lui Leopold Lewin, mort în 1905, directorul casei Lucas Lewin, de­venită azi societatea Ferraria, din , Stockolm. Numele de fată al d-nei Lewin era Aklqvist; era născută la Malmoe, in 1863; a murit prin urmare la 44 ani. Averea d-nei Lewin nu era așa mare cum se spunea ; se prețu­­esc veniturile ei la vr’o 10 mii de franci pe an. De la moartea bărbatului său, d-na Levin nu mai sta de­cât o parte a anului la Stockholm, de unde nu­ pleca de­cât spre a se duce la Monte-Carlo. Se crede că acolo a câștigat adesea la ruletă și ast­fel și-ar fi sporit averea. A plecat din Stockholm prin Aprilie trecut, ca să se ducă la Copenhaga, unde a stat o lună , apoi a plecat la Monte-Carlo, unde trebue să fi sosit pe la sfirșitul­­ lunei Main. . . In scrisorile către rude, ea n’a vorbit de nici una din persoanele­­ pe care le cunoscuse la Monte-­­ Carlo. . Mama d-nei Lewin șcade la­­ Copenhaga. Victima mai avea un­­ frate, negustor de tutunuri în­­ Norvegia. 1 * 1 D. Westrup, consulul Suediei­­ la Marsilia, prevăzut cu autori­­­­zația parchetului, s’a dus la în­­­­chisoare spre a cere d-nei God­d,­­ ucigașa d-nei Lewin, amănunte­­ asupra victimei. După prezentare,­­ consulul a pus următoarea intre­­d­­are:­­ — Cunoștea! bine pe d-na Le­­­­win ? — Nu prea. De alt­fel nu­ î­i vorbiam de multă vreme; mi-a­g Y­lemente : pentru un contract agricol între proprietari și locuitorii țărani Intre sub-semnați, proprietarul mo­șiei­­ și locuitorii plugari, capi de familie, din comuna Y, în confor­mitate cu legea agrară din 1907, au devenit obligațiuni de debit și credit prin arendare de pământ cum mai jos urmează: Art. 1. — Se dă cu arendă 4 din 5 părți din terenul moșiei arabil și de păsc­une divizat in loturi perime­­trate și în divizii (tarlale) anume : a) 0 ht. 5000 m. p. pentru plan­tat vie ; b) 0 ht. 5000 m. p. pentru plantat pomi fructiferi ; c) 0 ht. 5000 m. p. pentru semă­nat lucernă ; d) 1 ht. 5000 m. p. pentru izlaz de vite, divizat în alte mici diviziuni " pentru­­ vitele cornute trăgătoare, cai de ham, oi, capre, vaci și ape de pro­­generație cu vițeii și mânjii lor ; e) Iar restul până la întregimea părții da­n­s din terenul arabil, se va împărți în întinderi proporțional cu numărul copiilor minori din casă a fie­cărui locuitor, cap de famile, iu 4 diviziuni în asolament pentru a­­nume recolte : cereale făinoase, pră­sitoare, leguminoase, textile și plante furajere. Toate aceste porțiuni separate in­dividual, cu numărul locuitorilor a­­rendași,și apoi în diviziuni (tarlale) vor complecta loturile întregi a lo­cuitorilor sau 4 din 5 părți din te­renul arabil și de păsciune ce li se arendează. Toate porțiunele individuale pe ca­tegorii de recolte etc., cuprinse în perimetrele diviziilor mari (tarlale) prevăzute mai sus, perimetrele acestor divizii locuitorii se vor planta cu toate cheltuelele și munca lor, cu un rând de salcâlmi sau alte esențe dupe natura terenului la 0 m. 25 puețiî între ei, in formă de gard, așa că dupe desvoltarea pueților, curățitura crăcilor lacome de la bază impletindu­­se printre pueții plantați, să apere intrarea animalelor sălbatice, a vite­lor sau a­ furilor, etc., ca și contra curentului vânturilor, spulberări de zăpadă după semănături, etc., cu porți de intrare și eșire supraveghiate de guardianii locuitori (și aceasta spre liniștea locuitorilor ca și a adminis­trației și justiției respective). Cum asemenea tot cu cheltueala și munca locuitorilor se vor planta: viile, po­mii roditori, lucerna și întreținerea lor (prin sistemul bazat pe munca animalelor și prea puțin pe munca omului), ca și terenul arabil în aso­lament de 4, luând locuitorii după întregul lot recolta din vii, pome­­turi,­ lucernă, cereale, etc., fără a da proprietarului absolut din toate a­­ceste recolte nici o dijmă. Art. 2. — Partea de teren arabil și de păsc­une din moșie de 1 din 5 părți, pădurile propriu zise cu viitor de exploatare, cu un subsol profund apt pentru o vegetație viguroasă a arborilor, grădinele cu pomi fructi­feri și de zarzavaturi, viile ne­su­puse rescumperărei plantate de pro­prietar și eiestaele, gârle, pîrne, ori rîuri etc. ce cad în perimetrul aces­tor categorii de terene zise mai sus în aceste art. II, toate acestea să re­zervă de drept numai pe seama pro­prietarului, se vor exploata de pro­prietar print-un sistem rațional ca a­­gricultură proprie zisă cu toate ra­murile ei de producțiune ca și de in­dustrii necesarii locuitorilor — având toate acestea organizațiunea unei Ferme model, unde locuitorii con­tractanți să poată vedea adevărata școală de economie rațională și pro­gres, folositoare lor atât în ale plu­­găriei, economiei casnice cât și in ale industriei țărănești necesarii­lor toate im­îne bazate pe principiul ce să știe și ei cum cu puțin să produci mult. Pentru că proprietarul în operațiu­­nele de lucrări de tot felul la ferma sa model are nevoe de vitele și bra­țele locuitorilor în cursul anilor agri­coli contractați, locuitorii vor face aceste munci ori­când vor fi chemați (prin afișe lipite la ușa casei lor de ziua și felul muncii ce este a efec­tua) așa ca toți pe rînd să facă mun­cile cerute egal după puterea și bra­țele lor, cu prețurile stabilite prin legea agrară, anume : 16 lei hectarul arat în ogor în mi­riște cu 6 vite ; 12 leî hectarul arat în ogor și grapat cu 4 vite ; 20 leî hect­­arat în pârlogă cu o vită ; 23 lei hect­­arat în țelină cu 8 vite ; 6 leî ziua cu caru cu 2 vite ; 3 leî ziua cu mâine!« bărbat între 18—50 ani; 2 lei ziua cu mâinele femee între 18—40 ani; 1 leu 50 ziua cu mâi­nele bărbat sau femee între 12—18 ani; 1 leu ziua cu mâinele bărbat sau femee între 9—12 ani. Hrana și instrumentele de muncă vor fi ale locuitorilor in­tot­dea­una în stare bună de a putea lucra bine cu ele, iar ziua de lucru se va socoti de la răsăritul până la apusul soare­lui, având 3 conace de odihnă adecă : 1 oră la prânz, 2 ore la amiază și 1 oră spre seară, în timpul de la 1 A­­prilie până la 1 Octombrie,­­iar în restul lunelor anului, odihna va fi numai în timpul mâncărei de 2 ore pe zi, alte munci cu ruptul ca sece­rat, prășit etc. în hectare cu mâinele nu mai sunt permise de­cât numai pr­in buna-voință și tocmeala prin buna invocală între locuitor și pro­prietar. Pentru toate muncele efectuate se va libera de cancelaria fermei zilnic guitante asus pe numele locuitorului contractant din registrul numerotat și parafat în virtutea legei agrare, cu care locuitorii se vor scădea la 20 octombrie al fie­căruia an din debi­tul in bani al lotului arendat (termen de socoteală și plată a lotului aren­dat prevazut la art. III din contrac­tul de față). Toate muncile cu vitele și brațele locuitorilor se vor face cu cea mai bună credință și bune, contrariu ju­riul comunal va decide daunele inte­rese cauzate proprietarului. Art. 3.—Plata arendei este în bani numerar pe hectar pentru întregul lor arendat individual, plus munca prevăzută la art. II din contractul de față și într’un singur că și la 20 Oc­tombrie al fie­căruia an contractat, calculat după valoarea lui azi ca ca­pitol fonciar al pământului, după ca­litate, fertilitate ori situațiune de cen­trele de consumațiune sau desfacere, adecă după prețul de cumpărare ori de vînzare a pământului arendat spre exemplu : 400 lei hectare sau 0 la sută procent anual la capital, revine ca arendă anuală lei 24 pe hectarul arendat locuitorilor. Iar dijma din producte ori rus­­feturi la târla dispare cu desăvâr­șire. Plata arendei în bani și muncă fiind prin legea agrară garantată de Stat, pentru ori­ce rămășiță de bani ne­achitată la 20 Octombrie al fie­­cărui an, imediat locuitorii vor fi ur­măriți de perceptorul fiscal și banii încasați completând debitul lor în ter­men până la 20 Noembrie al fie­cărui an agricol, se vor vărsa de perceptor în mâna proprietarului, trecându-se apoi de perceptor sub iscălitura și si­giliul său în gustanță asus de soco­teală că, locuitorul este pe deplin a­­chitat pe acel an. Este interzis și de efect­­ul ori­ce angajament contractat între proprie­tar și locuitori arendași pentru rămă­­șițurile debite de la socoteală în ziua de 20 Octombrie (Banca populară res­pectivă va credita pe asemenea locui­tori pentru achitarea lor definitiv la termen către proprietar). Sfirșitul mâine. 1. llitkievici, Tulcea. "~VN PXIOV13X13 33 zî~ Mulți oameni fură un porc și sunt mulțumiți dându-i coada la săraci­ lungi ca aparență, totuși lungi­mea lor este de peste 150 de mii kilometri. Această cometă devine din ce în ce mai strălucitoare cu cât se apropie de soare și de pă­mânt ; la începutul Septembrie, ea se va găsi în punctul cel mai apropiat de soare. Faptul că a apărut pe cer o co­metă nu este rar în domeniul as­tronomiei și ca probă e că aceia de care se ocupă acum lumea e a patra dintre cele descoperite de la începutul acestui an. Primele 3 au fost telescopice, adică nu pu­­teau fi văzute de­cât cu lunete puternice; cea de a patra, care de cât­va timp se vede chiar cu o­­chiul liber, e într’adevăr, una din­tre cometele tari și frumoase. IÍITITI iLOYTECARLO — Vezi ilustrația — Groaznica crimă de la Monte- Carlo săvirșită de soții Gould pre­ocupă întreaga presă streină. In ilustrația­­ noastră de azi se vede sus în stînga portretul asa­sinatei femei Lewin, copilul de lângă ea nu stă în nici o legătură de rudenie cu victima. La dreapta sunt portretele soților asasini și de­desupt se află reprodus după o fotografie cadavrul groaznic cio­pârțit, după cum a fost găsit în cele două geamantane. In locuința soților God­d din Montecarlo s-au găsit numeroase instrumente de ucidere, între cari și două ferestrae de măcelar, un satir, un pumnal japonez, un re­volver și o cutie cu cartușe. OIHLICH OAHHIAIU PROFESORULUI HASOAO (Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Ploești, 3 August. Vizita la castelul Hasdicci.—Convor­bire cu d. Panu. — Starea bolna­vului.—Testamentul.-Castelul donat prințului Nicolae—Ședințe spiritiste. — Servitoare fericită. — Hasüaü pierdut.—Impresia în Câmpina Erl am fost la Câmpina. Cu a­­ceastă ocazie m’am interesat de a­­proape despre starea sănătăței savan­tului profesor d. B. P. Hașdeu, care, după cum se știe, se află bolnav de câtă­va vreme, in castelul său, ce poartă numele iubitei sale fiice ,­Iu­­lia B. P. Hașdeu“. Această măreață clădire este situată pe strada Muni­cipală, în apropiere de halta Câmpi­­nița. La poarta castelului, am găsit pe un paznic pas din partea parche­tului, care nu lasă pe nimeni să intre osebit de d-nîî dr. Ruban, me­dicul curant și V. Pascu, omul devotat al d-luî Hajdău și bine­înțeles alte persoane marcante. Savantul profesor zace în prima cameră din dreapta de la intrarea în castel. Fața­da îî este palidă, vocea slabă și lipsit de puteri. Mănâncă foarte puțin și numai mâncări recomandate de doctorul cu­rant. Din când în când, d. Hasdău pune pe câte cine­va de ’î citește de prin diferite ziare chestiunile prin­cipale. Am rugat pe d. V. Pascu să -mi dea cît­e­va relațiuni cu privire la testamentul d-lui Hasdău. Iată ce n putut afla în această pri­vință: Executori testamentari sunt lăsați d-ni: Emil Costinescu, dr. Is­­trati, Ciocazan, I. P. S. S. ex-mitro­­politul Ghenadie, Delavrancea,T. Ră­­dulescu, etc. Castelul „Iulia B. P. Hasdău“ e lăsat A. S. R. Principelui Nicolae, iar în cazul când prințul ar refuza să primească, castelul va trece în po­sesiunea Academiei române. Prețioasa bibliotecă a savantului profesor, după moartea sa, va deveni publică. Mai are dorința și despre o sală pentru predarea lecțiilor spiritiste. Ca încheere, adăugăm că viața sa­vantului profesor Hasdău este con­siderată ca stinsă. Nu mult timp va trece și d. Hașdeu se va afla ală­turi de mult iubita lui fiică Iulia Hasdău. Obiectul discuțiunilor în Câmpina este boala marelui naționalist B. P. Hasdău. Pretutindeni se discută cu durere despre această crudă lovitură. Prahoveanul,­­ și băgat in închisoare. Topics este­­ acuzat de falsificări de polițe și­­ de alte delicte. L .*. La ministerul de externe ita­lian, de­și nu se confirmă soouul, nu se exclude posibilitatea unei­­ vizite a țarului la regele Victor­­­ Emanuel. .*. In vederea evenimentelor din­­ Maroc guvernul francez a luat dis­­­poziția ca stațiunea radio-telegra­­­­fică din turnul Eiffel, până acum­­ limitată la serviciul cu Biserta,­­ să fie pusă în comunicație zilnică­­ cu Casablanca. Experiențele au și început și au­­ dat rezultate satisfăcătoare. ! »*. Defunctul architect Walter­­ din Charlottenburg a lăsat prin­­ testament orașului Halle suma de­­ 400.000 corone pentru clădirea u­­nui spital. Afară de aceasta de­functul a mai lăsat sume însem­­­­nate pentru scopuri filantropice și culturale. .*. Cu ocazia unor săpături la , o clădire din Budapesta, s’a des­­­­coperit un mormînt roman. In care s’au găsit, afară de oseminte,­­ numeroase arme vechi, obiecte de­­ sticlă, tinichea și aramă.­­ **. In urma inițiativei consHiu­­­lui comunal din­­ Mureș-Oșorfeftin , (Transilvania), s’a înființat și a­­colo o bucătărie cooperativă. Primarii orașelor provinciale din Ungaria, vor ținea un congres la 16 Septembrie viitor în orașul Pecs. ..» Ziarele englews spun ei An­glia va începe in curând c­onstrui­­rea altor trei vase de războiü de tipul lui «Dreadnought« cari vor fi însă mai mari și mult mai pu­ternice de­cât chiar uriașul «Dre­adnought». înalta Curte de casație din Lipson a confirmat sentințele curți­lor cu jurați prin cari sunt con­damnați la moarte : fochistul Kurschun, care a împușcat pe me­canicul său , lucrătorul Mikei din Essen, care a asasinat o fată de 13­­ ani și lucrătorul Ronellenfitsch care a ucis pe soția și pe cei doui copii să săi* ,*. Celebrul explorator al polu­lui Nord, dr. Friedtjof Naissers, care ocupă acum postul de amba­sador al Norvegiei la Londra, afle intențiunea de a se retrage din diplomație. Marți și Miercuri s’a ținut în Győr (Ungaria) o imposantă adunare a socialiștilor, in care s’a discutat chestia votului universal. Șeful socialist, Bokányi, a ținut un înflăcărat discurs în care a zis, între altele, că acțiunea proleta­riatului, în scopul realizarea re­formei electorale, nu este de­cât lupta culturală, lupta celor des­­moșteniți pentru cele mai elemen­tare drepturi cetățenești. El ter­mină zicând că actualul sistem electoral însemnează moartea dom­niei de clasă, iar noua reformă e­­lectorală renașterea nouei Ungarii. Din Madrid se anuferă că din Închisoarea de la Saragosa au e­­vadat 24 deținuți, condamnați la muncă silnică pe viață. Clădirea închisoare­ era in foarte rea stare și condamnații au evadat spăr­gând cu ușurință un zid exterior. „*. Un duel sângeros cu sabia a fost alaltă­ ori în Sighetul Marma­­ției (Ungaria), intre ziariștii un­guri Deves și Turnosky. Deves a fost grav rănit. Cauza­ duelului a fost un schimb de vorbe insultă­toare. TM­ S3A.X 33 ZI 3ontra vitionlior SL.--In lună aceasta, se ridică coardele cu stru­guri cari se u­răsc pe pamint ca să nu se strice sau să putrezească strugurii; se rupe o treime din frunzele prea dese crescute împre­jurul strugurilor pentru ca să se poată coace mai lesne. La vițele altoite se tac rădăcinile cari vor fi dat din locul unde sunt altoite ----—«­«»r­i’saKS-«'» — I­ mmm Mim Am vorbit in numărul nostru de ori despre noua cometă de care se ocupă toată lumea. Din scrisorile ce primisem la redacție din diferite puncte ale țărei, rezultă că cometa era vi­zibilă cu ochiul liber, între orele 1 și 5 dimineață. Am căutat să controlăm faptul și ni se afirmase că cometa încă nu se putea vedea la noi, din cauza prea mare­­ei depărtări. Institutul meteorologic ne-a co­municat însă era o notă în care spune că cometa a fost observată era dimineață cu luneta ecuato­rială. Ea se găsea in constelațiunea Gemenilor. Sâmburele, sah nu­cleul, foarte strălucitor, repre­zintă o mărime de cel puțin 10 milioane kilometri. El este în­conjurat de o nebuloasă, care în direcțiunea opusă soarelui, se ter­mină cu mai multe cozi, de­și nu sunt bine distincte și nici prea ȘTIRI DIN STREEOTATE — Prin poști — *ț Cadavrele a 3 copii au fost găsite in cufărul unei servitoare de pe o moșie de lângă Northamp­ton (Anglia)­. Curtea cu jurați din Aisne (Franța), a osândit la moarte pe femeia Perthois Bézard, care uci­sese pe tatăl ei, în vârstă de 79 ani, pentru că’î refuzase bani. .. In cursul ascensiune! ce a făcut’o Marți, balonul «Ouragan», plecat din Lausanne (Elveția), a ost azvârlit de vînt în lacul Le­man. Aeronauții au fost scăpați de o barcă de salvare. Acum vre-o 15 zile balonul «Ou­ragan» căzuse în lacul Neuchâtel. .% La Berlin s’a arestat ziaris­tul ungur Toplcs din Zombro. El a fost adus sub escortă la Zombor O școală de gospodărie rurală D. Sp. Haret, ministrul instruc­țiunei publice, a hotărât să în­ființeze pe ziua de 1 Octombrie 1907, o școală de gospodărie ru­rală, in târgul Bucecea, din ju­dețul Botoșani. In această școală se va învăța țesătoria, cusăturile necesare la țară, grădinăria, în­grijirea vitelor și a păsărilor de curte, bucătăria ordinară, etc. Fondul necesar pentru această creațiune se va lua din fondurile pentru înființare de școli de a­­gricultură. Terenul se va lua din proprie­tatea școalei și va plăti pentru el arendă Casei școalelor, din veni­turile ce va realiza din vânzarea produselor școalei. D-na Elena Dragoș, învățătoare în acea comună, a fost numită directoare a școalei cu salariu de 130 lei lunar. Se va numi o a doua maastră pentru bucătărie, îngrijirea vitelor și a pasărilor, cu 60 lei pe lsi#,â și un servitor. In budgetul viitor se va tresa această școală cu personalul nu­mit acum, plus un șef de cultură 22 sam FATAL MARE ROM­AN­ DRAMATIC de Luisa Mareos PARTEA I-a Testamentul mătușei La­­vinia VII — Eu nu doream să vă ved in­trând in familia noastră, dar fiind­ ca voința­ lui don Lorenzo vă face soția lui, vă consider din momentul acesta ca pe propria mea soră. In schimb, don Alexandru se înclină adânc în fața cumnatei fără a pronunța un cuvânt de a­­fecțiune. Dona Eufrasia vru s-o sărute pe obraz, dar fratele meu Corne­­lio care cunoștea bine pe soția lui don Alexandro, gândi că să­rutul ee nu se putea aomânti de­cât cu acel al lui Iuda. In timpul zilei, când toată fa­milia fu din nou întrunită, inter­veni o mică întâmplare caracte­ristică care merită a fi amintită. Dona Lavinia, poate pentru a consola întru­cât­va pe tinăra so­ție alesese printre bijuteriile ei un minunat ac, și i-l oferi un dar. Doamna Rice primi acest dar cu cea mai vie recunoștință, și se arată cu adevărat miș­cată, nu atât de sigur din cauza valoarei obiectului oferit, cit pen­tru că i se păru un semn de pace. Donna Eufrasia se ridică atun­­cea și depuse, la rindul ei, in mîinile tinerei soții o cutie de carton învelită in pinză de culoare roză. — Sper, zise ea, arătînd cu solemnitate cartonul că vei pre­fera ceea ce conține ori­căruî ju­­vaer. Doamna Bice zimbi, și mul­țumi călduros cumnatei sale­­, a­­poi vru să -șî satisfacă dorința de a desface învelișul de pînzâ și a deschide cutia de carton. Ieși atunci de acolo o face de copil, splendid prodată și împo­dobită cu dantele. Tinăra soție se făcu roșie ca o cireașă apoi palidă ca un cadavru. Insulta­­era gravă și manifestă pentru ea, care roșia deja prea mult din cauza poziției sale. Ea tremura din tot corpul și căzu pe scaun. — Infami! strigă don Mario, ai cărui ochi scânteiau de o in­dignare reținută. — Așteptați, don Mario, și as­cultați asta acum, răspunse A­­driani făcând un gest pentru a calma iritația tinerului. Don Lorenzo, urmă el apoi, don Lorenzo, care înghițise până atunci toate umilințele, se repezi la soția sa, iî zmulse fașa bro­dată ce-i rămăsese în mână și se duse de o aruncă aproape în o­­brazul donnei Eufrasia. — Ești o ticăloasă ! zise el cu­prins de furie. Dacă ai fi un bărbat, te-aș pălmui! Donna Eufrasia scoase un țipăt ascuțit, și nu știu să facă alt­ceva mai bun, mi-a spus Cornelia, de­cât să cadă tot ea pradă unor convulsiuni nervoase. ■ Fratele meu ajută atunci ca să transporte afară pe cele două ne­bune, pe când don Alexandro și don Lorenzo stateau față în față, privindu-se cu o ură sălbatică. — Im­ veî da socoteală de in­sulta făcută soției mele, zise don Alexandru, făcând clăbucî la gură. — Ba soția d-tale va face scuze soției mele, răspunse don Lo­renzo înfuriat. Și vorbele urâte și injuriile plouau, și frații se amenințau­ cu pumnii ridicați. Donna Lavinia își păstrase pre­­zența de spirit și îndemna pe don Andrea să se interpue; el făcu tot ce-i stătu prin putință, dar cei doui ofensați nu voiau să as­culte de nimic. Afacerea se învenina din ce în ce mai mult și nu trebui mai pu­țin de­cât autoritatea lui don An­nibale, pentru a o face să înce­teze cel puțin în aparență. Mânia rămase însă latentă, și cu toate că cei doui frați renun­țaseră a se bate, cum avuseseră de gând la început, o ură puter­nică clocea de­sigur din momen­tul acesta în inimile lor. Aceasta fu primirea pe care o avusese soția lui don Lorenza în casa socrului ei; de aci se poate deduce, cari au fost în urmă re­lațiile sale cu familia. Cu toate că ea nu pronunțase nici un cuvânt pentru a se răz­buna de insulta primită, donna Eufrasia refuză de atunci încolo să-î vorbească.­­ Danis Eugasia arăta rstwdi­a rece și nepăsătoare față cu tinăra soție, dar într’o zi se resgândi; într’o zi, când d-na Rice vru să îmbrățișeze pe micul don Fabio, ea strigă cu o isbucnire violentă. . . Nu’l săruta! Nu e săruta ! Lucrurile ajunseră până acolo că nefericita soție a lu­i don Lo­renzo sfârși prin a se retrage în apartamentele ei și, a trăi acolo aproape isolată de-aî să. Pe de altă parte, starea sarci­­nei sale începea să se cunoască, și ea se roșia mereu strașnic, cu toate că era măritată de mai mulți ani. — O, era un înger­ exclamă don Mario, lăsând să-i cadă capul între mâini; a suferit atâta și nu mi-a spus nici o dată, în copi­lăria mea, nici o vorbă de învi­novățire contra călăilor săi! — Era o ființă blândă și gata să erte ori­ce ofensă, response ; ast­fel cel puțin mi-a de­^rs-o frftieri* mea care­ a avut­­ timp s-o cunoască. Urmă o scurtă tăcere. Fratele lui Cornelio Adriani, reluă în cele din urmă : — Tatăl donnei zice mult cu puțin înainte de nașterea dv., don Mario,și sermana mama dv., re­­nase ast­fel lipsită de unicul ei sprijin; de­oare­ce tatăl ei nu călca pe la palat, ea se duc­ea din când in când ca să-l viziteze și să plângă împreună cu el. Ea iubea foarte­ mult pe soțul ei, dar nu’i destăinuia durerile, de oare­ce știa bine câtă amărăciune îi tortura deja din cauza nobilei sale familii. Cornelio, trebue să va spun, don Mario , succedă bunicului dv., din partea mamei, ca confident al mam­ei d­v. Da, ea îl onoră adesea cu miș­cătoarele povestiri ale tristalelor și găsi poate oare­care încura­jare in­ convorbirile .cu dânsul, iată pentru ce fratele meu v­a iubit atât de mult, din dragostea pentru aceea care fusese atât de bună și atât de afectuoasă către un umil servitor, cum se «posi­dera dânsul. — Era un amic, răspinse cu viociune don Mario întinzând în mod spontaneu mâna lui Adriani, care o striise cu respect; și d-ta, să nu se îndoești de asta, vei fi de asemenea un amic pentru mine. In părăsirea mea, în mizeria mea, aceasta va fi pentru mine, o îmbărbătare, cum fu și pentru sărmana mea mamă. Adriani se înclină, privirea’i neagră și profundă arunca scân­tei. Era oare orgoliul plebeianu­­­lui onorat de amiciția’ unui duce, care strălucea in acea privire . Se poate. fți. respunse imediat cu o defe­­­rență căreia fiu'îi­ lipsea oare­care o­ ph­ilciune care acum nu mai ero'S “o-jignească- in. don Mano ‘.'•f'.mm: ’ M­­­ir;ra«l­i

Next