Universul, septembrie 1908 (Anul 26, nr. 240-269)

1908-09-15 / nr. 254

ANUL XXVI No.­251—Luni 15 Foitoaidiu LUIGI CAZZAVILLIN­ ii Septembrie 1908 Azi Duminecă a apărut No. 39 din „Universul Literar" Se vinde cu 5 bani în toată țara in Baronul Hugo Zorn de Bulach.—(Vezi explicația) X 5 Dan î­­n România.—fo nadl în străinatat © ANUNCIURA VS­I Pag. IBS­­ Lini« corp 1 Dank­­«s IV ® » «j_>. ram și an­ îjclinM/ Anonțuri sau mb­rilialli; «wry VN caro auíi mărimi. da­­y/ dfl—Idu iei CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA It. Sirnrfa Bmoiann ff A. B-wnrosf* buit să »* spargă burlane­« del« pârâu care ( de cuvânt­ canalizat, pentru a se lua apă. Până la o­­rele 9 seara focul încă nu e stins. O COCETARE PE ZI Portul In care miră corabia bă­tută de vânturi, nu este totdeauna portul mântuirea!. _____ Evenimentele din Ture» {Serviciul nostru telegrafic) Ziar sârbesc In Macedonia Belgrad, [3.—Guvernul sârbesc a cumpărat tipografia unui ziar încetat de curând, spre a o trans­porta la Veskiab, unde să se ti­părească un nou­ ziar «Var­­dar», al sârbilor din Macedonia. Starea armatei turcești și probabilitatea unui răsboi cu Bulgaria Viena. 13.—Ziarul «Zelt» publică un interview al corespondentului său­ din Constantinopol cu Mah­mud Muktar-Pașa, comandantul primului corp de armată din Con­stantinopol. Acest general e fiul celebrului Ghazi Muda-Pașa, co­mandantul trupelor din Asia In răsboiul­ cu Rusia. Mah­mud s-a întors ln Constan­tinopol Îndată după proclamarea Constituțiunei, întorcîndu-se din occidentul Europei, unde a petre­cut mulți ani in­ exil, și imediat i s-a încredințat comanda primu­lui corp de armată. „Reorganizarea armatei turceșt­i zis Mahmud,progresează foarte repede Facem exerciții de două ori pe z­i, pentru ca să deprindem pe soldați și pe sub-ofițeri cu ser­viciul regulat. Am introdus și serviciul de lagăr și «xerciții!» de tir. „Când ne vor permite mijloa­cele bănești, vom face și manevre. Generalul a tăgăduit că marile cantități de arme și munițiuni, cumpărate în timpul din urmă de guvernul turcesc sunt destinate unui iminent războiu cu Bulga­ria. Armele acestea și munițiu­­nile sunt necesare armate­ pen­tru exerciții și pentru manevre. El a desmințit apoi știrea de mobilizare a trupelor turcești; au fost mutate numai 12 batalioane în alte garnizoane, atâta tot. In privința probabilității unui război și cu Bulgaria, generalul a zis că nu crede că se va întâmpla așa război și, ori­cât s’ar face cu putință ultimele evenimente. Calendar pe anul 1908 Ortodox Duminecă, 14 Septembrie. — (1) înălțarea Ss­tei Cruci Catolic Duminecă, 27 Septembrie.—Coa­ma și Damian Aftsăr, soarelui 6.11. Apusul 3.04 «Uunbversul» are următoa­rele Huli telefonice : Administrația:........................6/62 Redacția..............................12/88 Comunicări cu străinătatea . 20/56 București. * * Septembrie ÎNCASĂRILE pentru FONDUL CQIUNAL Am dat tn numărul trecut mersul Încasărilor și al chel­­tuelilor pe întâiul trimestru al noului buget, și am văzut că In genere rezultatele obținute n’au fost­ rele, mai ales fiind date împrejurările defavorabile ln cari se execută acest buget. Deși escedentul bănesc nu s'a mai urcat, ca în epoca cores­punzătoare a anului precedent, la 23 de milioane 800 de m­ii, ceea ce­­ sta încă destul de a­­preciabil încasările pentru fondul co­munal însă în acest răstimp au dat îndărăt cu o sumă re­lativ destul de însemnată, și anume s'au coborît la 6 mili­oane 689 mii de la 6 milioane 900 de mii. Examinând lista diferitelor categorii de venituri cari con­­stituesc fondul comunal, găsim că tn primul trimestru al anu­lui bugetar 1908—909 nu s’a încasat. De pildă, de la vin de cât ceva ceste jnm. milion, pe când tn primul trimestru al anului precedent se încasase un milion 321 mii; o diferență la minus act de 811 mii de lei a pricinuit un greu­ neajuns în fondul comunal, la care a mai venit să se adaoge și diferența de 839 mii Lei de la țuică ; în adevăr, nici aci nu s'a mai în­casat nici pe jumătate cât în trimestrul întâiu al anului pre­cedent, și anume abia 320 în loc de 659 de mii. O cifră in scădere, vrednică de însemnat, mai este acea de la făină ■ numai 483 de mii în loc de 565 de mii, adică cu 82 de mii de lei m­ai puțin Aceasta denotă un fapt întristător, și anume că consumațiunea pâi­nei, care începuse să fie în ur­care In anii din urmă, a Înce­put iar să scadă. Cifre în urcare, cari însă nu acoper de­cât o parte a defici­tului lăsat de vin, țuică și făină, sunt, în primul rând acea a taxelor pe spirt, apoi pe bere, petrol, cafea, untdelemn, ceai. Spirtul a dat 2 milioane 300 de mii în loc de 1 milion 640 de mii, așa­dar o urcare de peste jumătate milion; berea de la 242 «"a urcat la 309 mii; pe­trolul de la 278 la 345 de mii; — ambele acestea arată o ur­care de câte 66 de mii;— colo­nialele sunt peste tot în urcare pentru o sumă totală de vre-o 100 de mii, afară de orez, care arată un minus de 13 mii și anume 97 de la 110 mii. «Mai contribue la scăderea cifrei deficitare și plusul de la zecimea asupra contribuțiunilor care a dat 714 mii de la 475, adică cu 239 mii lei mai mult. Staționare, sau aproape sta­ționare a fi fost zahărul (524— 520 mii), cărbunele (84—79 mii) cum și cele­lalte articole de mai puțină importanță. In ce privește pronosticul pentru viitor, iată ce crede «Revista economică și finan­ciară « «Consumațiunea alcoo­lului din cereale, fiind și ea împedicată cu începere de la 1 Septembrie prin noua lege a cârciumilor, fondul comunal riscă să înregistreze un deficit excepțional în acest an, dacă bine-înțeles nu se va aviza la alte măsuri de compensațiune » din «tr. Antoniu-Caracal—5 pră­vălii o mulțime de case dis­­truse. 3 f familii fără «dăpost (Prii» poftă de la coresp. nd­frii particulari) Caracal, 13 Septembrie. După cum ■v’sm telegraf­at in noaptea trecută, pe la ora 1 lu­mea a fost alarmată de un groaz­nic incendiu, ce isbuc­nise Id­io­sul »trade« Antoniu­ Caracal, 1» una din casele d-lui v. Rascoi, unde locuiau niște chiriași. D. procuror G. Petrescu-Dimbovița, sosind cel d­intâi și la fața locului, a cerut ajutoare de la regimentul« dln garnizoană Regim 2 Romanați No. 19 a Irimi» 4 companii cu grada și o­fiter. După aproape o oră, a sosit și corpul pompierilor din locali­tate, începând acțiunea pentru lo­­calizare. Focul luând proporții mari, s’a simțit nevoe de a se recurgă și la ajutoare din alte orașe. D. procuror a cerut venirea de urgență la Caracal a pompierilor din Corabia, dar fiind noapte, nu s’a primit nici un rezultat până la ziuă Despre ziuă crezându-se că nu mai e nevoe de ajutoare, s’a contramandat cererea. Din dosul stradei Antoniu Ca­racal, focul s’a întins spre fațada str Antoniu, distrugând 5 prăvălii și o mulțime de case in cari lo­cuiau peste­ 30 de familii, proprie­tari și chiriași Pagubele sunt enorme. O mul­țime de marfă de cojocărie, cis­­mărie și țapi­țărie a căzut pradă focului Dezastrul e de nedescris Puține lucruri au fost scăpate și acestea toate în stare de neîntrebuințat. Nici o casă nu a fost asigurată. S’a simțit nevoe de apă, orașul nefiind alimentat cu apă A tre­i afacere senzațională Focul din str. sf. Constantin Bri noapte sergentul postat pe str­­f. Constantin observând că prin ferestrele casei cu No. 8 iese fum­e'a dus să vadă ce s’a întim­­plat, mai ales că știa că d-na A-­na Olănescu care locuia la acele case nu se găsește in Capitală. Spre mirarea lui sergentul vede că toate­ mobilele luaseră foc. Dându-se alarma și sosind in grabă pompierii, focul­ a fost stins. Ancheta parchetului Parchetul de Ilfov bănuind că focul a fost pus, a însărcinat chiar ori noapte pe d. judecător Negrea și pe d procuror Budișteanu ca să ancheteze cazul. D iar intrând prin odăi obser­vată cuibare de foc. Cum însă odăile eraui Încuiate, căci d-na Olănescu se află la Va­lea Călugărească, magistrații au bănuit tndată că focul­­­ a putut fi pus de cât de vre-un om al casei căci dacă ar fi fost pus de vre-un străin, trebuia să se constate vre-o spargere­ S’a luat indată interogatorul ser­vitoarei Anica Bucur Ungureanu și concubinului ei D-tru Bercescu, ambii au declarat că nu’și pot da seamă de unde să fi provenit focul. întrebat și gardistul care a dat alarma, el a" spus că intrând in curte a dat de d-na Lucia Poe­­naru Căplescu, mama d-nei Olă­nescu și întrebând-o că de unde ese fum, d-sa i-a răspuns in­­tr’un mod nepăsător: «Mă mir și eu de unde». Magistrații făcându-și convin­gerea că focul n’a putut fi pus de­cât de d-na Căplescu ori de ser­vitori ori de toți la complicitate, a dispus ca aceștia să compară ori la instrucție. Instrucția de ieri D. Judecător­a Negrea a cercetat ora mai întâi să vadă dacă mobi­lele din casă erau sau nu asigu­rate. D-sa a aflat că mobilele de și nu făceau mai mult de 3000-5000 lei au­ fost asigurate pentru 29 de mii lei. Afară de aceasta s’a mai con­­­statat că din mobilele asigurate s’au mai transportat un camion la o altă casă. D judecător a chemat la cabi­netul d-sale pe mai multe per­soane cari au fost cele dintâia la fața locului când a isbucnit in­cendiul. Nici unul n'a putut să precizeze cauza incendiului. S’au mărginit numai a da oare­care amănunte fără nici o importanță. Declarația servitorilor Fiind ascultată servitoarea A­nica Ungureanu, declară că stă­pâna sa, d-na Olănescu, plecând acum vre-o două săptămâni la Valea Călugărească, a încuiat toate odăile, afară de o singură odae, unde stătea ea cu concubinul sau. In ce privește pe d-na Lucia Căpiescu, d-sa a sosit Miercuri seara În Capitală și a tras loi gazdă la fiica sa, deschizând singură odăile cu cheile ce i le dădus* chiar ea. In zilele de Joul și Vineri, a spus servitoarea, pe mine nu m’a lăsat să intru In casă zic­indu-mi că n’are nevoe de mine In privința focului, ea a decla­rat că n'are nici o cunoștință și nici nu poate afirma că cuibarele de foc ar fi opera d-nei Căplescu Bercescu Dumitru, concubinul servitoarei, a declarat că nu știe nimic, el nefiind toată ziua acasă, de­oare­ce lucrează la fabrica Haug. Interogatoriul d-nei Lucia Căplescu D-na Lucia Căplescu e o femeia în virstă. D-sa a declarat că nu-și poate da seamăj cum a isbucnit incendiul Arată că Vineri spre seară a plecat la niște rude ale d-sa­e și a venit acasă cam pe la orele 2 noaptea cind a și isbucnit focul D-sa susține că trebue să se fi introdus cine­va străin pe vre­o fereastră,­­lucru ce pu­­ a putut constata­ întrebată dacă in adevăr s'au luat mobile din casă și s’au dus in altă parte, d-sa a negat acest lucru. Confruntată cu servitoarea, ,a­­ceasta a susținut că nu d-na Că­plescu a ridicat mobile din casă, ci stăpâna sa pe când era in Ca­pitală interogatorul d-nei Căplescu a ținut până la orele 7 jum «eara D-na Căplescu dată in jude­cată Parchetul având convingerea fermă că d-na Căplescu e vino­vată, a deschis acțiune publică in contra d-sale, pentru crima de In­cendiu. D-sa a fost lăsată liberă, cu o­­bligațiunea de a se prezenta la in­strucție ori­ când va fi chemată. Marți, tfi c., d. judecător va continua instrucția ascultând și pe d-na Olănescu, intru­cât se presupune că d-sa ar fi autoarea morală a acestei fapte. Aseară, d. judecător Negrea,­ împreună cu d. procuror Budiș­teanu, a făcut mai multe descin­deri pe la multe persoane unde se credea că d-na Olănescu și ar fi dus mobila. Tamasiu. In jurul sinuciderei co­lonelului â, flemenfi^n Am publicat ori amănunțit împre­jurările în cari s’a sinucis în mod așa de tragic regretatul șef al statu­­lui-major din corpul 11,­­ colonelul Aurel Dem­etrescu. Corpul neînsuflețit al colonelului a fost transportat la cimitirul Bellu și așezat în capelă, pe un frumos cata­falc, înconjurat de flori. Eri, ofițerii din toate armele au fost la cimitir spre a vedea pe nefe­ricitul colonel. A fost un adevărat pelerinagiu—omagiu postum celui ce nu mai este printra »ii. înmormântarea sa «a face a­zî la orele 11 dim. Vor asista toți ofițerii din garnizoană. Erî­dim. a sosit de la Călimănești d-na Maria Ion Cincu, sora regreta­tului colonel, fiind înștiințată tele­grafic despre tragicul eveniment. • * Un domn căpitan ne spune că a­cum trei săptămâni aflându-se la Viena, a întâlnit pe colonelul Aurel Dem­etrescu ; i s’a părut foarte schim­bat Colonelul avea o mină suferindă, «ia­clazat și greu îl puteai decide la * «cu vorbire mai lungă. » * Deși „despre morți nimic de­cât bine,, totuși față de zvonurile dife­rite și ciudate cari circulă în jurul acestei sinucideri, credem că ne este îngăduit a aduce sata­va amănunte apui. Scrisorile aflate in sertarul din stânga biuroului, au fost distruse, conform ultimei dorințe exprimată de colonel câtre amicul intim d'. mg An­toniu Ele cuprindeau în mare parte avize de plata unor polițe, de sumă de câte­va mii lei.­ Cu toate acestea, e evident că boala de care suferea colonelul a fost cauza determinantă a actului său disperat. Boala se agravase la ultimul timp, și colonelul negăsind alinare nici in prescripțiile medicilor din Viena, a luat forma deciziuD« de a-și pune capăt zilelor La agravarea boalei a contribuit de­sigur și jena bănească in car» se afla colonelul în ultimul timp. Mrt. VIV SEAT PE ZI Hrana găinilor.— Să se dea găinilor regulat să mănânce adică la același timp din zi și, pe cât este cu putință în porțiuni egale. Se recomandă ca grăuntele să nu se împrăștie. Prin aceasta se pierd sau se strică din ele. E practic de a se­ face o trocuță de 1>/3—2 m. lunga, cam 10 cm lată. M­INIO1UILE MILIARDARULUI JOHN ROCKEFELER Acum 50 ani, într'o bisericuță din­­tr’un sat sărăcăcios din Ohio, se ve­de» In fiecare seară intrând un tâ­năr blond, plăpând și sfios. El își punea un mare șorț albastru sau­ lua o cârpă albă și două ceasuri și șir ștergea candelabrele și lespe­zile de piatră. Câte­odată, când era slujbă, aprin­dea lumânările de ceară și agita în­cetișor clopoțeii El nu era plătit, ci din potrivă adesea contribuia dânsul la buna stare a congregației. Ca do­vadă e următoarea pagină detașată din carnetul său zilnic de cheltueli: 27 Noembrie. Pâinișoară pentru diac. Toma 20 b. Hârtie pentru biserică . . . 40 „ Discul.......................................30 „ Timbre pentru diaconul Thoma 20 ,, Plicuri......................................20 „ „Macedonianul“, ziar religios . 10 ., Tutun pentru paracliser. . . 10 „ într’o noapte e trezit din somn. — Diaconul e greu bolnav... El se îmbracă iute și aleargă lângă patul unde trăgea să moară un bă­­trîn. Iar acel bătrîn îi spune : — Dragul meu, am­ pus să te che­me, fiindcă înainte de a muri, tre­bue să-ți mărturisesc un lucru... Un suspin întrerupse mărturisirea; apoi el reluă : — Acest lucru e că nu te-am iu­bit niciodată, și că am preferat tot­deauna pe frate!» tăîi William ! Nu­-i nici­odată prea plăcut să fii chemat de un preț în agonie care să-ți spue astfel de lucruri.Cu toate acestea, copilul căruia’! *e făcut« neastă ciudată și supremă mărturisire, nu se supără, chici, pe carnețelul de chelnuel» unde «au înșirate to­ți« pâinișoarele dia­conului și rost« timbrele parohiei, el scrise cu niși« cursive frumoase, in dreptul împrumuturilor sale : „Lat it go !” (Să nu mai »«rbira despre asta !) Averea sa e cea mai mare de pe glob , se spune că atinge aproape 2 miliarde, cari­­! »duc un venit de 200 milioane pe an. Statistician­! vă vor spune că aceasta face 300 de franci venit pe minut, 5 franci pe secundă. Industria, al cărei rege este, e cea mai formidabilă de pe pământ. „Standard Oil“ e un fel de Babilon al marilor companii de comerț. Gândiți-vă că în fiecare zi, între răsăritul și apusul soarelui, «casa Rockefeller» produce 400 tii­ de bu­toiașe de petrol de câte 160 litri fie­care, adică 64 milioane de litri zilnic. Gândiți-vă că spre a fabrica și transporta toate acestea, «Standard OiUare ‘20 rafi­ierii colosale,dintre cari una, cea de la Bayonne, întrebuințează 6.000 de lucrători, că are 12 mii kilometri de conducte mari prin care circulă petrolul acesta, și că aceste conducte sunt alimentate de 120 mii km. de țevi mai mici cari, puse cap la cap, ar face de 3 ori ocolul lumii. Gândiți-vă că „Standard Oil“ are o armată de 70 mii de oameni, mai nu­meroasă de­cât armata Statelor­ U­­nite, o armată căreia­­ varsă 750 mii de franci salarii pe zi, adi­că peste 250 milioane de sala­rii pe an. Gânditi-vâ că are o flotă de 250 vapoare cari, în fiecare zi, părăsesc rada New­ Yorkului spre a se duce să răspândească în lume 4 miliarde 520 milioane de litri de pe­trol pe an. Gândiți-vă la toate aces­tea, și totuși nu veți avea decât o slabă idee despre om și opera lui... Acest oro vă va vorbi el însuși și vă va povesti opera lui în Memoriile sale, pe cari le vom reproduce în „Universul“. ..) vă va arăta cari sunt părerile sale, teoriile sale eco­nomice, cum judecă lupta socială ce se duce în lume, ce crede despre a­­cele amestecuri monstruoase de ca­pitaluri cari se văd contopite în tî­­năra America sub numele de trusturi, cp care croește el acelor milioane de industriași și muncitori cari visează și ei glorie și avere. Toate acestea le va spune înainte de toate, căci Rockfeller, in Me­moriile pe cari le publică, vrea mai curând eă-și «spue Ideile da »și să-și povestească amintirile. El va arăta riscurile prin care a trecut, regulile nestrămutate de pur­tare pe cari și le fixase,, Intimplări la cari l’ați sprijinit, îndrăznelile pe cari le-a avut, piedicil* ce le-a biruit. Locuința lui Rockefeller la New­ York Vă va mai spună poate la cât se urcă birul ce-i dă tuturor așezămin­­tor de bine-facere, cari i-am cerut a­­jutorul: “I va spune, de bună­ seamă, că în timpul de față totalul darurilor sale trece de 100 milioane de dolari (500 milioane de franci), fără ca dn cele mai multe ori «i -a fi văzut pe acei» cari «­ folosesc da dărnicia lui — martor acel președ­inte al noul așezământ de caritate căruia, în ’»rms unei cereri făcute prin telefon, ’ s’a înmânat un cec de 50 milioane, semmit de casierul lui Rockefeller, și pe care miliardarul nu a» *­ăzut nici­odată, căruia nu i-a vorbit nici­odată, a cări! scrisoare de mulțumire n’a ci­it’o măcar vr­ o­­dată Prefața lui Rockefeller la memoriile *a!e (Prin ar telegrafic de la coresp. nostru particular) Viana. 13 Septembrie. Mem­oriile miliardarului american »a apărut. Rokefeller începe cu o introducere în memoriile sale, aducând scuze me­todei afacerilor sale. El spune că în viața fie­cărui individ vine un moment în care el este înclinat ca un gând să treacă în revistă marile și micile evenimente ca­re au­ format în­tâmplările principale »1« «ctivitătei și plăcerile sale. Ast­­fel și eu—zice Rokefeler—sunt tentat la această vîrstă înaintată să povestesc câte­va istorii despre oa­meni și evenimentele unei vieți agi­tate. Nici odată n’am­ avut­ intenția să dau in publicitate afacerile mele, dar în sfirșit, am recunoscut că de­­oarece familia și amicii mei doresc să arunc­e lumină asupra unor lucruri asupra cărora s’a discutat foarte mult am hotărât să urmez pe acea cale cam neobicinuită discutând asupra u­­nor evenimente cari m-au­ făcut viața interesantă. Dacă numai a zecea parte ar fi adevărate din cele ce se poves­tesc, ar trebui ca numeroșii bărbați capabili și credincioși cari au fost în legătură cu mine să se simtă grav vinovați. S’a răspândit știrea că am silit pe tovarășii mei în afacerea petrolului ca să se alipească de mine. Așa de scurt de vedere n’aș­ fi pu­tut fi aici odată. Dacă în adevăr ași fi urmat o asemenea tactică ar fi fost posibil ca din asemenea oameni să-mi creez tovarăși pe viață și să-mi for­mez o organizație ai cărei membri ar­­ putut lucra ani îndelungați în cea mai mare armonie? Această puter­nică organizație a și crescut. De 14 ani a ieșit din această afacere. In ultimii zece ani numai odată am călcat in birourile acestei socie­tăți. Asupra constituirii lui „Standard Oil Company“, miliardarul scrie : De ani de zile „Standard“ s’a des­­voltat pas cu pas. Sunt încredințat că ea și-a îndeplinit cu strălucire mi­siunea de a procura poporului produ­sele petrolului cu prețuri cari de scă­zut pe măsură ce insemnătatea aface­rilor a sporit. „Standard“ și-a întins treptat ser­viciile, mai întâi în centrele mari, apoi în orașele mijlocii, acum până în piețele cele mai mai mici.., Stan­dard“ se duce până în casele cum­părătorilor, ea furnizează petrolul cu totul după dorința cumpărătorului Același sistem e urmat de dânsa în diferitele părți ale lumei. Societatea are 3009 de tancuri, cari furnisează cu petrol american orașele și chiar micile sate ale Eu­ropei. Depozitele ei proprii și func­ționarii ei furnisează petrolul în a­­celaș chip in Japonia, in China, în India, în orășele principale *1* lumii întregi. Anii din urmă a fost un timp foarte nevaforabil pentru afaceri. „Standard“ și-a urmărit totuși peira­ Acel mic dascăl model, «are scum­­păra, odată cu mântuirea sa vecinică, și tutun pentru paracliserul bisericei sale, se numea : „John Rockefeller“. Azi «i se chiamă „regele petroleului“ » * * dedicat planarii« «al* și » «xspatul­ului lucrări și construcții. Societatea își plătește bine lucra­torii, ingrijește de dinșii când sunt bolnavi,­­« dă pensiuni când îmbă­trânesc, da aceea n’a avut nici o­­dată să sufer« de greve mai mari. Societatea n’a avut nevoie de oa­meni cu nume sunătoare In consiliul de administrație spre a-și plasa ac­țiunile și a avut tot­dea­una destul capital rulant spre a cumpăra tere­nuri bune. Se spune tn genera ca societatea și-a nimicit concurenții. Numai oa­menii rău informați pot afirma așa ceva. Ea a avut și va avea în­tot­­deauna sute de concurenți capabili ; dar ea a reușit tot­deauna numai fiindcă s’a priceput să-și conducă a­­facerile economice» și cu multă stă­ruință. Poate de mai multă insemnătate e concurența în străinătate. «Standard» lupta neîncetat să pla­seze produsele americane contra pe­trolului provenit din marile câmpii ale Rusiei și care amenință să ia in stăpânire piața europeană. Societatea concurează pe piața In­diei cu petrolul de Burma, care are multă trecere acolo. In toate aceste diferite țări, «Standard» are de lup­­tat cu dificultăți vamale și de învins prejudecăți și concepții curioase. In unele țâri, a trebuit să învățăm pe oameni cum să ardă petrolul, fabri­când lămpi anume pentru dânșii. Am împachetat petrolul spre a’l putea duce cu cămile sau cu curieri până in păr­țile cele mai Îndepărtate ale pămân­tului. Asupra ființei sindicatelor, Rocke­feller face o observațiune ironică, al căreia ascuțiș e îndreptat contra com­patrioților săi. Pericolul « că pute­rea dobândită de un sindicat poate fi întrebuințată, că se formează sindi­­cate spre a specula cu acțiunile iar nu «pre a conduce afaceri, că din cauza aceasta prețurile produselor se scumpesc temporar în loc să se ief­­tenească. Asemenea abuzuri sunt posibile la toate societățile, mai mici sau mai mari , dar aceasta nu e un argument contra utilității sindicatelor, cum faptul că mașinile cu abur explo­dează câte­odată nu e un argument contra mașinei cu abur. Puterea a­­buzului e indispensabilă omenire­, ea poate fi făcută relativ nepericuloasă. Tot așa de necesare sunt sindicatele. Abuzurile pot fi reduse la un mi­nimum. Altfel, legiuitorii noștri ar trebui să-șî mărturisească incapacitatea de a lucra cu cele mai însemnate mij­loace ale industriei moderne: vitor, au­i*«; l>i,npLan­d«íui0^íe merg in piață « Ar vrea, poate, autorul, ca elevele, niște O«* pile <1* 15—16 ani, să poarte zimbi­­rul cu provizii la spinare? Sa mai miră autorul că în conclu­zia mea am zis că învățământul gos­podăresc ar fi haotic in­ Franța? Cred că Beauffreton știe mai bine de­cât autorul Aprecierilor în ce »­­nume stadiu se află acel învățământ la el acasă. Vom­ indica autorului pag. 13 din cartea laureatului Acade­­miei, care zice : «L’Enseignement ménager est sorti ä l'étranger de la period« bhatou­ne qu'il traverse encore au­­jourd hui chez nous». Cu alte cu­vinte, constată starea de inferioritate a școalelor de menaj din Franța, față de cele similare din alte țări. ___ Elena M Demetrasou Harssal Stegs Isrs ds Bnlacb — Vezi ilustrația — Zilele aceste va apare în­ «Mo­nitorul Oficial» al imperiului ger­man decretul prin care baronul Hugo Zorn de­­ Bulach este numit secretar de Stat pentru Alsacia- Lorraina, in locul baronului Kol­ler, care se retrage la pensie. Noul secretar de Stat s-a născut la Strassburg în 1851, și a fost mai multă vreme deputat în par­lamentul central din­ Berlin. La 1894 el a fost subsecretar de Stat pentru Alsăția-Lorraina. Cu ocazia manevrelor din zilele trecute, împăratul Wilhelm a fă­cut o vizită baronului Hugo Zorn la castelul acestuia de la Ost­­hausen. Fratele noului secretar de Stat este episcopul catolic din Stras­burg, Francisc Iorn de Bulach. UN RĂSPUNS Pe la începutul lui August, a-ți bine-voit să înserați în mult cititul d­ v. ziar, patru articole ale mele re­feritoare la „învățământul gospodă­riei în Franța“. Aceste articole re­latau în mod amănunțit un capitol din cartea d-lui Beauffreton : „l’En­­seignem­ent ménager“, carte premiată de Academia de științe morale și po­litice din Paris, carte care se ocupă nu numai de învățământul gospodă­riei in Franța, ci de învățământul gospodăresc din lumea întreagă. De la început trebue să recunoaș­tem că, pentru ca o lucrare să fie premiată de Academie, în primul loc se cere ca adevărul din ea să pri­meze asupra tuturor calităților de me­todă, de stil, etc. Deci cartea d-lui Beauffreton nu poate spune de­cât adevărul în tot ce privește chestia Învățământului menager din Franța. Acum câte­va zile însă am văzut ca ați publicat in ziar câte­va articole intitulate : Aprecieri asupra învă­țământului gospodăresc în Franța, și de­oare­ce în articolele acestea văd afirmațiuni și critice neîntemeiate, mă cred datoare să răspund pe scurt. Autorul Aprecierilor se revoltă că am ales în recensia mea num­ai un meniu de vară și unul de iarnă, care se prepară la cursurile complimentare de menaj din școalele comunale din Paris. Răspund. d. Beauffreton nu citează decât aceste meniuri, deci autorul Aprecierilor este poftit să se răfu­iască cu laureatul Academiei din Paris. Autorul aprecierilor se minunează că ar fi văzut la Paris pe elevele de l­ a școala de menaj că merg la târ­­guaie însoțite de m­aestră, fără ser­ Conflictul­­ orco-ulgar — Serviciul nostru particular­­» Presa engleză și Bulgaria Londra, în.—Ziarele de aci con­­tinuă a mustra cu severitate pe Bulgaria pentru purtarea sa agre­sivă față de Turcia. «Daily Mail», intre altele, spune că, dacă Bulgaria vrea să cele­breze a 30-a aniversare a tratatu­lui de Berlin prin proclamarea in­dependenței sale, trebue să se ad­mită că o mare putere o împinge a face acest pas, căci altminterea, micul principat bulgar nu ar pu­­tea provoca in mod așa de des­chis pe Turcia. Ziarul englez conchide sfătuind in mod autoritar pe Bulgaria a nu scoate castanele din foc pentru alții, cari îi promit drept recom­pensă independența. S-ar putea, adaogă ziarul englez, ca să re­grete mai târziu. Junii­ turci nesocotesc suzera­nitatea asupra Bulgariei Viena. 13.—Cercurile oficiale de aci sunt­ încredințate că Bulgaria pregătește într’adevăr o lovitură de stat, proclamând independența, fără însă ca fapta aceasta să o ducă la un conflct armat cu Tur­cia, căci, junii turci se interesează prea puțin de suzeranitatea tur­ceasca asupra principatului bul­gar. Austro-Ungaria sprijinind pe Bulgaria Berlin. 13.— După o telegramă sosită ziarului «Lokalanzeiger» de aci, din Sofia, ocupațiunea dru­murilor de fer orientale ar fi o chestiune tranșată, cu atât mai mult, cu cât nici ambasadorul austro-ungar nici cel german, nu a făcut vre-un demers spre a apăra direcțiunea drumurilor de fier ori­entale. In tinmul șederea prințului Ferdinand la Budapesta ministrul de externe Aerenthal a obținut a­­sigurarea prințului că ar fi inter­venit pentru aplanarea în mod a­­mical a conflictului, însă agitația care domnește printre populația din Bulgaria de sud, face imposi­bilă ori­ce intervențiune diploma­tică străină. In ori­ce caz, se pare că Bulgaria, grație puternicului sprijin al Austro-Ungariei, vrea să’și proclame independența. A­­ceasta s’ar fi dovedit chiar prin vizita făcută de prinț împăratului, la Buda­ Pesta, cu ocazia mane­vrelor. Două diplomați bulgari care 8 ® contrazic Viena. 13.—«Neue Freie Presse» vorbind de agitațiunile bulgare pentru independență, scrie că de­clarațiile lui Mincevici, trimisul bulgar la Londra, cum că acesta e cel mai potrivit moment pentru proclamarea independenței Bulga­riei, au făcut o mare impresiune însă că nu se poate susține că de­clarațiile lui corespund cu voința cabinetului din Sofia. Trimisul bulgar din Viena tă­­găduește colegului său din Londra facultatea de a se exprima în nu­mele guvernului bulgar, care nici nu se gândește la așa ceva. El poate totuși să afirme cu siguranță că o mare parte din bulgari re­clamă independența. Mare consiliu la Yidiz-Kiosk Constantinopol. 13 — Azi s’a ți­nut un consiliu la Yidiz-Kiosk, luând parte la ei și marele vizir și ministrul de räzboiu. S’a dis­cutat asupra rezolvărei conflictu­lui cu Bulgaria. Bulgaria nu va restitui căii­ ferate Viena 13.—Neue „Freie Presse“ publică un interview al corespon­dentului sau cu generalul Nikio­­rov la Berlin, care a zis : „După informațiunile ce mi-au sosit de la guvernul meu, toată populațiunea cere independența. Guvernul meu însă nu se ocupă acum de această chestiune, lăsân­­d-o pentru timpuri mai bune. «Această chestiune nu e pentru noi așa de importantă ca aceea a căilor ferate orientale. Astă­zi gu­vernul bulgar nu se mai poate gândi să mai restitue căile ferate din Rumelia orientală, deși știe bine că această ocupație e contrară dreptului ginților. Guvernul nu se poate pune în conflict cu întregul popor bulgar. «Bulgaria e gata să plătească o tragedie rusească PARTEA VITAIA IV — Victoria ! «Aclamă prințul strîngând mânile amicului său. Contele nu’și putu stăpâni bu­curia și înlănțui cu brațele gâtul trimisului sâu — Ai­ I d-ta cu poți să’țî în­chipui cât bine imi fac! I Eu iți datorez d-tale viața și fericirea, murmură dânsul aproape plân­gând de bucurie — Dar ține-ți firea, par­că aî­­ un tinerel, observă prințul Da, nu mă îndoesc câ o să fii fericit. Insă trebue sâ știi a’țî stăpâni fe­ricirea ca și nenorocirea. — D-ta aî în­totdauna drep­tate ; îartâ-mâ , sunt un copil. Așa dar d-șoara Olga se învoește? ți părinții ei se învoesc de ase­menea ? — Maî încape vorbă ! Din a­­cest moment ești logodnicul dom­nișoarei Șafdie. In această cali­tate pot* să'î faci vizită și s'o pre­zint­ amicilor d-tale — Aî hotărî* ziua căsătoriei ? Prințul Toberoski zimbi cu bu­nătate. — Nu sunt eu în drept să fixez ziua căsătoriei ci d-ta și lo­godnica d-tală — Eu vreau să fie cât mai cu­rând, zise contele Crez! ca pot să mă prezint îndată ]» d-șoara Olga? — Titlul d-ta­ e de logodnic te autorizează la aceasta. — Dacă e așa dă-m? voie, a­­micul meu, să mâ gătesc puțin. — Du-te, eu te aștept Contele era să iasă din acea o­dae când­­­ veni un gând. Se întoarse și apucă mâna a­­micului său­. — Iarta-mă, principe, câ abu­zez de timpul și de bunătatea < d-tale Amorezați! sunt egoiști, zise dinsu). — Ești ertat. Pleacă. După un sfert de oră, contele se întoarse într-un «ostum foarte elegant — Pari un tânăr de 30 de ani, îî zise prințul cum îl văzu — Sa mergem, să mergem, a­­micul meu la curte, se urcară într'un au­tomobil care trebuia să­­ ducă­­ locuința d-soare! Sandre V Arare­ ori Petersburg, asistase în o ceremonie de căsătorie așa de strălucită ca aceea » d-șoare! Olga Safdi« cu contele Kamna­­raski. Toată aristocrația capitalei fu­sese de fată la cununie Până și țarul trimesese pe un adjutant al sau ca să­) reprezinte Tinera mireasă in rochia-­ albă cu capul acoperit de un văl di­afan fusese găsită, chiar de ti­nerele aristocrate, foarte frumoasă și vrednică de soarta ce dăduse peste ea. Chiar în seara nunței­ mirii plecara din Petersburg spre a se duce să pregătească luna de miere la Veneția, orașul visurilor și al amorului. După ș­ase luni de căsătorie, dragostea dintre cei două soți era tot așa ca la început. Viața lor trecea într-o continuă melodie de sărutări și drăgostiri. Două luni trecuse de când con­tesa Kamnaraski șoptise la ure­chea bărbatului sau o știre feri­cită. Amorul lor avea să aiba in cu­rând un fruct și creatur­a așteptată avea să întărească și mai mult legăturile dintre dînși!. Insă de­oarece D-zeu nu vrea cs sa fie cineva complect fericit, d’abia trecuseră ș­ase luni de când se aflau în Veneția, când contele Kamnaraski primi de la ministerul de razboi, ordinul te­legrafic d’a se întoarce fără în­târziere la Petersburg. Tînăra soție se Îngălbeni gro­zav. Inima ei de fem­ee amore­zată o făcea să presimtă o neno­rocire. — Ce o fi vrând ministrul ? întreba Olga pe bărbatul său în­­lănțuindu-i gâtul cu brațele. — Cine știe ? nu e nici un motiv să ne speriăm îndată ce vom ajunge la Petersburg o să aflăm. Călătoria de reîntoarcere in pa­trie nu fu de sigur ca aceea pe care o făcuseră cu ș­ase luni înainte. Alune­ mergeau, spre fe­ricire, acum se’ Întorceau către ceva necunoscut: îndată ce sosiră în Petersburg, contele se grăbi să se ducă la ministerul de războiu. Fu imediat introdus în cabine­tul ministrului, care răspunse cu mare afabilitate la salutul său ceremonios. — Im­ pare foarte rau, d-le căpitan, ca am fost nevoit, să te rechiem în patrie. Mai mult ca oricând. Rusia are acum trebuință de cei mai­­ buni ofițeri ai săi, cunoscuți prin credința lor către suveran, prin dragostea lor de patrie și prin valoarea lor. „Spre răsărit soarele se întu­necă tot mai mult Nori g»oșî ne amenință și se poate ca vijelia să înceapă foarte curînd Noi trphite să fim pregătiți contra evenimen­telor și ’am contat pe d-ta. Trebue să pleci imediat în Mann­uria și să te pui la dispoziția generalu­lui Schulz, ca adjutant, al sau. — Dar, excelență... se încercă să obiecteze contele căruia a î că­dea foarte greu gândul d'a se despărți de soția sa în acel mo­ment. — Am înțeles ce vrei să zici. Ai afaceri de regulat, deci il­ dau termen de o săptămână însă nici o ori mai mult. Ne-am în­țeles. — Da, excelență, murmură contele. Nu e cu putință a se descrie durerea tinerei soții când află că bărbatul ei trebuia să plece. Plânse, se sbuciumă și se ho­tărî să îngenunch­e înaintea mi­­nistrului ca să revoce ordinul de plecare însă de astă dată contele i­ neînduplecat. — Sunt soldat, îi zise dânsul și un soldat nu poate, sub nici un motiv, să caute mijloace de a scăpa de datorie. Dacă n’aș pleca, m’aș dispre­­țui eu, însumi și m’aș disprețui și tu și aceasta nu poți s’o vrei, nu e așa Oiga mea ? Tinera femee isbucni din nou în plâr­s și nu răspunse. — Ascultă, iubita mea, urmă d. Kamnaraski îmbrâțișându-o, te-am gândit tu ca în curând o să devin tată ? Ge ar cugeta fiul nos­tru dacă peste 20 de ani cine­va i-ar zice : „Tatăl tău a refuzat să plece când patria avea trebuință de dinsul". El ar roși de mine și tu eu poți permite ca fiul nostru să ro­șească de tatăl sau — Tu te duci în razboiu, mur­mură Olga. — Aceasta nu e sigur.Se poate ca norii să treacă fără furtună. Nu știi ce­va să zică politica, scumpa mea. „Une­ori națiunile fac ca și câinii: se privesc urît, își arată colții părând a­poi să se repeadă unul la altul iar mai la urmă se apucă de jos împreună același os. Poate contele ar fi vorbit încă mult și zadarnic soției sale dacă nu i-ar fi venit în acel moment un ajutor puternic : bătrâna con­­tesă Kamnaraski. (Va urma) f

Next