Universul, septembrie 1907 (Anul 25, nr. 239-268)
1907-09-15 / nr. 253
Parisul administrativ din Tulcea, in care va locui I. S. Regele in timpul manevrelor regale din Dobrogea Calendar pe anul 1907 Ortodox Vineri, 14 Septembrie.— înălțarea Sfintei Cruci. Natolie Vineri, 27 Septembrie.—Cosma și Damian Răsar, soarelui (>.10 : Apusul 6.05 București, 14 Septembrie. Agricultura și mașinile ii In toata țara sunt aproape 48.500 mașini de secerat. Cel mai mare procent îl daft județele Constanța, Brăila, Ialomița, Tulcea și Teleorman (66.3 la sută din total) ; pentru toate județele citate, procentul cel mare ii dă mica proprietate. In județele din Moldova și în Carpații Munteniei lipsa de brațe fiind mai fi puțin simțită, proprietatea mică dispune de un immer mult mai restrîns de mașini de secerat; in schimb, marii cultivatori le au mai bine introduse. In total, marii agricultori posedă T.521 mașini de secerat, iar micii agricultori posedă 10.930. In raport cu suprafața cultivată cu păioase, vine o mașină de secerat la 165 hect., 87 arii. Unelte de neapărată necesitate și de întinsă întrebuințare în agricultură sunt carele și căruțele.. Numărul total al carelor și căruțelor e de 614.272. Din acestea, cu osii de lemn sunt 353.281, iar cu osii de fier 060.991. Disproporția între numărul sarelor și căruțelor posedate de marii și micii agricultori ß enormă—cu mult mai mare decât cea privitoare la pluguri. Pe când micii cultivatori au 1589-308 care și căruțe, marii cultivatori nu posedă, decât mmi Județele cele mai bogate în care și căruțe sunt: Dolj, Teleorman, Ilfov, Romanațî, ¥ lașca, Ialomița,și Meheid'Mttl Aceste șapte județe posedă la un loc 39.7 la sută din totalul carelor și căruțelor din țară. Carele și căruțe cu osia de demn întrec jumătatea totalului, după cum sa văzut fiu cifrele de mai sus. Mai răspândite găsim asemenea căruțe în județele Dolj, Romanațî, Mehedinți și Pra-La proprietatea mare, nu§f ,î o treime din totalul capii și căruțelor sunt cu osia lemn; cele mai multe seasim în județele din Moldova și anume în jud. Botoșani, Dorohoiți și Iași. In jud. Botoșani, marii agricultori posedă 1284 care și căruțe cu osia de lemn și numai 626 cu osia de fier ; în jud. Dorohoiu, marii agriculturi au 1124 cu osia de lemn și 766 cu osia de fier ; în jud. Iași, marii cultivatori au 1059 cu osia de lemn și 494 care și căruțe cu osia de fier. Procentul cel mai urcat de care și căruțe cu osiile de fier îi dau județele Ialomița, Dolj, Ilfov, Vlașca și Constanța (41 la sută din total). Repartizând carele și căruțele la suprafața de cultură a țării, vine un car la 9 hect. 71 arii, făcând repartizarea numai la cultura mare, vin ,83 hectare 12 arii de un car. Printre mașinile și instrumentele purtate cu mâna sunt de semnalat : mașini de treerat păioase (marii agricultori 11 bucăți, micii agricultori 184); mașinile de bătut porumb (marii cultivatori 1.276 bucăți, micii cultivatori 7.669); vînturători (6056 bucăți la marii agricultori, 17.678 la micii agricultori); triori (2.745 marii cultivatori , 2.982 micii cultivatori); mașini de tăiat nutreț (la marii agricultori 1.051, la cei mici 682); mașini de făcut urluială (238 la marii cultivatori, 158 la cei mici), etc.. Multe constatări interesante se pot face pe temeiul meritoasei lucrări a ministerului domeniilor ; de aceea o recomandăm stăruitor atențiunea tuturor celor ce se interesează de starea și mersul agriculturei. Statistica e publicată în numărul 1-2-3, pe Aprilie-Mai și-Iunie, al «Buletinului ministerului agriculturei, industriei, comerțului și domeniilor». SERBĂRILE „ASOCIAȚIUNEI“ IN BISTRIȚA (Coresp. particulară a ziarului «Universul») Năsăud, 10 Septembie 1907. Ziua de ora 9/22 Septembrie a a fost pentru Asociat,vine zi de mărire și triumf. încă din zorii zilei începând, rânduri-rânduri de trăsuri intrau în orașul Bistrița, aducând oaspeți numeroși din împrejurime și ținuturile mai apropiate, pentru a fi de față la ședința II-a a adunărei generale, apoi la marele concert din seara acestei zile, dat de către artiste și artiști de valoare, de prima forță la noi la românii de aici, precum și de corul «Reuniunei române» de cântări din Bistrița, etc. La 9 ore dim., s’a servit Sf. Liturghie în biserica românească de aici, după care la orele 10 urmează ședința II-a in sala de la «Gewerbeverein». La masa presidială întreg comitetul Asociației in sală un public enorm. Secretarul Tăslăuanu citește zecile de telegrame și adrese de felicitări sosite Asociațiunei din diferite părți ale Ardealului, ale Ungariei, Bucovinei și țărei românești. Citirea acestor adrese produce admirabil efect. Mitropolitul Mețianu, de la Sibiu ; episcopul Radu, de la Orade, deputatul Lucaciu etc. etc., își scuză absența urând Asociațiunei prosperare și progres iar prin dânsa înflorirea și Înaintarea poporului român. La citirea numelui iubit a lui Lucaciu, publicul erupe în entuziaste și frenetice aplause, aclamând pe deputații prezenți in sala adunărei: dr. Mihali, dr. Vaida, dr Ștef. Popa. Se citește raportul despre activitatea Asociațiunei în decursul anului expirat, activitate bogată și rodnică pe terenul culturii și literaturii poporului român. Referentul d. V. Onișor accentuează importanța și rolul Asociațiunei în mijlocul poporului nostru și propune înființarea de biblioteci poporale în toate satele românești precum și ajutorarea, din iodurile Asociațiunei, a dascălilor și școalelor românești, atât de periclitate de prezent,ceea ce adunarea și primește. Urmând, conform programei, alegerea biuroului și comitetului Asociațiunea pe timp de un an, adunarea realege cu mare însuflețire prin aclamațiune, vechiul biarou si anume de president , I. S. Suluțiu, vice-president Andrei Bârsanu, profesor la Brașov, rămânând asemenea ceilalți la posturile lor. La orele 4 d. a. urmează: ședința festivă a secțiunilor literare-științifice și conferințe publice de către profesorul Grigoriu Pletos de la Năsăud și Octavian Goga. Aceste conferințe publice, atât de instructive și practice, au găsit adânc răsunet in sufletul publicului numeros asistent, care la rîndul său a răsplătit ostenelele conferențiarilor prin nesfirșite aplauze și felicitări. La 7 jun. ore seara, urmează concertul, atât de așteptat, atât de dorit. Programa concertului bogată, variată. Concertează domnișoarele : Virginia Gail, Valeria Popa, apoi denii N. Brătianu și C. Pavel, iar la urmă cântă corul «Reuniunea române de cântări» din Bistrița, cu atâta acord și măestrie, că te face involuntar să privești în fiecare, membru al acestei reuniuni tinere, un absolvent de conservator. In decursul concertului, muzica militară a reg. 63 distrează publicul, cântând arii românești: «Deșteaptă-te Române», «Hora Unirei», «Trăiască Regele», etc., ce fac publicul să erupă, în repetate rînduri, în aplauze frenetice ce țin minute întregi. După concert urmează petrecerea cu joc, ce ținu până in zorii zilei. Bucurie, însuflețire și bună dispoziție pretutindeni. Era rezultatul mulțumirei și Indestulărei sufletești ce o simțea fiecare după munca celor doue zile bogate in strălucire și jertfe de tot soiul, aduse pe altarul culturei naționale a poporului român. Astfel decurseră marile serbări ale Asociației in zilele de 8 (21) și 9 (22) Septembrie a. c., in orașul Bistrița, cari serbări vor rămânea pe veci ca scumpe și plăcute amintiri in sufletele miilor de români ce le-au cercetat. Astăzi Luni 10 (28) Sept. cu trenul de amiază pleacă comitetul de la Sibiu și oaspeții spre căminele lor, iar o parte din ei au plecat deja în trăsuri la Năsăud, pentru a vizita acest orășel și instituțiile sale culturale, de o mare valoare pentru românii din părțile nordice ale Ardealului. Grănicerii de la Năsăud, aceia a cărora strămoși au știut pe vremuri să facă fața neamului și țărei întregi prin victorii strălucite purtate pe câmpiile Europei, nepoții acelora, sunt sigur, vor ști aprecia înalta vizită ce li se face lor din partea membrilor celei mai înalte și valoroase instituții culturale la noi, la români, și vor face ca petrecerea lor in Năsăud să fie adevărate momente de înnălțare sufletească, de frățietate și entuziasm față de aspirațiunile și idealurile mari ale neamului nostru.________ Coresp. NOII DISPOSITIXI poștale Cu începere de Marți, 1 Octombrie s. n., se vor pune în aplicare disposițiunile cuprinse in convențiunile poștale internaționale încheiate anul trecut la Roma și publicate in «Monitorul Oficial» de Mercur, 12/23 Septembrie a. c. Prin aceste convențiuni se aduc mai multe înlesniri publicului, între cari cele mai însemnate sunt : Taxa scrisorilor destinate pentru străinătate se va calcula pentru fiecare 29 grame in loc.de lő : pentru prima greutate de 20 grame taxa este de 25 bani, iar de la 20 grame in sus se mai adaugă numai câte 15 bani pentru fiecare 20 grame in plus ; spre exemplu o scrisoare de 40 grame destinată pentru Paris va trebui să fie francată cu 40 bani în loc de 75 bani ca până acuma. O scrisoare pentru Bulgaria sau Bucovina va fi francată cu 15 bani de fiecare 20 grame sau o fracțiune, oricare ar fi greutatea. Prin aceste convențiuni se recomandă publicului ca mărcile poștale să le lipească la unghiul drept superior de pe partea adresei la oricare trimitere ce trebue francată cu mărci, pentru ca ștampilarea, aranjarea, expedierea, etc. să se facă mai cu înlesnire. S'a admis în relațiunile cu mai multe țări ca să se expedieze scrisori și colete cu bani până la orice valoare și cu taxe mai reduse ca cele actuale. De asemenea se admit pentru anumite țări colete cu ramburs până la 1000 lei în loc de 500 ca până acum. In ceia ce privește mandatele internaționale, taxa s'a redus la 25 bani de fiecare 50 lei, admițându-se aproape pentru toate țările mandate până la 1000 lei sau echivalentul acestei sume în moneta țării de destinație ; numai pentru Bulgaria, Anglia si coloniile engleze se menține taxa actuală. Afară de acestea, s'au mai introdus și alte dispozițiuni care au de scop atât înlesnirea publilui cât și a executării serviciului. TN PROVERB PE ZI Nimic mai mai dorit ca fructul oprit.______________________ și aceleași îngrijiri alese după cari epitropia se eliberează o diplomă semnată de epitropi și profesori recunoscându-li-se cunoștințele. Inimile mărinimoase , cari vor vor să continue a veghea la căpătâiul suferinzilor fie numai întru acest scop umanitar fie spre a-și asigura traiul, vor trece apoi printr-o filieră spre a putea ajunge gradul de supraveghetoare șefa. Iată filiera : Eleve îngrijitoare, cu salariul lunar de 30 lei; îngrijitoare stagiare, 40 lei ; îngrijitoare brevetate cl. II, 50 lei; îngrijitoare brevetate cl. I, 55 lei; supreveghetoare cl. III, 60 lei; supraveghetoare cl. II, 70 lei ; supraveghetoare cl. I, 90 lei; supraveghetoare șefă, 120 lei. Cele cari vor rămâne să aline durerile omenirei vor avea siguranța stabilitățea lor. De altfel aflăm că reglementul s'a și tipărit și că-l obține oricine de la administrația așezămintelor Brâncovenești cu 30 bani exemplarul și că înscrierile au început, și se vor încheia la 10 Octombrie. înscrierea se va face printr’o cerere fără timbru adresată Epitropiei așezămintelor Brâncovenești, intrarea în serviciu se va face la 15 Octombrie, iar școaa se va deschide la 1 Noembrie. Nu se vor primi decât 15 eleve și vor trebui să aibe cel puțin 18 ani, sau cel mult 30, un certificat doveditor de bună purtare, consimțământul părinților, act de naștere și de studii, iar în lipsa acestuia din urmă, să dovedească oarecare cultură sau cel puțin cunoștințe sigure de învățămînt primar. Să fie iipos românce de naționalitate și să aibă o constituție sănătoasă. Avem nădejdea că femeile noastre vor aprecia ca și noi instituția aceasta, și se vor îndrepta către ea cu inimile bucuroase. G. D. 0 ȘCOALA de îngrijitoare de bolnavi Dintre ramurile de activitate socială a femeei, prin care caută a se emancipa de tutela bărbatului, e neîndoios că cea de îngrijitoare de bolnavi e cea mai perfect compatibilă cu natura ei. Cei mai brutali indivizi, ca și cele mai înalte suflete bărbătești, sub îngrijirea femeei, străbat suferințele nu numai cu ușurință, dar chiar cu uitarea lor. Câtă duioșie nu exprimă fețele bolnavilor îngrijiți cu atenție și dragoste de către femeile lor sau, când acestea lipsesc, de o necunoscută care, femee fiind, suferă și ea dând bolnavului iluzia că-î împărtășește durerea. Bolnavii, pe lângă leziunile lor trupești profunde, mai suferă și de cele ale sufletului cari se vindecă sau se ușurează tocmai prin sentimentalizmul pe care îl desfășoară numai fremeea în aproape orice act al său. Sunt numeroși cei cari sufăr și prea numeroși cei cari se pleacă sub secarea boalei; sunt de asemenea mulți cei cari in vremea boalei se rod de desnădejde și pleacă în lumea nevăzută. Școlile, n’au fost până azi izvorul desăvîrșit la care femeia să găsească ceea ce natura i-ar dicta. Trebue Înzestrată femeea cu știința și puterea de a îngriji mai ales bolnavii, de a vindeca rănile cum, de altfel, de secole poporul și-a format credința asupra rolului femeei. In fața neputinței, înrâurirea lor asupra familiei scade ; iată de ce o școală de îngrijitoare de bolnavi e cea mai frumoasă operă, e cea mai frumoasă din zestrea pe care ne-o dă progresul. Azi, meritul revine Epitropiei așezămintelor Brâncovenești și cu atât mai mult, cu cât și-a impus sacrificii întru desăvârșirea operei. La spitalul Brâncovenesc va funcționa, cu începere de la 1 Noembrie, o școală în care fete de condiție socială înaltă, fete culte și educate în mod superior, vor Învăța a îngriji bolnavi. In Anglia nu se primesc in instituțiile similare decât ficele ofițerilor superiori, —sunt generali cari își trimet fetele acolo,— de medici, de avocați, in sfârșit de mari comercianți. Aci se va face selecția după felul de mai sus dându-se preferință celor mai multe și cu creștere cât mai aleasă. In primul rînd li se vor preda cursuri tehnice cari vor forma anii de școală specială, vor învăța aci anatomia, fiziologia, masagrul simplu și electro-medical, băile, pansamentele, mica chirurgie, farmacie și administrație de asemenea. Profesorii sunt chiar savanții medici ai spitalului. Cursurile practice se vor face in spital, căci elevele îngrijitoare, ca și în Anglia sau Franța, vor locui, vor avea hrană și îngrijire în spital, dându-li-se în plus 30 lei lunar — mai mult decât în Franța sau în Anglia. După cei doi ani de școală trec 2 ani ca stagiare cu 400 lei lunar MOARTEA UNUI VITEAZ (Prin poștă de la coresp. nostru particular) Iași, 12 Septembrie. Stegarul lui Avram Iancu.Vitejia lui.—Spaima ungurilor.—Faptele lui Gh. Cruce.— Sosirea în Iași.—Moartea unui român vrednic Ia Poeni a murit, după o lungă și grea suferință, un bătrân venerat, anume Gheorghie Cruce. De viața lui se leagă multe fapte vrednice de relevat, printre care cea mai importantă este că numitul a fost pe vremuri unul din cei mai aprigi luptători pentru cauza românizmului în Transilvania, iar la 1848 Gh. Cruce a luat parte la revoluția românilor de peste munți. In multe lupte veneratul bătrân, prin iscusința și vornicia sa, și-a atras admirația lui Avram Iancu, care la înaintat la gradul de «Purtător de steag» al escortei Scll.6* In această calitate Gheorghie Cruce a făcut adevărate minuni de vitejie. După moartea lui Avram Iancu, Gheorghie Cruce a părăsit Transilvania, trecând in România, unde însă n'a stat decât prea puțin, căci a trecut din nou hotarele străbând toate ținuturile locuite de români, vizitând pe fruntașii neamului cu cari a avut consfătuiri, punând la cale multe proiecte, toate pentru binele românismului. Tot acest distins luptător a înființat în numeroase localități din ținuturile subjugate, biblioteci cu cărți românești, scoase de adulți, înrădăcinând obiceiul conferințelor cu subiecte naționaliste, ce se ține și acum de către preoții, învățătorii și fruntașii români. Adesea ori, Gheorghe Cruce a avut să îndure urgia maghiară, de multe ori a fost chiar asvirlit și uitat prin temnițele ungurilor, nici odată însă el n'a cedat sau slăbit în lupta sa pentru cauza națională. Sunt 15 ani de când „stejarul lui Avram Iancu“ — nume sub care era cunoscut de toți—a venit din nou în țară, de astă-dată bolnav și doritor de odihnă... A stat in Iași câtva timp, apoi s'a retras la țară, unde a murit era dimineață. Miereanu. VII LEA.1 PE ZI Prepelițe fripte.—După ce le curățăm și le spălăm bine, le învelim în felii subțiri de slănină și în frunze de vită, le punem la frigare și le stropim din când în când cu uni; după ce le frigem, le scoatem frunza de vită și le dăm la masă, așezăndu-le peste feliuțe de franzelă prăjită; se scoate puțin din grăsimea ce-a curs din ele, adăogăm în sosul lor o lingură de zeamă de carne și turnăm peste ele și peste feliuțele de franzelă. Trebue să așezi ceva sub frigare ca să strângi sosul ce cade de pe ele. Dacă sunt prepelițele prea grase nu mai trebue să le învelești în slănină, ci numai în tone de viță. Peste 20 minute sunt fripte. Oficiile telegrafo-poștale In luna Martie anul trecut. Corpurile legiuitoare au votat legea prin care direcțiunea generală a poștelor și telegrafelor era împuternicită de a începe construcția în toată țara, a unor localuri proprii pentru instalarea oficiilor telegrafo-poștale. Reforma aceasta era absolut necesară și imperios cerută atât de interesele publicului, cât și mai ales de interesele administrative și economice ale poștelor. D. Cerchez, directorul general al acestei administrațiuni, care luase inițiativa și prin stăruințele căruia legea se vota, începu imediat și hotărât lucrările pentru îndeplinirea acestei grandioase opere. Intr'adevăr, în proiect se prevede construirea de localuri proprii, pretutindeni în țară, unde există un oficiu poștal, oricât de mic, oricât de modest ar fi. Cel mai mic târgușor din țară va fi în viitor, prevăzut cu localul seu propriu de telegraf, cu palatul seu al poștelor, frumos ca construcție, salubru și comod pentru a împăca interesele tuturora. Se calculează că se vor construi, în total aproape 400 de localuri și astfel administrația generală a poștelor va fi a doua instituțiune in țară, după căile ferate, care îșî va avea construcțiunile ei proprii, corespunzătoare tuturor cerințelor moderne și instalațiunilor de asemenea gen. Imediat după votarea legei s’au început lucrările, cu toate dificultățile ce se presentau din causă nu unt iititiDimi“ |)ÎIUUILI||(JUU Corespondentul nostru din Budapesta ne-a telefonat Marți scara știrea gravă cum că un ziar unguresc afirmă că ,,ar avea informații de la ziarul Adevărul din București, că d-nii de la acest ziar ar fi știut de mai înainte de călătoria lui Sturdza și Brătianu“ în Transilvania, incident care a provocat nesăbuita campanie a unora din ziarele ungurești contra României și a miniștrilor români. Am inserat știrea fără a face vreun alt comentar. ..Adevărul“, în numărul uüu de Miercuri, a publicat o informație răutăcioasă la adresa noastră, protestând că ar fi în vre o legătură cu ziarul de care ne vorbea corespondentul nostru. Prin „Dimineața“, confratele învinovățit că’și dă coate cu ziarele din Budapesta, lua era atitudine cavalerească, ne acuza de infamie, și reproducea o telegramă primită de la direcția ziarului ,,A Nap“ prin care i se dedea brevet de nevinovăție : ,,N'am publicat informații din ziarul D-voastră, n'am citat organul D-voastră, trebue să fie eroare... etc“. Și urma în „Dimineața“ o nouă serie de grațiozitățî la adresa „Universului“. Procedând corect, ne-am adresat erî dimineață corespondentului nostru din Budapesta cerîndu’î amănunte precise, spre a putea stabili dacă infamia este de partea „Universului“ sau a „Adevărului“. Comiterea infamiei este acum dovedită—deoarece,primim de la corespondentul nostru din Budapesta următoarea telegramă: Budapesta, No. 2195, 26 Septembrie, orele 12 dimineața. „Nu „A Nap“ ci „A llir“ a publicat că a avut loc la „Adevĕrul“ confirmarea vizitei miniștrilor. A fost greșală în transmiterea telefonică. Am citit aci și eu desmințirea perfidă a lui Mille, pentru că „A Hir“ (Vestea) este ediția de dimineață a lui „A Nap“ (lua), având aceiași tipografie, același proprietar, aceiași editură , același redactor responsabil. „V'am trimis ambele ziare ca să le vedeți. ..Trimit detalii noul despre complicitatea Adevărului“ în calomniile răspândite despre România.“ Nu facem nici de astă dată comentarii. Românii vor putea judeca de partea cui e cinstea și patriotismul și de partea cui e comiterea infamiei, că nici un studiu, nici un proect nu era încă făcut. Prima piatră fundamentală a acestor lucrări, s'a pus la Târgoviște. S’a ales înadins fosta capitală a Munteniei, vechea reședință a atâtor Domni iluștri. Astăzi se află în construcție 16 localuri in toată țara, dintre cari se vor inaugura în curând localurile din Bârlad, Oltenița, Argeș, Bolintinu și Mizil. Arhitectura acestor localuri nu are ca bază un punct simetric, o pornire egală, totalitatea construcțiunei fiecăruia diferă, după nevoile și cerințele localităților respective. Arhitectura fiecărui local se intensifică cu istoria orașului, cu genul localităței; in toate astfel și pretutindeni domnește motivul național. Directorul general al poștelor, care este și un arhitect de valoare, se află în capul acestei lucrări și studiile sale în privința împăcări tuturor gusturilor, tuturor cerințelor, sunt făcute pentru fiecare localitate aparte, astfel că pe lângă niște construcții utile și moderne, țara va fi înzestrată și cu niște clădiri în cari arta și în special arta națională va fi cu îngrijire reliefată. In orașele mai mari, cum sunt Craiova, Galații, R.Vâlcea și Târgoviște, se află în construcție cele mai importante din aceste oficii. Aceste construcții se fac din piatră de talie și cărămidă aparentă. Ele sunt învelite cu țiglă și streșini mari, astfel că întreținerea lor devine cât mai puțin costisitoare. Principiul împărțerei încăperilor este uniform. Dirigintele e întotdeauna instalat in mijlocul localului, mai la îndemâna publicului și de unde e mai în măsură să supravegheze activitatea subalternilor săi. Toate ghișeurile și toate serviciile sunt așa fel aranjate încât nici publicul să nu fie incomodat nici serviciul să nu sufere. In interior, pretutindeni domnește stilul national cu frumoasele și impunătoarele sale motive, iar unele respiră expresia monumentelor noastre naționale. Până și cele mai mici detalii din interior sunt serioase studii de stil și arhitectură. Pentru conducerea și executarea acestor lucrări s'a înființat pe lângă palatul poștelor o divizie specială, care este pusă sub direcțiunea d-lui arhitect Glavel, un merituos artist și în care lucrează 23 arhitecți. Lucrările supraveghiate de însuși directorul general al poștelor se execută cu cea mai riguroasă conștiințiositate și se calculează că chiriile ce se rambursează acum de administrația generală a poștelor pentru niște localuri improprii ar acoperi în 15 ani valoarea construcțiunilor ce se fac. Dacă și celelalte administrațiunî vor imita la rîndul lor exemplul dat de căile ferate și poștele atunci desigur multe lacune se vor acoperi și mari economii reale se vor face. c. caisa. TRECEREA Marelui duce Vladimir prin țară [Prin telefon de la corespondentul nostru particular) Gara Rușciuko la Septembrie. La orele 6 dimineața, a sosit aci venind din Varna marele duce Vladimir, marea ducesă și principele Bulgariei cu suitele lor. După o jumătate de oră, au pornit cu trenul la gara Ivanova, la o distanță de 5 ore din Ruscisk. Aci marele duce și însoțitorii au vizitat multele monumente rusești ridicate după războiul din 1877, precum și mormântul prințului rus Serghieff, care a căzut aci omorât de turci în timpul acelui războiu. Apoi s'a oficiat un parastas și s’au depus mai multe coroane. De aci , s'au înapoiat la Ruseiuk unde au ajuns la orele 2 d. a. In gară se aflau peste o mie de persoane din Ruseiuk. De asemeni dealurile ce încojoară gara erau pline de public. Pe peron se mai aflau soc. gimnasticilor „Rusenski lunake“, a bicicliștilor „Polesdacia-club“, elevii liceului Boris și elevele gimnaziului de fete , apoi veteranii bulgari din războiul ruso-româno-turc și bulgaroserb, cu drapelul lor. Coborând din trenul princiar, marele duce și însoțitorii fură întâmpinați de mitropolitul Vasile al Rusciukului, care se liră buna-venire, de primarul maior Angerov, care prezintă pâine și sare, de prefectul Iordanev, membri Camerei de comerț, corpul diplomatic, ...... tv....i,ir auildl 1 LISIX>a,VUbUll în frunte cu con* • r,,.. 1«. ..Ti millium V4UJJCJ de apel. Apoi marele duce și prințul Bulgariei a îi trecut în revistă compania de onoare formată din reg. 2 și 5 infanterie, cu drapele și 2 muzici. S'a intonat în tot timpul imnul imperial rus. Se mai trecură in revistă toate societățile, elevii și elevele școalelor, veteranii, etc. Marele duce puse întrebări tuturora, îmbărbătându-i. Eurasiasmul era la culme, arabii nu mai conteneau. Marele duce, vădit mișcat, în puține cuvinte, mulțumi de primirea făcută, îndemnând poporul bulgar ca și de aci înainte să urmeze pe aceeași cale spre a-și ajunge idealul După aceasta cu toții s’au îmbarcat pe yachtul princiar, Krum“. Pe la orele 3 au pornit in urali mulțime și în sunetul muzicelor spre Ramadan-Giurgiu. La Giurgiu In vederea trecerea pe aci a marelui duce Vladimir Alexandrovici, a marei ducese Maria Pavlovna și a principelui Bulgariei, a sosit la lirele 10 dim., in portul Ramadan yahtul princiar „Krum“ și vaporul „Alexandru I“, aducând bagajele marelui duce și ale principelui Bulgariei, cari vor sosi aci la orele 3 luni. precis, încă de la orele 12 jum. întinse măsuri de pază se luară de către poliția locală , sergenții de stradă fură împrăștiați făcând careuri in jurul portului, ordinele sunt date de r. Panaitescu, șeful siguranței generale a Statului, și de polițaiul Ionescu. Șoseaua ce duce în oraș este plină de polițiști. Pe linia ferată de asemeni sunt postați jandarmi rurali până la capul viilor orașului, iar de aci până la București, la distanțe de 100 metri sunt postați soldați din regimeniu. Trecerea pe șosea spre Ramadan este interzisă absolut tuturor. Nici chiar funcționarilor de la Ramadan nu li se permite accesul. Lucrările de descărcare în port sunt oprite. La pavilionul N. F. R., unde vor descinde distinșii oaspeți, sunt d-ni: prefect I. T. Ghica, Panaitescu, șeful siguranței generale a statului, căp. portului Genoveanu, căp. de jandarmi rurali de Vlașca Maior, agentul navigației române Raicovici, șeful garei Ionescu, pofițarul Ionescu, directorul poliției Dimitrescu, șeful siguranței locale comisarul Al. Ionescu, căpitanii portului Frunzetti și comisarul gării Mihail St. Rădulescu. • La ora 1 sosește un semi-pluton di jandarmi pedeștri din București, sub comanda locol. Cezar Ionescu, care face gardă cu baionetele la arme pe pontonul de acostare și pavilion până în scara trenului regal ce așteaptă un port. La ora 1.30 sosește din București un tren special cu d-nii Rânniceanu, sub directorul C. F. R., și ingineri Pașcanu, Ionescu, inspector de tracțiune Constantinescu și sub-inspectorul Neguicî. Portul Ramadan nu este pavoazat, acesta conform dorinței marelui duce. La orele 3 se vede pornind de la pontonul gării Ruseiuk yaehtul Krum care, făcând rondoul, se îndreptează către portul Ramadan. El este urmat imediat de vaporul „Alexandru I“ și o șalupă militară bulgară. La catargul văchitului se afla ridicat pavilionul imperial rus. După 15 minute de mers, yachtul, comandat de col. Stoicov, comandan lui marinei militare de Dunăre, acostează la pontonul român. Sosirea Sunt pe coverta yachtului marek ducie, marea ducesă, prințul Bulgariei, ministrul de externe Stanciov cu d-ne a colonel conte de Hertzi, aghiotantul marelui duce,lîcsapolef, agentul diplomatic, al Bulgariei din București, două d-ne de onoare și mai mulți ofițeri din suită. Marele duce Andrei, fiul marelui duce Vladimir, nu se află pe vapor deoarece el a plecat de la Sofia direct prin Belgrad către Viena. După ce se dă jos bagajele de mână de către marinarii de pe „Krum“,un ofițer din suită comunică, din ordinul marelui duce, ca să nu se facă presentări. Apoi coboară principele Bulgariei, în uniformă de general de infanterie având la braț pe marea ducesă o poartă rochie bej. Apoi au coborit marele duce Vladimir cu d. prefect Ghica. care il saluta în numele guvernului român După aceea se coboară și ceilalți Ajungând la trenul regal ișî iau rămas bun. Marele duce se urcă repede sus, in vagonul de dormit și marea ducesă întinde mâna tuturor ofițerilor și se desparte în mod foarte cordial de d-na Stanciov, soția ministrului de externe al Bulgariei, luând și ca loc in acelaș vagon, d’impreună cu contele de Hertzel. Principele Bulgariei, însoțit de Hesapeieff, agentul diplomatic, se urcă în vagonul-salon. Mai iau loc în acelaș tren prefectul Ghica Panaitescu care va face poliția până la ușirea din țară, căp. Genoveanu și Corbescu, șef de cabinet din ministerul de interne. SECRETUL FATAL MARE ROMAN DRAMATIC de Luisa Laredo -ATUBA Un duel japonez IV Era o seara întunecoasa și ploioasă: vremea se stricase in mod strașnic la Roma de vreo câteva zile, și zgomotul monoton pe care îl făcea apa la geamuri întrerupea singur tăcerea care domnea in salon, in care se aflau donna .ulia și donna Sabina. Cele două femei erai îmbrăcate in negru . Sabina ședea lângă foc; fața sa era palidă parVar,fi f ost de ceară , aceea a donnei ,ulia roșie și colorată de agitația interioară a cărei, pradă, părea a fi. Sabina ținea capul sprijinit de nâna’ albă : nu tresărea din când în când, aruncând câte o privire furișe spre cumnata sa, care se plimba de colo până colo prin odae. Donna Sabina ișî recăpătase numai de puțina vreme puterea de a rămâne a sculată toată ziua; călătoria de la Montano la Roma fusese, prea obositoare pentru, dânsa și-î înrăutățise starea sănătăței. Acesta singuriera motivul pentru care donna Julia nu primise niciodată ,pe don Mario; ea vroia în mod absolut ca ducesa să asiste la prima vizită a vărului. Dar Sabina nu știa că el trebuia să vie. Chiernata în salon de donna lulia, ea stătea.. așteptind vre-o explicație din partea cumnatei sale : văzând că aceasta interzia a vorbi, ea îșî adună tot curagiul ei, și într'un moment în care fata trecea, pe dinaintea ei, șopti cu glas, slab. — Iulia, ce aî a'mî spune ? :— Ea exclamă fata oprindu-se în fața Sabinei și încrucișându’șî brațele , nimic ! — Atunci pentru ce m'ai chiernat? reluă tînăra femee cu blîndețe. Vederea mea nu țî mai este poate nefericită ? Donna Julia aținti privirea asupra cumnatei sale și o vezu palidă ca ceara, cu ochii ei marî albaștri îndreptați spre densa și plini de o afectuoasă timiditate. Ea se simți zguduită de un sentiment de milă; își innăbuși însă repede acest sentiment, și întorcând spatele dorinei Sabina, se depărta în grabă. — Trebue sa rămân calmă, murmură ea în sinea ei, nu trebue, să mă las învinsă, de nici,o emoțiune. Sunt aci pentru a îndeplini, o datorie, oricât de penibilă ar fi ea. Sabina nu putu să audă aceste cuvinte pronunțate între dinți, dar fapta cumnatei sale o înspăimântase aproape; ea își plecă capul pe mâini, izbucnind in lacrimi. — De ce plângi ? zise imediat donna Julia intorcându-se spre ea, ștergeți lacrimele : nu ți-am spus încă că don Mario trebue să vie. Sabina sări în picioare speriată. — Don Mario exclamă ea , oh, nu pot, nu vreau sa-l primesc în acest moment, lasă să mă retrag în apartamentul meu. — Vei rămânea zise donna Julia, apucând în mod imperios de mână pe cumnata sa și siiindu-o să se oprească. Trebue să asculți ceea ce am de spus vărului nostru. Don Andrea va veni și el, dar mai târziu sper, după ce voii fi vorbit deja lui don Mario. — Ge te importă prezența mea ? reluă donna Sabina cu un ton rugător: lasă-mă să rămâni streină... — Tăcere! el vine esclamă donna lulia întrerupând pe cumnata sa, care căzu iar zdrobită pe scaun. O ușă de la camera învecinată se deschise într’adever, și un servitor anunță imediat. — Don Mario Severini. Mario intră: el credea cu siguranță să găsească pe donna lulia singură: era hotărit să facă tot ce depindea de dinsul pentru a se împăca cu ea, cum se împăcase și cu unchiul. Făcu deci două pași, cu oarecare grabă, spre față, dar atunci zări pe donna Sabina, și se opri perplex, încurcat. O ușoară roșeață acoperi obrajii palizi ai văduvei. Ea se sculă, în picioare, și zise din nou donnei Julia: — Dă-mi voe să mă retrag. — Rămâi aci! strigă fata cu autoritate, și d-ta, don Mario, apropie-te. Cred că prezența dolinei Sabina nu poate să-ți fie decât plăcută Don Mario se apropia cu hotărire de cele două femei și începu o frază de compliment, dar donna Julia îl tăia imediat vorba. — Nu suntem aci pentru a pierde timpul în fiecarii inutile, zise ea cu un ton brusc : avem a-ți spune lucruri grave, și e mai bine că don Andrea sa nu fi sosit, încă. Zicend acestea, donna lulia aduse lui don Mario lui fotoliu care se afla în mijlocul odăei și luă loc ea însăși lângă colțul sobei opus aceluia , unde se afla donna Sabina. Don Mario se așeză resemnat ca să asculte. — Dacă d-ta ai f arătat în mod sincer sentimentele d-tale lui Adriani, atunci când Fam trimis Întâia oară la d-ta,zise donna Iulia cu o voce calmă, n’am fi adunați aci în momentul acesta cu inima plină de amărăciune și de supărare. Ași fi uitat, don Mario, uitarea d-tale, și ași fi putut să te stimez tot atât de mult și poate că ași fi continuat încă să te iubesc. Trădarea d-tale insă... — Da mi voe, întrerupse don Mario. — Nu, zise donna Julia, lasămă să vorbesc. Și reluă cu glas mai accentuat. — Trădarea d-tale însă mi-a deschis lesne ochii, așa că am putut citi în inima d-tale și înțelege cât de mare fu nebunia mea de a-ți acorda toată dragostea mea. Fii deci liniștit, eu nu am de gând să le dispui aceleia pe care o iubești. O plâng însă că s’a lăsat încântată ca și mine și simt nevoia să încerc pe cât posibil ca s’o fac să vadă greșala sa. Sabina ținea ochii plecați în jos; la aceste cuvinte ea ii ridică un moment aruncând lui don Mario o privire furișă, care părea a vroi să-l liniștească în privința efectului pe care ar putea să-l producă cuvintele donnei Julia Mario nu mai încercă să întrerupă pe vară sa, el se înclini, tăcut cu un gest de rece supunere. — Acum am înțeles de mult, reluă donna Julia, întoreându-se cu fața spre el, am înțeles motivul înșelăciunei d-tale. Știai, sat! credeai a ști că eu ași fi putut să-ți dau oarecari explicațiuni în privința unui testament a cărui urmă ardea de dorința de-a o regăsi; eu însumi am făcut să nască în d-ta o asemenea convingere vorbindu-țe, în prima mea scrisoare, de destăinuiri importante pentru d-ta. —• Nu numai vorbele d-tale, răspunse don Mario, mii au inspirat o asemenea credință; eu știu in mod pozitiv că există un al doilea testament al mătușei Lavinia, care trebuie să fie probabil in favoarea mea. urma)