Universul, august 1908 (Anul 26, nr. 209-239)

1908-08-05 / nr. 213

Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 1 August. — 11. * «oconi dis Efes Catolic Luni, 17 August.—­Liberty» Răsti, searetul 8.28. Apusul 7.18 «Universul» are următoa­rele linii telefonice: Administrat»:........................6/68 Redacția.............................18/88 Comunicări «u strSleli^te^ ■ 20/56 Balonul Zeppelin ocolind catedrala din Strassburg SR CHESTIA AGRARA Am făgăduit că vom ține pe cititorii nostrii în curent cu discuția ce prevedeam că se va isca in jurul propunerii d-lui Barbu Știrbei de a se recons­titui domeniul Statului in sco­pul revânzării la țărani, prin cumpărarea a câte un sfert din m­oșiile proprietarilor, cari în schimb să nu mai fie supuși prescripțiilor legii tocmelilor a­­gricole. Am văzut ce Spun unii din cei ce aprobă această idee, drept este sa luăm notă și de desfășurarea unei argumentări contrare, pentru ca să avem chestiunea desbătută sub toate fetele ei, într’o serie de articole pe care le publică în ziarul «Epoca» d. Gr. G. Cantacuzino combate ideea unei noui cumpărări și revânzări de pămtnt la țărani, sub cuvînt că nici chiar aces­tora nu le-ar putea conveni să plătească dobânzile și amortis­mentele terenurilor ce ar do­bândi în condițiile pe cari le propune d. Barbu Știrbei. „Să presupunem, — zice d-sa, — un pămînt de calitate bună In apropierea unui oraș, unde învielile sunt scumpe și pămîntul se arendează la ță­rani pe 30 lei pogonul, ceea­­ ce reprezintă peste una și una. «Acestor țărani li s'ar da 5 pogoane de pămînt, a căror va­loare va fi de 30 înmulțit cu 25, după propunerea d-lui Știr­bei, adică 750 lei pogonul. Se va plăti cel puțin ß la sută do­bânda și amortizarea și chel­­tuelile de parcelare și adminis­trație (alții calculează 7 și 8 la sută) adică 45 lei de pogon plus 5 lei cel puțin fonciera, adică 50 lei de pogon. Pentru 5 pogoane 250 lei anual, în loc ele 150 cât plătea înainte. «Doare acest țăran care se zicea speculat plătind 150 lei, va fi mulțumit când va plăti 250 lei anual, numai pentru speranța de a deveni proprie­tar dezoberat peste 50 de ani?..» D. Gr. Gh. Cantacuzino crede că dacă propunerea s’ar face țăranilor sun această foamă, ei nu ar primi-o. Apoi, chiar dacă s'ar face a­­ceastă nouă împărțire de pă­mînt, care ar face necesară o rentă nouă de 300 de milioane și deci o sporire cu 12 milioane anual a datoriei publice, n'ar reveni țăranului de­cât vre-o 14 jumătate hectare acuma, iar București, 4 August peste 10 ani, cu sporul anual al populației de vre-o 90.000 de suflete, chestia ar fi tot așa de arzătoare. Deslegarea ei, după d. Grig. Gh. Cantacuzino, stă alt­unde­va, și anume în năzuința de a se­ da de lucru țăranului în tot cursul anului, și a face ca produsul munc­ii sale să-­ ră­mână întreg în mâini, fără a fi micșorat prin­­ diferiți inter­mediari. In desvoltarea acestei idei, se reamintește constatarea că țăranul agricultor muncește cel mult 100 de zile pe an și pro­dusul pământului său, sau al pământului închiriat trece prin mâna a cel puțin 4 sau 5 in­termediari înainte de a ajunge la casa mare de export, așa că se poate aice cu siguranță că țăranul vinde produsele sale cu cel puțin 40 la sută sub prețul real. Dar cum să se rezolve a­­ceastă problemă, de a se pro­cura țăranului muncă continuă și de a se lua măsuri pentru a-i permite să se folosească in­tegral de produsul muncii sale ? Vom re­sum­­a într’un număr viitor părerile d-lui Gr. Gh. Cantacuzino în această privință. Din Turcia (Corespondență parte a ziarului «Universul») Constantinopol, 2 August. Unele reforme . Actualul cabinet ministerial și-a inaugurat activitatea cu oare­care re­forme salutare. Fie­care ministru a crezut de a sa datorie să reguleze în primul rând bugetul ministerului său. Este cunoscut de toată lumea că aici în Turcia nu se cunoștea cifra exactă a veniturilor și cheltuelilor, în Turcia nu exista și nici nu există un buget sistematic. Totul era re­partizat, după o normă cu totul ar­­bitrară. Și din modul acesta de aran­jare a lucrurilor, survinea o mulțime de anomalii. Dat fiind că totul era făcut din preferință, natural ca la mai toate ministerele să fie funcționari incapabili de a aduce vre-un serviciu, fiind leneși și inculți, dar cu toate acestea foarte bine plătiți. Aceștia erau sau rudele sau ciracii oamenilor de la putere. Funcționarul inferior, muncitor, harnic, fără vre-o altă re­sursă, era plătit cu o sumă minimă, imposibilă de a satisface necesitățile cele mai esențiale. Intre lofurile func­ționarilor superiori și acelea ale funcționarilor inferiori nu era nici o proporție. Pe de o parte, minimul ri­dicol, pe de altă parte fastul, opu­lența, grandoarea. Mai mult de­cât atât. Se întâmpla și aceasta cam des —ca micul funcționar să nu fie plă­tit cu lunile. Nu tot același lucru se întâmpla și cu ceî-l’alțî. Aceștia poate nu dudeau cu lunile pe la minister, dar când era vorba de plată, erau privilegiați. Actualii miniștri, ani­mați de idei mai liberale, mai uma­nitare, s'au decis să stabilească o or­dine, și să puie capăt acestui scandal, care durează de mai mulți ani de zile. Influențați de comitetul „Uniune și Progres“ au ameliorat situația ma­terială a micilor funcționari, au su­primat pe funcționara superului, func­ționari cu­­­­»ei de funcțiuni. Măsura aceasta a fost primită cu mare bucurie de oamenii cari se gân­desc la viitorul acestei țări. Pe de altă parte spre a pune în con­cordanță directă­ principiile Constitu­ției actuale, cu unele legislaț­iun­i din trecut, s’a instituit comisiuni, com­puse de specialiști, cari să studieze și să întocmească proecte de legi, re­feritoare la procedura civilă, proce­dura penală, codul comercial, perce­perea impozitelor, legi funciare și a­­gricole, etc. Aceste legi­, de­și nu sunt votate de Corpurile legiuitoare vor avea putere de lege, până când vor fi sau nu admise de parlament. O altă măsură nu mai puțin folo­sitoare, a fost regularea orelor de muncă a tuturor funcționarilor. S-a admis sistemul practicat în toate sta­tele civilizate. Funcționarii, din orice ramură administrativă, vor munci­­ 5 până la 7 ore pe zi. Surplusul de muncă va fi retribuit după impor­tanța lucrărilor precum și după nu­mărul orelor de muncă. Actualii mi­niștrii, prin astfel de începuturi, își capătă din ce în ce simpatia publică. Averi sechestriste V’am amintit de arestarea mai mul­tor personalități de mare însemnătate. Arestați sunt ex-mainiștrii sau foștii secretari ai Sultanului. Asupra aces­tor oameni, la perchezițiile ce li s'au făcut, s’au­ găsit sume colosale de bani. Parte din ei s'au­ oferit de bună voie să doneze toată averea lor mobiliară națiunea. Parte s'au­ opus. Ministerul domeniilor însă, revendică de la fiecare arestat in parte toată averea mobiliară. Și aceasta pe moti­vul că au uzurpat și acaparat bunu­rile publice, cu de la sine putere, sau că au cumpărat pe un preț mi­nim proprietăți publice de mare va­loare. Se crede de toată lumea că cu sumele sechestrate de la acești ares­tați se va plăti parte din datoria pu­blică a Statului. Credem necesar să amintim că toate veniturile regiei tu­tunurilor, a sării, a vămilor, taxele de cheiaj, 25 la sută din taxele de timbru și inregistrare, se atribue sau mai bine zic se percep de „Da­toria publică" (Dette Publique). Pa­trioții turci se gândesc și cu drept cuvânt, că­­ in viitor, nu vor putea face pe cale economică, până nu vor scăpa de această datorie publică care devine din ce în ce mai serioasă pen­tru ei. Instituirea popoarelor in Macedonia Râvna și energia ce a depus co­mitetul pentru turci, pentru dobân­direa libertății tuturor popoarelor din Turcia, se datorește în cea mai mare parte intervenției energice a celor două puteri pacificatoare ale Macedo­niei, Anglia și Rusia. De vre-o câți­va ani încoace, Macedonia­­ era tea­trul de luptă a micilor popoare bal­canice, vecine cu ea. Rând pe rând populațiunea acestei nenorocite pro­vincii a fost împilată, schingiuită, prădată de bandele de antarțî greci, de comitagii bulgari, de comitagiî sârbi. Era un carnagiu de neînchipuit. Armânii in special au­ suferit mai multe ca toți. Ei n’au­ avut bande, cari să-i apere, eî n’au­ uzat de arme ucigătoare spre a face prozeliți, ci au­ suferit cu resemnare martiriul măce­lului. Cu­ aceiași resemnare au aștep­tat scăparea de la stăpânii lor cari, în treacăt fie zis, doreau cu tot dina­dinsul lupta aceasta neînfrânată între creștini, in fața acestui trist specta­col, Europa occidentală nu mirea să rămâe mută. Acum, când toți oame­nii de bine, toți filosofii, propăvă­­duesc înfrățirea tuturor popoarelor, când toate națiunile și-au înscris în programul lor pacea universală, lupta de viață și de moarte ce se vedea în Macedonia, era considerată ca o pată rușinoasă a secolului în care trăim. De aceea, la început s-a intervenit pe o cale mai blândă. Dar constatându­­se că toate aceste intervenții rămân infructuoase, s’a căutat să se găsească mijloace cari în definitiv n’aveau alt scop de­cât o schimbare în i­aria Macedoniei. Patrioții turci și-au dat seama de pericolul ce-l amenință. Atunci s’a văzut lupta aceea as­cunsă și întinsă, lupta de regenerare condusă cu atâta măestrie și ale că­rei rezultate fericite le gustăm astăzi. Comitetul junilor­ turci „Uniune și Progres" a asigurat popoarelor din Macedonia liniștea și egalitatea în fața legilor, și numai așa strânși sub același steag, și cu același nume au cerut cu bărbăție Constituția. Cu acordarea a­cestei Constituțiuni a încetat pentru moment ori­ce ac­țiune de reforme ale celor două pu­teri, Anglia și Rusia. Organizația internă bulgară și-a retras bandele ce cutreerau Macedo­nia, dar nu le-a distrus. In convorbi­rile ce le-a avut cu delegații tineri­­lor­ turci, și-a menținut declarația că bandele bulgare vor invada din nou în Macedonia, imediat ce se va vedea la centru o încălcare a dispo­­zițiilor din Constituțiune. Majorita­tea bandelor de antarți greci și-au­ depus armele în mâinile autorităților turcești. Pentru moment în Macedo­nia domnește liniștea cea mai com­plecta. Chiar una din cele mai în­semnate preocupații ale actualului ca­binet este menținerea și asigurarea pentru tot­dea­una a acestei liniște. Ast­fel constituția, cu toate dreptu­rile și libertățile ei, ar rămâne literă moartă Nu bănuim câtuși de puțin bunele intenții ale guvernului tur­cesc, și mai presus de toate patrio­tismul tinerilor­ turci. Observăm însă că presa grecească de aici conținuă tot cu aceiași lim­­bagist obraznic ca și până acum. In­juriile la adresa României și a popo­rului român nu mai contenesc. Oare numai suprimarea unor bande de an­tarțî atrage după sine înfrățirea ce­lor două popoare ? Se știa rolul covârșitor ce are presa asupra spiritului unui popor, și mai ales asupra unui spirit cald și înfu­murat, cum este acela al poporului grecesc. Românii au­ oferit, cu cea mai mare prodigalitate amiciția lor junilor turci. In politică, ca și în chestiile particulare, amicii vechi și sinceri nu se pot uita așa de curând. Sosirea lui Fuad-pașa Mareșalul Fuad-Pașa, condamnat să sufere exilul, a sosit de două zile în Constantinopol, însoțit de cei doi fii ai săi. Intru întâmpinarea lui au i eșit cei mai însemnați oameni de știință și de litere. O mare de oa­meni se adunase pe cheiul de la Ga­lați. Trei remorchere, pline de cetățeni din Stambul, cu muzici în frunte, urmau­ vaporul „Senegal" în care era îmbarcat Fuad-Pașa. Un specta­col înduioșător și î­nălțător în același timp ți se oferea în fața ochilor.’ Să vezi șiroaiele de lacrimi, ce curg din ochii acestui bătrân cu barba albă, cu un aer marțial, suspinele și ru­găciunile altor tovarăși de idei, dis­cursuri întretăiate de lamentații și suspine, toate acestea nu sunt în­­duioșetoare ? Se așteaptă cât de curând venirea căpitanului N­ami bey, primul ofițer, care a ridica­t stindardul revoluțiunea în armata turcească. Tot asemenea se dă ca sigură so­sirea neîntârziată a vestitului șef de de bande bulgare Sandansky, asasi­nul moral al lui Sarafof. Soldații, cari au urmat pe Hanis atrag asu­pra lor admirația publică. Poporul așteaptă cu nerăbdare să sărbătorea­scă pe liberatorul lui. Antonio di Rudin! Toată Italia s’a îndoliat pentru An­tonio di­­ Rudini, mort după o agonie de o lunii și jumătate. Poate că, de la 1870 încoace, nici unul din oa­menii politici dispăruți de pe scena luia ei, Giu a lăsat în urma lui atîtea regretat Cât a stat în bătie, di Ru­dini a avut mulți și neîmpăcați duș­mani; din ziua însă în care se dete de-o parte, tăcu ori ca ură, conteniră atacurile, și toți, chiar și cei mai a­­prigi adversari, învățară cel puțin să-l respecte și să onoreze caracterul integru: adamantin, pururi egal cu el însuși. Ultimele acte ale vieței lui ar fi de­­ ajuns ca să­­ glorifice memoria , scrisoarea lăsată soției și copiilor, și refuzul de a primi împărtășania, de­clarând totuși că rămîne catolic. Di Rudini nu a respins pe preot de la căpătâiul Uri;­ba încă l-a che­mat el singur , dar nu a vrut să se prepte de momentul solemn spre a i se smulge o declarație, care să răs­toarne opera lui de om­ politic și mi­nistru al regelui Italiei. Am spus că di Rudini se retrăsese din viața politică, trebue să adaug insă că era încă un posibil viitor pre­zident de consiliu. Ba încă, dacă ar fi intervenit vre-o criză ministerială, chiar Giolitti ar fi recomandat regelui pe marchizul di Rudini, ca singurul dintre bărbații de Stat italieni, care ar fi găsit sprijin în toate partidele parlamentare. Dar ori­cât de departe ar fi stat de lupte, di Rudini era pururi unul din cei mai ascultați sfetnici ai regelui. In ori­ce împrejurare gravă, Victor Emanuel trimitea să-l cheme, fie că era vorba de afaceri interne, sau de afaceri externe, sau chestiuni finan­ciare.* ■ * Di Rudini, fără sâ fi făcut studii speciale, nu era mai puțin competent în toate ramurile administrative și avea ochiul sigur in politica internă și externă. Din această cauză i se o­­ferise de mai multe ori direcția am­basadei de la Paris, prezidenția Ca­merei și alte demnități de primul rând, pe care el le refuzase mereu în ultimii ani. Ceea­ ce îl deosebea d­e alții, era marele lui tact în tratarea ori­cărei afaceri, simțul practic în prețuirea unei propuneri sau unei reforme, și perfecta nobilime a caracterului. Era, apoi, omul împrejurărilor ex­cepționale. După catastrofa de la Adua, când o amenințătoare fierbere străba­tea toată Italia și‘era să isbucnească în revoltă pe față, la cine s’a adresat regele spre a domina situația ? La Antonio di Rudini. Pentru că în alte ocazii se arătase era energic și tare, și dăduse dovezi că nu se teme de­ furtuni. Ast­fel, la 1898, când Milanul se răsculă contra insti­tuțiunilor, di Ru­dini nu ezită a pune acel oraș sub stăpânirea săbiei și a mitralia pe pro­motorii revoltei. Pentru actul acesta ei perdu puterea, dar salvă țara de o revoluție inevitabilă. Aproape până în ziua morții din presa radicală și socialistă i-a pus în față faptele de la Milan ca o crimă contra patriei, acuzându-l că pentru sângele vărsat la Milan își ruinase propriul lui viitor de om politic și cel al partidului lui. Și, totuși, după cum am spus mai sus, dacă n’ar fi fost bolnav și n’ar fi murit, di Ru­dini ar fi fost încă cel mai probabil din viitorii prezidenți de consiliu, și partidul lui nu l-a părăsit nici­odată. VJV S­PAT PIV­ZI Limbi c­e berbec cu purea.­Se prăjesc limbile și se servesc pe o purea de mazăre, linie, fasole sau cartofi. ________ nici chiar cana, sesiuni întregi, el nu se ducea pe la Montecitorio. Și acest partid a fost un adevărat partid personal, pentru că, el mort, partidul însăși a încetat de a mai exista. Di Rudini era unul din cei mai bogați seniori din Rtulia. Nu se știe încă la cât se urcă averea lui, dar se știe că numai podgoriile lui din Si­cilia produceau 25.000 hectolitri de vin pe an. Acum de curând își construise la Roma un mic palat, care a prețuit cel puțin 1 milion ; spera să petreacă aci ultimii ani, dar nu petrecu decât ultimele luni, pentru că numai de iarna trecută di Rudini îl locui. Di Rudini era înrudit cu cea mai naltă aristocrație siciliana, italiană și străină. Soția ministrului Italiei la București era cumnata lui. Fiul său cel mai mare, Paul, deputat în Par­lament, s-a căsătorit de câți­va ani cu unica fiică a deputatului englez Labouchère, de câte­va ori milionar. Marchiza Dora—așa o chiamă pa so­ția lui Paul di Rudini— e una din stelele Romei.* Marchizul Antonie din' Rudini nu lasă memorii de publicat. Urmând exemplul lui Nigra și Tor­­nielli, și-a distrus toate hârtiile. Avea documente foarte importante, mai cu seamă privitoare la reapropi­­erea franco-italiană și la reînoirea tri­plei alianțe, dar nu a crezut oportun să la dea pradă curiozităței publice. Pregătise o auto-apărare a lui pentru faptele de la Milan, din 1898, dar i se păru nefolositoare și aceasta și distruse tot ce scrisese. Vre-unii vor deplînge atâtea docu­mente istorice pierdute; va fi destul însă să se citească scrisoarea lui di Rudini către soția și copiii lui, spre a se înțelege că nu putea face alt­fel. Di Rudini a vrut să dispară de pe lume fără să lase pa urma lui vii­toare discuții și polemice. Nu ținea să se apere nici să fie apărat, cum nu ținea nici la obicinuita comemo­rare în Parlament, nici la onorurile oficiale de după moarte. G. Înesti, tribuna libera Pentru d. ministru al instruc­țiunea publice Dispozițiunea relativă la «elec­țiunea candidaților la supliniri de catedre de limba franceză pen­tru școli profesionale prin probe care să dovedească gradul de cu­noaștere al acestei limbi fiind ex­celentă, noî, câte­va licențiate în științe, apelăm la înaltele senti­mente de echitate ale d-lui minis­tru, ca să generalizeze această di­­­spozițiune ia toate specialitățile. Cu deosebire această dispozi­­țiune ia toate specialitățile. Cu deosebire această dispozi­­țiune cerem să fie aplicată can­­­d­idatelor la suplinire de catedre de contabilitate, căci aceasta fiind o știință care pînă acum n’a fi­gurat în programul nici unei școli secundare și nici în Universitate, titlul prezintat de o licențiată în științe magmatice, cu atât mai puțin de o licențiată in științe Fi­zice sau Naturale nu atestă nu­mai­decât cunoștințe aprofundate ale acestei științe. In alt chip selecțiunea nu poate să fie de­cât arbitrară ca până acum. Se știe ca pentru catedrele de școli comerciale de băeți se țin concursuri de specialitate. E just dar, ca pentru ocuparea unei ca­tedre de­ contabilitate, candidata licențiată în științe să probeze că a făcut studii speciale de comerț, îndrăznim să afirmăm că acea­stă dispoziție e tot așa de nece­sară pentru contabilitate dacă nu și mai mult de­cât pentru limba franceză. Aceasta fiind că, dacă pentru suplinitoarele vechi de 1. franceză a fost una din zece, slab pregă­tită pentru a preda acest­ curs, a­­poi printre suplinitoarele de con­tabilitate, au fost și sunt multe absolut nepregătite, ceea ce a și făcut, ca acest obiect așa de im­portant pentru absolventele școa­­lelor profesionale, să fie dispre­țuit, sau să facă spaima elevelor acestor școli. Câte­va licentiate în științe Constantinopol este situată în Stambul, aproape de Sf. Sofia, în­­tr’o casă particulară puțin potri­vită pentru școală. De alt­fel toc­mai acum i se zidește un local nou, potrivit cerințelor moderne. Am fost primiți în cancelarie, la etajul I, de către Hamid Bey, directorul școalei, dimpreună cu corpul profesoral, cu aceeași ama­bilitate și bună-voință, cu cari am fost Întâmpinați peste tot în capitala Turciei. De­oare­ce cursurile erau sus­pendate din cauza vacanței pen­tru pregătirea examenelor anuale atât profesorii cât și elevii fuse­seră convocați anume la școală, in vederea vizitei noastre. D. Asan, conducătorul excur­­siunei, a salutat pe director și corpul profesoral în numele ex­cursioniștilor. I-a răspuns direc­torul școalei, salutându-ne de bună sosire. După aceea s-au servit dul­cețuri, bomboane și țigări. Sub­semnatul am prezentat școale, sa­lutări din partea școalelor comer­ciale românești, dorindu-i să for­meze tineri capabili pentru lupta economică modernă, cari să ri­dice negoțul întinsului imperiu al M. S. Sultanului și să înmulțească legăturile comerciale ale Turciei cu România. Mi-a răspuns profe­sorul de limba franceză în nu­mele școalei, mulțumindu-ne de vizită și dorind prosperitate Ro­mâniei.’ Apoi am discutat cu directorul și cu profesorii despre organiza­rea și funcționarea școalei, despre programe, regulamente, examene, profesori, elevi, etc. Școala «tigearet med­ebi hami­­dieh» este de gradul școalelor noa­stre comerciale superioare, insă cu un program mai restrâns de­cât ai nostru. Are trei ani de cursuri. Elevii se primesc cu 4 clase gim­naziale sau­ cu examene de admi­­siune, ca și la noi. Cel mai mare contingent și dă liceul «med­elei sultanieh», cel mai bine organi­zat din Constantinopol. Cursu­rile se fac în turcește. Dintre limbile streine se învață numai franceza. La întrebarea pentru ce nu se învață și alte limbi străine, ca engleza, germana și italiana, cari, într’un centru comercial a­­tât, de însemnat ca Const­antino­­pol, sunt absolut necesare, m­i s'a răspuns că dacă s’ar învăța și alte limbi programul ar fi prea încărcat. Studiile ce se predau sunt: In clasa 1­a comptabilitatea, a­­ritmetica, geografia economică, limba franceză, corespondența co­mercială turcă și fisiografia (în special noțiuni de fizică și chimie cu­ scopul de a pregăti pe elev­i pentru studiul mărfurilor). In cl. I î­n contabilitatea, aritmetica, geo­grafia, economia politică, principii comerciale. In cl­. Ii l­a contabili­tatea, algebra financiară, limba franceză, m­erceologia, dreptul ma­ritim turcesc, economia politică și instituțiile comerciale, ca asigu­rări, etc. Predarea cursurilor are un ca­racter mai mult practic. In clasa III la contabilitate se fac aplica­ții de biuton comercial, iar la mer­­ceologie mici experiențe de labo­rator. Profesorul de matematici spunea cu oare­care mândrie că elevii săi lucrează cu ușurință cu logaritmii la interesele compuse, plasamente și anuități și că deș­leagă probleme de parități și ar­bitraje. La corespondența comer­cială se desvoltă mult partea teo­retică. La economia politică se desvoltă mult producția și mai ales circulația , valoarea, schim­bul, banii, creditul, băncile ; insă la distribuție nu se dă mare des­­voltăre cestiunii salarilor, nici al­tor părți, cari ar deștepta dreptu­rile muncitorilor. In fie­care zi se țin numai trei ore de lecții vara de la 9 jum. a. m.—12 ju­m. p. m­­., iarna de la 10 a. m.—1 p. m. După fie­care oră de lecție urm­ează o pauză de 10 minute. Vinerea și Dumineca nu se învață. Pe lângă vacanța cea mare, de vară, mai au­ mică vacanță­ iarna și una de 10 zile, de la 22 Mai—2 Iunie pe­ntru pre­gătirea examenului de finele anu­lui. Exam­enele generale se fac de la 2—26 Iunie. Notele se dau în cifre d­ela 1—10. Se admite cori­­gența la două materii. Examenele d­e corigenți se fac toamna, iar pentru elevii din anul 3-lea, cari se íf­scriu la facultatea de drept, în Iulie. Diploma școalei scutește de ar­mată pe turci, iar pe creștini ii scutește de taxele militare. Cei mai mulți absolvenți intră in ad­ministrațiile economice ori ișî continuă studiile la școala de drept. In negoț intră puțini. Numărul elevilor școalei se ri­dică la 300. Cei mai m­ulți sunt turci; cam 10 la sută sunt creș­tini, printre cari câțiva români din Turcia.­­ Profesori sunt 13, din cari cei mai mulți cu studiile făcute la școalele superioare din Constan­­tinopol. Directorul are și un an de studii de la Anvers. Cerând un program de studii in franțuzește, mi s’a răspuns, cu regret, că nu au, și că d­acă ar fi știut mai din vreme despre vizita noastră, ar fi tipărit programe și nu franțuzește. Am întrebat pen­tru ce școala nu a trimes delegați la marele congres al învățămân­­tului comercial de la Paris, din 1900, și mi-au răspuns că nu le-a dat voe guvernu­l turcesc. La urmă am discutat despre în­vățăm­ântul comercial din Româ­nia, arătându-le cum sunt orga­nizate școalele noastre comerciale. După retragerea excursioniștilor, pe mine m'au poftit, în calitate de director de școală comercială, într’o clasă, unde mi-au prezen­tat­ o grupă de elevi. Erau vr’o 30, toți de virsta elevilor școale­lor noastre comerciale superioare, cu fesuri pe cap, foarte vioi. Pă­­reau bine disciplinați. Se uitau la mine cu multă curiositate. Mi s’au arătat caete de teme și re­gistre de contabilitate tn turcește, cu coloanele de cifre în conturi la stânga. Lucrările erau curate și regulat ținute. Am adus elevilor salutări"din partea colegilor lor din România" și i-am îndemnat la muncă. Când am ieșit din clasă, au stri­gat cu toții : « Vive la Roumanie! Vive le Roi Carol! In total școala mi-a făcut bună impresie și, ca și cele­ l’alte insti­tuții pe cari le-am vizitat la Ța­­rigrad, mi-a Întărit convingerea că la turci există mult mai multă energia decât se crede în general. 1. G. Munteanu Dir. scoale! com. sup. ’din Galați. I »■IL­»»»«—li o cv GrjSTjkmz, pre zi La fete, ca și la caz, urechile prea simțitoare sunt semnele unei sănătăți bune. ________ știri m mwmn — Prin poștă — Ziarele turcești relevează că, la ultimul Selamluk,Sultanul purta pe piept cocarda constituțională a tinerilor­ turci. Au sosit deunăzi la Con­stantinopol două din cele șase contra-torpiloare comandate de gu­vernul turcesc la fabrica Creuzot. Ziarul englez «Daily Mail» spune că întruniri de nihiliști ruși se țin la Londra de 15 zile, în cel mai strict, secret, într-un local din Notting­ Hill. Delegații sunt în număr de 80, bărbați și femei; ei sunt de a­­proape supraveghiați de poliție. /."Presa bulgară din Sofia a început să facă destăinuiri asupra abuzurilor ce s-ar fi comițindt la exarhat. Presa acuză de aceste abuzuri pe exarh, pe secretar și pe capu­­kebaia. /. Din Dijon (Franța) se anun­ță că serile trecute un dirijabil a trecut deasupra orașului. El avea forma ovală și, după ce a făcut câte­va evoluțiuni­­ deasupra ora­șului, a dispărut. Nu se­ știe de unde venea misteriosul balon. in munții Bucegg. In timpul din urmă s’au publicat în unele ziare programe de excursiu­i­ pe munți și excursiu­i­ făcute, în cari nomenclatura montană era cu totul greșită. Apoi, aceste excursiuni er­a­u arătate de o greutate foarte mare, ba chiar periculoase. Văzând cum publi­cul român care în genere e cam ne­păsător de frumusețile munților noș­tri și voind a nu fi indus în eroare de cele arătate prin aceste ziare, ne-am­ hotărît a ruga pe niște amatori și tu­riști de frunte din Sinaia, a ne da pentru ziarul nostru o dată sau de mai multe ori pe săptămâni dări de seamă asupra diferitelor excursiuni ce se pot face pe culmile munților Bu­­cegi, munții Strungei, Liaotei, Piatra­ Craiului, etc. Aceste articole vor pu­tea fi luate drept călăuză de cei ce ar dor să-l imite, fiind rezumatul scurt al excursiunilor pe cari le-au făcut ei. Excursiei ne prii» Pietrele- Arse la peștera Ialomiței, Babele, Casa Caraiman, Va­lea­­ Jepilor la Bușteni Miercuri, 2 Iulie a. c., pornirăm din Sinaia la­ 6 dim. Luarăm drumul Principele Carol, deasupra foișorului, la o înălțime de 990 m. spre Sf. Ana până la o bifurcație (aproximativ 1150 m­. atitudine). De aci lăsarăm la stânga poteca spre Sf. Ana și mun­tele Vârful-cu-Dor, și luarăm drumul spre captarea apelor pentru Sinaia (numit și ș­apte isvoare sau Peleșel, altitudine 1400 m­., iar distanța de la Foișor la lăptarie e de 3040 m., iar timpul e de o oră). Drumul este bun, larg și urcă aproape pe nesim­țite. In tot cursul său se străbate o pădure seculară, formată în general din brazi, fagi și molifți, iar din distanță în distanță, unde pădurea e mai puțin deasă, se zăresc: stânca Clopoțelul și Poiana Reginei, unde pasc și sunt ținute vacile curței re­­gale, situată pe malul stâng al pâ­­râului Peleș. De la Captarea apelor, se părăsește drumul cel larg, care continuă spre poiana „Sfirșitul lumei și Vârful-cu- Dor" și se urmează poteca de la dreapta, care duce drept, prin pozi­­țiuni admirabile, spre Vârful Pietre­lor Arse. Această potecă este foarte bine întreținută; apoi nici nu urcă prea tare ca să obosească de la înce­put pe escursioniist. Ca să, pjțrogî 1* vârful „Piatra arsă mică" st­ retiae și treci vre-o 8 torente, cari n’au apă decât numai când plouă. Toate aceste pârâiașe se varsă in Peleș, iar ulti­mul torent spre Piatra-Arsă este în­săși Valea Peleșului, care desparte muntele Furnica de muntele Piatra- Arsă. Plecând de la Captare, acest drum e făcut printr’o pădure, apoi cu cât se apropie spre vârf, cu atât se ră­rește până intră in regiunea fără nici u­n copac, numită prin aceste locuri „la gol", având în tot parcursul său într’o parte zidul muntelui, câte odată cu totul vertical, iar în partea cea- Talt a prăpăstii, unele adânci și per­pendiculare, iar altele cu o pantă mai puțin înclinată. Pe toată lungimea a­­cestei poteci până în vârful Pietrelor- Arse, turistul are, ori încotro s’ar în­toarce, vederi pitorești, mai cu seamă în apropierea torentelor, care mai oferă și ecouri splendide : în jos Sinaia se prezintă ca o panoramă splendidă cu vilele sale și palatul Pe­leș și Pelișor; iar în sus poene în­tinse cari se întind până în vîrful munților, mărginite de păduri secu­lare. La ora 8 și 40 minute ajugem la vârful Pietrei-Arse mici, distanță de la Captare 1500 m. și altitudinea cam 1700 m. Aruncându-ne puțin vederea în sus și jos vedem măreața și poetica vale a Peleșului, care își ia începutul său din două părți, una din marginea muntelui Furnica și alta din margi­nea Pietrei Arse, având ca o limită între ele muntele Călugărul sau șeaua Pietrei Arse, care terminându-se pu­țin mai jos, face ca aceste două părți să se unească într’o singură vale nu­mită „Valea Peleșului", formată in tot lungul său de blocuri de piatră co­losală, pe care un turist o poate cu înlesnire urca si cobori. Această vale în timpul verei este seacă, căci ade­văratul isvor al Peleșului este mult mai jos, în dreptul „Poianei Reginei“ loc numit în localitate „Isvoarele Pe­­leșului“. Tot de aci vederea se în­tinde in tot lungul Prahovei de U Azuga la Valea Largă. După ce făcurăm un mic repaos, continuarăm drumul spre vârful Pie­trelor arse, e distanță de 4000 metri. Poteca e foarte bună, având de a­­mândouă părțile sale prăpăstii enor­me, astfel că nu sfătuim pe cei ce suferă de amețeală (cremnophobie) să se aventureze singuri prin aceste locuri.­­ In tot drumul vederea e minimală . In dreapta se vede comunele Poiana Țapului, Bușteni, iar în stânga Si­naia, Isvor­ul și chiar Comarnicul. Stânci enorme și de toate felurile și formele întâlnim în drumul nostru. Pe acest munte se află instalate dou­ă târle de oi, una cam pe la mijloc, iar alta în vârful muntelui, ambele aparținând d-lui Seceleanu din Slo­bozia (Ialomița). Pe la orele 8 jum. ajunserăm pe vârful Pietrelor arse mari (all. 200Ä in.), de unde ochiul privitorului ara înaintea sa o panoramă admirabilă și ca măreție și ca frumusețe. Ori în­cotro și-ai întoarce privirea, rămâi în extaz. Apoi chiar împrejur de ai căta, te vei vedea înconjurat de o liveche de pansele și de tot felul de flori și de toate colorile, iar urechia nu se poate sătura de cântecile cele armo­nioase și plăcute ale ciocârliilor, care în acest timp ai anului, din înălțimi, te desfată și te transportă in regiu­­nile cerești. După un popas meritat, urmarăm înainte luând o potecuță la stânga, intrarăm într’o pădure de jnepî, ce se află pe aceste creste. Acești jnepî (Pinus pusnillo, l­aenke si juniperus nana Wild) sunt arbori (conifere) care cresc pe vârfurile munților, unde din cauza frigului și vânturile conti­nue reci, au o înălțime numai de 1 până la 1 jum , însă în schimb trun­chiul lor se întinde pe pământ mai mulți metri. Sunt așa de deși, în­cât omului îi este imposibil a trece printre ei, evr­eile lor sunt strâns lipite unele de altele. Continuând prin această pădure de un fel cu totul nou, ascunzătoare cste­odată a lupilor și a iepurilor, a­­junserăm la valea „Isvorul Dorului" care începe din apropierea muntelu­ Caraiman, curge printre munții Vân­­turișul și Păduchiosul, formând o fru­moasă cascadă și se varsă in Prahova ia cătunul Isvorul. (Distanța de la Piatra arsă până aci e de 2000 m.) De aci începurăm a urca muntele .,Cocora", lăsând însă la dreapta vir­­ful său cel mai înalt (2369 m­i.) Co­cora odată urcată, deterăm pe ver­santul opus al săli de drumul cel nou ce duce la Peștera Istom­iței, construit de societatea Carpatină din Sinaia, de a cărei existență nu mai știm nimic. Și de aci vederea este admirabilă. Înainte în vale se zărește valea și apa Ialomița­, iar deasupra ei vama Strunga și munții, care for­mează frontiera noastră spre Austro- Ungaria. Publicul cititor este rugat să noteze bine următoarele lucruri, care din nenorocire se găsesc spuse și scrise greșit mai în toate articolele și descripțiile’, ce se fac despre a­­­ceste locuri. Valea care se găsește pe versantul apusean al Bucegilor este „Valea lalomițe­i“ iar nici­de­cum „Valea Ialomicioarei". , Rîulețul Ialomicioara există și el, însă cu totul deosebit de Ialomița și la distanță mare. El se varsă în Ia­ 0 șso­m CEALA TURCEASC. Cu ocazia interesantei escursiuni făcute de negustorii noștri la Con­­stantinopol in Maia s’a vizitat și școala comercială imperială tur­cească «tigearet med­ebi hami­­dieh». Această vizită a avut loc Luni, 21> Mai 9, la orele 4 p. m., după ce vizitasem muzeul impe­rial de arh­eologie (unde am ad­mirat, intre altele, faimosul sar­cofag al lui Alexandru cel Mare, descoperit la Sidon) și școala tur­cească de beie-aile. Eram vr'o 60 de escursioniști, intre cari și câte­va doamne. Școala comercială turcească din 108 tmmktmk MARE ROMAN’ — de — Xrf'u.eS.O'va.c © ele Bisa PARTEA A TREIA XIII O deșteptare O găsi împresurată de cufere. Je cutii, de geamantane, și gata să îmbrace o foarte elegantă ro­­b­ie de călătorie. Industriașul se opri mirat in ușe și încrucișând brațele pe inept lise cu oare­care nerăbdare: — Ai putea să’mi spun, Leo­nora, ce însemnează toată miș­carea asta? Mătușa Leonora înaintă b­aas­­tossâ nu spre fratele ei și răs­punse : — însemnează câ mă duc, că părăsesc o casă in care nu mai sunt nici ascultată nici respectată. Am vrut să primești pe fostul d-tare lucrător cu toată împotrivirea mea; chipul cum ți-a vorbit des­pre o persoană respectabilă și al cărei prieteni ești, ar fi trebuit să te indigneze și să te facă să înțelegi că Nani, și cel­ l­alt indi­vid care l-a trimis, sunt douî in­triganți, și cu toate acestea d-ta le-ai dat. crezămînt. Crezi că eu pot tolera așa ceva ? — Un moment, zise d. Alboni, dă’mî voe să’ți observ că, dacă este vorba de un intrigant in toată această afacere, apoi intri­gantul e tocmai persoana pe care o protejezi, și o aperi d-ta... — Îndrăznești să’mî arăți în­crederea ce pul ia mod rușinos in oameni din cea mai ordinară speță? întrerupse d-na Leonora indignată. Cu purtarea aceasta încurajezi pe fata d-t.ale să comită ușurințe se neertat din care o­­noarea familiei' are să iasă cu to­tul ait­fsi de­cât neatinsă. D. Albori roși, apoi îngălbeni a cuvintele acestea ; apucă pe sora lui de mână și o strânse in mod brutal, exclamând : — Respectă pe fiica mea, sau... Se opri imsa singur, și lăsând mâna d-nei Leonora, zise mai liniștit: — Sunt nebun de mă supăr pe d-ta pentru aceste lucruri, ca și când nu ași ști că ești duș­mană firească a tuturor celor ce sunt mai tineri de­cât d-ta. Știu că am fost bine inspirat în ziua in care te-am rugat să vii în casa mea ca să slujești de mamă A­­licei. Din fericire ea nu avea ne­­voe de mamă, având un tată iu­bitor și gata să o sfătuiască și o guvernantă credincioasă ca miss Prety. Ea are, de altfel, un suflet drept și sincer care face nefolo­sitoare ori­ce supraveghere ; îmi vei da voe deci să mă îndoesc ca s'ar putea purta vre­ o dată cu ușurința de care o acuzi. — Tată orb și imbecil­ strigă d-na Leonora fixînd pe fratele ei cu batjocură. Dar toți bărbații sunt la fel, afară de contele Fo­­gliani, care era poate singurul soț ce convenea fetei d-tale. El ar fi știut să o supravegheze de aproape, după cum și trebuia; dar Alice nu merita o asemenea fericire. D. Alboni dădu din umeri tot mai înfuriat. — Ai dreptate, zise el ; bine fac! că pleci din casa mea, pen­tru că nu mai pot tolera senti­mentele d-tale pentru fața mea, înainte de a plec" însă, aî să-mî lămurești cu vin­' V.­« d-tale, când a avut nevoa Alice să fie supra­­veghiată cu atâta asprime*? D-na Leonora sfârșise cu îm­brăcatul rochiei, aruncă o privire de sfidare fratelui ei și răspunse: — Am vorbit cu fata d-tale, dacă nu știi­ până acum; am în­cercat să o fac să reintre pe ca­lea cumințeniei și a datoriei și vrei să știi ce am avut drept răs­puns ? Insolență și nerușinare ! Mi-a asvârlit în fața confidențele ei, și i-a pus toată încrederea, ca și d-ta, în Nani acela care, în parantez, e dispus să facă ori­ce fel de servicii rușinoase. — Ce vrei să spui ? strigă d. Alboni, aproape afară din sine. — Vreau să spun că demna d-tale fată nu roșește a întreține corespondență amoroasă cu un lucrător, și că Nani slujește de mijlocitor, răspunse d-na Leonora cu dispreț. — Minți, minți ! strigă d. Al­boni într’adevăr înfuriat. Dacă vrei să vorbești de Andreea, știu că nu e lucrător, și deci simpa­tia Alige­i n’ar fi rușinoasă. Dar nu voiü crede nici o dată, fără dovezi­­ că Alice întreține cores­pondență cu dânsul. O întreabă pe Alice și vei ve­dea, zise m­aestoasă matroana, în­torcând spatele fratelui ei; cât despre mine, eu îmi spăl mâinile , renunț, la a voi să călăuzesc și să sfârnesc pe o fată ca a d-tale, și părăsesc casa asta spre a scăpa de răspunderea celor ce se pot întâmpla. — Atunci, călătorie bună ! zise d. Alboin încruntat ; dacă n’a­r fi venit nici o dată în casa mea ar fi fost mai bine. El plecă trântind ușa după el, și coborâ scările în fugă spre a se duce după Alice. Cuvintele su­­rorei lui făcuseră o mare impre­sie asupră’’. Intr'adevăr, o scenă puțin plă­cută avusese loc între mătușe și nepoată, imediat după plecarea lui Nanu.. Mătușa, ‘după cum s’a spus mai sus, chemase pe fratele «I spre a se plânge de purtarea lui; »i, Jacob nefiind liber, ramase cu Alice să îndure tot focul supăra­rea d-nei Leonora. Alice, la început, căută să a­­pere pe tatăl ei și să se apere pe dânsa, în termeni cuviincioși, dar răbdarea o părăsi în cele din urmă și se apucă ea atunci să spună tot ce putea fi neplăcut mătușei e­i. Ast­fel, pe când d-na Leonora îl lăuda calitățile contelui Fo­­gliani, Alice i­i destăinui pe ne­așteptate, spre a o chinui, iubi­rea ei pentru altul, făcând un e­­logiu exagerat lui Andreea, nume care trebuia sa facă să sară un tavan pe bătrâna mătușe înfu­riată. De fapt, ea aproape își eși din fire la acea imprudentă destăi­nuire a fetei, și­ interzise în ter­meni­ cel mai aspri de a­­ avea un singur gând pentru tânărul acela ordinar. Dar Alice, văzând furia mătu­șei, vru să o sporească, sfidân­­du-i autoritatea; și pentru că dânsa o oprea de a se gândi la Andreea, îndrăzni să-o dovedească cum că recomandațiile ei veneau prea târziu­, spunându-i că chiar dăduse lui Nani o scrisoare pen­tru din suil. La această ciudată mărturi­sire, d-na Leonora amuți, arătă ușa nepoatei ei, jurând că de a­­tunci înainte nu va mai fi nimic comun intre ele. (Va urma) ♦ Sunt rugați ci-nic abo­nați, cari fac reclama­tion! sau cer schimbări de adresă, să bine-voiasca a trimite la Ad­ție tot­­de­odată și etic­­eta pe care este imprimată zil­nic adresa, s­p­r­e a se putea, da. curs repede reț­el aviațiunilor și a mi sa face întârzieri cu trimi­terea, ziarului ia nona a­­dresa. i

Next