Universul, iunie 1909 (Anul 27, nr. 147-176)
1909-06-01 / nr. 147
Membrii tribunalului de arbitragiu de la Haga.—Vezi explicația^ Calendar pe anul 1909 Ortodox Duminică, 31 Maiü.—Apost. Ermil și Stratonic Catolic Duminică, 13 Iunie.—Tobias Răsăr, soarelui 4.32 ; apusul 7.59 București. 31 Maiü. ASUPRA SCUMPIREI TRAIULUI Organele partidelor politice au comentat și discutat fiecare din punctul lor de vedere discursul rostit de d. președinte al consiliului de miniștri la banchetul dat cu prilejul punerei pietrei fundamentale la lucrările de alimentare cu apă a orașului Târgoviște. Fără a tăgădui însemnătatea părților cuvântărei cari se ocupă mai îndeosebi cu chestiunile politice, credem însă că nu greșim dacă vom spune că un interes și mai mare, și mai general, au fost de natură a deștepta declarațiile d-lui primministru cu privire la chestiunea economică în genere și in special la acea a scumpireî traiului. C. președinte al consiliului ,a recunoscut ca fără îndoială legitime unele din revendicările clasei muncitoare, în consecință așadar și justificarea în parte a mișcărei pricinuite de scumpirea peste măsură a traiului. Ceea ce d-sa n’a găsit legitim și justificat, este numai ca pe asemenea chestiuni să se ajungă la învrăjbiri între păturile sociale și ca să se urmărească satisfacerea unor interese îndreptățite, pe căi vrăjmașe. In chestia scumpirea traiului sunt două elemente cari nu trebuiesc confundate ; nu trebuie confundat ceea ce poate fi nelegitim, ceea ce poate fi operă de spoliațiune, cu tot ce rezultă din mersul firesc al desvoltărei noastre economice. Astfel fiind, ceea ce ar fi de făcut pentru îndreptarea situațiunei, ar fi o organizare mai temeinică a comerțului, a producțiunei, a transporturilor, prin punerea în contact în mod mai civilizat a consumatorului cu producătorul. Firește, d. președinte al consiliului n’a putut intra în amănunte, în cuvântarea d-sale. Cu toate acestea ar fi de un mare interes a se cunoaște ce este socotit anume ca efect al unei opere de spoliațiune, al unor porniri și puneri la cale nelegitime, în arzătoarea aceasta chestiune a scumpirea traiului; și ca urmare, în ce anume ar fi să constea acea organizare a comerțului, a producțiunei, a transporturilor, care ar fi menită să aibă drept rezultat punerea în contact în mod mai civilizat a consumatorului cu producătorul? .Lămuriri mai de aproape în această privință ar fi primite cu o deosebită mulțumire de toată lumea, și cei chemați și autorizați a tălmăci mai cu dinadinsul declarațiile de principiu făcute de șeful guvernului, ar face un mare serviciu opiniei publice dându-i explicări până în amănunțimi asupra îndreptărilor proiectate. 13 0 s§smmTs A STUDENȚILOR ROMÂNI DE PRETUTINDENI Credem cu toții că viitorul congres studențesc de la Iași, acest cel dintâiu congres al întregei studențimi românești, va fi punctul de plecare spre o nouă viață a noastră, credem aceasta tare. Ne vom grupa de aci înainte în jurul unei idei, și nu de la cutare sau cutare persoane vom aștepta mântuirea, ci de la idee. Cred că ideia culminantă a congresului studențesc este: să strângem pentru viitor, într’un singur mănunchiu, studențimea română de pretutindeni, să năzuim să o grupăm în jurul celei mai frumoase idei, ideia care îndrituește pe toți de-o potrivă , ideia națională pură, ideia de unitate și solidaritate națională! Să n’aibă această idee a noastră, căreia ne vom da cu întreg sufletul, să n’aibă nici o nuanță, nici o notă străină de scopul ei mare, să fie desbrăcată de orice tendință care ar putea să aibă un alt scop, mai mic și poate chiar și rău. Energia noastră de oameni tineri să o punem în serviciul unei idei curate, unui curent sănătos și vânjos, un curent care să ne fim vrăjiți nu numai pe noi cari avem bucuria să fim la acest cel dintâi congres al nostru, ci să î vrăjească, să’i cheme la luptă și la muncă și pe cei cari vor veni în urma noastră : generațiile de mâine, de poimâne, tinerimea întreagă. Avem înaintea noastră o mulțime de probleme de rezolvat, avem mult de muncit. Treime,mai intâlți de toate, să întărim aici în țară cultura națională, să întărim curentul naționalist care tinde să introducă spiritul curat național în toate ramurile vieții noastre publice. Și apoi când vom fi destul de tarî aici în țara, să nu uităm să întindem mâna noastră ocrotitoare asupra fraților de sub stăpânirile străine, cari se zbat împotriva curentului cotropitor al culturei streine. Vom pregăti, noi studențimea, această luptă culturală și națională cu o mulțime de factori, pe cari îî vom discuta și adopta în congresul studențesc de la Iași. Cel mai strălucitor dintre punctele programului din congres a cărui realizare o vrem, razimul de căpetenie al activităței noastre de aici înainte, mijlocul de luptă care realizându-se ar aduce după sine realizarea tuturor celorlalte puncte pe cari le mai dorim, este: înființarea unei societăți generale a studenților români ele pretutindeni. Subsemnatul, ocupându-mă intens de această chestiune, mi-am formulat ființa acestei societăți mari astfel : . reprezintanțî în toate țările unde studiază tinerii români “ ■" ---- * — și va avea o revistă a studențimil, care va apărea sub conducerea și controlul ei. In această revistă se vor publica dări de seamă, statistici, comunicate, anchete, articole, foiletoane, etc., despre starea și activitatea studențimii și starea generală a neamului românesc. Va fi această revistă organul autorizat al studențimii. Societatea va avea rolul de,inițiatoare și încurajatoare a oricăror străduințe bune, pentru îndreptarea vieței noastre studențești și naționale. Ea va favoriza munca studentimii pentru realizarea celorlalte puncte din program cari se vor vota in congres: căminele studențești, societățile de gimnastică, cercurile județene, coruri studențești, biblioteci poporale, vizite la frați, excursiuni, societăți studențești de cooperativă, etc. Afirm că întemeierea acestei societăți generale studențești, e o necesitate. Știți, neapărat, că va fi greu, dar trebue să se facă dacă voim intr’adevăr să nu rămânem numai la vorbe ci să purcedem la fapte. Căci să ne închipuim: ne vomi aduna cu toții la congres, ne vom înșira nevoile, ne vom însufleți de iubirea de frați, și apoi, dacă nu am luat nici o măsură reală, ca dorințele noastre să se realizeze, vom rămânea numai cu suvenirea frumoasă, dar cu puțin progres de fapt. Și vremea va trece, entuziasmul va mai scade, ne vom uita cel cari ne-am îmbrățișat la Congres, și cine știe când vom putea să mai facem congresul următor... Ar fi, cu adevăr, trist să fie așa, ne-ar durea mai mult sufletul decât ne-am bucura, dacă congresul ar fi numai o ocazie rară de a se vedea frații ca apoi să nu mai stea in legătură unii cu alții. Ne-am împrăștia noi, tot entuziasmul nostru, tot rostul congresului, ne-am risipi ca praful in vânt... Ne trebuie mai puțin sentimentalism, mai puține vorbe, și mai multă energie, mai multe fapte. Și dacă voim să ajungem la fapte, după congres, dacă voim să avem o închegare a întregei studențimi românești, trebuie să ne gândim serios la înființarea societăței generale studențești. Atunci, nu vom fi nebăgați în seamă ca acum, ci prin forța noastră, prin manifestările noastre solidare în viața culturală și politică a neamului românesc, vom putea să devenim un factor folositor și de care se va ține totdeauna seamă. Legăturile noastre, înfrățirea noastră nu vor fi trecătoare, himerice, ci durabile și deci cu atât mai puternice, mai adânci. Și, purificând suși „Uniunea studenților români“, so jetele tuturor de păcatele Și amin• ” •tirea trecutului, vom cauta sa luptam, mergând pe drumuri drepte și netede, pentru idealul nostru. Vom fi solidari și îndrăzneți,, energici și prudenți, și în aceasta va consta tăria noastră! Mircea S. Norianu detare generală autorizată, din București, sa fie ridicată la gradul de societate generală a tuturor studenților români din tot cuprinsul Daciei. Această uniune studențească să fie sufletul întregei vieți studențești românești, să fie conducătoarea tuturor mișcărilor și manifestațiilor studendențești, să fie legătura dintre studenții noștri din diferitele țări, cheagul întregei studențimi, singura societate a ei generală și autorizată, cu drept nelimitat de inițiativă și control. Studențimea noastră de oriunde nu se va putea manifesta în mod solidar și unitar, în mod oficial decât prin această societate. Ea va avea un comitet central, compus din: aleșii studențimii din București, președinții societăților de la facultățile din București și președinții tuturor societăților studențești autorizate din afară de București, de pretutindeni. Sediul central al societății va fi la București, dar toate celelalte societăți studențești existente și cari se vor mai înființa, vor fi considerate ca părți alcătuitoare ale societății generale. Administrația o va face comitetul din București, dar in chestii care privesc întreaga studențime română toți președinții celorlalte societăți vor avea cuvântul. Asemenea ia, alegerea biuroului central: președinte, vicepreședinți, secretar general. Societatea va avea corespondenți și MEMBRII trib. de arbitragiu de la Haga — Vezi ilustrația: — Dăm astăzi ca ilustrație portretele membrilor, cari constituesc tribunalul internațional de arbitragiu de la Haga și adică : De la stânga spre dreapta (șezând), consilierul de legațiune Kriege (Germania) ; Sir Edward Fry (Anglia); ministrul de flamarskjöld (Suedia); profesorul Fusinato (Italia); profesorul Renauit (Franța); (In picioare); Lillewald, Gans, baron Michiels de Verdugnen (secretar general al tribunalului de la Haga) ; consilierul dr. Lenze; profesorul dr.Weiss, Roell, Jarousse de Sillac și Weiss. «Universul» caută corespondenți în stațiunile balneare și climaterice din țară. Ofertele se vor trimite secretariatului redacției. CLĂDIREA COLONIEI ORIILOR Ancheta ziarului „Universul“.—Situație gravă.—împrumutul din Germania ■VATRA LUMINOASA REGINA ELISAYETA* Chestiune <lc delimitate naționaiă. Ancheta ziarului «Universul» Acum când timpul splendid și cald de vară, când ziua mare și foarte spornică pune în mișcare și în cea mai febrilă activitate lucrările pentru ridicarea în oraș a clădirilor proectate in tot timpul etneu, am făcut o plimbare prin oraș, nu însă în toiul căldurei, pentru a vedea cam ce s’a proectat și s’a început a se face, fie pentru a înmulți numărul caselor de locuit, fie pentru a asigura Capitala cu clădiri monumentale, administrațiuni publice. Ne place a constata că s'au făcut până in prezent un însemnat număr de cereri pentru clădirea de case de locuit, ceea ce va contribui la scăderea intrucâtva a chiriilor. Nu voim acum a ne interesa de starea foarte înaintată în care se găsesc construcțiile palatelor ministerului de lucrări publice și ai Camerei de comerț, pentru ridicarea cărora Statul a asigurat mijloacele necesare, spre a înzestra țara nu numai cu localuri necesare multiplelor trebuințe, dar și cu clădiri monumentale menite a face fala Capitalei. Voim să vorbim acum de clădirea coloniei orbilor, care s’a început în vara aceasta pe terenul din strada Măreața, intre vii No. 20, atât din cauza importanței sale deosebite, cât și din cauza măreției operei ce se ridică odată cu ea. Ne-am îndreptat deci spre partea aceea a orașului, luând drumul prin bulevardul Protopopescu Fache, str. Matei Voevod, str. Mărcuța între vii, așa numită din cauza pozițiunii sale foarte mărginașe. No. 20 este un teren in întindere de peste 260 000 m. p. pe care Fundațiunea „Vatra luminoasă Regina Elisaveta“ l-a cumpărat pe prețul de 1 lea metrul. Cine a fost pe aci în Octombre trecut, la punerea pietrei fundamentale, sau la 7 Aprilie, când cu vizita Prințului Moștenitor al Germaniei, a putut vedea că terenul se află intr’o parte foarte sănătoasă și că prin pozițiunea sa geometrică este foarte potrivit pentru înființarea unei colonii. Mărturisim că, față de timpul relativ destul de avansat al campaniei de lucrări, ne așteptam să vedem ziduri mai mult sau mai puțin înalte și un complex de lucrări ce ar îndreptăți a crede că primele construcțiuni ale coloniei vor putea fi pe deplin terminate anul acesta , cauza acestei întârzieri urma s’o aflăm mai pe urmă. După explicațiuniie ce a bine-voit a .ne. da d. , Monske, neobositul director al Fundațiunii, lucrările sunt făcute in regie, ib Controlul d-sare direct, partea teftlinică fiind condusă de d. arhitect Wallenberger, care a făcut și planurile clădire. Sunt proectate 4 mari pavilioane, dintre care unul, numit pavilionul administrației, e destinat a cuprinde toate serviciurile de administrație a coloniei, cum e cancelaria, școala de învățătură intelectuală și multe altele, necesare întregei colonii. Alte 2 pavilioane sunt Împărțite în ateliere de lucru, locuințe pentru bărbați singuri, pentru femei singure ,și altele pentru orbi și familiile lor, aceștia având câte una sau 2 odăi, după cum familia este mai numeroasă. Este apoi procetată o sufragerie mare, unde vor mânca toți, atât cai singuri, cât și familiile orbilor, fiecare din aceștia putând sta la o masă împreună cu soția și copii. După mărimea și dispoziția lor,’ “pavilioanele trebue să dea loc la 300 de orbi cu familiile acestora și costul total al lucrărilor se ridică la vre-o 600.000 lei. Este de notat că în construirea lor terenul a putut să furnizeze pământul galben și nisipul în cantități destul de mari pentru a se putea fabrica pe loc cărămizile trebuincioase ; de asemenea, apa necesară coloniei a fost găsită pe teren prin puțurile sistematice săpate acum. O altă parte a terenului a fost ocupată cu horticultura, destinată a procura coloniei nu numai legumele necesare traiului, dar și un oarecare venit prin plantațiunile speciale făcute in acest scop. Una e când auzi și asta e când vezi și te interesezi de aproape de fazele prin cari trece acum desvoltarea frumoasei instituțiuni a M. S. Reginei pentru îmbunătățirea stărei orbilor din România. Ești cuprins de respect și admirație, de un mare entusiasm pentru persoana care a putut concepe o asemenea idee, mai cu seamă când acea persoană este și stăruitoarea neobosită de zi și noapte pentru aducerea la îndeplinire a proectului său. Cât de bine a cunoscut Maiestatea Sa trista stare a orbilor noștri când s’a gândit să asigure o îngrijire continuă acestor infirmi, viața de familie, prin aceea că orbul va putea locui împreună cu soția și copiii, și apoi colonia, ideea aceasta sublimă și atât de potrivită cu trebuințele țării noastre când e vorba de a remedia starea a peste 20.000 orbi. Situație gravă In mod firesc, ancheta noastră ne-a condus a mira în cele mai mici amănunte spre a ști cu ce mijloace se clădește și cum se va întreține colonia.Din examinarea cifrelor și datelor ce ne-au fost puse la îndemână, se poate constata o muncă uriașă depusă de acela care era însărcinat să pună în practică greaua întreprindere, cum și rezultate materiale și morale, care au minunat pe toți cei care s’au interesat de desvoltarea nouei instituțiuni. Apelurile lansate încă de la înființarea ei au adusin primul an suma de le! 497.821,7 adică de la Iulie 1906 și până la 31 Iulie 1907. Cu numărul de 4 interni, început la 1 August 1906, am observat numărul de 71 orb! de ambele sexe la finele lui Iulie 1907. Celelalte date le avem de la 1 August 1907 și până la 31 Martie 1909, adică , un timp de 20 luni, stabilite prin procesul-verbal al censorilor fundațiunii. Donațiunile primite în acest interval s’au ridicat la suma de lei 112.270. 38, care însumată cu acea primită in primul an, constituie un total de lei 10,091. 55, care formează donațiunile primite de la fondare și până la 31 Martie 1909. Ca venituri s’a mai adăugat vânzarea mărfurilor efectuate de orb în atelierele instituțiunii adică lei 2448. 78, in primul an și lei 35,152. 50, în timpul celorlalte 20 luni, adică un total de lei 37,001. 2S. De la 1 Ianuarie 1908 a început funcționarea societăților regionale, ale căror cotizații sunt destinate la întreținerea instituțiunii; ele au adus până la 31 Decembrie acelaș an un venit de vre-o 70 000 lei. Gheltuelile pentru întreținerea instituțiunii, dat fiind că orbii primesc locuința, îmbrăcămintea, hrana gratuită, cum și mijloacele de a învăța o meserie, s’au ridicat in primul an la suma de lei 58.511.04, iar în timpul celor 20 luni, la lei 183.718. 48, adică un total de 242.229 . 52 cheltuiți de la înființare și până la 31 Martie 1909. Numărul mereu crescând al suplicelor, care de care mai dureroase, au silit închirierea de localuri și deci o sarcină de 26.000 lei cu plata chiriilor. Se impunea cu tot dinadinsul construirea unui local propriu al instituțiurii, pentru a nu mai fi tributari cu o sumă atât de mare față de mijloacele de cari dispune și apoi din cauză că toate aceste localuri sunt nepractice, neîndestulătoare și împrăștiate în diferitele părți ale orașului. La 5 Octombre trecut, punându-se temelia primelor clădiri, fondul pentru ridicarea lor s-a format prin serbările Expozițiunii date atunci, adică suma de lei 41376. 49. La 31 Martie 1909 fondul de clădire a atins lei 112369.70, mărit prin donațiunile speciale primite de la, 5 Octombrie și până la această dată. Oricine va înțelege grava situație în care se afla direcțiunea, când, pentru a ridica clădiri in valoare de 600.000 lei, nu dispunea decât de un așa iise fond, când trebuia neapărat să se profite de campania de lucrări pentru a ridica în anul acesta «instrucțiunile proectate. împrumutat din«prinsinta După o iarnă grea și atât de lungă, care a fost cea trecută, când până în Aprilie se simțea încă frigul și urmările multelor zăpezi, adică inundațiile, cari dădeau o lovitură de grație, lipsa cumplită cu care eșeam din iarnă, era bine înțeles că direcțiunea „Vetre luminoase“ nu se putea ginții nici de cum să facă un apel la caritatea publică pentru a aduna mijloacele necesare clădirei. Ideea unui împrumut a câștigat din ce in ce mai mult teren și M.S. Regina însărcina pe d. Monske să realizeze această idee. D. Monske și-a îndreptat privirile spre Germania, unde banii se pot găsi destul de ieftin și unde opera Majestății Sale fusese primită și susținută cu atâta căldură. După tratativele îndelungate pe cari le-a urmat personal la München și Colonia, a reușit să contracteze un împrumut de 500.000 mărci, cu dobânda de o insulă, in condițiune cât se poate de avantajoase, căci abia după 4 ani se va începe plata capitalului. Financiarii germani au voit, ce e drept, să dea din toată inima ajutor M. S. Reginei pentru a duce la bun sfârșit opera începută, dar nu e mai puțin adevărat că ei au calculat foarte bine că nu vor fi niciodată în pagubă, când „Vatra luminoasă“ se prezintă azi cu o avere da .620.000 mii lein imobile, investițiuni, titluri, etc., etc: apoi suma ce se plătește acum pentru chirii se va considera ca dobânda capitalului cu care noua casă se clădește. Bani! împrumutat! neservind decât pentru ridicarea construcțiunilor actuale, noua casă va forma deci un capital de 600.000 lei, care împreună cu averea existentă, de aceeași valoare, va forma una totală, de 1 milion 220.000 lei. Chestiune de delimitare naționaliz Dat fiind împrejurările care au silit la contractarea acestui împrumut, nu putem considera aceasta ca o chestiune de străinism, mai cu seamă că Germania a căutat totdeauna să facă mult bine și pe toate căile prietenei sale România. Este totuși o ghestiune de demnitate națională ca să nu lăsăm ca prin bani străini să se ridice o construcțiune de un așa mare folos pentru țara noastră, căci suma nu este așa de mare ca să întreacă puterile noastre. Dacă prin apelurile lansate, prin aprobarea ce s’a dat măreței idea Reginei-poete Carmen Sylva. „Vatra Luminoasă“ a primit ajutoare însemnate și din alte țări; totuși, când a fost vorba de a împărți binefacerile ei, a dat preferință numai și numai românilor. Iată .in adevăr, că din 158 interni, câți sunt acum in instituție, sunt 127 români ortodoxi, născuți in țară, 7 creștini, de alte confesiuni, însă tot născuți in țară, 19 israeliți supuși români și în fine 5 străini propriu zis. In timpurile de civilizație in care trăim acum, ar fi prea trist să facem chestie de străinism și față de nenorociții orbi si să criticăm că se admite și orbi străini, când țara noastră a fost totdeauna destul de liberală față de străinii cu vedere. Atât din cifrele arătate mai sus, cât și din forța naturală a lucrurilor, este bineînțeles că orbii țării noastre sunt acei cari apelează și se bucură in prima linie de ajutorul .,Vetre luminoase“ și de aceea trebue să căutăm, cu nzbil de a face chiar sacrificii, a sprijini această instituție incontestabil adevărat românească. Concluzia ne Nu putem încheia ancheta noastră, fără a adresa din parte-ne un căldurar apel către toți oamenii de inimă, care sunt destul de numeroși în țară, spre a ajuta la clădirea coloniei orbilor. Trebue să ne gândim că prin colonie se realizează o idee de ajutor din cele mai perfecte, căci prin ea se va ajunge cu siguranță la îmbunătățirea stării unui număr de peste 20 mii orbi ce sunt la noi în țară, făcând din aceștia cstăteni folositori ei. Din experiența făcută la „Vatra luminoasă”, considerând că în termen mediu un orb poate realiza un câștig de minimum un leu pe zi, iată că acești 20.000 orb lucrători ar aduce țării un spor anual de 6 milioane lei aproximativ, în loc de a’î lăsa povara îngrijirea atâtor infirmi ce i-ar îngreuna sarcina cu mult mai mult. Fisle decide datoria noastră de a ușura instituțiunea de plata oricărei dobânzi, cum trebuia să fie ușurată de plata urcării chiriei. Ca și omul care, stând în căscioara lui, s’ar multiplii chiar, cu pâine și sare, tot, așa și „Vatra luminoasă“, stabilită în localul său, se va putea întreține prin sine însăși, prin munca coloniștilor săi. Dovada despre puterea luide muncă ne-au dat-o cu prisosință când ei erau abia in fază învățăturei meseriei ; prin exersarea lor la lucru și prin imuilirea numărului coloniștilor, colonia va putea trăi un mod de sine stătător și nu va mai recurge la caritatea publică. Acum când e vorba să se facă pasul deciziv al unei a a de bine-făcătoare instituțiuni, trebue să-î dăm un ajutor cât mai grabnic, căci nu e vorba de opera unei singure persoane, ci de realizarea unei binefaceri pentru întreaga țară și la care toți locuitorii ei trebue să participe prin obolul lor, or cât de mic ar fi. iCoticlux tillie Mișcare la lucrările publice La ministerul lucărilor publica s’a făcut următoarea mișcare: D. inginer ordinar cl. III Aurel Smântănescu, sub-șeful serviciului technic din Gorj, a fost atașat la construirea șoselei Tg. Ocna-Slănic. I), conductor cl. I. V. Rădulescu, de la serviciul tecnic Romana, a fost mutat la Buzău. D. D. Vasiliu, a fost numit mecanic principal la stația de petrol din portul Constanța. D. Z. Sava, ajutor mecanic la acelaș serviciu, a fost înaintat manipulant. D. G. Procopiu, copist la serviciul tehnic al județului Ilfov, a fost suspendat pe 15 zile pentru abateri de la datorie. D. D. Georgescu, șef cantonier, a fost înaintat picher la serviciul tehhnic al jud. llfov, în locul d-lui A. Ilălăceanu, demisionar. D. C. Alexandrescu, picher la serviciul tehhnic din Suceava, a fost suspendat din funcțiune, pentru insulte aduse unul preot in timpul serviciului divin. SURI DIN STRĂINĂTATE .*» Marele duce Wilhelm Ernest de Saxa-Weimar-Eisenach, a împlinit aiastă era vârsta de 33 ani. ,*» Consiliul comunal al Parisului a hotărât să dea in fiecare an câte un premiu de 15 mii lei la concursurile de aviațiune. D-na Boursin, executoarea testamentului milionarului Parisian Chauchard a dat un milion de franci pentru săracii Parisului și un milion pentru funcționarii marilor magazine Louvre, înființate de defunct. CRONICA: PARIZIANA de Léo Clarelte. Confederația generală a Muncei se clatină. Focarul acesta revoluționar se răcește. Revoluția încă,nu e pentru azi. Țara încă nu e atât de putredă pe cât se credea. O constatare pe care o faci cu plăcere. Să curețe viitoarele alegeri parlamentarizmul și va mai putea merge încă câtăva vreme. Reacțiunea se trezește și stă la pândă. Se pretinde chiar că întețește pe greviști ca să grăbească prăbușirea. Greva generală însă, încă nu era coaptă. Revoluționarii, desigur că au să o pregătească, în înțelegere cu monarhiștii cari ar fi încântați ca țara să se plictisească cu regimul acesta și să’l schimbe. Serbările monarhiste se ’nmulțesc, și cu prilejul centenarului Mareșalului Lannes, duce de Montebello, Mareșal al imperiului, ucis la Essling,—și cu prilejul Janet d’Arc. La Gompiegne s’a dat o a doua reprezintație a Thrnitului din Evul Mediu, prezidat de d-șoara de Boillencourt, îmbrăcata ca Jana d’Arc, și de generalii lui Carol VII in armuri exact copiate, cu bandiere, trompete, chivăre, lăncii, a fost alt succes. E tot moda englezească. Englezii cultivă de mult acest gen pitoresc de reconstituiri ale Evului Mediu, pe cari le numesc «Pageant». Anul trecut, ara călătorit și ei de la Eastbourne la Sevensey cu Wilhelm Cuceritorul și armata lui. Erau tineri din lumea bună cari, în costume vechi, se duceau la spectacolul anunțat, cu lăncile și scuturile lor, și năvălirea aceasta a trecutului intri un drum de fier era destul de pitorească. Intr’un colț al vagonului se afla chiar un druid, care’și scosese peruca, și sta de vorbă cu o tinără miss, îmbrăcată după ultima modă. Suprimaseră veacurile. La noi, socialismul a favorizat această reîntoarcere la vechia Franță, de teama unei Franțe prea noul. in porturile Mediterspeî, înscrișii maritimi au părăsit bordul vaselor de transport și a trebuit să se cheme în ajutor vase streine. Înscrișii aceștia sunt nedîbâci. Iscăliseră angajamentul de a lua parte la greva generală; aceasta n’a fost, ei își fac cu toate acestea greva lor, necerând nimic precis și crezându-se urmați de colegii lor din celelalte pbrturi. Nici asta n’a fost. De situație se folosesc companiile italiene." Asupra tuturor chestiunilor de greve, Clunet, avocatul bine cunoscut, a scris o carte bună . Asociațiile din punct de vedere istoric și juridic, la editorul Marechal Biliard ; lucrarea aceasta va fi de folos tuturor acelor pe cari chestiunile aceste ii atrag. Pedagogii vor saluta apariția unei excelente reviste: Educația, dirijată de Georges Bertier. Primul număr are aproape 200 de pagini și publică studii serioase de Sourian asupra Educației intelectuale,Siorez asupra invățămintului desemnului, Malapert asupra Educației sexuale în școale, Lietz asupra așa - ziselor ,,Landerzichlungsheime“ și rezumate bune asupra principalelor tratate apărute de curâid in diferite țări. Istoricii au citit cu oarecare emoție paginile publicate de Emile Olivier asupra declarației de războia de la 1870, faimoasei depeșe, de la Ems, și elocintei justificări a cuvântului care a apăsat atât de greu asupra vitregei vieți a marelui orator, căruia i-se înțelesese rău fraza : „Vom merge la războiui cu sufletul împăcat!“ Franța are două ambasadori noul . D. Georges Louis se duce la Petersburg. Nu se poate spune nimic despre dânsul, pentru că n’a eșit nici o dată din Paris, ceea ce nu e tocmai o bună pregătire pentru cariera diplomatică. Trebuie să fi trăit și crescut în străinătate ca să fii la adăpost de surprinderile și greșelile pe cari le aduce viața intr’o societate deosebită de a noastră. Celalt e bine cunoscut, e d. Maurice Bonepard care se duce la Constantinople. Fusese rechemat din Rusia pentru că ascultase de guvernul său, asupra,căruia, singur, recăzu nedibăcia măsurilor luate. Compensația aceasta îi era datorită și va duce cu dânsul in Turcia solidele calități care l-au distins in alte părți. * * * Sărbătorile Rusaliilor au fost privilegiate de un timp radios și însemnate printr-un mare exod al parizienilor spre câmpie. Nouri de automobile au brăzdat șoselele pe un perimetru de trei sute de kilometri. Vacanțele au încetinit puțin viața mondenă, care e în toia. Lumea s'a dat după vreme și e în întârziere cu invitațiile; acum, acestea plouă. Prânzuri, serate, ceaiuri se țin lanț. Un dejun curios a fost organizat la Palmarium-ul gradinei de Aclimatație, de către Cavou, cea mai veche societate de șansonetiști franceză , datează de la 1737. Prezidentul bea încă in paharul lui Caire și prezidează sunând din clopotul care a slujit lui Passard. Toți șansonetiștii cei mari, Wadé, Désaugier, Béranger, Nadaid, Pierre Dupont, au fost Cavoistr. La ultimul dejun s’a șansonat mul. Lumea începe să se pasioneze, dar cu mult mai multă moderație, de afacerea Steinbeil. Azi e aniversarea crimei din fundătura Rousin. Dacă Jardeval și complicele lui sunt autorii, d-na Steinbeil n’ar putea fi plânsă în destul de învinuirile ca i s’au adus și de lunga închisoare prevenind c’ a îndurat. E aci un mister care rămâne iritant. La salonul artiștilor francezi, votul n’a decernat nici ,o medalie de onoare, nici picture, nici sculpture!. E de spus că nici un talent nu se impune ? E probabil. Toată Franța s’a asociat din tot sufletul la serbările de la Arles, în onoarea lui Frederic Mistral, și a fost mișcată de omagiul prețios trimis marelui poet provenea de către M. S. Regina Elisabeta. Mistral incarnează sufletul provenea, și mai mult mult, sufletul latin. Mirese al lui este poemul latinității, grației, soarelui. Unii zic: „Dar o literatură proveneală alături de literatura franceză e ca un Stat în Stat“. Primejdia e iluzorie si cei cari cred că provensalul va întrece pe francez se tem zadarnic. Bănuesc că Mirelo trebue să fie foarte popular in România. Faimosul cântec al lui Magali e o legendă căreia i-am găsit echivalentul în folklorul românesc. Ați văzut memoriile d-nei Thénard ? Ceea ce spune despre trecerea ei prin București, unde a jucat acum vre-o 20 de ani sau mai mult, e foarte măgulitor și pentru români și pentru admirabila lor Regină. Știați că compatriotul d-voastră Enescu a pus pe muzică vechile poeme ale lui Clement Marat ? Am auzit el! pe d-na Gailey cântându-le la pietonii Logout Gréarde delicios. Erau peste douăzeci de mii de inși când s’a inaugurat Luna Park, care place prin noutatea lui ciudată. E o împrejmuire mare, la Poarta Maillot, în fața intrare! pădurea Bulonieî, între Poarta Neuilly și Poarta Temelor, pe locul ocupat altă dată de Printania și de Marocul la Paris. Sunt acolo o sumă de atracții cari nu sunt noul pentru cei ce cunosc Londra, unde sunt exploatate de zece ani la Earls Court, la Olympia, la Shepards Bush. Dar aci e nou, inedit și amuzează mult pe parizieni. Este un Scenic Railway, care, acum un an, la Londra, a fost de mai multe ori onorat cu vizita Reginei, și care își plimbă pe o lungime de două kilometri vagonetele repezite între stânci de pânză zugrăvită, printre prăpăstii și ghețari: e Elveția acasă. Este rîul misterios pe care alunecă bărci, sub un cer presărat de stele și în fața peisajelor polare sau tropicale. La un moment dat, barca ese din apă, e prinsă de un lanț și aruncată în sus înainte de a recădea în rîu. Este roata excentrică în vârful căreia sunt sguduite furios două vagoane captive. E un Water-Chutes de tristă memorie la București. Tot restul e trucat în mod comic; părți de dușumea sunt violent sguduite ca de un cutremur; te sprijini de ziduri și zidurile sunt electrizate. Curente de aer fac să sboare pălăriile. Sunt scări mișcate atât de cu putere încât aproape nu te poți urca pe ele. Șiruri de oglinzi diformatoare redau vizitatorilor fețele atât de pocite, încât toți se strâmbă de râs. Popiei „de precizie“ (bowling), loterii, orchestre, crocodili, șerpi, cafenele, toate bucuriile existenței sunt acolo. Din toate părțile nu sunt decât strigăte, râsete, țipete speriate, veselie fără margini in fața glumețelor invenții ale umorului englezesc. Căci afacerea e englezească : lies, Bostock and Comp. Se va merge bine dacă va ține așa, și întreprinzătorii noștri francezi vor recunoaște inferioritatea izvoarelor lor inventive și financiare. Publicul parizian așa e făcut: se va grămădi la Luna Park, dar va strâmba din nas pentru că sunt englezi acolo. Nu-i place ca străinii să instaleze la Paris o întreprindere norocoasă, dar va plăti, și directorii atâta cer, de ceea ce cred parizienii nu le pasă. La formează multe societăți dramatice de încercare și de aplicație ca să joace de câte două, trei ori lucrările tinerilor ,și să le încerce în fața publicului. Câteodată, încercarea e fericită. Astfel, societatea încercătorii a jucat cu succes o frumoasă dramă lirică „Le Déchu“ a d-nei Valentina de Saint Point, și o comedie de Nayral Eclipsa, care dovedește foarte sigure însușiri dramatice. Prea multe maimuțe, intr’adevăr, Bietele,dobitoace, siite să facă pe oamenii la Olympia sau la Folie? Bergères, te înduioșează și par că îndură cu durere nostalgia pădureir natale, unde n’ar fi rau să fie retrimise. Publicul e vinovat că încurajară inepții barbare. Shakespeare se micșorează văzând cu ochii. Un belgian i-a dat o lovitură sdravănă; două germani îî sar în ajutor. la Grande Revue și Comoedia îl fac sa dispară cu totul in Martidul unei mame PARTEA ÎNTÂIA II Scăpați de la crimă — Dar pe tatăl tău, pe mama ta, cum îî chiamă ? — După o lungă tăcere și după mai multe întrebări și mângâerî, fetița gângavi: — Nu știu... Și la orî ce alte întrebări, nu mai răspunse nimic! Iar când Denis stărui încă, ea începu să plângă și strângându-se in pat, întinse brațele către Jacqueline. Aceasta o luă in brațe și o strânse la inimă, cu patimă. — Las’o, n’o mai întreba: Sa vezi cum tremură! Gervoise, ca să dobândească ertarea micuței, voi s'o sărute, insă dânsa ’și ascunse fața la pieptul Jacqueline! și plânsul ei deveni mai violent, aproape convulsiv. Atunci dânsul se depărta trist și murmură cu sfiala . — Cu toate astea,eu nu vreau răul. Astfel trecu noaptea până în zori, căci nu se culcară de loc. Și in tot timpul nopții aceiași întrebare ,se prezenta neîntrerupt în mintea nenorocitei mame . — Ce o să se facă copila mea? Doctorul trebuia neapărat să-și facă datoria dând de veste comisarului polițienesc sau șefului jandarmeriei. La ziuă aveau să înceapă cercetările. Și cum aveau să se termine ? Polițiștii au oamenii lor în toate părțile și sunt obicinuiți cu pătrunderea tuturor secretelor. N’aveau să ghicească dânșii ,adevărul sub nepăsarea dureroasă a Jacqueline! ? Dar dacă, din indiciu în indiciu, aveau să ajungă până la bătrânii cari crescuseră pe Marta adecă până la Nantes ? La Nantes, totul avea să se afle. Bătrânii aveau să zică : „Atunci noi am dat copila fiindcă o cerea mama ei“. De aci până la a descoperi că Jacqueline era mama fetiței, nu era decât un pas. Apoi ce avea să se întâmple ? Gervoise trebuia să afle tot. Din sa 1 înșelase când îl luase de bărbat, din cauză că nu-l iuiubia. Acum voia să-l înșele încă, din cauză că’l iubia. Și acum când îl iubia se îngrozia să nu fie respinsă de dânsul, căci n’avea s’o mai creadă intru nimic... Dar chiar dacă polițiștii n’aveau să descopere nimic, tot ceva rău trebuia să se întâmple. Maria avea să fie considerată ca o copilă părăsită și trimisă la Asistența publică, , . A* I se va atârna de gât un număr de ordine și i se va da un nume la întâmplare, în locul numelui ei de Marta, și apoi avea să fie încredințată unor mâni streine, mercenare, uneori blânde și compătimitoare dar adesea brutale. Aceasta trebuia să fie soarta păsăricei căzute din cuib. Și dacă nu voia ca fetița sa să aibă această soartă tristă, avea să fie silită a zice : — Lăsați-mi-o căci ea mea ! ! O vedea supusă la toate aventurile, sbuciumată și aruncată într’o parte și în alta de vijeliile vieței și, cine știe ? căzând poate, căzând foarte jos... Scoase un țipăt : — Ah, nu, nu !... bine decât asta !... Gervoise o întrebă — Ge vorbești tu răspunse speriată : — Adormisem... și visam, on ce mai mirat : acolo ? Ea NI A cum c copila Foarte de dimineața, sosi un comisar de poliție. Tot satul cunoștea drama din timpul nopții și devotamentul lui Gervoise. Și fiind că oamenii știau de marea sărăcie a inventatorului, începură să trimită care 0 haină pentru fetiță, care ceva ban! pentru hrana ei. Gervoise zise Jacqueline incet: — Ni se trimit toate astea de pomană. N’avem drept să refuzăm nimic căci sunt pentru copilă. Toți oamenii și toate femeile defilară în cursul dimineței prin căsuța de pe malul apei, ca să vadă copila. Erau toți cuprinși de o mare cunoșitate. Acum era această fetiță căzută ca din cer ? Din sat nu dispăruse nici un copil. Nici o reclamație nu sosia din vitele și castelele învecinate. Fetița nu putuse să fie singură pânâ pe malul Senei, mai cu seamă noaptea. Cine o adusese ? Aci era taina care interesa pe toți, romanul în jurul căruia fericeau imaginațiile. Insă închipuirile nu puteau să meargă departe și se ciocniau îndată de nimicul cel mai absolut. Din revărsatul zile, se trimise un aviz telegrafic jandarmerie din Melun și se organizară cercetări in toiate părțile. Jacquelina îmbrăcase pe Marta. Ce de sărutări primise biata copilă ! De atâta dragoste, se îmblânzise, nu mai era sălbatică, nu se mai împotrivia la nimic. Băuse lapte și mâncase un ou moale cu un miez de pâne. Avea poftă de mâncare și se arătă foarte mulțumită când fu sătulă. Acestea erau cele dintâi îngrijiri pe cari duioasa mamă le dădea fiicei sale... Insă, fiind fervoise de fală, iî trebuia mare curaj ca să nu se dea de gol. Marta ședea pe genunchi! Jacqueline! când intră comisarul. Afară erau oameni, feme! și copii, umplând drumul in fața casei, așa că d’abia puteau să treacă oameni! cu vitele care trăgeau caicele goale în susul fluviului. — Arată-mi hainele acestei fetițe, zise comisarul. Jacquelina i le arătă întinse încă pe scaun. Magistratul le examina d’aproape, căutând vr’un indiciu, riscai inițiale. Insă nu găsi nimic. Forma rochiței și chiar calitatea pânzei din care era făcută cămașa, părură a-i atrage atenția. Aceasta e pânză din aceea pe care o țese gospodinele pe la Pornichet, zise dânsul. O cunosc bine, căcî eu sunt de loc din Nantes... Jacquelina tresări și se uită lung și cu spaima, la omul acelacare întâmplarea se punea împotriva eî chiar de la început și adevărul avea să casa la lumini așa dintr’o dată ? Și pentru ca chinul ei sa fie și mai mare, Gervoi se adaogă : — Tu n’a observat asta, Jacqueline, căci și tu ești de acolo ? — N’am observat... Comisarul se uita acum la rochia fetiței. (Va urma) ♦ D-nii abonați, cari fac reclamațiî sau cer schimbări de adresă, sunt lasați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede reda mațumi lor și a nu se face întârzieri cu trimiterea ziarului la noa adresă.