Universul, iunie 1908 (Anul 26, nr. 148-177)
1908-06-10 / nr. 157
AKUL XXVI.No. 157.—Marți 10 Iunie 1008 r X 5 bani in România.—10 bani In străinătate -CV iar Fondatori LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA ^ REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 11, Strada Brezoianu 11, București — Cuptoarele de pâine de la «Bursa Mancei».—(Vezi explicația) 3SPS3( as@@un Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 9 Iunie.— Sf. Kiril Archiepiscopul Catolic Luni, 22 Iunie.—Paulina Răsar, soarelui 4.33. Apusul 8.02 «Universul» are următoarele linii telefonice: Administrația.................... 6/62 Redacția..................................1288 Comunicări cu străinătatea 20/56 București. 9 Iunie SINDICATUL ARTIȘTILOR Am anunțat la timp alcătuirea «Sindicatului artiștilor dramatici și lirici din România» și am publicat diferite comunicări din partea comitetului din care reese că sindicatul se organizează. Că era firesc să se constitue o asemenea societate, în timpul nostru când toate breslele se organizează spre a-și îngriji mai bine interesele, nu încape îndoială. Artiștii dramatici și lirici au și ei, diferite interese materiale și morale, mai ales morale, pe cari le vor apăra mai bine împreunându-și puterile. D&< aceea, aprobând pasul ce l-atrificat, vom căuta să facem cât mai cunoscut scopul ce l-au avut în vedere sindicându-se. Art. 3 al statutelor ne spune că scopul urmărit este : A studia, a propune și a stărui să se aducă la îndeplinire reformele și măsurile necesare pentru ridicarea prestigiului pxoral și îmbunătățirea stării materiale a artiștilor. A stabili o ordine și o legitimitate a membrilor, liberându-le cărți de recunoaștere. A propaga cunoștințele și învățămîntul special prin cursuri, conferințe, publicațiuni, creare de biblioteci, etc. A servi ca intermediar la angajamentele membrilor, veglijând la respectarea drepturilor și îndeplinirea obligațiunilor A judeca asupra diferendelor dintre membri precum și asupra neînțelegerilor dintre aceștia și directorii de teatre făcînd parte din sindicat. A înființa asociațiuni teatrale făcând parte din sindicat. A înființa asociațiuni teatrale regionale , a construi și a stărui să se construiască teatre în orașele din țară ; a procura sau înlesni mijloace de studii mai înaintate în țară sau în străinătate ; a format un repertoriu de piese cu caracter educativ, moral și patriotic, îndemnând pe autori la scriere de piese originale și asigurându-le drepturile lor. A creia un fond de ajutoare în caz de lipsă de lucru, boală, accidente, precum și ajutoare văduvelor și copiilor. A institui o casă de economie și împrumut. A înființa o casă de retragere și un fond de pensiuni pentru artiștii îmbătrâniți lipsiți de mijloace sau deveniți infirmi în timpul profesării. Toate aceste țeluri sunt frumoase și foarte folositoare; atingerea lor va înălța situațiunea artiștilor și va contribui prin aceasta la propășirea artei. Felicitând pe artiști pentru înjghebarea sindicatului, urăm conducătorilor lui spor la muncă pe întinsul câmp de activitate ce șî-au croit. grosiifra © oprit* de Edmondo de Amicis Apropiatele vacanțe școlare fac a fi de interes rîndurile de mai jos, una din cuvîntările către copil ale lui de Amicis, marele scriitor italian, care ca nimeni altul a știut să găsească drumul către sufletele copilărești. Cuvîntarea de mai jos e rostită cu prilejul unei împărțiri de premii la elevii școalelor primare din Turin * Ce vă pot spune eu dacă sili aceea ce vi se spune în fiecare an, aceea ce toți, acasă și la școală, vă spun, și ceea ce de veacuri se spune copiilor din ori-ce țară ? Vi se spune , — învățați, — vi se spuneFiți buni. Și acesta este vecinicul refren ce vă sună la urechi. Și este așa, pentru că nu sunt alte cuvinte cari să spună mai bine și mai scurt tot ce trebue să faceți pentru binele vostru și tot ce lumea vrea de la voi pentru binele tuturor. Vi se spune : învățați, de ce ?/Pentru că vârsta voastră e vârsta fericită și rodnică în care mintea își ia prima al formă, și în care mai ușor tot ce intră în inteligență se coboară și se întipărește un suflet pentru toată viața. Vi se spune :—învățați—pentru că puteți cuceri sau spori în anii aceștia iuțeala înțelegere, puterea memoriei și arta de a vă exprima gândul, cu o sforțare de voință neasemuit mai ușoară decât aceea pe care, spre a obține un rod mult mai mic, ar trebui să o faceți în anii viitori, învățați—vi se spune, pentru că toate cunoștințele ce se întipăresc acum in creerul vostru sunt ca urzeala pe care va trebui să țeseți mai târziu pânza studiilor superioare, și dacă e slabă și rară urzeala, nu ese nici deasă nici rezistentă pânza ; pentru că iubirea veselă a școalei în copilărie produce acea ardoare pentru studiu în tinerețe, care devine cult pentru știință la virsta matură, pentru că aceștia sunt anii ce nu se mai întorc, în care voi vă rînduițî înșivă viitorul, pentru că calea lumei nu e alta decât cărarea lărgită a școalei și omul merge aproape totdeauna cu același pas cu care și-a început drumul. Vi se spune :—învățați—în sfîrșit, pentru că* primele învățături, cărora nu le prețuiți acum toată importanța și nu le simțiți toată bunătatea, sunt impresiile primelor citiri, primele bune năzuinți ale gândului, primele izbînzî ale voinței, sunt acele care pregătesc în copil pe lucrătorii exemplari, pe funcționarii folositori, pe părinții educatori, pe cugetătorii înțelepți, pe cetățenii merituoși, ca acele mici sămințe împrăștiate și aproape pierdute în pămint, cari fug privirea noastre, dar aduc cu timpul lanurile de aur cari sunt splendoarea și bogăția națiune!. Iată de ce să spunem mereu învățați.—Și vă mai spunem : fiți buni pentru că cultura intelectuală neînsoțită de bunătate nu este decât o manta frumoasă aruncată pe egoism și orgoliu, nu e decât ceva gol și mort, ca acele armuri strălucitoare de prin muzee, din care lipsește sufletul și corpul cavalerului. Un mare scriitor din vremurile noastre, care a umplut lumea cu numele său, rezumându-și lunga lui viață de optzeci și patru de ani, după ce a reamintit pe regii și împărații, marii bărbați de știință și de Stat. *) Toate cuvîntările lui Edmondo de Amicis „Pentru copil“, vor apare zilele acestea în „Biblioteca pentru toți“, traduse de redactorul nostru d. Alecsandrescu-Dorna, generalii, artiștii, lucrătorii, toți oamenii de orice treaptă și orice sânge cari îl vizitase casa, închee cu aceste cuvinte, cari sunt ca testamentul înțelepciunea lui : „După ce am văzut trecând toată lumea aceasta pe dinaintea mea, recunoscut că este sub cer un singur lucru în fața căruia trebue să ne Închinăm, geniul , că este un singur lucru în fața căruia trebue să îngenuchem, bunătatea“. E a rostit sentința aceasta cu puțin înainte de a muri, într’unul din acele momente in care omul simte și spune adevărul ; el, omul de geniu, a pus deasupra geniului bunătatea. Pentru că intre virtuțile inimei și ale minței, bunătatea este aceea ce între planete e soarele, care se scaldă și le luminează pe toate ; pentru că e forță, drăgălășie, milă, consolare, iertare ; pentru că e muma corectitudine, abnegației și curagiului, nefiind adevărat curagiu decât acela care derivă din noblețe sufletească și nefiind cu adevărat nobil decât cel ce e bun. Iată de ea vă repetăm mereu :— Fiți buni,—chiar știind că nici cel mai buni dintre voi nu sunt in stare să înțeleagă oaia mărimea binelui ce poate face în jurul ei bunătatea copiilor. Gândiți-vă. Bunătatea voastră înseamnă învățătorul care învață cu mai mare bună-voință, tatăl vostru care lucrează mai mulțumit, mama voastră care își face datoria surîzînd, înseamnă lipsurile și nenorocirile, îndurate de famile cu mai multă seninătate și cu mai multă statornicie , înseamnă durerea ultimului adio al acelora cari vă iubesc, amestecat cu cel mai dulce din sentimentele omenești, la gândul că copiii lor, când vor rămâne singuri pe pământ, dacă nu vor fi norocoși, vor fi cel puțin iubiți, pentru că vor fi buni. Bunătatea voastră ,e demnitatea și grația școalei, concordia și surîsul casei, binecuvîntarea vieței și morței celor ce muncesc și sufere pentru noi. Iată de ce vă repetăm de mii de ori:—învățați, fiți buni. Și vă o mai repetăm pentru că, ori de câte ori ne revine în minte frumosul timp în care eram copii ca voi, amintirea că am risipit anii prețioși, că am fost ingrați cu un învățător bun, sau îngâmfați și cruzi cu un tovarăș nefericit, că cu risipa și cu cruzimea noastră aia, făcut’ pe muma noastră să plângă și să roșească, și astăzi, după atâta vreme, in mijlocul atâtor alte gânduri și amărăciuni, amintirea aceea e ca o atingere ce ne rănește în fibrele cele mai delicate ale inimei, și vrem ca inimile copiilor noștri să nu sîngereze niciodată de aceste răni. Vă recomandăm deci munca și bunătatea nu numai pentru că sunt primele datorii omenești, nu numai pentru binele familiilor voastre și pentru cel al semenilor voștri ci pentru că bunătatea și munca sunt unelte de noroc, ci pentru ca viața voastră să fie scutită de plânsete și remușcări, pentru ca să fiți într’o zi mai fericiți, mai mulțumiți de conștiința voastră și deci mai veseli muncitori, mai senin pregătiți la încercările nefericite, mai merituos respectat și iubiți de cum suntem noi. Da, noi vrem să creșteți mai buni, mai culți, maî drepți, maî mărinimoșî ca noî și pentru aceasta educația voastră e cea mai sacră din grijile noastre și viitorul vostru cea mai sfântă speranță a noastră. Lăsați-ne deci să repetăm neîncetat sfaturile aceste ce răsună în inima noastră ca un ecou al copilăriei noastre îndepărtate și ne fac bine chiar și nouă, în momentul când vi le dăm, învățați cu bunăvoință, venerați-vă părinții, iubiți-vă învățătorii, respecteți școala, cinstiți munca ; năbușiți în fundul sufletelor voastre gentile, de cuip se ivesc, mândria necugetată și urâtă care se întemeiază pe privi., legiile averei, nu invidiați decât sufletele mari, nu vă legați decât de inimile frumoase; disprețuiți, urâți lenea, egoismul, corupția și nedreptatea la orice înălțime s’ar afla și cu orice mască s’ar acoperi. Începeți de pe acum între voi a fi apărătorii celor slabi și prietenii celor nefericiți și iubiți-vă ca frații, pentru ca frați sunteți de trei ori, în mica familie a școalei, în marea familie a patriei și în cea imensă a omenirei, pe care trebue să o adunăm întreagă în amploarea generoasă a speranței și iubirii.Și acum întoarceți-vă la lucru. Săi se întoarcă cei ce aț obținut premiul cu acel sentiment de modestie care e cea mai bună dovadă că l’au meritat ; să meargă acel cari de și au învățat nu l-au obținut, în țăritî de gândul că cea mai înaltă răsplată a meritului este în liniștita satisfacere a conștiinței, nu în bucuria tulbure a ambiției; și acel cari n’au făcut tot ce trebuiau, să iasă de aci cu hotărârea veselă și puternică de a recâștiga timpul pierdut, încurajați de această siguranță , că chiar în inteligențele ce par mai puțin favorizate de natură e totdeauna câte o facultate singuratică, ca o schintee ascunsă, care mai curând sau mai târziu, sub suflul voinței, se ridică și face flacără și atunci și celelalte facultăți—chiar și cele mai greoie— se însuflețesc, și toată mintea se dilată și se luminează. Intorceți-vă deci pe acasă cu surâsul pe față și în suflet și amintindu-vă de ziua aceasta solemnă, care e o glorie pentru voi și o sărbătoare pentru toți, aduceți în îndeplinirea oricărei datorii și in orice împrejurare a vieței, seninătatea, drăgălășia și forța , fiți, ca adevărați copii italieni, gentili ca limba voastră, puternici ca Alpii voștri!, senini ca cerul vostru. Se înalță la orizont aurora veacului al douăzecilea. E veacul vostru, copil. Intâmpinați-l ca o armată în sărbătoare și curagioasă. Noi, care cu inima mișcată vă facem urări de plecare, noi nu dorim să trăim mult timp decât spre a sprijini primele voastre dureri și a binecuvânta primele izbânzi și a saluta triumfător și prin munca voastră stindardul civilizației pe care vi’l predăm în mâni. glorificat de geniu și sfințit de sîngele părinților noștri, învățați, copil și fiți buni. O CTJGSTA.MS IPIK ZI Nu învățătura, nu știința, ci educa timed chipului de cugetare, a simțimintelor și a obiceiurilor are dreptul la numele de educație. MIMISTSSL TAFT candidatul la președinția Statelor Unite William Taft s-a născut la 15 Septembrie 1857 în Cincinatti, Statul Ohio, dintr’o familie veche și distinsă, care a emigrat acum 200 de ani din Anglia în America. Tatăl sau Alfonso Taft a fost judecător în Cincinatti și a jucat un rol politic însemnat. In cabinetul președintelui Grant el a fost ministru de războiul, iar sub președintele Arthur ambasador în Rusia si Austria. William Taft după ce absolvi universitatea se apucă de avocatură și ajunse în curând membru al tribunalului suprem în Cincinatti. Președintele Harrison îl numi la 1890 judecător federal. La 1896 fu numit profesor și decan al facultăței juridice la universitatea din Cincinatti, iar la 1900 președintele Harrison îl numi președinte al comisiunea Filipinelor’și apoi prim guvernator al coloniei Filipine. La 1904 fu numit ministru de rezbel. După Roosevelt el este considerat ca cel mai distins barbat de Stat. Președintele Roosevelt când a primit știrea despre candidatura lui Taft, a zis : Intr’adevăr trebue să fie țara felicitată pentru aceasta. Cunosc pe Taft de mulți ani și pun un deosebit preț pe el, deoarece în tot timpul cât am lucrat împreună, am desvoltat o activitate "pentru același scop și ideal. Nu’cred că se poate găsi în țara întreagă un bărbat care să fie atât de bine pregătit pentru oficiul de președinte. El nu numai că este liber de orice frică și de orice interese particulare, și un bărbat cu sentimente france, dar posedă o cunoștință exactă despre aceea ce are nevoe națiunea in afară și înlăuntru și se bucură de cele mai vii simpatii între bunii săi concetățeni». D. N. T. Ionescu, șeful biuroului statisticei de la direcția generală sanitară, inspirat de sezonul acesta al sinuciderilor prin care trecem, a avut fericita idee de a alcătui o statistică a sinuciderilor în România, pe anii 1903- 907. Statistica aceasta e prea interesantă și prea de actualitate ca să nu o aducem la cunoștința cititorilor noștri. Statistica d-lui N. T. Ionescu se referă numai la orașele reședințe de județe, cari prezintă un interes mai mare. De altfel, se știe că decesele nu sunt verificate de medici decât în comunele urbane. In cei cinci ani din urmă și-au curmat zilele, in cele 32 orașe capitale de județ, 739 persoane, ceea ce face în mijlociu 148 inși pe an, sau 3 sinucigași la 20.000 locuitori, populația stabilă a acelor orașe fiind de 980.000 suflete. In aceeași perioadă de cinci ani s’au sinucis in București 230 indivizi, ceea ce face 46 pe fiecare an. La Iași, în cinci ani, s’au sinucis 67 persoane, la Craiova 50, la Brăila 45, la Galați 47, la Ploești 30, la Constanța, la Focșani 15, la Buzău și la Caracal câte 14, la Botoșani 16, la Bacău 16, la T.Severin 13, la Tulcea 10, la Piatra- N. 12, la Călărași 12, etc. Orașul cel mai fericit în această privință e Slatina, care n’a dat decâte un singur sinucigaș în anul 1903. Sinuciderile sporesc, în aceiași proporție cu creșterea populației. Afară de aceasta din datele statistice se poate deduce că numărul sinuciderilor crește simțitor după fiecare ciclu de cinci ani. Astfel in anul 1903 prin care se încheia un ciclu de 5 ani, numărul sinuciderilor în Capitală a fost 62. Din contră în 1904, cu care se începe ciclul cel nou, sinuciderile au scăzut la 38. In anul următor au fost 34 sinucideri, în 1906 au fost 42, în 1907, 54 iar anul curent, cu care se înplinește ciclul, după calculele făcute, se va încheia cu peste o sută de cașuri. Am spus la începutul acestui articol că marile călduri sunt cele mai prielnice spre a împinge la sinucidere. Intr’adevăr cele 739 de sinucideri întâmplate in ultimii cinci ani, repartizate pe luni, se prezintă în modul următor : 44 în Ianuarie, 48 în Februarie, 71 in Martie, 56 in Aprilie, 81 în Masă, 80 în Iunie, 68 in Iunie, după care sinuciderile merg descrescând in măsură ce se răcorește timpul. In ce privește sexul sinucigașilor, statistica arată că bărbații dau cu mult mai multe victime ca femeile. Astfel din cei 159 sinucigași care și-au curmat viața în anul expirat, 123 au fost bărbați și numai 36 femei. După vârstă contingentul cel mai mare îl dau persoanele în etate de 20—40 ani și anume 43,2 la sută. După religie, din o sută de sinucigași 84.2 sunt ortodocși, 8.8 de alte rituri creștine,0.7 mahometani și 6.3 mozaici, iar după profesii, meseriașii sunt în capul listei cu un contingent de 20.8 la sută. Celelalte profesii sunt reprezentate pe lista sinucigașilor în modul următor: agricultori 3.7, la sută, muncitori 12, militari 15.2, funcționarii publici 8.8, comercianți 3.7, profesiunile libere 8.8, servitori 5, fără profesie între cari se numără și rentierii, 22 la sută. Statisticile, din nefericire, nu precizează și cauzele cari au dedeterminat pe toate persoanele acelea să-și curme firul vieței. E cert insă că în primul rând vin boalele cronice și incurabile cari influențează asupra sistemului nervos și duc la desperare, ca neurastenia, alcoolizam, sifilisul și pelagra, apoi greutățile de tot felul ale vieței care apasă din ce in ce mai mult și apoi nu trebue să uităm și amorul, amorul nenorocit, fără de speranță, care de asemenea seceră multe vieți tinere. Și es Ifonlle tmacuois a&si dragora de 20 C ° L Poimâine se pun în circulație noune bancnote austro-ungare de 20 coroane,, cari in privința coloarei seamănă cu cele de 10 cor. După dimensiuni sunt mai late ca cele de până acum. Ele se compun de ambele părți din trei chipuri, cari nu stau în legătură unul cu altul. In mijloc sa află deasupra rndicărei valoarei, un cap ideal de femee ghilotinată și adică capul de pe partea textului german se deosibește de cei de pe partea ungară ; capul german este verde, iar cel ungar roșu. Comun au ambele note pa partea stângă un frumos cap de față ea face, în ghiioșare albastră. Pe partea austriacă se află vulturul imperiului, iar pe partea ungară steaua ungară. Bancnota este imprejmuită de o cadra roșie, albastră și verde, în colțurile căreia se află cifra «20». KEjjgșassss ® WBfflMMIBUIM!. .na HKiaBMaBI ......... ■—Tt»TOSgg>«S>» Schiorile în tobia Cardurile tropicale ale verei sunt cele mai periculoase pentru cei dispuși, dintr’o pricină sau alta, să-și pună capăt vieței. E științific este dovedit că creerul, congestionat de căldură, împinge mai mult decât oricând pe individ la acte nechibzuite. Și intr’adevăr, care din noi, călcând pe asfaltul ce se moaie sub picioare de căldura dogoritoare a soarelui, nu blestemă ziua in care s'a născut, mai ales când curajul său nu e susținut de perspectiva unei călătorii pe mare sau a unei delicioase vilegiaturi la munte. SCANDALUL din Hala da Wester'i Șeful serviciului de desinfectare al Capitalei voind să facă desinectarea unor obiecte din hală, este bătut împreună cu oamenii săi de serviciu.. Alaltăeri s’a petrecut un mare scandal în hala de vechituri din calea Văcărești. Iată informațiunile ce am căpătat de la locul competent: 0 anonimă. — Obiecte netress infectate în hala D. dr. Miron, medic comunal, primește acum 3 zile o anonimă prin care i se face cunoscut că in hala de vechituri, la No. 3, se află în pod depozitate un mare număr de obiecte : saltele, perne, covoare, etc., cari nefiind desinfectate, pot fi un focar de molipsire. Imediat d. dr. Miron face o anchetă în hală și constată un adevăr că negustorii Zaharia Wexler, N. Braunstein, Iancu Rosenstein, Pascu Finkelstein și Gilner, posedă numeroase obiecte cari nu au trecut prin etupa de desinfectare a Primăriei. ■ Pe baza acestor constatări, d. dr. Orleanu, medicul șef al Capitalei, dă ordin d-l ui dr. Pecrovan, șeful serviciului de desinfectare, ca imediat să desinfecteze toate obiectele ce n’au trecut prin etuvă. Trebue știut că obiectele care trec prin etuvă sunt însemnate cu o ștampilă roșie, așa că ușor se pot constata cele cari nu sunt desinfectate. Perechivi Sia.—Scandalul In urma ordinului primit, d. Petrovan se prezintă alaltă ori seară, pe la orele 7, în hală spre a-șî împlini datoria. D-sa rugă lumea străină să părăsească hala, iar negustorii interesați în cauză au fost lăsați înăuntru. Pentru a preîntâmpina vreo aglomerare ce ar fi putut împiedica căutarea obiectelor nedesinfectate precum și desinfectarea lor, d. dr. Petrovan a postat la poarta din Calea Văcărești pe un servitor, Ștefan Corbu, iar la poarta din Calea Călărași un sergent de oraș, cu ordin de a nu lăsa pe nimeni să pătrundă înăuntru. Pe când făcea percheziție la năvălia cu No. 3, audea un zgomot la poarta din Calea Văcărești. Erau vre-o treizeci de ielalî, cari deși nu erau negustori din hală, după cum declară portarul halei, doreau totuși să pătrundă înăuntru. Acestui incident nu i se dădu insă nici o importanță, până când sosi un negustor din baia care începu să vocifereze să fie lăsat înăuntru spre a vedea ce se face cu lucrurile. Rănire gravit.—Lovirea d-lui dr. Iehovan Servitorul Ștefan Corbu, un tînăr de 21 ani, postat, la poartă, conform ordinului se opuse la intrarea lui. Negustorul înfuriat se repezi atunci asupra servitorului și dându-i câteva lovituri, îl trânti cu capul de o șifonieră, lăsându-l în nesimțire. Văzând acest scandal, intervine imediat d. dr. Petrovan și secretarul d-sale d. Ion Lăzărescu, care sunt însă primiți cu o pieae de pumni din partea reialilor și negustorilor ce se adunaseră in mare număr. Sergentul postat la cealaltă poartă intervine și el și isbutește oarecum să liniștească spiritele. In acest timp d. dr. Petrovan cu mare greutate, făcându-i respirație artificială, isbutește să aducă un simțiri pe servitor. Comisariatul respectiv fiind înștiințat de cele petrecute, sosește imediat d. comisar Mișu Capeleanu, împreună cu un d. subcomisar. Grație acestora, d. dr. Petrovan a continuat să facă perchiziția și să adune un camion întreg de obiecte ce au fost duse la desinfectare. In urmă cazul s’a anchetat la comisariat. Ancheta continuă. simiSIu Erufg 1 — Prin poștă — ,*. Din Londra se anunță că peste 400 de membrii ai Parlamentului s’au pronunțat în favoarea reducerea tarifelor telegrafice și poștale între Anglia și Franța, în vederea strângerea relațiunilor economice dintre cele două țări. La 16 iunie fostul ministru italian Nași, împlinindu-și pedeapsa la care a fost condamnat de înalta Curte, va fi pus in libertate. Fostul ministru a anunțat prietenilor că se va stabili definitiv la Trapani (Sicilia), unde i se pregătește o primire triumfală.„’Curtea cu jurați din Lisgnitz (Germania) a condamnat la moarte pe pădurarul Kozio, care a asasinat și jefuit pe servitorul Altmann. ... Mai multe ziare din Budapesta anunță că ministrul de justiție Günther iși va da demisia. Iosef Madarasz, cunoscutul om politic maghiar, ișî va serba zilele aceste jubileul de 60 de ani de când este neîntrerupt deputat în Cameră. O bandă de 300 greci sub comanda lui Toma Rimmano a atacat satul Vișeni (județul Gabroria) ucizând mai mulți săteni și femei bulgare și arzând mai multe case. Produce mare sensație in cercurile din Sofia că acest șef de bandă a fost decorat de regele Serbiei. Din New-York se anunță cu data de 18 Iunie : Când a plecat de aici vaporul «Potsdam» spre Europa, s’a născut o mare agitație între mulțime cam de o mie de oameni, căci din cauză că vaporul era plin au trebuit să rămână pe dinafară împreună cu ceilalți emigranți. Mulți s’au încercat ca să se urce cu forța in vapor, dar au fost respinși de poliție,care cu multă muncă a putut restabili ordinea. „A Ziarele bulgărești spun că înainte de deschiderea Scusteinei, Paska ar fi ținut un discurs relativ la relațiile sârbo-bulgare, numind ne Bulgari, vecini neîmpăcați. Presa bulgărească vede în aceasta un Început de conflict care ar putea duce la un razboiu.„ Escadra ce va sosi in porturile Burgas și Varna, a primit ordin să salute pe perechea ducală de Coburg. Vasele ce compun escadra sunt: «Sinop» (construit 1887), «12 Apostoli» (1890), »Pobedonosțev» (1893), «Rostislav» (1896) și fostul «Ennaz Potemkin», faimos prin aventura sa în apele românești. Din Cristiania se anunță că majoritatea comitetului constituțional s’a declarat pentru o schimbare a dispozițiunilor fundamentale prin care este stabilit că Storthlingul trebue să aleagă un nou rege, dacă se stinge actuala dinastie. Comitetul constituțional dorește ca această dispoziție să fie ștearsă pentru ca Storthingul să aibă pentru acest scop deplină mână liberă. Din partea conservatoare este considerată aceasta ca o lipsă de tact și o nemaipomenită nerealitate ca în timpul vieței regelui și sub o monarhie constituțională să se stabilească monarhia ca un așezămlnt interimistic.J Cuptoarele de la «Bursa muncei» — 17?1î ilustrația — In numărul nostru 143, dela 27 Maiü, dând seamă de serbarea pentru a 6-a aniversare a «Bursei muncei», am spus că cu prilejul acela au fost Încercate în fața publicului niște cuptoare sistematice, construite de d. C. Angelescu, mecanic. Ilustrația noastră înfățișează aceste cuptoare. EXPOZIȚIA de țesături și broderii naționale Foarte multă lume a vizitat ieri expoziția de la Ateneu organizată de d-na Elena Balaban, directoarea școalei și atelierului de sericicultură din str. Vămoi. De o parte produsele școalei și atelierului d-nei Balaban, neobosita directoare, pe de altă parte minunatele broderii cu motive naționale ale elevelor azilului „Elena-Doamna“, făceau ca expoziția să aibă un succes neîntrecut. Dispositivul expoziției aste în totul deosebit și cu mult gust artistic tăcut. Se vede în totul o mână de artist. In secția d-nei Balaban văd țesături fine de borangic și mătase de o finețe neîntrecută, cari au fost prezintate Reginei Angliei și doamnelor din înalta aristocrație franceză ; e o gamă întreagă de culori cari iți ating in mod plăcut vederile ; bleul și portocaliu se evidențiază cu un ton cum rar se întâlnește. D-na Balaban a smuls admirația străinătățea cu aceste lucrări și a atras comenzi până și din America. Mai sunt și țesături foarte fine de borangic pentru veste bărbătești sauprețuri ieftine; rochii conferminate din mătase fină ,pentru A. S. R. Principesa Mana; apoi remarc colecția de gogoși de gândaci de mătase verzi, alba, galbene și portocalii; colecția de arniciuri pentru țesut, etc. Un razboiu funcționează chiar în sala de expoziție. Se mai văd, în miniatură toate mașinele din atelierul de sericicultură, întrebuințate pentru preparat gogoșiie și filat borangicul. Merită de asemeni cea mai mare atențiune colecția de suveici, spete și ițe de metal, oferite în mod gratuit școalei,de o casă din Lomnitz (Boemia). D-na Balaban a realizat progrese remarcabile cu țesăturile fine de mătase și borangic. Școala și atelierul de sericicultură sunt menite a ajunge la o mare înflorire. Elevele de la azi expun de asemeni o serie de galoane brodate cu motive vechi românești, de o maestrie rară. O voaletă pentru M. S. Regina, batiste fine și tot felul de articole brodate atrag atenția vădit impresionată a vizitatorilor. O umbreluță model din Ardeal, brodată, este frumos expusă pe o etajeră in primul plan. Părăsind expoziția, rămâi incă in admirație, neștiind ce să apreciezi mai mult: talentul acelor mânuțe cari au cusut broderiile și au țesut mătasea bogată, sau gustul acelora cari au conceput modelele ? Expoziția de la ateneu ar trebui să fie un puternic imbold la lucru pentru fete, de a se deda acestor lucrări de neîntrecută frumusețe și gust artistic, și cari reprezintă brățara prețioasă a celei mai fine îndemânări. Mar. Ciclonul din Giurgiu (Noul amănunte) (Prin poștă de la coresp. nostru, particular) Giurgiu. 8.—Din cauză că firele telefonice sunt rupte în județ n’au sosit încă rapoarte asupra ravagiilor făcute de ciclonul de aseară. Azi după amiazi de abia, d. inspector comunal Bălănescu al plășei Argeș, comunică următoarele : La Bălăria și Popești aseară pe la orele 7, mare furtună a distrus și a desvelit case. A căzut și grindină fără să cauzeze vre-o stricăciune. La Letca nouă a dezvelit case și pomii au fost aruncați la distanțe considerabile. Deasemeni la Letca veche, Rușii lui Assan și Sinaipa. La Bila Călineasca a căzut grindină distrugând cu desăvârșire viile, tutunuri și parte din semănături. Pagubele nu se cunosc La Pingăleni au fost dezvelite mai multe case, între cari și a învățătorului Mihalcea. Alte două case au fost dărâmate complect. Și aci a căzut grindină. Pagubele nu se cunosc. La Ghimpați furtuna a desvelit biserica și o parte din case, grindina căzută aci a cauzat stricăciuni porumburilor sătenilor. Comunicația telefonică cu Merenii de Sus, Crevenicu, Rădulești este întreruptă. Secretarul comunei Tămășești raportează că și în aceste două comune,furtuna a fost violentă. La Nebuna Velea a căzut grindină, pe jumătate din locurile cu porumb ale sătenilor a plouat foarte bine de la 7 până la 9 seara. proprietarilor și arendașilor din jud.’ Ilfov dri dimineață, la orele 1i, s'a ținut în sala berăriei Carpațî, întrunirea proprietarilor și arendașilor din jud. Ilfov, sub președinția d-lui Petre Millo. Cel dintâi care ia cuvântul e d. inginer Mironescu, directorul școalei de poduri și șosele, arătând rezultatul demersurilor ce a făcut comisiunea aleasă la întrunirea trecută, pe lângă consiliul agricol și pe lângă d. Anton Carp, ministrul agriculturei. D-sa spune că d. Procopie Dumitrescu s’a prezentat împreună cu cei 1’alțî membri d-lui Th. Rosetti, președintele consiliului superior agricol, căruia i-a cerut să aprobe lucrarea făcută de comisia regională a jud. Ilfov, prezentându-i în același timp un memoriu, prin care arăta că prețurile stabilite de consiliul superior agricol sunt astfel făcute, incât jicnesc pe proprietari in interesele lor legitime. Spune mai departe că d. Th. Rosetti i-a ascultat cu multă atenție, însă Ie-a spus că proprietarii n’au arătat ce vor și că lucrările comisiei regionale, după raportul d-lui consilier Bagdat, sunt contrarii spiritului legal. D. Rosetti a făcut apel la patriotismul agricultorilor rugându-i să caute a se liniști deocamdată, până la anul, când se vor revizui prețurile ce s’au făcut și se vor schimba dacă se va vedea că sunt greșite. Lucrarea pe care consiliul superior agricol a făcut-o într'un timp așa de scurt, este o lucrare întinsă și nu se poate să fie fără greșeli. D. Mironescu spune că s’au mai prezentat și d-lui Anton Carp, care le-a spus că de ce n’au făcut nici o cerere consiliului agricol superior. D. dr. Râmniceascu spune că consiliul agricol superior, după credința d-sale, intenționat vrea deprecierea proprietăței, căci nu este admisibil ca cei din consiliu, cari sunt agricultori, să nu știe ce fac, trecând prinri itifcățile comisiei regionale care ar îninti Cercetări in mod amănunțit la fiertarul proprietar, arendaș și țăran. Intențiunea celor cinci membri din consiliul este de a deposeda pe proprietarii de moșii, căci prin ziare s'a spus că cui iîu’i place ceia ce stabilește consiliul agricol superior, să 'Și vânza moșia și să plece. Din această amenințare se vede cât de colo că consiliul agricol superior stabilește prețurile în vedere ca moșiile să fie cumpărate iefton de Casa rurală. Să nu ne lăsăm să fim induși in eroare, căci tăria noastră e că nu se poate aplica legea din cauza consiliului agricol superior, care nu va putea să constitue islazurile fără avizul comisiei regionale. Să căutăm și noi a ne impune consiliului agricol realegând mereu pe aceiași membri în comisia regională, cari au lucrat în mod cât se poate de conștient. D. C. I. Stoicescu aprobă lucrarea comisiei regionale, care e foarte dreaptă și spune că consiliul agricol superior nu putea să treacă peste această lucrare intrucât ea nu a fost contestată de nimeni. Consiliul n’are dreptul de a strica lucrarea comisiei 53 mkmktrik MARE ROMAN — de — UzinAft srico «3.® PARTEA A DOUA Y Consecințele Acesta din urmă însă, nu și-ar fi cedat, postul pentru tot aurul din lume; era așa de devotat lui Silvio, ca un cățel. E adevărat că de-abia atunci învățase să-l cunoască, pentru că înainte , nu avusese ocazie să fie în relațiuni cu dînsul, i se spusese că merită să fie urît de el căci era prea mândru și voia să umilească pe toți și el, ca un adevărat prost și încrezător, crezuse fără să cerceteze adevărul. Acum însă nimeni nu ar fi putut să-l înșele în ce privea pe Silvio. Știa cât era de bun și gata a face bine chiar și acelora cari de multe ori îl insulase. El auzise plângându-se de Ascanio, dar îi era milă de femeia și de copiii lui cari erau nevinovați. Era dispus, să’și ea asupra lui toată vina numai ca să facă pe patron să nu mai aibă ură contra acelor ce organizaseră lupta. — Cât pentru mine, zise Silvio, într’o zi când intrase in convalescență, sunt gata să mă sacrific, mă voiu duce în altă parte să caut de lucru, dacă aceasta e dorința d-lui Alboni; voiu pleca cu durere din această casă, dar nu mă voiu codi nici un minut, dacă aș putea salva cu plecarea mea patru sau cinci familii de la ruină. — Dacă d-ta pleci eu te voiu urma, zise Nanni cu căldură, oricare ar fi soarta d-tale nu te voi lăsa niciodată, în jur, și când vei avea nevoe de un braț solid pentru a te rezema, să recurgi la mine. Boala lui Silvio dură mai bine de o săptămână. Rana, care dacă ar fi fost puțin mai adâncă i-ar fi luat viața, era de acela care se vindecă repede începuse să se dea jos din pat, și în acea zi șezuse de vorbă cu Nanni. D. Alboni veni chiar în acea zi să’l viziteze. Patronul nu’l văzuse din primele momente când fusese lovit, nu mai venise până aluna pentru ca să nu aibă nici o explicație cu bolnavul. Industriașul intră deodată, pe când Nannieșise puțin din cameră. — îmi pare bine că te văd în picioare, zise el silind pe convalescent gastea pe jeț. Nu mai simți nici un rău? — Nu, răspunse Silvio, nu simt decât puțină slăbiciune, dar va dispare curind. — Îmi pare foarte bine, reluă Alboni, poți să’ți spui că m’a costat mult ceea ce s’a întâmplat, mai cu seamă că mă așteptam de la d-ta, care ești educat, să ai altă purtare. Silvio plecă capul întristat. — Așa e, aveți dreptate, zise el. Și nu putu să mai urmeze. — Ești foarte vinovat, zise cellalt, o vină pentru care nu găsesc cuvinte să’ți fac destule observații; urăsc certurile, și întotdeauna am concediat imediat pe cei ce se certau. Starea în care te aflai m'a făcut să tac; eu sunt sever, dar nu sunt neuman, nici nedrept. Ascanio a plecat deja. D. Alboni se întrerupse, văzând paliditatea lui Silvio, mâinile tinărului păreau de ceară și tremurați. — Vom pleca și eu, zise el cu vocea stinsă, lucrul e drept , îmi dați voe însă să cer iertarea pentru ceil’alți, pentru sărmanul Nanni mai cu seamă. Este o inimă de aur. De altfel, plecând eu, liniștea va reveni în fabrică. Fu un minut de tăcere după aceste vorbe ; ușa de la camera lui Silvio se deschise, lucrătorul și patronul se întoarse spre ușă, îl văzură pe Alice cu un coșuleț in mână. — Ce cauți aci? zise brusc tatăl &i, sculându-se în picioare. Silvio se sculase și el în picioare și sta intr'o atitudine tristă și respectuoasă. — Am aflat, că venise și aci spre a vedea pe Andreea și am venit și ea, zise copila înaintând. Nu am vizitat până acum, căci mă temeam să nu l descurajez ; m’am interesat insă mereu de el prin mijlocirea lui Nanni, și astăzi i-am adus câte ceva de mâncare, ca să poată indura convalescența. Puse coșulețul pe meseioară și apoi zise cu grație . — Ce faci Andreea ? Ești foarte palid, iai închipuese !că tatăl meu nu o să te lase să le duci numaidecât la lucru. — Nu, d-șoară, răspunse Silvio, nu voii lucra așa de repede, pentru că am să plec. — Să pleci ? exclamă Alice privind pe Silvio, și pe tatăl său. Și apoi reluă după un minut cu un accent cam smparat. — Ah! tată draga, este imposibil. — Când i-am spus să pleci ? iî zise d. Alboni, supăra!.. Sunt nemulțumit de ce s'a întâmplat, nu am poate dreptul de a ți-o spune ? — Oh ! de mii de ori, răspunse Silvio, căruia o roșeață vie i se urcase în obraz. Eu înțelesesem că... ■— Ești un prost! iarăși m’a! supărat, zise industriașul. Aceia ce vroiam să spun e că,nu voesc să mai fie certuri în casa mea, de nici un fel, ai înțeles ? Acum ne-am înțeles. Caută de te însănătoșează și când vei fi ca mai nainte vei relua lucru. Alice are dreptate, deci urmează sfaturile ei. Silvio nu găsi cuvinte să mulțumească d-șoareî pentru atâta bunătate, dar d. Alboni termină iute vorba, luând brațul fiicei sale ,și intreptându-se spre ușă. — Haide, fata mea, să lăsăm pe Andreea în liniște, știm că este relativ bine, și putem să fim liniștiți. Adio, tinere, caută de te îngrijește. — La revedere, Andreea, zise copila întorcându-se îndărăt cu un scris gentil. Gândește-te să te faci bine, și dacă ai trebuință da ceva adu-ți aminte de mine. Ea eși cu tatăl său. Silvio ramase câtva timp în picioare în mijlocul camerei privind ușa pe unde ea dispăruse. Recăzu în fine pe scaun, esclamând cu o disperată amărăciune: — E un înger, și eu sunt cel mai nenorocit dintre oameni. VI .lully Gâteva zile după evenimentele povestite până acum, mătuși Eleonora era triatilă pe canapeaua din salonul de jos. Ușa cu geamuri care da in grădină era închisa, pentru că toamna venise, și un aer rece pătrundea, in casă, și cădeau primele foi ale pomilor îngălbenite. Lângă fereastră ședea Alice brodând , bătrână guvernantă sta lângă ea lucrând la un ciorap,, și Milly ședea culcată pe coada rochii stăpânei sale. Tăcere se făcuse de mult la cameră ; in fine mătușa Eleonora rupse tăcerea cu aceste vorbe, adresate atât nepoatei sale cât și guvernantei. (Ya unna)