Universul, iunie 1908 (Anul 26, nr. 148-177)

1908-06-10 / nr. 157

AK­UL XXVI.­No. 157.—Marți 10 Iunie 1008 r­ X 5 bani in România.—10 bani In străinătate -CV ia­r Fondator­i LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA ^ REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 11, Strada Brezoianu 11, București — Cuptoarele de pâine de­ la «Bursa Mancei».—(Vezi explicația) 3SPS3( as@@un Calend­ar pe anul 1908 Ortodox Luni, 9 Iunie.— Sf. Kiril Archie­­piscopul Catolic Luni, 22 Iunie.—Paulina Răsar, soarelui 4.33. Apusul 8.02 «Universul» are următoa­rele linii telefonice: Administrația.................... 6/62 Redacția..................................1288 Comunicări cu străinătatea 20/56 București. 9 Iunie SINDICATUL ARTIȘTILOR Am anunțat la timp alcătui­rea «Sindicatului artiștilor dra­matici și lirici din România» și am publicat diferite comu­nicări din partea comitetului din care reese că sindicatul se organizează. Că era firesc să se constitue o asemenea societate, în timpul nostru când toate breslele se organizează spre a-și îngriji mai bine interesele, nu încape îndoială. Artiștii dr­amatici și lirici au și ei, diferite interese materiale și morale, mai ales morale, pe cari l­e vor apăra mai bine îm­­preunându-și puterile. D&< aceea, aprobând pasul ce l-atr­ificat, vom căuta să facem cât mai cunoscut scopul ce l-au avut în vedere sindicându-se. Art. 3 al statutelor ne spune că scopul urmărit este : A studia, a propune și a stă­rui să se aducă la îndeplinire reformele și măsurile necesare pentru ridicarea prestigiului pxoral și îmbunătățirea stării materiale a artiștilor. A stabili o ordine și o legi­timitate a membrilor, liberân­­du-le cărți de recunoaștere. A propaga cunoștințele și în­­vățămîntul special prin cursuri, conferințe, publicațiuni, creare de biblioteci, etc. A servi ca intermediar la an­gajamentele membrilor, ve­­glijând la respectarea drepturi­lor și îndeplinirea obligațiunilor A judeca asupra diferendelor dintre membri precum și asu­pra neînțelegerilor dintre aceș­tia și directorii de teatre făcînd parte din sindicat. A înființa asociațiuni teatrale făcând parte din sindicat. A înființa asociațiuni teatrale regionale , a construi și a stă­rui să se construiască teatre în orașele din țară ; a procura sau­ înlesni mijloace de studii mai înaintate în țară sau în străi­nătate ; a forma­t un repertoriu de piese cu caracter educativ, moral și patriotic, îndemnând pe autori la scriere de piese o­­riginale și asigurându-le drep­turile lor. A creia un fond de ajutoare în caz de lipsă de lucru, boală, accidente, precum și ajutoare văduvelor­ și copiilor. A institui o casă de econo­mie și împrumut. A înființa o casă de retragere și un fond de pensiuni pentru artiștii îmbătrâniți lipsiți de mijloace sau deveniți infirmi în timpul profesării. Toate aceste țeluri sunt fru­moase și foarte folositoare; a­­tingerea lor va înălța situațiu­nea artiștilor și va contribui prin aceasta la propășirea artei. Felicitând pe artiști pentru înjghebarea sindicatului, urăm conducătorilor lui spor la muncă pe întinsul câmp de activitate ce șî-au­ croit. grosiifra © oprit* de Edmondo de Amicis Apropiatele vacanțe școlare fac a fi de interes rîndurile de mai jos, una din cuvîntările către copil ale lui de Amicis, marele scriitor italian, care ca nimeni altul a știut să găsească drumul către sufletele copilărești. Cuvîntarea de mai jos e rostită cu prilejul unei împărțiri de premii la elevii școalelor primare din Turin *­ Ce vă pot spune eu dacă sili aceea ce vi se spune în fie­care an, aceea ce toți, acasă și la școală, vă spun, și ceea ce de veacuri se spune copii­lor din ori-ce țară ? Vi se spune , — învățați, — vi se spuneFiți buni. Și acesta este vecinicul refren ce vă sună la urechi. Și este așa, pentru că nu sunt alte cuvinte cari să spună mai bine și mai scurt tot ce trebue să faceți pen­tru binele vostru și tot ce lumea vrea de la voi pentru binele tuturor. Vi se spune : învățați, de ce ?/­Pen­tru că vârsta voastră e vârsta fericită și rodnică în care mintea își ia prima al formă, și în care mai ușor tot ce intră în inteligență se coboară și se întipărește un suflet pentru toată viața. Vi se spune :—învățați—pentru că puteți cuceri sau spori în anii aceș­tia iuțeala înțelegere­, puterea me­moriei și arta de a vă exprima gân­dul, cu o sforțare de voință nease­muit mai ușoară decât aceea pe care, spre a obține un rod mult mai mic, ar trebui să o faceți în anii viitori, învățați—vi se spune, pentru că toate cunoștințele ce se întipăresc a­­cum in creerul vostru sunt ca urzeala pe care va trebui să ț­eseți mai târziu­ pânza studiilor superioare, și dacă e slabă și rară urzeala, nu ese nici deasă nici rezistentă pânza ; pentru că iubirea veselă a școalei în copi­lărie produce acea ardoare pentru stu­diu în tinerețe, care devine cult pentru știință la virsta matură, pentru că aceștia sunt anii ce nu se mai în­torc, în care voi vă rînduițî înși­vă viitorul, pentru că calea lumei nu e alta de­cât cărarea lărgită a școalei și omul merge aproape tot­deauna cu același pas cu care și-a început drumul. Vi se spune :—învățați—în sfîrșit, pentru că* primele învățături, cărora nu le prețuiți acum toată importanța și nu le simțiți toată bunătatea, sunt impresiile primelor citiri, primele bune năzuinți ale gândului, primele izbînzî ale voinței, sunt acele care pregătesc în copil pe lucrătorii exem­plari, pe funcționarii folositori, pe părinții educatori, pe cugetătorii în­țelepți, pe cetățenii merituoși, ca a­­cele mici sămințe împrăștiate și a­­proape pierdute în pămint, cari fug privirea noastre, dar aduc cu timpul lanurile de aur cari sunt splendoarea și bogăția națiune!. Iată de ce să spunem mereu în­vățați.—Și vă mai spunem : fiți buni pentru că cultura intelectuală neîn­soțită de bunătate nu este de­cât o manta frumoasă aruncată pe egoism și orgoliu, nu e de­cât ceva gol și mort, ca acele armuri strălucitoare de prin muzee, din care lipsește su­fletul și corpul cavalerului. Un mare scriitor din vremurile noastre, care a umplut lumea cu nu­mele său, rezumându-și lunga lui viață de optzeci și patru de ani, după ce a reamintit pe regii și împărații, marii bărbați de știință și de­ Stat. *) Toate cuvîntările lui Edmondo de Amicis „Pentru copil“, vor apare zi­lele­­ acestea în „Biblioteca pentru toți“, traduse de redactorul nostru d. Alec­­sandrescu-Dorna, generalii, artiștii, lucrătorii, toți oa­­menii de ori­ce treaptă și ori­ce sân­ge cari îl vizitase casa, închee cu a­­ceste cuvinte, cari sunt ca testamen­tul înțelepciunea lui : „După ce am văzut trecând toată lumea aceasta pe dinaintea mea, re­cunoscut că este sub cer un singur lucru în fața căruia trebue să ne În­chinăm, geniul , că este un singur lucru în fața căruia trebue să înge­­nuchem, bunătatea“. E a rostit sentința aceasta cu pu­țin înainte de a muri, într’unul din acele momente in care omul simte și spune adevărul ; el, omul de geniu, a pus deasupra geniului bunătatea. Pentru că intre virtuțile inimei și ale minței, bunătatea este aceea ce între planete e soarele, care se scaldă și le luminează pe toate ; pentru că e forță, drăgălășie, milă, consolare, iertare ; pentru că e muma corectitudine­, ab­negației și curagiului, nefiind adevă­rat curagiu de­cât acela care derivă din noblețe sufletească și nefiind cu adevărat nobil de­cât cel ce e bun. Iată de ea vă repetăm mereu :— Fiți buni,—chiar știind că nici cel mai buni dintre voi nu sunt in stare să înțeleagă­­ oaia mărimea binelui ce poate face în jurul ei bunătatea copiilor. Gândiți-vă. Bunătatea voastră în­seamnă învățătorul care învață cu mai mare bună-voință, tatăl vostru care lucrează mai mulțumit, mama voastră care își face datoria surîzînd, înseamnă lipsurile și nenorocirile, în­durate de famile cu mai multă seni­nătate și cu mai multă statornicie , înseamnă durerea ultimului adio al acelora cari vă iubesc, amestecat cu cel mai dulce din sentimentele ome­nești, la gândul că copiii lor, când vor rămâne singuri pe pământ, dacă nu vor fi norocoși, vor fi cel puțin iubiți, pentru că vor fi buni. Bunătatea voastră ,e demnitatea și grația școalei, concordia și surîsul casei, binecuvîntarea vieței și morței celor ce muncesc și sufere pentru noi. Iată de ce vă repetăm de mii de ori:—învățați, fiți buni. Și vă o mai repetăm pentru că, ori de câte ori ne revine în minte frumosul timp în care eram copii ca voi, amin­tirea că am risipit anii prețioși, că am fost ingrați cu un învățător bun, sau îngâmfați și cruzi cu un tovarăș nefericit, că cu risipa și cu cruzi­mea noastră aia, făcut’ pe muma noastră să plângă și să roșească, și astăzi, după atâta vreme, in mijlocul atâtor alte gânduri și amărăciuni, amintirea aceea e ca o atingere ce ne rănește în fibrele cele mai deli­cate ale inimei, și vrem ca inimile copiilor noștri să nu sîngereze nici­odată de aceste răni. Vă recomandăm deci munca și bunătatea nu numai pentru că sunt primele datorii omenești, nu numai pentru binele familiilor voastre și pentru cel al semenilor voștri ci pentru că bunătatea și munca sunt unelte de noroc, ci pentru ca viața voastră să fie scutită de plân­­sete și remușcări, pentru ca să fiți într’o zi mai fericiți, mai mulțumiți de conștiința voastră și deci mai ve­seli muncitori, mai senin pregătiți la încercările nefericite­, mai merituos respectat­ și iubiți de cum suntem­ noi. Da, noi vrem să creșteți mai buni, mai culți, maî drepți, maî mă­­rinimoșî ca noî și pentru aceasta e­­ducația voastră e cea mai sacră din grijile noastre și viitorul vostru cea mai sfântă speranță a noastră. Lăsați-ne deci să repetăm neîncetat sfaturile aceste ce răsună în inima noastră ca un ecou al copilăriei noas­tre îndepărtate și ne fac bine chiar și nouă, în momentul când vi le dăm, învățați cu bună­voință, venerați-vă părinții, iubiți-vă învățătorii, respec­­teți școala, cinstiți munca ; năbușiți în fundul sufletelor voastre gentile, de cuip se ivesc, mândria necugetată și urâtă care se întemeiază pe privi­., legiile averei, nu invidiați de­cât su­fletele mari, nu vă legați de­cât de inimile frumoase; disprețuiți, urâți lenea, egoismul, corupția și nedrep­tatea la ori­ce înălțime s’ar afla și cu ori­ce mască s’ar acoperi. Începeți de pe acum între voi a fi apărătorii celor slabi și prietenii celor nefericiți și iubiți-vă ca frații, pentru ca frați sunteți de trei ori, în mica familie a școalei, în marea familie a patriei și în cea imensă a omenirei, pe care trebue să o adunăm întreagă în am­ploarea generoasă a speranței și iu­bi­rii.­Și acum întoarceți-vă la lucru. Săi se întoarcă cei ce aț obținut premiul cu acel sentiment de modestie care e cea mai bună dovadă că l’au me­ritat ; să meargă acel cari de și au învățat nu l-au obținut, în țăritî de gândul că cea mai înaltă răsplată a meritului este în liniștita satisfacere a conștiinței, nu în bucuria tulbure a ambiției; și acel cari n’au făcut tot ce trebuiau, să iasă de aci cu ho­tărârea veselă și puternică de a recâș­tiga timpul pierdut, încurajați de a­­ceastă siguranță , că chiar în inteli­gențele ce par mai puțin favorizate de natură e tot­deauna câte o facul­tate singuratică, ca o schintee as­cunsă, care mai curând sau mai târ­­ziu, sub suflul voinței, se ridică și face flacără și atunci și cele­l­alte facultăți—chiar și cele mai greoie— se însuflețesc, și toată mintea se di­lată și se luminează. Intorceți-vă deci pe acasă cu su­râsul pe față și în suflet și amin­­tindu-vă de ziua aceasta solemnă, care e o glorie pentru voi și o săr­bătoare pentru toți, aduceți în înde­plinirea ori­cărei datorii și in orice împrejurare a vieței, seninătatea, drăgălășia și forța , fiți, ca adevă­rați copii italieni, gentili ca limba voastră, puternici ca Alpii voștri!, senini ca cerul vostru. Se înalță la orizont aurora veacu­lui al două­zecilea. E veacul vostru, copil. Intâmpinați-l ca o armată în sărbătoare și curagioasă. Noi, care cu inima mișcată vă facem urări de plecare, noi nu dorim să trăim mult timp decât spre a sprijini primele voastre dureri și a binecuvânta pri­mele izbânzi și a saluta triumfător și prin munca voastră stindardul civi­lizației pe care vi’l predăm în mâni. glorificat de geniu și sfințit de sîn­­gele părinților noștri, învățați, copil și fiți buni. O CTJGSTA.MS IPIK ZI Nu învățătura, nu știința, ci e­­d­uca tim­ed chipului de cugetare, a simțimintelor și a obiceiurilor are dreptul la numele de educație. MIMISTSSL TAFT candidatul la președinția Sta­­telor­ U­nite William Taft s-a născut la 15 Septembrie 1857 în Cincinatti, Sta­tul Ohio, dintr’o familie veche și distinsă, care a emigrat acum 200 de ani din Anglia în America. Tatăl sau Alfonso Taft a fost ju­decător în Cincinatti și a jucat un rol politic însemnat. In cabinetul președintelui Grant el a fost mi­nistru de războiul, iar sub preșe­dintele Arthur ambasador în Ru­sia si Austria. William Taft după ce absolvi universitatea se apucă de avoca­tură și ajunse în curând membru al tribunalului suprem în Cinci­natti. Președintele Harrison îl numi la 1890 judecător federal. La 1896 fu numit profesor și de­can al facultăței juridice la uni­versitatea din Cincinatti, iar la 1900 președintele Harrison îl­ nu­mi președinte al comisiunea Fili­­pinelor’și apoi prim guvernator al coloniei Filipi­ne. La 1904 fu numit ministru de rezbel. După Roosevelt el este considerat ca cel mai distins barbat de Stat. Președintele Roosevelt când a primit știrea despre candidatura lui Taft, a zis : Intr’adevăr trebue să fie țara fe­licitată pentru aceasta. Cunosc pe Taft de mulți ani și pun un deo­sebit preț pe el, de­oare­ce în tot timpul cât am lucrat împreună, am desvoltat o activitate "pentru același scop și ideal. Nu’cred că se poate găsi în țara întreagă un bărbat care să fie a­­tât de bine pregătit pentru oficiul de președinte. El nu numai că este liber de ori­ce frică și de ori­ce interese particulare, și un bărbat cu sentimente france, dar posedă o cunoștință exactă despre aceea ce are nevoe națiunea in afară și înlăuntru și se bucură de cele mai vii simpatii între bunii săi con­cetățeni». D. N. T. Ionescu, șeful biurou­­lui statisticei de la direcția ge­nerală sanitară, inspirat de se­zonul acesta al sinuciderilor prin care trecem, a avut fericita idee de a alcătui o statistică a si­nuciderilor în România, pe anii 1903- 907. Statistica aceasta e prea intere­santă și prea de actualitate ca să nu o aducem la cunoștința citito­rilor noștri. Statistica d-lui N. T. Ionescu se referă numai la orașele reședințe de județe, cari prezintă un interes mai mare. De altfel, se știe că decesele nu sunt verificate de me­dici decât în comunele urbane. In cei cinci ani din urmă și-au curmat zilele, in cele 32 orașe ca­pitale de județ, 739 persoane, ceea ce face în mijlociu 148 inși pe an, sau 3 sinucigași la 20.000 locuitori, populația stabilă a acelor orașe fiind de 980.000 suflete. In aceeași perioadă de cinci ani s’au sinucis in București 230 in­divizi, ceea­ ce face 46 pe fie­care an. La Iași, în cinci ani, s’au sinu­cis 67 persoane, la Craiova 50, la Brăila 45, la Galați 47, la Ploești 30, la Constanța, la Focșani 15, la Buzău și la Caracal câte 14, la Botoșani 16, la Bacău 16, la T.­­Severin 13, la Tulcea 10, la Piatra- N. 12,­ la Călărași 12, etc. Orașul cel mai fericit în această privință e Slatina, care n’a dat de­câte un singur sinucigaș în a­­nul 1903. Sinuciderile sporesc, în aceiași proporție cu creșterea populației. Afară de aceasta din datele sta­tistice se poate deduce că numă­rul sinuciderilor crește simțitor după fie­care ciclu de cinci ani. Ast­fel in anul 1903 prin care se încheia un ciclu de 5 ani, nu­­mărul sinuciderilor în Capitală a fost 62. Din contră în 1904, cu care se începe ciclul cel nou, sinuciderile au scăzut la 38. In anul următor au fost­ 34 sinucideri, în 1906 au fost 42, în 1907, 54 iar anul cu­rent, cu care se înplinește ciclul, după calculele făcute, se va în­cheia cu peste o sută­ de cașuri. Am spus la începutul acestui articol că marile călduri sunt cele mai prielnice spre a împinge la sinucidere. Intr’adevăr cele 739 de sinuci­deri întâmplate in ultimii cinci ani, repartizate pe luni, se prezintă în modul următor : 44 în Ianua­rie, 48 în Februarie, 71 in Martie, 56 in Aprilie, 81 în Masă, 80 în Iunie, 68 in Iunie, după care sinu­ciderile merg descrescând in mă­sură ce se răcorește timpul. In ce privește sexul sinuciga­șilor, statistica arată că bărbații dau cu mult mai multe victime ca femeile. Astfel din cei 159 si­nucigași c­are și-au curmat viața în anul expirat, 123 au fost băr­bați și numai 36 femei. După vârstă contingentul cel mai mare îl dau persoanele în e­­tate de 20—40 ani și anume 43,2 la sută. După religie, din o sută de sinucigași 84.2 sunt ortodocși, 8.8 de­­ alte rituri creștine,­­0.7 mahometani și 6.3 mozaici, iar după profesii, meseriașii sunt în capul listei cu un contingent de 20.8 la sută. Celelalte profesii sunt reprezentate pe lista sinuci­gașilor în modul următor: agri­cultori 3.7, la sută, muncitori 12, militari 15.2, funcționarii publici 8.8, comercianți 3.7, profesiunile libere 8.8, servitori 5, fără profesie între cari se numără și rentierii, 22 la sută. Statisticile, din nefericire, nu precizează și cauzele cari au de­­determinat pe toate persoanele a­­celea să-și curme firul vieței. E cert insă­ că în primul rând vin boalele cronice și incurabile cari influențează asupra sistemului nervos și duc la desperare, ca neu­rastenia, alcoolizam­, sifilisul și pelagra, apoi greutățile de tot fe­lul ale vieței care apasă din ce in ce mai mult și apoi nu trebue să uităm și amorul, amorul nenoro­cit, fără de speranță, care de ase­­menea seceră multe vieți tinere. Și es Ifonlle tmacuois a&si d­­­ragora de 20 C ° L Poimâine se pun în circulație noun­e bancnote austro-ungare de 20 coroane,, cari in privința co­loarei seamănă cu cele de 10 cor. După dimensiuni sunt mai late ca cele de până acum. Ele se com­pun de ambele părți din trei chi­puri, cari nu stau în legătură unul cu altul. In mijloc sa află deasupra rndicărei valoarei, un cap ideal de femee ghilotinată și adică capul de pe partea textului german se deosibește de cei de pe partea ungară ; capul german este verde, iar cel ungar roșu. Comun au ambele note pa par­tea stângă un frumos cap de față ea face, în ghiio­șare albastră. Pe partea austriacă se află vulturul imperiului, iar pe partea ungară steaua ungară. Bancnota este im­­prejmuită de o cadra roșie, albas­tră și verde, în colțurile căreia se află cifra «20». K­Ejjgșassss ® WBfflMMIBUIM!­. .na HKiaBMaBI ......... ■—Tt»TOSgg>­«S>­» Schiorile în tob­ia Cardurile tropicale ale verei sunt cele mai periculoase pentru cei dispuși, dintr’o pricină sau alta, să-și pună capăt vieței. E științific este dovedit că cre­erul, congestionat de căldură, îm­pinge mai mult de­cât ori­când pe individ la acte nechibzuite. Și intr’adevăr, care din noi, călcând pe asfaltul ce se moaie sub picioare de căldura dogori­­toare a soarelui, nu blestemă ziua in care s'a născut, mai ales când curajul său nu e susținut de pers­pectiva unei călătorii pe mare sau a unei delicioase vilegiaturi la munte. SCANDALUL din Hala da Wes­ter'i Șeful serviciului de desinfectare al Capitalei voind să facă de­­sin­ectarea unor obiecte din hală, este bătut împreună cu oamenii­­ săi de serviciu­.. Alaltăeri s’a petrecut un mare scandal în hala de vechituri din calea Văcărești. Iată informațiu­­nile ce am căpătat de la locul competent: 0 anonimă. — Obiecte netres­s infectate în hala­ D. dr. Miron, medic comunal, primește acum 3 zile o anonimă prin care i se face cunoscut că in hala de vechituri, la No. 3, se află în pod depozitate un mare număr de obiecte : saltele, perne, covoa­re, etc., cari nefiind­­ desinfectate, pot fi un focar de molipsire. Imediat d. dr. Miron face o an­chetă în hală­ și constată un ade­văr că negustorii Zaharia Wex­­ler, N. Braunstein, Iancu Rosen­­stein, Pascu Finkelstein și Gilner, posedă numeroase obiecte cari nu au trecut prin etupa de desin­fectare a Primăriei. ■ Pe baza acestor constatări, d. dr. Orleanu, medicul șef al Capi­talei, dă ordin d-l ui dr. Pecro­­van, șeful serviciului de desinfec­tare, ca imediat să desinfecteze toate obiectele ce n’au trecut prin etuvă. Trebue știut că obiectele care trec prin etuvă sunt însemnate cu o ștampilă roșie, așa că ușor se pot constata cele cari­ nu sunt desinfectate. Per­ech­ivi Si­a.—Scandalul In urma ordinului primit, d. Petrovan se prezintă alaltă ori seară, pe la orele 7, în hală spre a-șî împlini datoria. D-sa rugă lu­mea străină să părăsească hala, iar negustorii interesați în cauză au fost lăsați înăuntru. Pentru a pre­întâmpina vre­o aglomerare ce ar fi putut împiedica căutarea obiecte­lor nedesinfectate precum și de­­sinfectarea lor, d. dr. Petrovan a postat la poarta din Calea Văcă­rești pe un servitor, Ștefan Corbu, iar la poarta din Calea Călărași un sergent de oraș, cu ordin de a nu lăsa pe nimeni să pătrundă înăuntru. Pe când făcea percheziție la n­ăvălia cu No. 3, aude­a un zgomot la poarta din Calea Văcă­rești. Erau vre-o trei­zeci de ie­­lalî, cari deși nu erau negustori din hală, după cum declară por­tarul halei, doreau totuși să pă­trundă înăuntru. Acestui incident nu i se dădu insă nici o importanță, până când sosi un negustor din baia care începu să vocifereze să fie lăsat înăuntru spre a vedea ce se face cu lucrurile. Rănire gravit.—Lovirea d­-lui dr. I­eh­ovan Servitorul Ștefan Corbu, un tî­­năr de 21 ani, postat, la poartă, conform ordinului se opuse la in­trarea lui. Negustorul înfuriat se repezi atunci asupra servitorului și dându-i câte­va lovituri, îl trânti cu capul de o șifonieră, lă­­sându-l în nesimțire. Văzând acest scandal, intervine imediat d. dr. Petrovan și secre­tarul d-sale d. Ion Lăzărescu, care sunt însă primiți cu o pieae de pumni din partea reialilor și negustorilor ce se adunaseră in mare număr. Sergentul postat la cea­l­altă poartă intervine și el și isbutește oare­cum să liniștească spiritele. In acest timp d. dr. Petrovan cu mare greutate, făcându-i res­pirație artificială, isbutește să a­­ducă un simțiri pe servitor. Comisariatul respectiv fiind în­științat de cele petrecute, sosește imediat d. comisar Mișu Cape­­leanu, împreună cu un d. subco­misar. Grație acestora, d. dr. Petrovan a continuat să facă perchiziția și să adune un camion întreg de o­­biecte ce au fost duse la desin­fectare. In urmă cazul s’a anchetat la comisariat. Ancheta continuă. simiSIu­ Erufg 1 — Prin poștă — ,*. Din Londra se anunță că pe­ste 400 de membrii ai Parlamen­tului s’au pronunțat în favoarea reducerea tarifelor telegrafice și poștale între Anglia și Franța, în vederea strângerea relațiunilor e­­conomice dintre cele două țări. La 16 iunie fostul ministru ita­lian Nași, împlinindu-și pedeapsa la care a fost condamnat de înalta Curte, va fi pus in libertate. Fostul ministru a anunțat prie­tenilor că se va stabili definitiv la Trapani (Sicilia), unde i se pre­gătește o primire triumfală.­­„’Curtea cu jurați din Lisgnitz (Germania) a condamnat la moar­te pe pădurarul Kozio­, care a a­­sasinat și jefuit pe servitorul Alt­­mann. ... Mai multe ziare din Buda­pesta anunță că ministrul de jus­tiție Günther iși va da demisia. Iosef Madarasz, cunoscutul om politic maghiar, ișî va serba zilele aceste jubileul de 60 de ani de când este neîntrerupt deputat în Cameră. O bandă de 300 greci sub co­manda lui Tom­a Rimmano a a­­tacat satul Vișeni (județul Gab­­roria) ucizând mai mulți săteni și femei bulgare și arzând mai multe case. Produce mare sensație in cer­curile din Sofia că acest șef de bandă a fost decorat de regele Serbiei. Din New-York se anunță cu data de 18 Iunie : Când a plecat de aici vaporul «Potsdam» spre Europa, s’a născut o mare agita­ție între mulțime cam de o mie de oameni, căci din cauză că va­porul era plin au trebuit să ră­mână pe dinafară împreună cu cei­l­alți emigranți. Mulți s’au în­­­cercat ca să se urce cu forța in vapor, dar au fost respinși de po­liție,­­care cu multă muncă a pu­tut restabili ordinea. „A Ziarele bulgărești spun că înainte de deschiderea Scusteinei, Pask­a ar fi ținut un discurs re­lativ la relațiile sârbo-bulgare, numind ne Bulgari, vecini neîm­păcați. Presa bulgărească vede în aceasta un Început de conflict care ar putea duce la un razboiu.­­„ Escadra ce va sosi in portu­rile Burgas și Varna, a primit ordin să salute pe perechea du­­cală de Coburg. Vasele ce compun escadra sunt: «Sinop» (construit 1887), «12 A­­postoli» (1890), »Pobed­onosțev» (1893), «Rostislav» (1896) și fostul «Ennaz Potemkin», faimos prin aventura sa în apele românești. Din­­ Cri­s­ti­an­ia se anunță că majoritatea comitetului constitu­țional s’a declarat pentru o schim­bare a dispozițiunilor fundame­n­­tale prin care este stabilit că Storthlingul t­rebue să aleagă un nou rege, dacă se stinge actuala dinastie. Comitetul constituțional dorește ca această dispoziție să fie ștearsă pentru ca Storthingul să aibă pentru acest scop deplină mână liberă. Din partea conser­vatoare este considerată aceasta ca o lipsă de tact și o nem­ai­po­menită nerealitate ca în timpul vieței regelui și sub o monar­hie constituțională să se stabilească monarh­ia ca un așezămlnt in­­terimistic.J Cuptoarele de la «Bursa muncei» — 17?1î ilustrația — In numărul nostru 143, dela 27 Maiü, dând seamă de serbarea pentru a 6-a aniversare a «Bursei muncei», am spus că cu prilejul acela au fost Încercate în fața pu­­blicului niște cuptoare sistematice, construite­­ de d. C. Angelescu, me­canic. Ilustrația noastră înfățișează a­­ceste cuptoare. EXPOZIȚIA de țesături și broderii naționale Foarte multă lume a vizitat ieri expoziția de la Ateneu organizată de d-na Elena Balaban, directoarea școa­­lei și­ atelierului de sericicultură din str. Vămoi. De­ o parte produsele școalei și a­­telierului d-nei Balaban, neobosita directoare, pe de altă parte minuna­tele broderii cu motive naționale ale elevelor azilului „Elena-Doamna“, făceau ca expoziția să aibă un succes neîntrecut. Dispositivul expoziției aste în totul deosebit și cu mult gust artistic tă­cut. Se vede în totul o mână de artist. In secția d-nei Balaban văd țesă­turi fine de borangic și mătase de o finețe neîntrecută, cari au fost pre­­zintate Reginei Angliei și doamnelor din înalta aristocrație franceză ; e o gamă întreagă de culori cari iți ating in mod plăcut vederile ; bleul și por­tocaliu se evidențiază cu un ton cum rar se întâlnește. D-na Balaban a smuls admirația străinătățea cu aceste lucrări și a a­­tras comenzi până și din America. Mai sunt și țesături foarte fine de borangic pentru veste bărbătești sau­­­prețuri ieftine; rochii conferm­i­nate din mătase fină ,pentru A. S. R. Prin­cipesa Mana; apoi remarc colecția de gogoși de gândaci de mătase verzi, alba, galbene și portocalii; colecția de arniciuri pentru țesut, etc. Un razboiu funcționează chiar în sala de expoziție. Se mai văd, în miniatură toate ma­șinele din atelierul de sericicul­tură, întrebuințate pentru preparat gogoșiie și filat borangicul. Merită de asemeni cea mai mare atențiune colecția de suveici, spete și ițe de metal, oferite în mod gratuit școalei,de o casă din Lomnitz (Boemia). D-na Balaban a realizat progrese remarcabile cu țesăturile fine de mă­tase și borangic. Școala și atelierul de sericicultură sunt menite a ajunge la o mare înflorire. Elevele de la azi­ expun de asem­­eni o serie de galoane brodate cu motive vechi românești, de o maestrie rară. O voaletă pentru M. S. Regina, batiste fine și tot felul de articole bro­date atrag atenția vădit impresionată a vizitatorilor. O umbreluță model din Ardeal, bro­dată, este frumos expusă pe o etajeră in primul plan. Părăsind expoziția, rămâi incă in admirație, neștiind ce să apreciezi mai mult: talentul acelor mânuțe cari au cusut broderiile și au țesut mătasea bogată, sau gustul acelora cari au conceput modelele ? Expoziția de la ateneu ar trebui să fie un puternic imbold la lucru pentru fete, de a se deda acestor lu­crări de neîntrecută frumusețe și gust artistic, și cari reprezintă brățara prețioasă a celei mai fine îndemânări. Mar. Ciclonul din Giurgiu (Noul amănunte) (Prin poștă de la coresp. nostru, particular) Giurgiu. 8.—Din cauză că firele telefonice sunt rupte în județ n’au so­sit încă rapoarte asupra ravagiilor fă­cute de ciclonul de aseară. Azi după amiazi de abia, d. inspec­tor comunal Bălănescu al plășei Ar­geș, comunică următoarele : La Bălăria și Popești aseară pe la orele 7, mare furtună a distrus și a desvelit case. A căzut și grindină fără să cauzeze vre-o stricăciune. La Letca nouă a dezvelit case și pomii au fost aruncați la distanțe considerabile. Deasemeni la Letca ve­che, Rușii lui Assan și Sinaipa. La Bila Călineasca a căzut grin­dină distrugând cu desăvârșire viile, tutunuri și parte din semănături. Pa­gubele nu se cunosc La Pingăleni au fost dezvelite mai multe case, între cari și a învățăto­rului Mihalcea. Alte două case au­ fost dărâmate complect. Și aci a că­zut grindină. Pagubele nu se cunosc. La Ghimpați furtuna a desvelit bi­serica și o parte din case, grindina căzută aci a cauzat stricăciuni porum­­burilor sătenilor. Comunicația tele­fonică cu Merenii de Sus, Crevenicu, Rădulești este întreruptă. Secretarul comunei Tămășești raportează că și în aceste două comune,furtuna a fost violentă. La Nebuna Velea a căzut grindină, pe jumătate din locurile cu porumb ale sătenilor a plouat foarte bine de la 7 până la 9 seara. proprietarilor și arendașilor din jud.’ Ilfov dri dimineață, la orele 1i, s'a ți­nut în­ sala berăriei Carpațî, întru­nirea proprietarilor și arendașilor din jud. Ilfov, sub președinția d-lui Petre Millo. Cel dintâi care ia cuvântul e d. inginer Mironescu, directorul școalei de poduri și șosele, arătând rezultatul demersurilor ce­ a­­ făcut comisiunea a­­leasă la întrunirea trecută, pe lângă consiliul agricol și pe lângă d. Anton Carp, ministrul agriculturei. D-sa spune că d. Procopie Dumi­­trescu s’a prezentat împreună cu cei­ 1’alț­î membri d-lui Th­. Rosetti, pre­ședintele consiliului superior agricol, căruia i-a cerut să aprobe lucrarea făcută de comisia regională a jud. Il­fov, prezentându-i în același timp un memoriu, prin care arăta că prețurile stabilite de consiliul superior agricol sunt ast­fel făcute, in­cât jicnesc pe proprietari in interesele lor legitime. Spune mai departe că d. Th. Ro­setti i-a ascultat cu multă atenție, însă Ie-a spus că proprietarii n’au arătat ce vor și că lucrările comisiei regionale, după raportul d-lui consi­lier Bagdat, sunt contrarii spiritului legal. D. Rosetti a făcut apel la pa­triotismul agricultorilor rugându-i să caute a se liniști de­ocamdată, până la anul, când se vor revizui prețurile ce s’au făcut și se vor schimba dacă se va vedea că sunt greșite. Lucra­rea pe care consiliul superior agricol a făcut-o într'un timp așa de scurt, este o lucrare întinsă și nu se poate să fie fără greșeli. D. Mironescu spune că s’au mai prezentat și d-lui Anton Carp, care le-a spus că de ce n’au făcut nici o cerere consiliului agricol superior. D. dr. Râmniceascu spune că con­siliul agricol superior, după credința d-sale, intenționat vrea deprecierea proprietăț­ei, căci nu este admisibil ca cei din consiliu, cari sunt agri­cultori, să nu știe ce fac, trecând­­ prin­ri itifc­ăț­ile comisiei regionale care ar în­in­ti Cercetări in mod amănunțit la­ fiertarul proprietar, arendaș și țăran. Intențiunea celor cinci membri din consiliul este de a deposeda pe pro­prietarii de moșii, căci prin ziare s'a spus că cui iîu’i place ceia­ ce­ stabi­lește consiliul agricol superior, să 'Și vânza moșia și să plece. Din această amenințare se vede cât de colo că consiliul agricol superior stabilește prețurile în vedere ca moșiile să fie cumpărate iefton de Casa rurală. Să nu ne lăsăm să fim induși in eroare, căci tăria noastră e că nu se poate aplica legea din cauza con­siliului agricol superior, care nu va putea să constitue islazurile fără a­­vizul comisiei regionale. Să căutăm și noi a ne impune consiliului agri­col realegând mereu pe aceiași mem­bri în comisia regională, cari au lu­crat în mod cât se poate de conștient. D. C. I. Stoicescu aprobă lucrarea comisiei regionale, care e foarte dreaptă și spune că consiliul agricol superior nu putea să treacă peste a­­ceastă lucrare intru­cât ea nu a fost contestată de nimeni. Consiliul n’are dreptul de a strica lucrarea comisiei 53 mkmktrik MARE ROMAN — de — UzinAft­ srico «3.® PARTEA A DOUA Y Consecințele Acesta din urmă însă, nu și-ar fi cedat, postul pentru tot aurul din lume; era așa de devotat lui Silvio, ca un cățel. E adevărat că de-abia atunci învățase să-l cunoască, pentru că înainte , nu avusese ocazie să fie în relațiuni cu dînsul, i se spusese că merită să fie urît de el căci era prea mândru și voia să umilească pe toți și el, ca un adevărat prost și încrezător, crezuse fără să cerce­teze adevărul. Acum însă nimeni nu ar fi pu­tut să-l înșele în ce privea pe Sil­vio. Știa cât era de bun și gata a face bine chiar și acelora cari de multe ori îl insul­ase. El auzise plângându-se de Ascanio, dar îi era milă de femeia și de copiii lui cari erau nevinovați. Era dispus, să’și ea asupra lui toată vina numai ca să facă pe patron să nu mai aibă ură contra acelor ce organizaseră lupta. — Cât pentru mine, zise Sil­vio, într’o zi când intrase in con­valescență, sunt gata să mă sa­crific, mă voiu duce în altă parte să caut de lucru, dacă aceasta e dorința d-lui Alboni; voiu pleca cu durere din această casă, dar nu mă voiu codi nici un minut, dacă aș putea salva cu plecarea mea patru sau cinci familii de la ruină. — Dacă d-ta pleci eu te voiu urma, zise Nanni cu căldură, ori­care ar fi soarta d-tale nu te voi lăsa nici­odată, în­ jur, și când vei avea nevoe de un braț solid pentru a te rezema, să recurgi la mine. Boala lui Silvio dură mai bine de o săptămână. Rana, care dacă ar fi fost puțin mai adâncă i-ar fi luat viața, era de acela care se vindecă repede­­ începuse să se dea jos din pat, și în acea zi șezuse de vorbă cu Nanni. D. Alboni veni chiar în­­ acea zi să’l viziteze. Patronul nu’l văzuse din primele momente când fusese lo­vit, nu mai venise până aluna­ pentru ca să nu aibă nici o ex­plicație cu bolnavul. Industriașul intră de­odată, pe când Nanni­eșise puțin din ca­meră. — îmi pare bine că te văd în picioare, zise el silind pe conva­lescent ga­stea pe jeț. Nu mai simți nici un rău? — Nu, răspunse Silvio, nu simt de­cât puțină slăbiciune, dar va dispare curind. — Îmi pare foarte bine, reluă Alboni, poți să’ți spui că m’a costat mult ceea ce s’a întâmplat, mai cu seamă că mă așteptam de la d-ta, care ești educat, să ai altă purtare. Silvio plecă capul întristat. — Așa e, aveți dreptate, zise el. Și nu putu să mai urmeze. — Ești foarte vinovat, zise cel­­l­alt, o vină pentru care nu gă­sesc cuvinte să’ți fac destule ob­servații; urăsc certurile, și în­tot­­deauna am concediat imediat pe cei ce se certau. Starea în care te aflai m'a fă­cut să tac; eu sunt sever, dar nu sunt neuman, nici nedrept. Asca­nio a plecat deja. D. Alboni se întrerupse, văzând paliditatea lui Silvio, mâinile ti­­nărului păreau de ceară și tre­murați. — Vom­ pleca și eu, zise el cu vocea stinsă, lucrul e drept , îmi dați voe însă să cer iertarea pen­tru cei­l’alți, pentru sărmanul Nanni mai cu seamă. Este o i­­nimă de aur. De alt­fel, plecând eu, liniștea va reveni în fabrică. Fu un minut de tăcere după aceste vorbe ; ușa de la camera lu­i Silvio se deschise, lucrătorul și patronul se întoarse spre ușă, îl văzură pe Alice cu un coșuleț in mână. — Ce cauți aci? zise brusc tatăl &i, sculându-se în pi­cioare. Silvio se sculase și el în pi­cioare și sta intr'o atitudine tristă și respectuoasă. — Am aflat, că venise și aci spre a vedea pe Andreea și am venit și ea, zise copila înaintând. Nu­­ am vizitat până acum, căci mă temeam să nu l descurajez ; m’am interesat insă mereu de el prin mijlocirea lui Nanni, și astăzi i-am adus câte ceva de mâncare, ca să poată indura convales­cența. Puse coșulețul pe meseioară și apoi zise cu grație . — Ce faci Andreea ? Ești foarte palid, iai înch­ipuese !că tatăl meu nu o să te lase să le duci numai­de­cât la lucru. — Nu, d-șoară, răspunse Sil­vio, nu voii­ lucra așa de repede, pentru că am să plec. — Să pleci ? exclamă Alice pri­vind pe Silvio, și pe tatăl său. Și apoi reluă după un minut cu un accent cam smparat. — Ah! tată draga, este im­posibil. — Când­­ i-am spus să pleci ? iî zise d. Alboni, supăra!.. Sunt nemulțumit de ce s'a întâmplat, nu am poate dreptul de a ți-o spune ? — Oh ! de mii de ori, răspunse Silvio, căruia o roșeață vie i se urcase în obraz. Eu înțelese­sem că... ■— Ești un prost! iarăși m’a! supărat, zise industriașul. Aceia ce vroiam să spun e că­­,nu voesc să mai fie certuri în casa mea, de nici un fel, ai în­țeles ? Acum ne-am înțeles. Caută de te însănătoșează și când vei fi ca mai nainte vei re­lua lucru. Alice are dreptate, deci urmează sfaturile ei. Silvio nu găsi cuvinte să mul­țumească d-șoareî pentru atâta bunătate, dar d. Alboni termină iute vorba, luând brațul fiicei sale ,și in­treptându-se spre ușă. — Haide, fata mea, să lăsăm pe Andreea în liniște, știm că este relativ bine, și putem să fim liniștiți. Adio, tinere, caută de te îngrijește. — La revedere, Andreea, zise copila întorcându-se îndărăt cu un scris gentil. Gândește-te să te faci bine, și dacă ai trebuință da ceva adu-ț­i aminte de mine. Ea eși cu tatăl său. Silvio ramase cât­va timp în­ picioare în mijlocul camerei pri­vind ușa pe unde ea dispăruse. Recăzu în fine pe scaun, escla­­mând cu o disperată amărăciune: — E un înger, și eu sunt cel mai nenorocit dintre oameni. VI .lull­y Gâte­va zile după evenimen­tele povestite până acum, mă­tuși Eleonora era triatilă pe canapeaua din salonul de jos. Ușa cu geamuri care da in gră­dină era închisa, pentru că toam­na venise, și un aer rece pătrundea, in casă, și cădeau­ primele foi ale pomilor îngălbenite. Lângă fereastră ședea Alice brodând , bătrână guvernantă sta lângă ea lucrând la un ciorap,, și Milly ședea culcată pe coada rochii stăpânei sale. Tăcere se făcuse de mult la cameră ; in fine mătușa Eleonora rupse tăcerea cu aceste vorbe, a­­dresate atât nepoatei sale cât și guvernantei. (Ya unna)

Next