Universul, octombrie 1908 (Anul 26, nr. 270-300)

1908-10-24 / nr. 293

Azi roșii a apus I­ To. 43 din ziarul unoristic VESELIA și se vinde cu 3 Tipuri de­­ locuitori din Herțegovina Calendar pe anul 1908 Ortodox Jouî, 23 Octombrie. — Anost. Ia­­cob fratele Domnului Catolic Ton", 3 Noem­brie.—Amelie Răsar, soarelui 7.Oi, Apusul 4.59 «Universul« are următoa­rele linii telefonice: Administrația. ... • • 6/62 Redacția ..... . . 12188 Comunicări cu străinătatea . 20/56 București. 13 Octombrie CHIRIILE Chestia scumpirei chiriilor revine la ordinea zilei. Se știe că printre cauzele acestei scumpiri s’a pus și fap­tul că, o seamă de samsari ,­s'afi­­ învoit între' dînșiî spre a specula chiriile pu­in­ subîn­chiriere. Acuma un ziar guver­namental revine asupra aces­tei chestiuni, și vede într’însa «cauza de căpetenie a scum­pirii exagerate a chiriilor». «Iei Capitală, — zice el, — e­­xist­ă de­­ mult tiran o asociație de câțiva inși care au acapa­r­rat o­­ bună parte din casele mari cu câte 10 — 12 aparta­mente. Această asociație dis­pune de un capital de mai multe sute de mii de lei,pe care-1 speculează în închirieri de case,­ spre a le, subînchi­­ria apoi publicului. Unde vede o casă mare, bună de speculat, asociația se prezintă la pro­prietar și intră la învoială pen­tru închirierea ei pe cinci, zece sau­ cinci­spre­zece ani. Asociația oferă chiar un preț mai mare de­cât aceia pe care îl ia proprietarul de la actua­lii chiriași. Bucuros că a dat peste un asemenea chilipir și a scăpat pe viitor de grija închiri­erii și aceea de a avea aface cu mai mulți chiriași, proprietarul încheie repede contract și pri­mește condițiile­­ asociației, dar pe când era convins la început că a dat peste o «bună» afa­cere, își vede după câțiva ani casa ruinată, dacă nu a avut grija să cheltuiască în fiecare an o bună parte din chirie pen­tru reparații»... Ziarul guvernamental adaugă că tot așa procedează asociația și cu casele pe cari le închi­riază Creditul urban din Bucu­rești, oferă un preț mai mare ca acela pe care îl încasează Creditul de la chiriași. Astfel a­­tât unii proprietari cât și cre­ditul se f­ac părtași moralmente la spoliarea publicului prin ur­carea artificială și exagerată a chiriilor. In nici un caz nu s'ar putea pune vina scumpirii chiriilor ? e măsura ce s’a luat de către rimărie de a se dărâma unele case nesănătoase și ruinate,— pentru că în locul caselor dă­râmate, cari primejduiau sănă­tatea și viața oamenilor, s’au construit altele noi. Dar împotriva bântuirii sam­sarilor de chirii învoiți între dânșii se făgăduește că se vor lua măsuri, pentru ca «o ase­menea stare de lucruri să în­ceteze, cât de curând». Făgă­­duiala e formală, și deci aș­teptăm să vedem punându-se in lucrare «mijloacele legale prin cari se va căuta să se în­lăture această stare de lucruri intolerabilă». —...... •••"mmmmstaaxis.­** * «S>­ lin Hemaaia (Coresp- partisulară a ziarului «Umersul») Lipsea, 19 Octombrie. Ieri s’a serbat cu mare solem­nitate schimbarea rectorului la Universitatea de aci. La ora 11 a. m., aula Traiversi­­tăței era­ tivită de lume aleasă, fruntași din toate ramurile, mi­litari, civili, negustori și toți pro­fesori universitari, erau și­ multe doamne. Cele 54 corporaț­iuni stu­dențești, erau reprezentate prin șe­fii lor purtând steagurile și costu­mele istorice reamintind trecutul feudal al acestei țări. Fostul rector, în trio frumoasă cuvîntare, arată activitatea Uni­versității în anul trecut, schim­bările produse in corpul profeso­ral și face o mică dare de seamă a trecutului mai îndepărtat al a­­cestei instituții,­ care ia 1409 în­ființată cu 200 studenți, numără printre studenții săi­ oameni ca Göthe, Leibnitz și are azi 4219 stu­denți. Predă apoi noului rector d. K. Binding, o celebritate juridică, mantia, capela, sigiliul și cheia Universitatea. In acest moment muzica și corul intonează „Hoch“,și mulțimea en­tuziasmată aplaudă­ frenetic și strigă „hoch“, iar studenții cos­tumați fac salutul cu săbiile. D. Binding face apoi cuvenitul jurământ și­­ ține o cuvîntare a­­supra însem­nătăței dreptului­ ger­manic în știința Dreptului. La ora 12 .jum., serbarea a luat sfirșit, toată lumea indreptându-se spre că­mi­n­­ele­­ lor. Vremea e­ splendidă , după un­­ mic început de iarnă ce i’am avut seamănă a anunța Primăvara. O CARTE INTERESANTA Furnica (Dumitru Z.)—„Din Isto­ria comerțului la Români. Mai ales băcănia. Publicațiune de documente inedite, 1593—1855 .. . Iată un autor nou. Multă lume se va întreba cine, e acest scriitor care debutează, în publicitate nu cu o mo­destă broșurică, ci cu un volum res­pectabil. De pe­ coperta volumului ci­titorul va primi informația clară și deslușită și cu atât va fi mai sur­prins văzând că, autorul nu e vre-un profesor și nici, vre-un literat cunos­cut, ci un­ comerciant. Publicațiunea de față, care e un început frumos, cuprinde aproape 300 de documente inedite, din cari ve­dem mișcarea gravae și cu multe nea­junsuri cu care se făcea comerțul ro­mânesc în trecut, cât de restrânse erau­ căile de cem­unicațiune, eveni­mentele timpului câtă influență aveau asupra comerțului, întocmirile unor ramuri ale comerțului, mai ales cele 45 zidon Bolta. îa bal. da pionén N» 3; Constantin Pppovfei, ia reg. da inf. No, 33 ; Silviu Patilia, la reg. tie inf. 1 in Soată țara ; Fren­iu,la reg­ Locotenent: Sab-locotenențiî: Ion Popoviel, ds ia reg. de ini. No. 7o, mutat ia reg. da,inf. No. 23 ; Virgil Madincca, ia reg. de-' inf. No. 50, și loan Mani«, la reg. da ari. No. .17. Sublocotenenți: Cădeți­ și aspi­ranții de ofițeri : Aurel Boci­cari­u, la bat. de vânători No. 28 ; Iuliu la­vorjan, la rag. de infanterie No. 41; loan Munteanu, del­a reg.. de infan­terie No. 61 mutat la reg. de infan­terie No. 64 ; Constantin S­treun­a, la reg. de infanterie No. Si ; Ksuhft Roska, în reg.­ele infanteria No. 43; F.manuil Popovici, la reg. de inf. No­­­ 48 ; loan Cloaje, la reg. de inf. No. 5 ; loan Vătășan, la reg. de inf. No. 43 și loan Burda, la reg. de artilerie No. 23. La tribunalele­ militare au avansat căpitani clasa­ a II-a ; locotenenții : Adolf Bassaraba, atașat corpului al 9-lea de armată și Albert Romoșan, la trib. superior militar. Lt.-auditor : locot. Aaron Su­ciu, de la reg. de inf. No. 02, mutat la trib. dl.garni­­soană din Timișoara. Medic de reg. ct. lI-a : medicul superior Iuliu Mol­dovan, la reg. de inf­ .No. 32. In­re­­gistratu­ra­ militară.. .Oficial cl. l­a: oficialul cl­­­ H­a Ioan Roman, atașat ■ corpului de armată No. 2. in. rezervă! locot.: sub-locot. In Mu Garableș, Ta bat. de vînători No. 19. Comb­afii fanteziste In uurnar­ul nostru de siartă erî am publicat niște extrase dintr’u­n articol al ziarului rusesc «Peters­­burgskia Viedomoati», in care se spune­a ce ar trebui să facă diplo­mația rusa spre a-șî atrage sim­patiile României. Ziarul If Independence froumaine relevând spusele ziarului rusesc, zice că combinațiile sale sunt fan­teziste ; în același timp găsește că am tricut rău­ reproducând acele com­binațiuni care nu pot, de­cât dă­ rătăcească opinia publică. Că sunt fanteziste combinațiile zion;lui rusesc și că nu poate ni­meni pune temei pe ele, asta nu se­ di­scuti. Dar că‘ spusele 'numi­tului ziar a» putea "rătăci opinia noastră publică, asta n'o pu­tem admite. Atâta experiență au făcut Ro­mânii, încât să știu ce temelii să pună pe vorbe. Publicând estessel« din «Peters­­burgst ia Wiedomosti», am dat o informația interesantă, căci e în adevăr interesant a vedea cum un ziar rusesc sfătuiește diplomația țării sale să ne rnstitue Basara­bia, când până nu de mult ve­cinii noștri dela răsărit tăgăduiau până și participarea glorioasă a Românilor la războiul din 1877-78. re» «b» -o <i»­­ privitoare la băcănie și tarifele noi ale mărfurilor, în afară de cele pu­blicate de regretatul V­a. Urechia în cele 1­5 volume ale istoriei Româ­nilor. Ne arată mai apoi­ buna parte ce luau și boerii țării în trecut la mișcarea comercială­­, ca hangiul Stan Jianu marele Paharnic, care făcea întins comerț de lână, Dimitrie Bi­­bescu marele vistier, care pe lângă comerțul de lână tăcea și comerț de porci, și alții. Acestea­­ le­ vedem din interesanta­­ corespondanță a lui Magi Constantin Pop din Sibiu, finul și nepotul Paharnicului -Jianu. Prea interesibilă e lista comercian­ților români publicată in introducere. Din punct de vedere istoric, ve­dem în primul rând informațiile re­ciproce ce­ se d­au intre N­ași Costan­­­tin Pop din Sibiu și­ Merkesius ,și Isacksnan, consulii austriaci din Bu­curești, asupra evenimentelor din ță­rile vecine. Asemenea, informațiun­i se află și in scrisorile boarilor :K­aau, Știrbei, și alți?" cu Pop. Cale două documente de la început, di­n anii 1593 și 1674, ne informează și ne arată im­portanța drumurilor de comerț. interesante sunt documentele rela­tive la războiul ruso-turc din­ 1700- 7­4, mișcarea li! Pazvantoglu de la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX, petrecerea în țară a principelui de Saxa- Coburg pe vre­mea războiului austro-turc (1790)­, schimbarea de domnie în țara româ­nească in 1802, mișcarea Sârbilor sub conducerea­­ Uri Karagh­eorghevicî în 1807, războiul ruso-ture în același an­ și altele. Nu mai puțin prețioase sunt hotel.­ și in­strucțiunile genealogice și de persoane pe cari le dă­d. Furnică la locul lor. Din punct de vedere literar, vedem scrisoarea lui Merkșstus Pâtre Pop din 1795 în românește, scrisă cu litere latine la acea epocă, cartea autografă a lui Mihail Racoviță Voevod din Moldova din 1709, scrisorile vecheî ale unor jupinese românce. Din punct de vedere artistic, ve­dem in cele 11 portrete de vech­i și importanți reprezentanți ai comerțu­lui românesc, in cele 6 tablouri, ve­deri ale unor localuri și centre co­merciale aproape dispărute, precum și în cele 20 de fotografii-facsimile de documente și de subscrieri ale unor neguțători de demult, o galerie im­portantă și unică în feiul e: cu pri­vire în ceea ce poate interesa comer­țul in trecut. Din­­ toate aceste puncte de vedere, regretând că din cauza spațiului re­strâns de care dispunem pentru ase­menea dări de sla­vă, nu putem vorbi mai pe larg și mai amănunțit de a­­ceasta frumoasă și îngrijită lucrare, putem spune că­­ publicațiunea d-lui Dumitru Z. Furnică e­­ cea mai im­portantă lucrare istorică-literară din câte s’au publicat în toamna aceasta la noi. 1 . CARNETUL MEU «Sa te ferești de l>pa­listă...­ Di-odată liniștea și pacea Din Cer se pogorâre ■’« lume,­­ * Iar de... război nici pomeneală, i s'a uitat și, chiar de­ nume... Dar, uite, nu miroase-a bine Această liniște deplină, Căști vechea zicătoare zice : „Să te ferești de apa line !...“ Și teamă 'mi-e că lumea ’ntreagă Din Europa cob­otește Și 'n liniște, se înarmează Și de război se pregătește... Și tocmai când pa ft hr lume­a liniște și mai deplină, Va ișinizni grozav... războiul... „Să te ferești de a pa­tină!...“ S'a zis de sârb în­tot­deauna Cu­ i „bleot“ săracul, din născare, Dar, sub prosteasca­ aparență, Văzură'ți cum fierbea de tare ? —­­Și tocm­aî când părea, sărmanul, ’Mai „bleot“ sub masca lui blajină, El isluncm ca o... torpilă... „Să te ferești de apa lină!...“ Se poate dar ca și acuma, Când liniștea este mai mare, Când pa­ cea bine-cuvintata Stăpână este pe popoare — Să izbucnească de­ odată, — Când nu credeai c­ o­ ip.mai plái,— Războiul groaznic între lume... .„sa­­ te ferești de apa lină !...“ , Marion. trassori de ofițeri români din armata austro ungară Pe ziua de 1 Noem­brie st. n. au fost avansați la grade mai înalte ur­mătorii, ofițeri și [UNK] funcționări militari români : Maior,­ Căpitanii de cl. I : Victor de Moga, ■ de la* reg. de inf. No. 101, mutat la reg. de inf. No. 39 și Ba­­siliu­­ Popa, comandant de piață (Platz­­kommandant) în Cluj. Căpitan cl. I: Căpit. de el. II-a Demetriu Barboși, de la reg. de inf. Na. 5. . Căpitan cl. II: Locotenenți:: Spi­maî cere să i-se admită și martori, de­oare­ce d-sa a reclamat nu numai pentru denunțare calomnioasă, ci și pentru calomnii, prevăzute de art. 294 codul, penal. D. priiu-­procuror se opune la aces­te cereri și tribunalul, după altă, de­liberare, respinge incidentul privitor la admiterea" probei testimoniale cu privi;«­ la delictul de denunțare ca­­lohinistală. Mai respinge cererea de aducerea petRilor ce­­«­a adresat d. Hamangiu in vi »strul­ui, in schimb tribunalul admite do­vada ca martori in privința delictu­lui calomnii. Procesul s’a amânat. PROCESUL Teodoreanuu- flamtingia (Prin telefon de le. corespondentul nostru particular)­­ Iași, 23 Octombrie. Azi s’a judecat procesul intentat de­­ avocat Osvald Teodoreanu d-lui procuror da Curte Hamangiu, pentru calomnie. Tribunalul e prezidat de d. Alex. Nicu Ginea, asistat de d. judecător Grobodariu și supleant Gr. D­em­e­­trescu. Fotoliul ministerului public e ocupat de d. prim-procuror Ghvisa Ionescu. In sală e multă lume venită să a­­siste la acest proces. D. Hamangiu lipsește, dar d. avocat Teodoreanu e de față. Se­­ ia in discuție cererea de decli­nare a competinței făcută de d. pro­curor Hamangiu, cerere bazată pe art. 495 din procedura penala , cerere despre care am vorbit d­t. D. procuror și d. Teodoreanu cer respingerea caren. d-lui Hamangiu pe următoarele motive : D. prim-procuror Ghinea Ionescu susține că d. Hamangiu n’avear cali­tatea să facă cunoscută denunțarea ministrului întru­cât procurorul­ ge­­neral era în Iași. Al doilea punct este că d. Nla­­mangiu a făcut denunțarea ca simplu particular, de­oarece denunțarea era o simplă scrisoare semnată și con­cepută la d-sa acasă, iar nu în can­­celaria parchetului; prin urmare d-sa a lucrat ca­­ un simplu particular și de aceea trebue judecat de instanțele ordinare. D. Teodoreanu susține aceste mo­tive și mai adaugă că d. Hamangiu a lucrat ,ca un simplu particular și pe motivul că d-sa, fiind procuror de Curte, și nu de tribunal, nu are au­toritatea oficială de­cât în cancelarie și în instanța respectivă. .Tribunalul, după o scurtă delibe­rare, respinge cererea d-lui Hamangiu ca tribunalul să-și decline competiția. Se dă cuvjntul­ reclamantului, a­­dică .d lui Teodoreanu, care arată că in dovedirea reclamațiaî­­ sale are ne­­voe , de . scrisoarea încriminată a domnului Hamangiu, de asemeni de memoriul pe care acesta la" trimis d-lui ministru de justiție , cere deci ca tribunalul să intervie la minister spre a avea acele acte. D. Teodoreanu AIEIEIU »pe șeiinteleul S$at­eior-Snife - Serviciul nostru telegrafic — Despre­ mersul alegerii Kew-York, 32.—«Agenția Reu­ter-Ma află la ora 8.40 seara că nu poate fi nici o îndoială des­pre alegerea lui Taft ca preșe­­di­nte al Statelor­ Unite Americane. Resultatul definitiv oficial nu se va putea afla decât peste câteva ore. (A- R.) Rezultatul votului Londra, S3.,— Telegrame, din New­ York. La alege­rea de președinte a!­re­­ptîrreei Statelor­ U­nite a învins canandanul repu­blican­ William Taft, ac­tualul ministru de război. New-York.­22. — D. Taft a fost ales președinte cu o mare majori­tate­­ de voturi. M.­­?■­ Taft, noul președinte al Statelor­­­ Unite Amănunte asupra alegerii Londra. 22.—Ziarele de aici află din New-York că Taft a fost ales președinte. Participarea alegăto­rilor a fost cu ihtlif, mai mare de­cât la alegerile precedente. Parti­dul lui Bryan a fost zdrobit în toate Statele orientale. Mișcarea de în­finisare La ministerul de finanțe s’a fă­cut următoarea mișcare : D. Lazăr Popescu, impiegat au­­xîl iar cl. I. a fost numit îmmegat cl. II.la administrația financiară de Vlașca, în locul d-nn­ G. Ma­­rinescu, demisionat. D. Gh. Neagu a fost numit im­piegat cl. II la serviciul creditu­lui agricol și viticol din Teleor­man, in locul d-lui R. PÎotș­teana, transferat. D. Al. Portasi a fost numit im­piegat auxiliar cl. II la adminis­trația financiară din Ialomița. D. G. Drăganescu a fost­ num­it impiegat auxiliar el. II ia adm. financiară, din București. D. N. Ghirculesc­u, impiegat cl. II ia adm. financiară din Dâmbo­­vița, a fost pus in disponibilitate pentru neprezentare la post. D. G. M. Popescu, impiegat au­xiliar cl. II la adm. financiară din Argeș, a fost pus în disponibili­tate pentru părăsire de­­ serviciu. EUROPA IN FLĂCĂRI VIITORUL RĂZBOIU GERMAN DIN 1909 — DE — MIMAIX, RAID CAPITOLUL III Inlin ut» era« mic bărbați transportară bittrem și o așezară C«­ dorii sărmanți în un scaun. — Cu et­a întrebă șeful și ,p­rivi mâna sa, care se făcuse cu totul ro­șie. Acesta este sânge. Grate tocmai îșî deschise celu­l. — Au­ tras cu pășea după mine, zise ea încet. Abia a­cum­ simțea fața durerea ar­zătoare în umăr, a cărui carne era smulsă de o­ împușcătură. Dar se gândea numai li misiunea ei. — D-fe șef,—englezii, zise ea sa­ton­da avertisare. — Secretarul­, aleargă repede la Ciliciul telegrafic și cere urgent co­­mandamentul diviziei 18 din Flens­burg. Tocmai acum sosește știrea că englezii au debarcat la Nord și sunt in marș cu trenul spre Tondera. Ca­valeria se află­ apr­oape de oraș. A­­leargă repede, d-le. Aceiași telegramă și o adresezi comandantului corpului de armată din Altona ! strigă el se­cretarului, care plecase. Și apoi, a­­propiindu-se de Grele, fi zise cu vrce asnicsia : — D-ta ești o fată bravă, îți vai­ trimite pe soția mea. Acum eu am aît ceva mai important de facet. După un sfert de oră sunetul lugu­bra­t al clopotnirii de foc Se auzi în întreg orășelul Tundere. De, pe turnul bi­sericie! MtoMt he­rului răsuna această alarmă : Bu­n— bunii—buni. — Și de la spital, fosta mănăstire a Dominicanilor, răsunau clopoteie vestind primajdia. In curând orășelul se asemăna cu un stuf de albine turburat. Oamenii alargaă­­ afară din casele lor : — Unde arde? Nu sa ve­de ni­mic. Dar’ această nedumerire ca țină mult,­­și sfidată toți știară­ despre ce este vorba : englezii se apropiau în marș forțat. Și șeful dădu de veste prin ser­vitorii polițienești ca cetățenii să păs­treze cea mai mare liniște, când va sosi inamicul. Să nu săvârșească nici o faptăi.de volnici«— nici să opună ii’8­0 rezistență. Dar oamenii apți de a purta armele să sa adune pe locul din fața gării, ca astfel cât mai re­­­­pede să fie transportați cu trenul peste­­ Niebüll !a Flensburg­ căci linia di­rectă peste Tingler era deja între­rupt­ă. Și ast­fel toți— bârbaf­i și feme! — alergară la gară și­­ șeful district alai împreună cei" jandarmii avură mult de "lucru,ca să ferească ' ps 'femei și pe copii să fie încărcați în tren. — Femeile și copiii­­ strigă șem­! mereu, să rămână aici. Englezii nu vă vor face nimic. Aceia cari sunt capabii să poarta armele, trebue să plece la trupă. In fine trenul placă. Femei țipând și plângând se uitaui după el.Și deja o altă locomotivă pufăia cu câte­va nouă vagoane. Locurile erau asaltate. Și când șeful districtului dădu semnalul de plecare, deodată unul din mulțime începu să intoneze un cântec acom­paniat de alții. Roțile începură să­ se învârtească. Și din tren răsuna cân­tecul de voci bărbătești, către cei ce rămăseseră și cari îi acompaniaQ : 1.Schlesvig-Holstein, împresurat de mare, Sentinela datinelor germane Păstrează cu credință, aceea ce s’a câștigat grea, Până cînd se va ivi o zi mai fru­moasă. Schleswig-Holstein, constengesn, Nu șovăi, o, patria mea și Șeful districtului insă sta printre cei rămași pe peron. Pe fața sa curgeau șiroao de laerâraî din cauza agitațiu­nei interne de care era stâpînit. El strinse în tăcere mâna primarului, care se afla lângă­­tinsul. Acesta zise : — Slavă Domnului, astă-sî suntem cu toții germani. N’ami observat pe nici unul eu sentiment. Aan­e2c, Ora primejdiei ne făurește pe toți la un loc. Stem­i CAP. IV Război ! Imabilizare! In seara de 4 August 1909, a. regimentului de husari din Sch­les­­wig-Holstein, împăratul Francisc Io­sif I Nr. 16 se aflau după­­ un ospăț casino, ca la via pahar­­ie, bere și o țigare să petreacă mai departe, la frumoasa sala a vechilorkn castel Got­­torp,­­care servește de cazarmă husa­rilor albaștri, domnea o dispoziție ve­selă, căci oaspeți plăcuți petreceau în mijlocu­l corpului ofițeresc cari făceai­ parte din regimentul-frate din Wand­e­­beek, al cărui înalt șef era regina Wilhelmina a Olandei. Și un oaspe deosebit de distins avea regimentul în mijlocul­ sa­i, pe mult stimatul co­mandant de brigadă, generalul de Rochols. Generalul ședea lângă Noentenent­­oolonsui­l de Manteuffel, care de câtva timp devenise comandantul husarilor, împăratul Francisc Iosif, conducân­­du-l de mai bine de un an. Amândoi erau­ cufundați în­tr-o con­versație serioasă și­­ ofițerii, cari se­­­ teară în apropierea lor, ascultau în tăcere și cu cea mai mare atențiune. Generalul clătină din­ cap,cu un aer gânditor. — Scumpul msa Manieuffel, nu cred asta, zise el ca­ un zimbet ușor. De­sigur ața este,­ există o oare­caret încordare. Dar aceasta a fost și anul trecut la fel, când Atajastarea Sa a rostit atunci la Djiberitz, vorbele des­pre încbinurare și ,,Să vină, noi sun­tem gata.“, lumea întreagă ședea pe un butoi cu iarbă de pușca. Crede-mă eram aproape și facem război. Pare că văd­­«î Maiestatea Sa pe balconul vilei din Uh­lendorst—ne aflam aproape de el­—iar jos se vedea farmecul de foc de pe­­ Alster. Și apoi­­ de­odată isbitem—prin în­treaga mulțime de mii de oameni, ca și un vitet! ,­Germania, Germania, mai înainte de toate și „Wacht am RliPtfl'L Și Maiestatea Sa—da, chior, assasta s’o fi văzut ! Maiestatea Sa privea cu seriositate in jurul său și ochii săi licăreau în chip ciudat. D-v. știți cu ochi poate să facă îm­păratul ! Apoi privi fâcst înaintea sa. Numai vîrfurile mustăților se miș­cau­. Și­ de jos răsună: „Dragă pa­trie poți fi liniștita“. Da, da atunci au fost vremuri serioase. Și da a­­tunci o schimbare s’a făcut ? Astă­zi : «tast- lucrări!«, ca și atuncî. ..Războiu! poate isineai ca un­ fulger din cesm­ senin. Dar poate să mai treacă încă ani de zile.....Generalul tăcut Locot.­colonel de MautenSel lăsă țigara, jos și zis?­­ — Lăsați-rai, d-le general—eu cred că e ast­fel de acumulare electrică trebua să se descarce. Istoria fatala din Marocco, unde incrucișătorul nostru a trebuit pur și simplu să plece, fiind­că era lipsit de putere, de a împedeca bom­bardarea localitâți­i Azenmat de către tr«ijl­e franceze, este cu toate aceste, neplăcută, ce­ voesc dlar acești domni francezi ? Pe prote gjatul lor Abdul Aziz­­ au trebuit să-l sacrifice încă acum un an. Și cu toate aceste fac acum o politică­­ plină de intrigi în contra noului Sultan! Oare Sultanul Muley Hadd n’a apro­bat fără d­ef­ilare actele conferinței de la­ Argesiras. Oare el nu s’a străduit în mod cinstit să­ fie drept față de cererile francezilor întru­cât acestea nu erau prea impertinenta 1 Și cu toate aceate Franța tine o­­cupate localitățile de pe coaste, după cum se pretinde ca garanție rgentru plat­a datoriei de răsboi. Zi de zi se aude despre excese ce se săvârșesc față de germani. Ai plângerile guver­nului nostru nu sunt luate în consi­derație. Toate aceste trebue ca in sfârșit să aducă la un complot. Ei, aproape mi se pare că Franța ar căuta sa provoace ace­st conflict... Generadul făcu un semn da apro­bara: Aceasta l's contesser, *d-lr locot­enen­t-color.il. (Va­ursaai). Secția II-a a Curței de­ casație, judecând din acest recurs, l’a ad­mis și acasat, fără trimitere, de­­ci­ziunea autorităților militare. Recursul a fost susținut ds d. adv. locot. Teodorescu. VJV JPMOVJS^JSS JPJS IX Și moșului ii plac­­ toate, dar și le roază, nu poate. SAPTASAM TEATRALA Autori de bibliotecă. — «Ui» fa­m­ieul». — Interpretările greșite La noi, in tot cazul, sa întâmplă pentru întâia oară ca o piesa din­ tea­trul scandinav să ,,prindă“, cum *, zice un jargon de scenă, să facă serie și publicului 8&’î placă să o asculte. Până nai acum vre­o 10—12 ani, Ibsen și­­ Björnsen erau­ considerați ca autori de bibliotecă. Tî­clifeai, Te a­­fundai cu dânșii într’o filosofie nouă dar sănătoasă a vieței individuale și sociale, ts simțeai înfășurat in bru­­matul și ademenitorul la cugetare «er scandinav, ts revolta! uns­orii în­po­triva rănilor sociale pe cari se vieu­­seșî și ti> mai dinainte dar nu le prețuiseș: primejdia cangrenei și tre­cea­ cartei la bibliotecă—document prețios al unor, epeci din viața socia­­Iiței de azi. Ni era dat apa­, arare ori,—vorbim de noi, românii, — să vedem cite-o Suzană Desp­res punind pe scenă, cu o vigoare că nu se­ întâlnește la două artiști, prototipurile scriitorilor de la Nord și după ce vedeai ce Nora teatru, simțeai nevoia d­e a re­citi și pa Rosmersholm și Dușma­nul poporului... și laatii, se reducea influența teatrala: scandinav asupra spiritului nostru public. Și socotiți fi­ind la un mic număr cei ce se intere­sau­ de literatura dramatică,­ se înțelege că influența de care vorbim era și ea reslrinsă, precum ref­orm­a era și spiri­tul acela foarte puțin public.­ E adevărat insă că o aceiași soartă avea teatrul scandinav așaî pe toate scenele europenești. Și Ibsen și Björnson sunt autori dramatici­­,de gală“. Ei sunt puși în scena prin im­punerea autorității lor, nu prin cerința publicului." E adevărat iarăși că la au­tori de elită se car și artiști de elită, cari nu mișună în toate teatrele,­ după cum adevărat este că sa cere și un au­ditor de elită, care nu umple toate să­lile de teatru.­­și iată de ce este pina, la un punct demonstrat de­ ce autori scandinavi au fost multă­­ strâne autori de biblioteci. * * Spuneam in cronica noastră serală, cu prvire la „Un faitmistic, că tea­trul scandinav nu dă publicului euro­penesc cantitatea de emoție necesari care să-l readucă, la teatru, săT faci să simtă nevoia de a revedea pe scenă marile figuri, marile caractere pe cari nn Ibsen și Tin Björnson : le-s.5 Tăcui să trăiască cu vieți de apostoli 9»u­nd vieți de martiri. Ga ,.Un faliment“ nu se petrece acelaș lucru. Aci există urî iiuuntura de emotivitate care se comuni­că foim­« ușor ; aci există o desfășurate sce­nică în stare de a captiva atenția au­­dtitorului; nn .,Un faliment“ un în­treg proces de înaltă moralitate so­cială este prezintat în forme mai pa­pin rigide de­cât , acelea cu cari ne obie­nuisi teatrul scandinav ; in „Un faliment“ superioara filosofie a fon­dului lucrării­ e redată cu mijloace mult mai omenești, mult mai potri­vite perceperea acelei mari părți din public pentru care Closoda nu are preț decât dacă ii poate urmări, « într’un simplu silogism, premizile și concluzia în însăși sufletul, la îasîși concepția ei despre viață. „Un faliment“ a avut succes și a­­cest succes se menține pe scoici im­­truiuî nostru mulțumită acestor împre­jurărî și mi s e pare a 8 fost *­­foiri* fericită inspirație­i direcției te*, frului când, în urmu­rirea programulii ei artistic, a­ ți­nut seamă de capacity ,- Utca de pătrundere a publicului nos­tru, și punind în fața judecăței lui un nume celebru care poate fi inspăimÎBts ,până atunci, i-a dat acea încredere la­­ sine care-1 poate face, mai*», capa­bil de imat mai «sari și mai folo­st toare sfor­ țări intelesu­ale. Am redat, în scurt, la timp, su­­b­­iectul lucrărei lui Björnson. Marea încercare—alimentul —prin­­ care autorul pune să treacă sufletul eroului său, dă asculzător oVar senti­mentul use­­băî de purificare morală a cărei arsură nu poate să nu lave și nu sufletul lui toată impresia de groază de care ele sigur are să se teamă și să se ferească. Și aceasta e meritul unei opere, și mai cu seamă unei o­­pere de teatru : folosul moral și cit­ma, imediat pe care o dă cititorului sau­ spectatorului. Și când la acest merit se adaogă meritul estetic al lucrărei, se adaogă forma cât i­­a­ nesâvârșită în care su­torul — și sistem în cazul lui Björn­­son— își îmbracă concepția. i­,trea*a lucrare se pretează sstresîn­u­ acela pe care „Un faliment“ l-a int­impis șt pe prima noastră scenă. N’a cerut „Un faliment“ nici prea mari sforțări în interpretare. Teatrul nostru are elemente cărora i se poate încredința soarta unor tuctări chiar mai delicata de­cât opera lui Björn­­son. In „Un filim­ent“ dificultatea era de a nu se melodramatiza marile scene sentimentale sau cele de con­­trast s­ăn­eteștî î­și la mare parte pre- CURIERUL JUDICIAR TRIBUNALELE CIVILE O crimă oribilii Iordache Báltoc­ și Ian­a Ma­­randei­, ambii din com. Mioreani- Mi­toc jud. Dorohoș, știind că câr­­ciumarul Vasile Deu­baș umbla cu banii asupra sa, ce­ hotarâse să’i omoare și să’l jefuiască. In ziuă de 5 Iulie a. c., cârciu­­marul Deu­baș pe când trecea prin­tre pădure, p chemat «s Bârtoc in Casa pădurarului Ion a Marandei sub protest de a-î comunica ceva. Gârcisimarul ce bănuind nimic rău­, s'a dus. Aci insă Iordache Baltos și pă­durarul se năpustesc asupra lui și­­ omoară în­ bătăi. Apoi iau cadavrul după ce-l desbracă de h­aine, și’i duc la o depărtare ca de 2 ’ km, arun­­cându-i intr'an puț, unde a fost găsit­ de triște oameni cari se du­­siseră să scoată apă. Cei două criminali fiind desco­perițî și dați judecării, Curtea cu jurați i-a condamnat la muncă sil­­iarea, pedeapsă menținută și de Curtea de casație. Cosare fără trimitere D. Gr. Alexandrescu, sub-loco­tenent in rezervă, a fost­­ dat jude­catei pentru că nu s'a prezintat la manevre. Consiliul de război și al corpului 2 armată l-a condamnat la 2­ luni închisoare și consiliul de revizie al armatei a confirmat această pedeapsă. D. Alexandrescu însă a făcut recurs la Curtea de casație­, invo­­vând incompetența autorităților mil­itare de a’i judeca, întru cât nu s’au îndeplinit toate fortualitățile cerute de rege pentru chemarea sa cub drarel. O tragedie inseassa PARTEA A DOUA I întrebat asupra înfățișare! ce aveau tinerii și tovarășa lor, răs­punse ca trebuiai­ să fi fost bo­gați, căci erai­ foarte elegant îm­brăcații. Dar când fu vorba să dea semn alimentele lor, birjarul ră­mase mut. — Dar nu le-ai văzut fețele ? întreba cu asprime directorul po­liției. — Gând s’ai urcat în trăsură, dormiam, răspunse omul cam u­­milit. — Și când s’au scos cerât tot dormi­ți ? — Eram foarte somnoros. — Nu ți fac complimente pen­­tri aceasta, dar băgă de seamă cu­ mi dsi de bănuit. — Vai de mine, dar eu,nu sunt­­ întru nimic vinovat, zise birjarul speriat. . .— Vom vedea. Pentru acum ești liber, însă poliția n’o să te sc­ape din ochi. — Sunt un om cinstit, poate sa spună orice asta, zise bir­jarul eșind d’a induratele din cabine­tul șefului. Capul fem­eei, găsit într’unul din cele trei geamantane, a­ fost expus la morga orașului, spre a fi recunoscut de cine­va, pe când medicii însărcinați de tribunal făceau autopsia corpului.­­ Experții stabiliră că femeea nu avea mai mult ca 23 ani și ea fusese lovită în spate cu un­­ pu­mnal, care atinsese coloana ver­tebrală și rănise un plămân. Moartea nu fusese instantanee. Nenorocita treimea sir­ii mai tri.,i câte­,va oro , iu că , după ce­­ fu­sese rănită. Decapitarea și ciopli­­­­trea corpului se făcuseră ceva mai târziu, de către o persoana price­pută in ale chirurgiei. . Expunerea capului moartei la morgă dădu un resultat grabnic și sigur. Câte­va persoane recunoscură îndată, în asasinata, pe o franceză anume Nancy; agenții poliției o recunoscură de asemenea. Și, de­oare­ce Nancy, pe lângă meseria de cameristă făcea și pe agenta polițienească, se suonn re­pede că nenorocita fusese victima vreunoor persoane din partidul re­voluționar pe care dânsa fusese însărcinată a le spiona. Ziarele reacționare avură ocazia să atace încă odată partidele îna­intate cari, nemulțumite cu supri­­roarea celor mai vrednici funcți­onari ai Stertului, își întorceau ura și contra femeilor cari­ nu a­­vea și altă vină decât că ajutau la menținerea ordinei". Nancy nu stătuse m­ult timp la­ semeiul­­ Mariei Petchevna. Deși coruptă până in măduva oaselor, Nancy nu avea inimă rea și în sufletul sau exista încă acea generozitate prin care se disting toți francezii. Ceea ce Di­suse pentru Mihail Stragos, do­vedește aceasta. Astfel Nancy, ne­mai­vrând să fie complicea contesei rămânând încă în casa ei, ceruse prefectu­rei de poliție învoirea d’a se sta­bili la Moscova și prefectura l-o dădu. Insă se pare ca vioara came­ristă cunoștea prea multe secrete de ate stăpânei sale, căci aceasta, în momentul despărțire­, iî zisese cu un ton amenințător: — la sonata la ceea ce o să spui pe unde te vei duce. Ar fi mai bine:să cauți a uita tot. Nancy se affa la Moscova de aproape patru luni când dispăru pe neașteptate­­ și noi știm ce­ de­­venise j sărmana femee al cărei cap se afla'pe una din­ mesele de marmoră ale morgei. Cine ucisese pe Nancy ? Vădit, ucigașii ei trebuie să fi fost aceeași persoane cari-i adu­seseră cadavrul la Petersburg. Dar cine emiii aceste persoane? Poliția făcea cercetări amănun­țite printre cei înscriși în parti­dul revoluționar. Câțiva tineri fură arestați ca bănuiți. Insă fiind confruntați cu funcționarii­ de la gară care dis­­tribuise bagajele și cu birjarul, nu fură recunoscuți de aceștia. Poliția din Moscova făcea de asemenea cercetări spre a afla precis în ce societăți se ducea Nancy și ce relațiune avea. Percheziția făcută în modesta locuință a tinerei franceze, avu de rezultat că omorul se făptuise în una din cele două camere o­­cupate­ de­ dânsa. Nu era nici o urna de luptă și nici o pată de sânge, nici pe mobile nici pe pe­reți, nici se pardoseală. Re răsturnară saltarele meselor și ale garderobei spre a se afla vr’o scrisoare, vrui bilet care sä dea fie cât de puțină lumină. Portăreasa casei, luată din scurt, declară mai la urmă că a­­proape în fie­ce săptămână d-ra Nancy privaia vizita unui tânăr, cuviincios îmbrăcat și despre care credea că e student. — Era amantul ei ? întrebă co­misarul pe portăreasa. — Nu cred. D-ra îl primia mai mult ca pe un amic decât ca pe un înamorat și vorbia cu el tare, fără măcar să închidă ușa, ceea ce de obicei­ nu fac amorezați­. Portăreasa dădu semnalmentele tînărului student și poliția începu să-l caute. Curând fu găsit și condus la comisariat unde începu­ta i ia interogatoriul unui funcționar cu mutra aspră și cu privirea­­ pă­trunzătoare? — Cum te numești ? — Mihail Siragof, răspunse întrebatul după un moment de nehotărâre. Funcționarul luă un registru șil consultă cu atențiune încrun­­tându-și sprincenele. — Ai fost student în univer­sitatea din Petersburg ? întrebă, dînsul inchizînd registrul. — Da, d-le, și acum sunt stu­dent în universitatea de ac­. — De ce ai plecat din Peter­sburg ? — Pentru ea în capitala viața e prea scumpă. — Cine ți dă mijloacele de a studia ? — Eu însumi le câștig clâsa secțiuni elevilor de liceu. — Ia seama că trebue să do­vedești tot ce spui. Prin urmare e de prisos să te încerci a m­ă înșela.­­ — bu­na mint aici odată, d-le, zise tînărul cu mândrie. — Ai cunoscut pe o fostă ca­meristă franceză numită Nancy ? — Da, d-le, sunt în cele mai bune raporturi de amiciție cu dânsa. — Raporturi numai de amici­ție? întrebi, funcționarul batjoco­ritor. — Da, d-le. — Te duceai adesea ori în casa ei? — Aproape in fie­care săptă­mână, — în ce scop ? — Ga s’o văd și să stea de vorbă cu ea. —— Despre ce vorbeați?­­— Despre lucruri fără impor­tanță. — Nici o dată de politică? — Nici o dată. Cum să fac po­litică cu o cameristă ?­ — De ce nu. Dar să trecem .mai departe. Știi unde se află acum această femee? (Va

Next