Universul, octombrie 1908 (Anul 26, nr. 270-300)
1908-10-24 / nr. 293
Azi roșii a apus I To. 43 din ziarul unoristic VESELIA și se vinde cu 3 Tipuri de locuitori din Herțegovina Calendar pe anul 1908 Ortodox Jouî, 23 Octombrie. — Anost. Iacob fratele Domnului Catolic Ton", 3 Noembrie.—Amelie Răsar, soarelui 7.Oi, Apusul 4.59 «Universul« are următoarele linii telefonice: Administrația. ... • • 6/62 Redacția ..... . . 12188 Comunicări cu străinătatea . 20/56 București. 13 Octombrie CHIRIILE Chestia scumpirei chiriilor revine la ordinea zilei. Se știe că printre cauzele acestei scumpiri s’a pus și faptul că, o seamă de samsari ,s'afi învoit între' dînșiî spre a specula chiriile puin subînchiriere. Acuma un ziar guvernamental revine asupra acestei chestiuni, și vede într’însa «cauza de căpetenie a scumpirii exagerate a chiriilor». «Iei Capitală, — zice el, — există de mult tiran o asociație de câțiva inși care au acaparrat o bună parte din casele mari cu câte 10 — 12 apartamente. Această asociație dispune de un capital de mai multe sute de mii de lei,pe care-1 speculează în închirieri de case, spre a le, subînchiria apoi publicului. Unde vede o casă mare, bună de speculat, asociația se prezintă la proprietar și intră la învoială pentru închirierea ei pe cinci, zece sau cincisprezece ani. Asociația oferă chiar un preț mai mare decât aceia pe care îl ia proprietarul de la actualii chiriași. Bucuros că a dat peste un asemenea chilipir și a scăpat pe viitor de grija închirierii și aceea de a avea aface cu mai mulți chiriași, proprietarul încheie repede contract și primește condițiile asociației, dar pe când era convins la început că a dat peste o «bună» afacere, își vede după câțiva ani casa ruinată, dacă nu a avut grija să cheltuiască în fiecare an o bună parte din chirie pentru reparații»... Ziarul guvernamental adaugă că tot așa procedează asociația și cu casele pe cari le închiriază Creditul urban din București, oferă un preț mai mare ca acela pe care îl încasează Creditul de la chiriași. Astfel atât unii proprietari cât și creditul se fac părtași moralmente la spoliarea publicului prin urcarea artificială și exagerată a chiriilor. In nici un caz nu s'ar putea pune vina scumpirii chiriilor ? e măsura ce s’a luat de către rimărie de a se dărâma unele case nesănătoase și ruinate,— pentru că în locul caselor dărâmate, cari primejduiau sănătatea și viața oamenilor, s’au construit altele noi. Dar împotriva bântuirii samsarilor de chirii învoiți între dânșii se făgăduește că se vor lua măsuri, pentru ca «o asemenea stare de lucruri să înceteze, cât de curând». Făgăduiala e formală, și deci așteptăm să vedem punându-se in lucrare «mijloacele legale prin cari se va căuta să se înlăture această stare de lucruri intolerabilă». —...... •••"mmmmstaaxis.** * «S> lin Hemaaia (Coresp- partisulară a ziarului «Umersul») Lipsea, 19 Octombrie. Ieri s’a serbat cu mare solemnitate schimbarea rectorului la Universitatea de aci. La ora 11 a. m., aula Traiversităței era tivită de lume aleasă, fruntași din toate ramurile, militari, civili, negustori și toți profesori universitari, erau și multe doamne. Cele 54 corporațiuni studențești, erau reprezentate prin șefii lor purtând steagurile și costumele istorice reamintind trecutul feudal al acestei țări. Fostul rector, în trio frumoasă cuvîntare, arată activitatea Universității în anul trecut, schimbările produse in corpul profesoral și face o mică dare de seamă a trecutului mai îndepărtat al acestei instituții, care ia 1409 înființată cu 200 studenți, numără printre studenții săi oameni ca Göthe, Leibnitz și are azi 4219 studenți. Predă apoi noului rector d. K. Binding, o celebritate juridică, mantia, capela, sigiliul și cheia Universitatea. In acest moment muzica și corul intonează „Hoch“,și mulțimea entuziasmată aplaudă frenetic și strigă „hoch“, iar studenții costumați fac salutul cu săbiile. D. Binding face apoi cuvenitul jurământ și ține o cuvîntare asupra însemnătăței dreptului germanic în știința Dreptului. La ora 12 .jum., serbarea a luat sfirșit, toată lumea indreptându-se spre căminele lor. Vremea e splendidă , după un mic început de iarnă ce i’am avut seamănă a anunța Primăvara. O CARTE INTERESANTA Furnica (Dumitru Z.)—„Din Istoria comerțului la Români. Mai ales băcănia. Publicațiune de documente inedite, 1593—1855 .. . Iată un autor nou. Multă lume se va întreba cine, e acest scriitor care debutează, în publicitate nu cu o modestă broșurică, ci cu un volum respectabil. De pe coperta volumului cititorul va primi informația clară și deslușită și cu atât va fi mai surprins văzând că, autorul nu e vre-un profesor și nici, vre-un literat cunoscut, ci un comerciant. Publicațiunea de față, care e un început frumos, cuprinde aproape 300 de documente inedite, din cari vedem mișcarea gravae și cu multe neajunsuri cu care se făcea comerțul românesc în trecut, cât de restrânse erau căile de cemunicațiune, evenimentele timpului câtă influență aveau asupra comerțului, întocmirile unor ramuri ale comerțului, mai ales cele 45 zidon Bolta. îa bal. da pionén N» 3; Constantin Pppovfei, ia reg. da inf. No, 33 ; Silviu Patilia, la reg. tie inf. 1 in Soată țara ; Freniu,la reg Locotenent: Sab-locotenențiî: Ion Popoviel, ds ia reg. de ini. No. 7o, mutat ia reg. da,inf. No. 23 ; Virgil Madincca, ia reg. de-' inf. No. 50, și loan Mani«, la reg. da ari. No. .17. Sublocotenenți: Cădeți și aspiranții de ofițeri : Aurel Bocicariu, la bat. de vânători No. 28 ; Iuliu lavorjan, la rag. de infanterie No. 41; loan Munteanu, dela reg.. de infanterie No. 61 mutat la reg. de infanterie No. 64 ; Constantin Streuna, la reg. de infanterie No. Si ; Ksuhft Roska, în reg.ele infanteria No. 43; F.manuil Popovici, la reg. de inf. No 48 ; loan Cloaje, la reg. de inf. No. 5 ; loan Vătășan, la reg. de inf. No. 43 și loan Burda, la reg. de artilerie No. 23. La tribunalele militare au avansat căpitani clasa a II-a ; locotenenții : Adolf Bassaraba, atașat corpului al 9-lea de armată și Albert Romoșan, la trib. superior militar. Lt.-auditor : locot. Aaron Suciu, de la reg. de inf. No. 02, mutat la trib. dl.garnisoană din Timișoara. Medic de reg. ct. lI-a : medicul superior Iuliu Moldovan, la reg. de inf .No. 32. Inregistratura militară.. .Oficial cl. la: oficialul cl Ha Ioan Roman, atașat ■ corpului de armată No. 2. in. rezervă! locot.: sub-locot. In Mu Garableș, Ta bat. de vînători No. 19. Combafii fanteziste In uurnarul nostru de siartă erî am publicat niște extrase dintr’un articol al ziarului rusesc «Petersburgskia Viedomoati», in care se spunea ce ar trebui să facă diplomația rusa spre a-șî atrage simpatiile României. Ziarul If Independence froumaine relevând spusele ziarului rusesc, zice că combinațiile sale sunt fanteziste ; în același timp găsește că am tricut rău reproducând acele combinațiuni care nu pot, decât dă rătăcească opinia publică. Că sunt fanteziste combinațiile zion;lui rusesc și că nu poate nimeni pune temei pe ele, asta nu se discuti. Dar că‘ spusele 'numitului ziar a» putea "rătăci opinia noastră publică, asta n'o putem admite. Atâta experiență au făcut Românii, încât să știu ce temelii să pună pe vorbe. Publicând estessel« din «Petersburgst ia Wiedomosti», am dat o informația interesantă, căci e în adevăr interesant a vedea cum un ziar rusesc sfătuiește diplomația țării sale să ne rnstitue Basarabia, când până nu de mult vecinii noștri dela răsărit tăgăduiau până și participarea glorioasă a Românilor la războiul din 1877-78. re» «b» -o <i» privitoare la băcănie și tarifele noi ale mărfurilor, în afară de cele publicate de regretatul Va. Urechia în cele 15 volume ale istoriei Românilor. Ne arată mai apoi buna parte ce luau și boerii țării în trecut la mișcarea comercială, ca hangiul Stan Jianu marele Paharnic, care făcea întins comerț de lână, Dimitrie Bibescu marele vistier, care pe lângă comerțul de lână tăcea și comerț de porci, și alții. Acestea le vedem din interesanta corespondanță a lui Magi Constantin Pop din Sibiu, finul și nepotul Paharnicului -Jianu. Prea interesibilă e lista comercianților români publicată in introducere. Din punct de vedere istoric, vedem în primul rând informațiile reciproce ce se dau intre Nași Costantin Pop din Sibiu și Merkesius ,și Isacksnan, consulii austriaci din București, asupra evenimentelor din țările vecine. Asemenea, informațiuni se află și in scrisorile boarilor :Kaau, Știrbei, și alți?" cu Pop. Cale două documente de la început, din anii 1593 și 1674, ne informează și ne arată importanța drumurilor de comerț. interesante sunt documentele relative la războiul ruso-turc din 1700- 74, mișcarea li! Pazvantoglu de la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX, petrecerea în țară a principelui de Saxa- Coburg pe vremea războiului austro-turc (1790), schimbarea de domnie în țara românească in 1802, mișcarea Sârbilor sub conducerea Uri Karagheorghevicî în 1807, războiul ruso-ture în același an și altele. Nu mai puțin prețioase sunt hotel. și instrucțiunile genealogice și de persoane pe cari le dăd. Furnică la locul lor. Din punct de vedere literar, vedem scrisoarea lui Merkșstus Pâtre Pop din 1795 în românește, scrisă cu litere latine la acea epocă, cartea autografă a lui Mihail Racoviță Voevod din Moldova din 1709, scrisorile vecheî ale unor jupinese românce. Din punct de vedere artistic, vedem in cele 11 portrete de vechi și importanți reprezentanți ai comerțului românesc, in cele 6 tablouri, vederi ale unor localuri și centre comerciale aproape dispărute, precum și în cele 20 de fotografii-facsimile de documente și de subscrieri ale unor neguțători de demult, o galerie importantă și unică în feiul e: cu privire în ceea ce poate interesa comerțul in trecut. Din toate aceste puncte de vedere, regretând că din cauza spațiului restrâns de care dispunem pentru asemenea dări de slavă, nu putem vorbi mai pe larg și mai amănunțit de aceasta frumoasă și îngrijită lucrare, putem spune că publicațiunea d-lui Dumitru Z. Furnică e cea mai importantă lucrare istorică-literară din câte s’au publicat în toamna aceasta la noi. 1 . CARNETUL MEU «Sa te ferești de l>palistă... Di-odată liniștea și pacea Din Cer se pogorâre ■’« lume, * Iar de... război nici pomeneală, i s'a uitat și, chiar de nume... Dar, uite, nu miroase-a bine Această liniște deplină, Căști vechea zicătoare zice : „Să te ferești de apa line !...“ Și teamă 'mi-e că lumea ’ntreagă Din Europa cobotește Și 'n liniște, se înarmează Și de război se pregătește... Și tocmai când pa ft hr lumea liniște și mai deplină, Va ișinizni grozav... războiul... „Să te ferești de a patină!...“ S'a zis de sârb întotdeauna Cu i „bleot“ săracul, din născare, Dar, sub prosteasca aparență, Văzură'ți cum fierbea de tare ? —Și tocmaî când părea, sărmanul, ’Mai „bleot“ sub masca lui blajină, El isluncm ca o... torpilă... „Să te ferești de apa lină!...“ Se poate dar ca și acuma, Când liniștea este mai mare, Când pa cea bine-cuvintata Stăpână este pe popoare — Să izbucnească de odată, — Când nu credeai c o ip.mai plái,— Războiul groaznic între lume... .„sa te ferești de apa lină !...“ , Marion. trassori de ofițeri români din armata austro ungară Pe ziua de 1 Noembrie st. n. au fost avansați la grade mai înalte următorii, ofițeri și [UNK] funcționări militari români : Maior, Căpitanii de cl. I : Victor de Moga, ■ de la* reg. de inf. No. 101, mutat la reg. de inf. No. 39 și Basiliu Popa, comandant de piață (Platzkommandant) în Cluj. Căpitan cl. I: Căpit. de el. II-a Demetriu Barboși, de la reg. de inf. Na. 5. . Căpitan cl. II: Locotenenți:: Spimaî cere să i-se admită și martori, deoarece d-sa a reclamat nu numai pentru denunțare calomnioasă, ci și pentru calomnii, prevăzute de art. 294 codul, penal. D. priiu-procuror se opune la aceste cereri și tribunalul, după altă, deliberare, respinge incidentul privitor la admiterea" probei testimoniale cu privi;« la delictul de denunțare calohinistală. Mai respinge cererea de aducerea petRilor ce«a adresat d. Hamangiu in vi »strului, in schimb tribunalul admite dovada ca martori in privința delictului calomnii. Procesul s’a amânat. PROCESUL Teodoreanuu- flamtingia (Prin telefon de le. corespondentul nostru particular) Iași, 23 Octombrie. Azi s’a judecat procesul intentat de avocat Osvald Teodoreanu d-lui procuror da Curte Hamangiu, pentru calomnie. Tribunalul e prezidat de d. Alex. Nicu Ginea, asistat de d. judecător Grobodariu și supleant Gr. Demetrescu. Fotoliul ministerului public e ocupat de d. prim-procuror Ghvisa Ionescu. In sală e multă lume venită să asiste la acest proces. D. Hamangiu lipsește, dar d. avocat Teodoreanu e de față. Se ia in discuție cererea de declinare a competinței făcută de d. procuror Hamangiu, cerere bazată pe art. 495 din procedura penala , cerere despre care am vorbit dt. D. procuror și d. Teodoreanu cer respingerea caren. d-lui Hamangiu pe următoarele motive : D. prim-procuror Ghinea Ionescu susține că d. Hamangiu n’avear calitatea să facă cunoscută denunțarea ministrului întrucât procurorul general era în Iași. Al doilea punct este că d. Nlamangiu a făcut denunțarea ca simplu particular, deoarece denunțarea era o simplă scrisoare semnată și concepută la d-sa acasă, iar nu în cancelaria parchetului; prin urmare d-sa a lucrat ca un simplu particular și de aceea trebue judecat de instanțele ordinare. D. Teodoreanu susține aceste motive și mai adaugă că d. Hamangiu a lucrat ,ca un simplu particular și pe motivul că d-sa, fiind procuror de Curte, și nu de tribunal, nu are autoritatea oficială decât în cancelarie și în instanța respectivă. .Tribunalul, după o scurtă deliberare, respinge cererea d-lui Hamangiu ca tribunalul să-și decline competiția. Se dă cuvjntul reclamantului, adică .d lui Teodoreanu, care arată că in dovedirea reclamațiaî sale are nevoe , de . scrisoarea încriminată a domnului Hamangiu, de asemeni de memoriul pe care acesta la" trimis d-lui ministru de justiție , cere deci ca tribunalul să intervie la minister spre a avea acele acte. D. Teodoreanu AIEIEIU »pe șeiinteleul S$ateior-Snife - Serviciul nostru telegrafic — Despre mersul alegerii Kew-York, 32.—«Agenția Reuter-Ma află la ora 8.40 seara că nu poate fi nici o îndoială despre alegerea lui Taft ca președinte al Statelor Unite Americane. Resultatul definitiv oficial nu se va putea afla decât peste câteva ore. (A- R.) Rezultatul votului Londra, S3.,— Telegrame, din New York. La alegerea de președinte a!reptîrreei Statelor Unite a învins canandanul republican William Taft, actualul ministru de război. New-York.22. — D. Taft a fost ales președinte cu o mare majoritate de voturi. M.?■ Taft, noul președinte al Statelor Unite Amănunte asupra alegerii Londra. 22.—Ziarele de aici află din New-York că Taft a fost ales președinte. Participarea alegătorilor a fost cu ihtlif, mai mare decât la alegerile precedente. Partidul lui Bryan a fost zdrobit în toate Statele orientale. Mișcarea de înfinisare La ministerul de finanțe s’a făcut următoarea mișcare : D. Lazăr Popescu, impiegat auxîl iar cl. I. a fost numit îmmegat cl. II.la administrația financiară de Vlașca, în locul d-nn G. Marinescu, demisionat. D. Gh. Neagu a fost numit impiegat cl. II la serviciul creditului agricol și viticol din Teleorman, in locul d-lui R. PÎotșteana, transferat. D. Al. Portasi a fost numit impiegat auxiliar cl. II la administrația financiară din Ialomița. D. G. Drăganescu a fost numit impiegat auxiliar el. II ia adm. financiară, din București. D. N. Ghirculescu, impiegat cl. II ia adm. financiară din Dâmbovița, a fost pus in disponibilitate pentru neprezentare la post. D. G. M. Popescu, impiegat auxiliar cl. II la adm. financiară din Argeș, a fost pus în disponibilitate pentru părăsire de serviciu. EUROPA IN FLĂCĂRI VIITORUL RĂZBOIU GERMAN DIN 1909 — DE — MIMAIX, RAID CAPITOLUL III Inlin ut» era« mic bărbați transportară bittrem și o așezară C« dorii sărmanți în un scaun. — Cu eta întrebă șeful și ,privi mâna sa, care se făcuse cu totul roșie. Acesta este sânge. Grate tocmai îșî deschise celul. — Au tras cu pășea după mine, zise ea încet. Abia acum simțea fața durerea arzătoare în umăr, a cărui carne era smulsă de o împușcătură. Dar se gândea numai li misiunea ei. — D-fe șef,—englezii, zise ea satonda avertisare. — Secretarul, aleargă repede la Ciliciul telegrafic și cere urgent comandamentul diviziei 18 din Flensburg. Tocmai acum sosește știrea că englezii au debarcat la Nord și sunt in marș cu trenul spre Tondera. Cavaleria se află aproape de oraș. Aleargă repede, d-le. Aceiași telegramă și o adresezi comandantului corpului de armată din Altona ! strigă el secretarului, care plecase. Și apoi, apropiindu-se de Grele, fi zise cu vrce asnicsia : — D-ta ești o fată bravă, îți vai trimite pe soția mea. Acum eu am aît ceva mai important de facet. După un sfert de oră sunetul lugubrat al clopotnirii de foc Se auzi în întreg orășelul Tundere. De, pe turnul bisericie! MtoMt herului răsuna această alarmă : Bun— bunii—buni. — Și de la spital, fosta mănăstire a Dominicanilor, răsunau clopoteie vestind primajdia. In curând orășelul se asemăna cu un stuf de albine turburat. Oamenii alargaă afară din casele lor : — Unde arde? Nu sa vede nimic. Dar’ această nedumerire ca țină mult,și sfidată toți știară despre ce este vorba : englezii se apropiau în marș forțat. Și șeful dădu de veste prin servitorii polițienești ca cetățenii să păstreze cea mai mare liniște, când va sosi inamicul. Să nu săvârșească nici o faptăi.de volnici«— nici să opună ii’80 rezistență. Dar oamenii apți de a purta armele să sa adune pe locul din fața gării, ca astfel cât mai repede să fie transportați cu trenul peste Niebüll !a Flensburg căci linia directă peste Tingler era deja întreruptă. Și astfel toți— bârbafi și feme! — alergară la gară și șeful district alai împreună cei" jandarmii avură mult de "lucru,ca să ferească ' ps 'femei și pe copii să fie încărcați în tren. — Femeile și copiii strigă șem! mereu, să rămână aici. Englezii nu vă vor face nimic. Aceia cari sunt capabii să poarta armele, trebue să plece la trupă. In fine trenul placă. Femei țipând și plângând se uitaui după el.Și deja o altă locomotivă pufăia cu câteva nouă vagoane. Locurile erau asaltate. Și când șeful districtului dădu semnalul de plecare, deodată unul din mulțime începu să intoneze un cântec acompaniat de alții. Roțile începură să se învârtească. Și din tren răsuna cântecul de voci bărbătești, către cei ce rămăseseră și cari îi acompaniaQ : 1.Schlesvig-Holstein, împresurat de mare, Sentinela datinelor germane Păstrează cu credință, aceea ce s’a câștigat grea, Până cînd se va ivi o zi mai frumoasă. Schleswig-Holstein, constengesn, Nu șovăi, o, patria mea și Șeful districtului insă sta printre cei rămași pe peron. Pe fața sa curgeau șiroao de laerâraî din cauza agitațiunei interne de care era stâpînit. El strinse în tăcere mâna primarului, care se afla lângătinsul. Acesta zise : — Slavă Domnului, astă-sî suntem cu toții germani. N’ami observat pe nici unul eu sentiment. Aane2c, Ora primejdiei ne făurește pe toți la un loc. Stemi CAP. IV Război ! Imabilizare! In seara de 4 August 1909, a. regimentului de husari din Schleswig-Holstein, împăratul Francisc Iosif I Nr. 16 se aflau după un ospăț casino, ca la via paharie, bere și o țigare să petreacă mai departe, la frumoasa sala a vechilorkn castel Gottorp,care servește de cazarmă husarilor albaștri, domnea o dispoziție veselă, căci oaspeți plăcuți petreceau în mijlocul corpului ofițeresc cari făceai parte din regimentul-frate din Wandebeek, al cărui înalt șef era regina Wilhelmina a Olandei. Și un oaspe deosebit de distins avea regimentul în mijlocul sai, pe mult stimatul comandant de brigadă, generalul de Rochols. Generalul ședea lângă Noentenentoolonsuil de Manteuffel, care de câtva timp devenise comandantul husarilor, împăratul Francisc Iosif, conducându-l de mai bine de un an. Amândoi erau cufundați într-o conversație serioasă și ofițerii, cari se teară în apropierea lor, ascultau în tăcere și cu cea mai mare atențiune. Generalul clătină din cap,cu un aer gânditor. — Scumpul msa Manieuffel, nu cred asta, zise el ca un zimbet ușor. Desigur ața este, există o oarecaret încordare. Dar aceasta a fost și anul trecut la fel, când Atajastarea Sa a rostit atunci la Djiberitz, vorbele despre încbinurare și ,,Să vină, noi suntem gata.“, lumea întreagă ședea pe un butoi cu iarbă de pușca. Crede-mă eram aproape și facem război. Pare că văd«î Maiestatea Sa pe balconul vilei din Uhlendorst—ne aflam aproape de el—iar jos se vedea farmecul de foc de pe Alster. Și apoi deodată isbitem—prin întreaga mulțime de mii de oameni, ca și un vitet! ,Germania, Germania, mai înainte de toate și „Wacht am RliPtfl'L Și Maiestatea Sa—da, chior, assasta s’o fi văzut ! Maiestatea Sa privea cu seriositate in jurul său și ochii săi licăreau în chip ciudat. D-v. știți cu ochi poate să facă împăratul ! Apoi privi fâcst înaintea sa. Numai vîrfurile mustăților se mișcau. Și de jos răsună: „Dragă patrie poți fi liniștita“. Da, da atunci au fost vremuri serioase. Și da atunci o schimbare s’a făcut ? Astăzi : «tast- lucrări!«, ca și atuncî. ..Războiu! poate isineai ca un fulger din cesm senin. Dar poate să mai treacă încă ani de zile.....Generalul tăcut Locot.colonel de MautenSel lăsă țigara, jos și zis? — Lăsați-rai, d-le general—eu cred că e astfel de acumulare electrică trebua să se descarce. Istoria fatala din Marocco, unde incrucișătorul nostru a trebuit pur și simplu să plece, fiindcă era lipsit de putere, de a împedeca bombardarea localitâții Azenmat de către tr«ijle franceze, este cu toate aceste, neplăcută, ce voesc dlar acești domni francezi ? Pe prote gjatul lor Abdul Aziz au trebuit să-l sacrifice încă acum un an. Și cu toate aceste fac acum o politică plină de intrigi în contra noului Sultan! Oare Sultanul Muley Hadd n’a aprobat fără defilare actele conferinței de la Argesiras. Oare el nu s’a străduit în mod cinstit să fie drept față de cererile francezilor întrucât acestea nu erau prea impertinenta 1 Și cu toate aceate Franța tine ocupate localitățile de pe coaste, după cum se pretinde ca garanție rgentru plata datoriei de răsboi. Zi de zi se aude despre excese ce se săvârșesc față de germani. Ai plângerile guvernului nostru nu sunt luate în considerație. Toate aceste trebue ca in sfârșit să aducă la un complot. Ei, aproape mi se pare că Franța ar căuta sa provoace acest conflict... Generadul făcu un semn da aprobara: Aceasta l's contesser, *d-lr locotenent-color.il. (Vaursaai). Secția II-a a Curței de casație, judecând din acest recurs, l’a admis și acasat, fără trimitere, deciziunea autorităților militare. Recursul a fost susținut ds d. adv. locot. Teodorescu. VJV JPMOVJS^JSS JPJS IX Și moșului ii plac toate, dar și le roază, nu poate. SAPTASAM TEATRALA Autori de bibliotecă. — «Ui» famieul». — Interpretările greșite La noi, in tot cazul, sa întâmplă pentru întâia oară ca o piesa din teatrul scandinav să ,,prindă“, cum *, zice un jargon de scenă, să facă serie și publicului 8&’î placă să o asculte. Până nai acum vreo 10—12 ani, Ibsen și Björnsen erau considerați ca autori de bibliotecă. Tîclifeai, Te afundai cu dânșii într’o filosofie nouă dar sănătoasă a vieței individuale și sociale, ts simțeai înfășurat in brumatul și ademenitorul la cugetare «er scandinav, ts revolta! unsorii înpotriva rănilor sociale pe cari se vieuseșî și ti> mai dinainte dar nu le prețuiseș: primejdia cangrenei și trecea cartei la bibliotecă—document prețios al unor, epeci din viața sociaIiței de azi. Ni era dat apa, arare ori,—vorbim de noi, românii, — să vedem cite-o Suzană Despres punind pe scenă, cu o vigoare că nu se întâlnește la două artiști, prototipurile scriitorilor de la Nord și după ce vedeai ce Nora teatru, simțeai nevoia de a reciti și pa Rosmersholm și Dușmanul poporului... și laatii, se reducea influența teatrala: scandinav asupra spiritului nostru public. Și socotiți fiind la un mic număr cei ce se interesau de literatura dramatică, se înțelege că influența de care vorbim era și ea reslrinsă, precum reforma era și spiritul acela foarte puțin public. E adevărat insă că o aceiași soartă avea teatrul scandinav așaî pe toate scenele europenești. Și Ibsen și Björnson sunt autori dramatici,de gală“. Ei sunt puși în scena prin impunerea autorității lor, nu prin cerința publicului." E adevărat iarăși că la autori de elită se car și artiști de elită, cari nu mișună în toate teatrele, după cum adevărat este că sa cere și un auditor de elită, care nu umple toate sălile de teatru.și iată de ce este pina, la un punct demonstrat de ce autori scandinavi au fost multă strâne autori de biblioteci. * * Spuneam in cronica noastră serală, cu prvire la „Un faitmistic, că teatrul scandinav nu dă publicului europenesc cantitatea de emoție necesari care să-l readucă, la teatru, săT faci să simtă nevoia de a revedea pe scenă marile figuri, marile caractere pe cari nn Ibsen și Tin Björnson : le-s.5 Tăcui să trăiască cu vieți de apostoli 9»und vieți de martiri. Ga ,.Un faliment“ nu se petrece acelaș lucru. Aci există urî iiuuntura de emotivitate care se comunică foim« ușor ; aci există o desfășurate scenică în stare de a captiva atenția audtitorului; nn .,Un faliment“ un întreg proces de înaltă moralitate socială este prezintat în forme mai papin rigide decât , acelea cu cari ne obienuisi teatrul scandinav ; in „Un faliment“ superioara filosofie a fondului lucrării e redată cu mijloace mult mai omenești, mult mai potrivite perceperea acelei mari părți din public pentru care Closoda nu are preț decât dacă ii poate urmări, « într’un simplu silogism, premizile și concluzia în însăși sufletul, la îasîși concepția ei despre viață. „Un faliment“ a avut succes și acest succes se menține pe scoici imtruiuî nostru mulțumită acestor împrejurărî și mi s e pare a 8 fost *foiri* fericită inspirației direcției te*, frului când, în urmurirea programulii ei artistic, a ținut seamă de capacity ,- Utca de pătrundere a publicului nostru, și punind în fața judecăței lui un nume celebru care poate fi inspăimÎBts ,până atunci, i-a dat acea încredere la sine care-1 poate face, mai*», capabil de imat mai «sari și mai folost toare sfor țări intelesuale. Am redat, în scurt, la timp, subiectul lucrărei lui Björnson. Marea încercare—alimentul —prin care autorul pune să treacă sufletul eroului său, dă asculzător oVar sentimentul usebăî de purificare morală a cărei arsură nu poate să nu lave și nu sufletul lui toată impresia de groază de care ele sigur are să se teamă și să se ferească. Și aceasta e meritul unei opere, și mai cu seamă unei opere de teatru : folosul moral și citma, imediat pe care o dă cititorului sau spectatorului. Și când la acest merit se adaogă meritul estetic al lucrărei, se adaogă forma cât ia nesâvârșită în care sutorul — și sistem în cazul lui Björnson— își îmbracă concepția. i,trea*a lucrare se pretează sstresînu acela pe care „Un faliment“ l-a intimpis șt pe prima noastră scenă. N’a cerut „Un faliment“ nici prea mari sforțări în interpretare. Teatrul nostru are elemente cărora i se poate încredința soarta unor tuctări chiar mai delicata decât opera lui Björnson. In „Un filiment“ dificultatea era de a nu se melodramatiza marile scene sentimentale sau cele de contrast săneteștî își la mare parte pre- CURIERUL JUDICIAR TRIBUNALELE CIVILE O crimă oribilii Iordache Báltoc și Iana Marandei, ambii din com. Mioreani- Mitoc jud. Dorohoș, știind că cârciumarul Vasile Deubaș umbla cu banii asupra sa, ce hotarâse să’i omoare și să’l jefuiască. In ziuă de 5 Iulie a. c., cârciumarul Deubaș pe când trecea printre pădure, p chemat «s Bârtoc in Casa pădurarului Ion a Marandei sub protest de a-î comunica ceva. Gârcisimarul ce bănuind nimic rău, s'a dus. Aci insă Iordache Baltos și pădurarul se năpustesc asupra lui și omoară în bătăi. Apoi iau cadavrul după ce-l desbracă de haine, și’i duc la o depărtare ca de 2 ’ km, aruncându-i intr'an puț, unde a fost găsit de triște oameni cari se dusiseră să scoată apă. Cei două criminali fiind descoperițî și dați judecării, Curtea cu jurați i-a condamnat la muncă siliarea, pedeapsă menținută și de Curtea de casație. Cosare fără trimitere D. Gr. Alexandrescu, sub-locotenent in rezervă, a fost dat judecatei pentru că nu s'a prezintat la manevre. Consiliul de război și al corpului 2 armată l-a condamnat la 2 luni închisoare și consiliul de revizie al armatei a confirmat această pedeapsă. D. Alexandrescu însă a făcut recurs la Curtea de casație, invovând incompetența autorităților militare de a’i judeca, întru cât nu s’au îndeplinit toate fortualitățile cerute de rege pentru chemarea sa cub drarel. O tragedie inseassa PARTEA A DOUA I întrebat asupra înfățișare! ce aveau tinerii și tovarășa lor, răspunse ca trebuiai să fi fost bogați, căci erai foarte elegant îmbrăcații. Dar când fu vorba să dea semn alimentele lor, birjarul rămase mut. — Dar nu le-ai văzut fețele ? întreba cu asprime directorul poliției. — Gând s’ai urcat în trăsură, dormiam, răspunse omul cam umilit. — Și când s’au scos cerât tot dormiți ? — Eram foarte somnoros. — Nu ți fac complimente pentri aceasta, dar băgă de seamă cu mi dsi de bănuit. — Vai de mine, dar eu,nu sunt întru nimic vinovat, zise birjarul speriat. . .— Vom vedea. Pentru acum ești liber, însă poliția n’o să te scape din ochi. — Sunt un om cinstit, poate sa spună orice asta, zise birjarul eșind d’a induratele din cabinetul șefului. Capul femeei, găsit într’unul din cele trei geamantane, a fost expus la morga orașului, spre a fi recunoscut de cineva, pe când medicii însărcinați de tribunal făceau autopsia corpului. Experții stabiliră că femeea nu avea mai mult ca 23 ani și ea fusese lovită în spate cu un pumnal, care atinsese coloana vertebrală și rănise un plămân. Moartea nu fusese instantanee. Nenorocita treimea sirii mai tri.,i câte,va oro , iu că , după ce fusese rănită. Decapitarea și cioplitrea corpului se făcuseră ceva mai târziu, de către o persoana pricepută in ale chirurgiei. . Expunerea capului moartei la morgă dădu un resultat grabnic și sigur. Câteva persoane recunoscură îndată, în asasinata, pe o franceză anume Nancy; agenții poliției o recunoscură de asemenea. Și, deoarece Nancy, pe lângă meseria de cameristă făcea și pe agenta polițienească, se suonn repede că nenorocita fusese victima vreunoor persoane din partidul revoluționar pe care dânsa fusese însărcinată a le spiona. Ziarele reacționare avură ocazia să atace încă odată partidele înaintate cari, nemulțumite cu supriroarea celor mai vrednici funcționari ai Stertului, își întorceau ura și contra femeilor cari nu avea și altă vină decât că ajutau la menținerea ordinei". Nancy nu stătuse mult timp la semeiul Mariei Petchevna. Deși coruptă până in măduva oaselor, Nancy nu avea inimă rea și în sufletul sau exista încă acea generozitate prin care se disting toți francezii. Ceea ce Disuse pentru Mihail Stragos, dovedește aceasta. Astfel Nancy, nemaivrând să fie complicea contesei rămânând încă în casa ei, ceruse prefecturei de poliție învoirea d’a se stabili la Moscova și prefectura l-o dădu. Insă se pare ca vioara cameristă cunoștea prea multe secrete de ate stăpânei sale, căci aceasta, în momentul despărțire, iî zisese cu un ton amenințător: — la sonata la ceea ce o să spui pe unde te vei duce. Ar fi mai bine:să cauți a uita tot. Nancy se affa la Moscova de aproape patru luni când dispăru pe neașteptate și noi știm ce devenise j sărmana femee al cărei cap se afla'pe una din mesele de marmoră ale morgei. Cine ucisese pe Nancy ? Vădit, ucigașii ei trebuie să fi fost aceeași persoane cari-i aduseseră cadavrul la Petersburg. Dar cine emiii aceste persoane? Poliția făcea cercetări amănunțite printre cei înscriși în partidul revoluționar. Câțiva tineri fură arestați ca bănuiți. Insă fiind confruntați cu funcționarii de la gară care distribuise bagajele și cu birjarul, nu fură recunoscuți de aceștia. Poliția din Moscova făcea de asemenea cercetări spre a afla precis în ce societăți se ducea Nancy și ce relațiune avea. Percheziția făcută în modesta locuință a tinerei franceze, avu de rezultat că omorul se făptuise în una din cele două camere ocupate de dânsa. Nu era nici o urna de luptă și nici o pată de sânge, nici pe mobile nici pe pereți, nici se pardoseală. Re răsturnară saltarele meselor și ale garderobei spre a se afla vr’o scrisoare, vrui bilet care sä dea fie cât de puțină lumină. Portăreasa casei, luată din scurt, declară mai la urmă că aproape în fiece săptămână d-ra Nancy privaia vizita unui tânăr, cuviincios îmbrăcat și despre care credea că e student. — Era amantul ei ? întrebă comisarul pe portăreasa. — Nu cred. D-ra îl primia mai mult ca pe un amic decât ca pe un înamorat și vorbia cu el tare, fără măcar să închidă ușa, ceea ce de obicei nu fac amorezați. Portăreasa dădu semnalmentele tînărului student și poliția începu să-l caute. Curând fu găsit și condus la comisariat unde începuta i ia interogatoriul unui funcționar cu mutra aspră și cu privirea pătrunzătoare? — Cum te numești ? — Mihail Siragof, răspunse întrebatul după un moment de nehotărâre. Funcționarul luă un registru șil consultă cu atențiune încruntându-și sprincenele. — Ai fost student în universitatea din Petersburg ? întrebă, dînsul inchizînd registrul. — Da, d-le, și acum sunt student în universitatea de ac. — De ce ai plecat din Petersburg ? — Pentru ea în capitala viața e prea scumpă. — Cine ți dă mijloacele de a studia ? — Eu însumi le câștig clâsa secțiuni elevilor de liceu. — Ia seama că trebue să dovedești tot ce spui. Prin urmare e de prisos să te încerci a mă înșela. — buna mint aici odată, d-le, zise tînărul cu mândrie. — Ai cunoscut pe o fostă cameristă franceză numită Nancy ? — Da, d-le, sunt în cele mai bune raporturi de amiciție cu dânsa. — Raporturi numai de amiciție? întrebi, funcționarul batjocoritor. — Da, d-le. — Te duceai adesea ori în casa ei? — Aproape in fiecare săptămână, — în ce scop ? — Ga s’o văd și să stea de vorbă cu ea. —— Despre ce vorbeați?— Despre lucruri fără importanță. — Nici o dată de politică? — Nici o dată. Cum să fac politică cu o cameristă ? — De ce nu. Dar să trecem .mai departe. Știi unde se află acum această femee? (Va