Universul, noiembrie 1909 (Anul 27, nr. 300-329)

1909-11-25 / nr. 324

AINUL XXVII—l­o. 324—Miercuri 25 Noembrie 1309.- Fondator: LUIGI CAZZAVILLAcN Beginsa Victoria Ena a Spaniei cu copila ei, prințesa Beatrice Calendar pe anul 1909 Ortodox Marți, 24 Noembrie.—Sf. Gliraent și Petru al Orient. Catolic, Marți, 7 Decembrie.—Ambrosiu, București, 24 Noembrie, CD FBI« LA Comerțul nostru exterior Cu prilejul publicării datelor asupra comerțului nostru ex­terior cu Englitera în 1907, „Re­vista economică și financiară“ face câteva comparații de un interes deosebit în ce privește raporturile noastre comerciale cu stăinătatea. Credem că va interesa pe oricine să știe cum se repartizează după diferitele țări, principalele mărfuri ce cumpărăm sau vindem în străi­nătate. Fiindcă e vorba în primul rând de Englitera, se notează că în ce privește torturile de bumbac, ea este în fruntea ță­rilor cari ne furnizează acest fel de produs, procurându-ne 3688 de tone din 5515 cât s’a a­­dus un total de peste hotare în 1907. Și mai mult covârșește în im­portul de cărbuni Englitera pe toate celelalte țări; din 320 de mii de tone, am adus din acea țară 252 de mii,—iar din rest cea mai mare parte, 56 mii de tone, o constituie cărbunii de pământ inferiori aduși din Tur­cia. . In importul de table și plăci de fier, tinichea și altele, situa­­țiunea Engliterei este aceeași ne-a furnizat aproape întreagă cantitatea importată pentru ne­voile curente, aproximativ 11 din 12 mii de tone. La țesături însă, Englitera vine în concurență cu Austro-Unga­­ria, Germania și Italia, căci dintr-un import total de 2154 de tone nu ne-a furnizat decât 902, restul fiind cumpărat din cele­lalte State. Tuburile de fontă formează iarăș o specialitate englezea­scă, cel puțin pentru noi, cari din 21 mii de tone de ast­fel de marfă am adus aproape 19 mii din Englitera. De ase­menea locomobilele ni s’au fur­nizat cu deosebire din acea țară. Cassele de fier în bună parte ne sunt furnizate de case engle­zești, precum și cele mai multe din mașinele agricole cunoscute sub denumirea de batoze, pro­curate de industria englezească în bună concurență cu cassele speciale din Germania și Aus­­tro-Ungaria. Acuma în ce privește expor­tul : Este de relevat că cea mai mare cantitate din porumbul ce am vândut străinătății, în a­­nul despre care vorbim, s’a în­dreptat spre porturile Englite­­rii, și anume 392 mii de tone, după care găsim Belgia către care s’a îndreptat 223 de tone, apoi în ordine descrescândă 175 mii de tone către Germania, 172 mii către Olanda, 104 mii către Franța și 98 de m­ii către Italia. Grâul din potrivă se îndreap­tă cu deosebire către Belgia, care a primit aproape 500 de mii de tone, pe când Englitera n’a primit de­cât 103 mii. In schimb orzul e iarăș bine negociat în Englitera, găsind un­ concurent numai în Olanda, care atrage o bună parte din traficul nostru cu portul său Rotterdam. Din toate constatările de mai sus se poate deduce și însemnă­tatea deosebită a raporturilor noastre comerciale cu Engli­tera. In adevăr, pe când acum vr­e zece ani ele au­ părut a su­feri o oarecare eclipsă, de atunci s’au ridicat treptat iarăș spre Însemnătatea de­ odinioară, și am ajuns, să avem, în 1907, la importatului, mărfuri în valoa­re de 70 de milioane, iar la ex­­portațiuni de 86 luni. de mili­oane, ceea ce reprezintă o cifră respectabilă din totalul comer­țului nostru exterior. In totalitate, raporturile noas­tre comerciale cu Engliteza se încheie, într-un interval de 15 ani, cu aproape 1 miliard 700 milioane, din care 940 de mili­oane importul, iar 760 de mili­oane exportul nostru acolo. DIN VRAJILE IERNII Liniște Natura s'a îmbrăcat în sirae­­de sărbătoari și râde tuturor cu ochii umezi da bucurie, si tine­rețe in toate cele și-n totuși iar­nă, iarnă albă, ca și'n sufletul v­­eu. Pe mine mă întristează vre­mea da afară, cu cerul de un albastru adunc, ca grota insulei Capreea. Mă tulbură mângâie­rea razelor de soare ce se cern prin fereastra mansardei mele, se cern desmierdătoare, așa cum va fi fost privirea celor dintâi amanți la întâlnirea lor dintâi. Și mă doare puzderia aceasta de zâmbete ce 'ntâlnesc la fie­care pas; mă mistue larma de voe­ bună ce se desprinde din în­fățișarea tuturor. Să fiu­ atât de singur în lu­mea plină de oameni? Și totuși nu trăesc in liniștea aceea, sub vraja căreia să nu simți nimic, să nu cugeți nimic, să ai iluzia morfei, dar să nu-ți dai seama de ea. Da, mi-i dor de liniște, o li­niște ușoară, dar adâncă, sin­gurătatea in care nu vezi nimic, nimic, nici sufletul nu ți-l simți pustiu... și dorința lui Werther îmi surâde generoasă și mie, do­rința de a ridica puțin perdeaua ca să văd ce se petrec?, și din­colo de ea, dacă nu cumva și acolo se va fi sbuciu­mcind tot o lume, tot un vălmășag de i­­luzii. Dar unde e domnița frumoa­să, cu brațele reci, care să-mi mistue lutul, stingând și focul care-i dă amăgirea vieții ?... Unde-i ca?... — Pentru line, liniște, nu se găsesc cântăreți? Tu nu iubești larma, culoarea, nuanța, căci in tot ce vezi, e o tulburare a ne­­păsătoare, taie bine­cuvântări. Tu ești o murmură fără grai, fără culoare, fără viață și to­tuși trăești, acolo, de unde ni­meni nu ne poate aduci vești.... In clipele acestea, peste cari se scutură balsam de doină, pe tine, liniște, le chem să mă urci sad,­sumă cobori,in senina bine­cuvântare a sublimei tale îm­părății!... Mi-e dor de liniște, liniște ca la Rosmersholm... Afară-n soa­re, cer albastru, zîmbete și..., oameni, răutate,... noapte!... L. I. » . - -i U­NIVERSUL 5 bani in România—10 nam­en strainatate CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA 8 E­D­AC­TI­V Ș4 ADMINISTRAȚII — 11, strada Bregofanu­ 11, Bucuresti Proiectul de răspuns al Camerei LA ME­SAG­IU­ TRONULUI Lire. Adunarea deputaților, in­trând în a treia sesiune și ur­mărind întărirea și așezarea e­­conomică a Statului român,prin conlucrarea tuturor păturilor sociale, vede cu fericire că stră­duințele ei de până acum pen­tru atingerea acestui țel, au a­­dus o vie mulțumire Majestății Voastre. Sire. Relațiunile noastre cu State­le străine fiind în aceste din urmă trei decenii din cele mai bune și Țara noastră câștigând, prin acțiunea ei statornică și cumpănită, o situațiune care îi dă dreptul a fi privită ca un factor important în politica ge­nerală. Adunarea deputaților constată că pacea ce ne-a fost și ne este asigurată, a făcut și va face propășirea forțelor noastre naționale. Adunarea deputaților vede cu o deosebită satisfacțiune că gu­vernul Majestății Voastre ve­ghează cu mare grijă la desvol­­tarea relațiunilor noastre in­ternaționale, asigurând astfel interesele noastre.­­ Țara a privit cu mândrie vi­zitele Principilor Moștenitori ai împăraților Germaniei și Aus­­tro-Ungariei, pe cari le-a primit Majestatea Voastră, însemnele de Feld-Mareșal, pe cari și le-a conferit Majesta­tea Sa împăratul Germaniei, Comandantul Suprem al uneia din cele mai mari și mai glo­rioase armate, au reamintit Țării că, acum 31 de ani, Pri­mul împărat al noului Imperiu German conferea Comandantu­lui Suprem al armatei ruso-ro­­mâne din fața Plevnei, Ordinul militar „Pour le Merite“. Aceste zile de înălțare ne-au fost reamintite și prin vizita u­­nui mare număr de bravi ofi­țeri ai armatei marelui Imperiu Rusesc. Țara și armata au avut anul acesta un nou prilej de a se simți mândre. Majestatea Voas­tră a hotarît intrarea în rîndu­­rile oștirii a Alteței Sale Regale Principele Carol, fapt care a fost salutat cu un entuziasm e­­gal cu iubirea pe care Țara o are pentru August­ii Principi ai Dinastiei ei. Sire, Adunarea deputaților este convinsă că puterile noastre mi­litare trebue să fie întărite, că nouă sacrificii urmează să fa­cem pentru armament și echi­pament. Vom da, dar, guvernu­lui Majestății Voastre cel mai neclintit sprijin în acest scop patriotic,' C­Sire, ' , •' ' •' Situațiunea noastră finan­ciară,­ cu toată seceta din anul acesta, fiind îmbucurătoare, după cum dovedesc încasările tezaurului, putem constata că cheltuelile Statului n.'au trecut peste puterile de producțiune ale Țării și că­ au fost calculate cu pricepere și cumpătare. Cu aceeaș grijă și cumpătare vom cerceta și vom vota bugetul a­­nului viitor, menținându-ne în linia de purtare adoptată în anii din urmă de guvernele Ma­iestății Voastre și de reprezen­tanții Națiunii. Vom cerceta cu deosebită atențiune legile finan­ciare menite a îmbunătăți ad­ministrarea averii Statului, cum și acele cari tind la o mai justă repartizare a sarcinilor ce sunt ținuți să suporte cetățenii. Dreapta repartizare a acestor sarcine va spori, pe de o parte, veniturile Statului și va ușura, pe de altă parte, pe acei cari contribue azi cu mai mult decât îi iartă puterile lor de produc­­țiune. Sire. Preocuparea guvernului Ma­iestății Voastre pentru a înzes­tra Țara cu o mai bună orân­­duială judecătorească, a găsit, în sesiunile trecute, în cugetul Adunării deputaților o râvnă neobosită. Aceeaș râvnă o vom pune în examinarea proiectelor de legi relative ,la modificarea legii organice a înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și a proectelor de legi cari vor modi­fica Codul penal și organizarea Curților cu jurați, aducând f­­­bunătățirile pe cari experiența le-a dovedit necesare. Lire. Interesele agricole și indus­triale găsesc în noi o preocupa­re de toate zilele. Guvernul Majestății Voastre stabilind între Monarhia Aus­­tro-ungară și noi, un regim sta­tornic, prin Convențiunea de co­merț ce ni se va prezenta, avem credința că ea va avea o înrâu­rire binefăcătoare asupra eco­nomiei noastre naționale. Năzuințele Adunării deputa­ților tind să stabilească o ordine perfectă în Stat prin armonia diferitelor clase sociale și o con­lucrare a Statului cu forțele noastre intelectuale și capitalu­­­rile naționale. Prin legile referitoare la in­dustrie, pe lângă stabilirea unui regim normal, sub care se va desvolta o nouă ramură de ac­tivitate, vom putea aduce o ar­monie stabilă între interesele capitalului și acei cari îl fac să fructifice prin brațele lor. Ast­fel vom da capitalului, sub o­­crotirea severă a legilor, liniș­tea și siguranța, iar muncii un nou avânt. Legea încurajării industriei, printr’o mai dreaptă repartizare a sacrificiilor pe cari­ le face Statul, va pune pe industriași în situațiunea de a putea trăi și lupta contra tendințelor de acaparare și monopol. Desvoltarea căilor de comuni­­cațiune fiind în legătură strân­să cu desvoltarea economică, Adunarea deputaților va fi gata a adopta legarea, atât de mult așteptată, a orașului Tulcea cu rețeaua noastră de căi ferate, pentru a da acestei părți a Ță­rii o nouă dovadă de solicitu­dinea noastră pentru interesele ei. Printre aceasta se va da un nou izvor de propășire portului Constanța, care este o lucrare măreață, săvârșită sub glorioasa Domnie a Majestății Voastre, împiedicarea devastării pădu­rilor prin dobândirea de către Stat a un­ei mai întinse supra­fețe­ împădurite și punerea în cultură a întinselor câmpii su­puse inundațiunilor vor desvol­ta, spre satisfacțiunea generală, agricultura, principalul izvor de bogăție al Țării, înmulțirea școlilor și îndru­marea mai solidă și mai practi­că a învățământului vor avea totdeauna sprijinul nostru. Sire, Adunarea deputaților roagă pe Majestatea Voastră și pe Ma­jestatea Sa Regina să primea­scă, in acest al 40-lea an al că­sătoriei Lor, urările ei călduroa­se de viață lungă și fericită, pentru propășirea și gloria iu­bitei noastre Patrii. Să trăiască Majestatea Voa­stră ! Să trăiască Majestatea Sa Regina! Să trăiască Alteța Sa Regală Principele Moștenitor al Tronu­lui cu Augusta Sa Familie. Raportor, Em. Culoglu. Ein Emm [Corespondența particulară a zia­­ru­lui:" “Universul») Numirea deputatului român dr. Isopescul-Grecul ca pro­fesor universitar Cernăuți, 22 Noembrie. Din Viena se anunță : împă­ratul a denumit pe docentul privat al universității din Cer­năuți, consilierul de tribunal și deputat parlamentar dr. Iso­­pescul-Grecul, ca profesor or­dinar pentru dreptul penal la universitatea di­n Cernăuți. Știrea aceasta a produs im­presia cea mai b­ună în cercurile românești, fiindcă nou numitul profesor este primul român— afară de titularul catedrei pen­tru limba și literatura româ­nă—care a­ fost aplicat la acest institut cultural, unde cel mai învățat bărbat de altă națiune, decât cea germană, are de lup­tat cu mari greutăți față de multe mediocrități străine. Iată și câteva note biografice ale acestui bărbat de stat.­­ Dr. Constantin Isopescul-Gre­­cul, e născut in anul 1871. D-sa a absolvit studiile juridice la u­­niversitatea din Cernăuți. In anul 1893 s’a înscris în lis­ta candidaților de notari unde a practicat 6 luni. In anul 1894 fu primit de ași face practica la tribunalul din Cernăuți. In anul 1895 își făcu­ ca baca­laureat un an armata la reg. 41 și fu denumit locotenent în re­zervă. In anul 1897,dădu examenul de judecător cu reușită satisfă- D-Iul isopeseni-Ciecul cătoare, iar la 17 iulie acelaș an luă titlul de doctorand în drept. In anul 1900 fu numit substi­tut de procuror pe lângă tribu­­nalul din Cernăuți, și la 1905 a­­vansă ca consilier de tribunal. In anul 1906 scoase volumul „Das­­ Wuckerstrafrecht“ și încă în acelaș an fu­bilitat ca do­cent privat pentru dreptul pe­nal la universitatea din Cer­năuți. In anul 1907 fu ales cu ocazia votului universal, ca deputat în parlamentul din Viena, iar în anul 1909 ca profesor ordinar universitar. Comitetul societății academice „Junimea“ Comitelui societătei acade­mice „Junimea“, s'a constituit pe anul 1909 —910, în următorul mod; președinte Aurel Moldo­van, când. fii. ; vice-președinte Vasile Bolocan, cond. jur. ; se­cretari: George Popovici,student teologie și Mihai cav.de Totoescu stud. teol. ; casier Tudor Cata­­vinciuc, stud. fii.; controlor An­drei C. Blaga, stud. teol. ; bi­bliotecar Emilian Vasilași, stud. teol. ; econom­­ie Lazar, stud. jud. Comitetul de rezervă : Zaharia Popovici, stud. jud. și Vicentia Jemna stud. fii. Divad. Inaugurarea G&inarei de comerț din Cernăuați Cernăuți, 23. — Astă­zi la ore­le 8 luni., a sosit ad­ ministrul de comerț dr. Weisskirchner spre a participa la inaugurarea pa­latului Camerei de industrie și comerț. La gară S’a strâns un nume­ros public in frunte cu capii au­torităților. Printre ei remarc pe guverna­torul țării, dr. Bleyleben, mare­șalul țării George bar. Vasilco, mitropolitul dr. de Repta, pri­marul orașului bar. de Fürth, comitetul camerei de comerț,etc. La orele II a avut loc inaugu­rarea solemnă a Camerei de co­merț. Excelența Sa ministrul, a fost întâmpinat de către preșe­dintele camerei de comerț și persoanele marcante. Președin­tele camerei, dep. Langenhan a ținut o cuvântare arătând sco­pul ce va avea de îndeplinit a­­ceastă casă. A terminat cu cu­vintele: trăiască împăratul! La această cuvântare, minis­trul a răspuns următoarele: „Camera de comerț din Cer­năuți a adus întotdeauna ser­vicii importante ministerului de comerț, în special pentru ex­portul nostru în Orient. •Un războiț­.. vamal cu state­le învecinate,­ ne-ar fi adus pa­gube însemnate. „Deși sunt atât de departe de Capitală. Cred că vocea mea va fi auzită de deputați, cari vor face tot posibilul spre a aduce la îndeplinire convenția comercia­lă cu România. Interesele noas­tre nu trebue să fie păgubite din cauza opoziției câtor­va frac­țiuni de partide, sau din cauza invidiei altora. Aceste interese economice sunt destul de im­portante ca fie­care să vadă că trebue să-și facă datoria“. După aceasta s’au făcut re­comandările obicinuite, precum și vizitarea localităților. Intre orele 12 și 1 ministrul a făcut vizite persoanelor mar­cante. La orele 1 s’a dat un dejun la guvernatorul țării în onoarea ministrului și însoțitorilor săi. Seara se va da un prânz în localul camerei de industrie și comerț cu 100 tacâmuri, la care se vor ține mai multe toasturi. Ministrul va sta în Cernăuți 2 zile. Examenele de judecători Probele orala­nonim exam­enele de judecători se vor lina in localul Cursei de casația in zilele următoare. Joii. 20> Noembrie, orele S dim., (1-nn­ Gn­eța I. Ion, pentru postul de judecător de tribunal, Asim I. A. Gem­ăleacu 11. 1.. și Constantinescu Șt., pentru postul de judecător de ocol. La orele 4 d. a. d-ni. Gafencu X. C„ Grigorescu D„ Ion­ escu G. G. ?i lonescu Paul­iPastioni pentru postul de judecător de ocol. Vineri, 27 Noembrie, orele S dhim. d-niî Mateescu T. I.. Nicolescu N. N„ Stambuieanu Chr. ?I ’ Teodorescu G. D.. pentru postul de judecător de ocol. La orele 4 d. a. d-nu Vernescu Gh. pentru postul de judecător de ocol , Brîm­escu 1. 1., Demetrtescu Drăguț Gl­. și Mitescu Ion, pentru postul de magistrat stagiar de tri­bunal. Sâmbătă, 28 Noembrie, orele 8 <1­i­m­i­n­­ea ț. a, domnul Scriban R. Trai­an, pentru postul de magistrat stagiar de tribunal, d. Vrânceană I. V. pentru postul de­ magistrat sta­giar de tribunal, d-ni. Gorănescu P. P. și Bărbulescu Gh. pentru postul de magistrat stagiar de judecătorie de ocol. ȘTIRI ][1­ STRĂINĂTATE — Prin poștă — — Profesorul italian Cerebo­­tani, care a inventat, telescrip­­torul, sau mașina, de scris la distanță, a inventat acum un alt aparat din ce­le mai curi­oase : telegraful, de buzunar. Acest telegraf nu-i decât un mic receptor portativ de telegra­fie fără sârmă. Scopul de căpe­tenie al inventatorului e apli­carea lui la telegrafia militară. El îngădue să se primească or­dinele transmise de la un post oare­care de telegrafie fără sârmă ori­cărui detașament sau chiar ori­cărui soldat izo­lat, trimis în recunoaștere sau însărcinat cu o misiune, și asta într'o rază de 30—40 kilometri. — La o licitație ținută zilele acestea la Paris s'a vîndut cu 1 milion 103 mii 300 franci un co­lan de patru rînduri având în total 176 perle. — In Sopron (Ungaria) s’a împușcat zilele trecute locote­nentul Ilodassy, de teama pe­depsei, ce era s’o capete din ca­uza maltratării soldaților. — In primăvara viitoare se va deschide la Budapesta o expozi­ție internațională de horticul­tura,­ sub pat­ronagiul arh­idu­­celui Iosif. — Parchetul din Posen (Germa­nia) oferă un premiu de 8000 mărci pentru descoperirea­ autorilor groaznicei crime din Bogusla­v­­ii—ni» m I—I— I Aducerea corpului lui Gorfn Robescu Galați, 23.—Mâine dimineață la orele 6.20, va fi adus în loca­litate, corpul decedatului Gogu Robescu. La orele 9, coșciugul va fi ri­dicat din vagonul mortuar și dus la biserica episcopală „Sf. Nicolae“ unde va fi depus până joi, când se va face înmormân­tarea. Consiliul comunal a numit o delegație, ca să depun o coroa­nă pe sicriul lui Gogu Robescu. Va mai depune o coroană pre­fectura de județ. S’a mai arborat drapelul ne­gru la clubul avocaților. Con­form unui uz tradițional,, pri­măria­ a oferit un joc gratuit pe veci la cimitirul general un­de vor fi înmormântate rămăși­țele decedatului. Gogu Robescu s-a născut la Focșani în anul 1847 dintr’o i­­lustră famile boerească. Cursu­rile primare le-a urmat în ora­șul său natal, iar cele secundare la liceul „Sf. Sava“ din Bucu­rești. Potrivit timpului, Gogu Ro­bescu a intrat în magistratură, fiind pe rînd substitut de procu­ror la R.-Sărat, unde tatăl său era prefect, iar in urmă, la Vas­­luiu și Tecuciă. Demisionând din magistratură a fost numit avocat al Statului la R.-Sărat. La 1878 plecând la Bruxelles, a obținut­ titlul de doctor in drept. La 1882 a fost numit prim-procuror la tribunalul Co­­vurlui. In viața publică a orașului Galați a intrat în 1883 când a demisionat din magistratură. In Mai 1885 fu vice­președinte al comisiei interimare. La 15 Martie 1887 Gogu Ro­bescu a fost ales în opoziție de­putat al colegiului II. Tot ca deputat, a fost ales în patru rânduri și anume în 1883, 1905, 1891 și 1892. La 1891 a fost ales primar al orașului Galați iar în 1894 a fost numit prefect al județului Covurlui. A fost deputat și sub ultimul guvern conser­va­to­r. -j­ Gogu Robescu In semn de doliu, d. Al. Gus­­si, prefectul județului, a dispus ca serata care urma să se dea în cursul acestei săptămâni, să fie amânată pentru luna Decem­brie. Pi, 9. Delavrancea la „Universul“ Anunțăm cu nespusă plăcere, că peste câte­va zile vom începe publicarea piesei Viforul'' a d-lui Delavrancea. Capa­ d'opera eminentului, scriitor, un adevărat tezaur ar­tistic și literar, va face pe cititorii noștri să petreacă multe momente de desfătare sufletească. „Viforul'­', care cu drept cuvânt a stârnit atât entuziasm printre puținii cari au avut prilej să cunoască opera, e u­n monument literar neperilor, menit să claseze pe genialul au­­tor printre cei mai mari scriitori ai secolului. Se poate deci ușor deduce, cât suntem de fericiți de a pu­tea face o surpriză așa de plăcută cititorilor, împodobind co­loanele noastre cu o operă atât­ de măreață, plină de la un ca­păt la celălalt cu scene mișcătoare, cugetări adânci, simți­­minte înălțătoare,­­ date toate în stilul sublim al neîntrecu­tului, autor. D. Delavrancea la «Universul» e pentru noi ma­i mult de­cât un succes ; e un trium­f de care ne mândrim și suntem si­guri că cititorii noștri vor aprecia și de astădată sacrificiile ce ne impunem, spre a le fi folositori și a face ca ziarul lor de predilecție, «Universul»,­­să merite și mai mult simpatia de care e inc­onj­urat de către toate clasele sociale. m ninsw ea d. tâ&smmser — Asupra declarațiunilor d-Lui P. P. Carp — D. Take Ionescu a acordat fi­nul ziarist următorul­ interview, in chestia împăcării conserva­torilor : — Ați citit interviewul acor­dat de d. Carp ziarului „Indé­­pendance“ ? — a fost prima în­trebare: — L’am citit era la Predeal, unde mi l’a dat un prieten și nu m’a mirat câtuși de puțin. „D. Carp afirmă ca și mine un adevăr pe care numai ne­știutorii l’au putut contesta­; n’a fost și nu este nici o negociație intre partidul conservator-de­mocrat și partidul conservator, nici pentru o fuziune, nici mă­car pentru vre­o acțiune para­lelă. „D. Carp are dreptate, afir­mând că d-sa singur poate tra­ta în numele partidului conser­vator, cum în partidul conser­vator-democrat numai eu pot trata. Or, nu numai că n’am tratat nimic cu d. Carp, dar când la recenta sa întoarcere din Viena, am convorbit cu d-sa în vagonul-restaurant, de la Sinaia până aproape de Plo­ești, a fost vorba de situația po­litică din multe țări, dar despre cea din România nimic. — Ce ziceți despre declarația d-lui Carp, că d-sa n-ar putea să trateze cu d-v. de la putere la putere și că nu crede că ați voi să părăsiți întreprinderea creie­­rei lunui nou partid, singura ba­ză pe care eventual d-sa ar pu­tea trata cu c­­ v. ? — D. Carp a ținut în declara­ția sa față de mine limbagiul pe care i l-a ținut d-sase de ani de-a rândul partidul conserva­tor când îi cerea să intre în par­tid și refuza să trateze cu d-sa ca de la putere la putere. Iar pentru gândul meu­, d. Car­p și-a amintit de gândul d-sale, care n’a voit nici­odată să as­culte un asemenea limbagiu. Și în această privință de­sigur că d. Carp a interpretat foarte e­­xact gândul meu: „Intr’adevăr, d. Carp încă la 1881 a creat un partid nou pe care mai târziu­ l’a și botezat partidul constituțional. Deși partidul sau era mult inferior, și ca număr și ca putere, parti­dului conservator, și deși avea o viață­ electorală foarte anemi­că, d. Carp i-a primit să-și des­ființeze organizarea sa de par­tid de­cât atunci când i s’a dat d-sale direcțiunea partidului conservator. „Este adevărat că d. Carp, în timpul lui Lascar Catargiu, a acceptat o conlucrare potrivită cu forțele partidului său­, dar nici atunci n’a primit să desfi­ințeze organizația sa deosebită. „E firesc dar ca d. Carp,carp nu poate să nu vază că partidul conservator-democrat este in­contestabil superior în forțe partidului conservator, să ghi­cească gândul meu, cum este iarăși natural ca d-sa, devenit șef al partidului conservator, să țină limbagiul pe care totdea­una șefii partidului conservator l’au ținut față de d-sa“. LISIII BANDIȚILOR de la marginea Capitalei — Un comisar, un sergent de stradă și un sergent­ major de gardiști, bă­tuți grav de niște pușcăriași — Era noapte, pe când sergentul major de gardiști, Marin Cost lache, din compania I, din Ca­pitală, se afla în cârciuma lui Iordache Ionescu, din șoseaua Pantelimon No. 2, o ceată de­ cunoscuți pungași a intrat în câr­­ciumă și unul dintre ei, Savu Tonescu, din strada Sf. Treime- Teî, care fusese arestat mai zi­­­­lele trecute de către numitul ser­gent, s'a repezit asupra lui și a­pucându-l de gât, l-a bătut până la sânge. Cârciumarul văzând cele petre­cute și neputând interveni, de­oarece pungașii erau mulți, a eșit în stradă și a început să dea­ semnale. A sărit atunci în ajutor ser,­­gentul de stradă Dinu Manole, care intrând în cârciumă și, voind să pună mâna pe unul din­ bă­tăuși, a fost apucat de alții și bătut de asemenea grav. Alți sergenți, sosiți repede la locul scandalului, au­ anunțat cir­cumscripția 7 și venind de comi­sar Petre Mirto, a intrat în câr­ciumă și a încercat să ridice pe bătăuși. Savu Ionescu, care bătuse pe sergentul-major, a eșit în stradă și găsind o garniță cu unsoare într-un camion ce staționa în fața cârciumei, a pus mâna pe ea și a aruncat-o în comisar. Văzând aceasta, sergenții au­ sărit atunci asupra scandalagiilor și punând mâna pe ei, i-a dus la circumscripția 7. Tis. «LE CRIMES mare reman­sssssatsOâtsî de GASTON LEROUX IV — Cred' și eu'... răspunse Wat. ! Trebue să-mi aducă douăzeci și cinci de mii de franci pe care i-am­ câștigat astă-noapte, la Club, contelui de Teramo­ Gir­­genti. La numele acesta, Sinnamarî păru că-șî uită preocupările și, ducându-se la Wat: — Cunoști pe contele do Te­­ramo-Girgenti? E la Paris? — De opt zile... —­­ Am primit și cu o scrisoare de la prințul de Toledo, prezi­dentul Cortezilor, care voi-l re­comandă, foarte călduros. — O­ zise Wat, ai să-l vezi... Nu s’a prezintăt încă la nimeni. Se mobilează acum... și ce mân­­ia!.... Ai să vezi., are,să fie ina­ugurare... In așteptare, îi­­ slu­jesc de pilot.... —­ Și, cunoaște pe regele Mis­ter? Ce te-ai apucat să-mi po­vestești? —Curatul adevăr, dragul meu. Pare chiar că au socoteli îm­preună pentru că regele Mister plătește datoriile contelui de Teramo-G­irgend. — Asta e prea mult! strigă procurorul. — Nu e nimic prea mult pen­tru conte, răspunse­cat. N’ai mai văzut nici odată un aseme­nea original... zice că nu mai recunoaște' Parisul, și că orașul s’a' schimbat' mult de când nu l-a mai văzut... — Și nu l-a văzut de mult 7 — Cam de mult... Din ziua a­­sasinărei lui Enric­ al IV-lea. — Glumești! — Nădăjduesc că glumește el. — Poate că e vre­un vrăjitor? întrebă, cu ochii strălucitori de speranță, Marcela Ferand. Și bătând din palme într'o bucurie copilărească : ' Ce noroc! Rege și vrăjitor! — A­­. Marcela s’a pornit, zise Rald Gosselin. Da, doamnă, un vrăjitor... Josef Balsamo, Ca­­gliostro... tot ce vrei, revenit la Paris, negreșit ca să ne facă să petrecem... —­ O ! nu e Balsamo de foc! explică, sceptic, Filibert Wat. Dacă contele de Teramo­ Gir­­genti ar ști că a comparat cu Balsamo, ar pleca din Paris imediat. E un om foarte suscep­tibil... — Serios ? — Foarte serios !... Gândiți-vă că Balsamo nu putea să moară. Nu’și mai socotea anii... Ami­cul meu­ Teramo­ G­irgend, ci, nu • e decât ele șaptezeci de ani. .— Attrac­ n’a cunoscut pe Enric IV ? zise tragediana decepțio­nată. — Pretinde că nu la cunos­cut de­cât pe el, din contră ! răs­punse tat atât de serios în­cât se auziră risete. Au fost foarte intimi, numai că a murit de a­tunci! A­­ Da, a murit chiar de mai multe ori... Pretinde că a găsit mijlocul să învieze... vedeți... e contrariul celor ce se petrecea cu Cogliostro care, nu putea să moară... Vrăjitorul meu moare ori­când... In momentul acesta o use se desch­ise cu zgomot și doi lachei împinseră înaintea lor un om cu ochii legați și cu gura astupată cu o legătură, încerca în zadar să se sbată în mâinile cari, res­pectuos, dar solid, îl tineau­. Va­letul care servise pe procuror intră pe altă ușe,și făcu un semn. I­aebriT dădură drumul omului, care dete un țipăt. V Serviciul regelui — Regine ! strigară în­ acelaș timp Sinnamari,Gosselin și Eus­­tațiu Grimm* pe când Filibert Wat făcea să se audă un mor­măit in frumoasa­­ lui, barbă blondă resfirată ca un evanta­­lm­­ pe piept. Regine, scăpat de legături, vroise să se repeadă la cei doi lachei cari îl „însoțiseră” dar aceștia dispăruseră. Reîntors a­­cum­ de partea prietenilor lui, Regine, năbușit, sfârși prin a spune: — Cum de sunteți aci?... Cre­deam că am căzut într'o cursă!. — Cine îți spune, zise Sinna­­mari înaintând, cine-ți spune că nu e o cursă?... Noi nu știm nimic ! Intrarea cam brutală a lui , Regine, firește, intrigase mult pe doamne. Cerură explicații. Vederea prietenilor lui nu poto­lise cu totul mânia șefului de cabinet al ministrului de răz­boi, și cu glasul supărat le po­vesti pățania lui. Iată, întru ce’l privea, cum se petrecuse lucrurile: Era la Tea­­trul francez cu nevastă-sa și, într’un antract, se dusese să se plimbe singur într’un foaer, când fu Întâmpinat de un domn­iu frac, neînsemnat, foarte co­rect, care îi întreba dacă își a­mintea de el. Omul­ acesta pre­tindea că­­ fusese prezintat altă dată de un camarad comun, co­lonelul Marage. Go întorsese din Algeria, era în treacăt, pentru douăzeci și patru ore la Paris, și avea să supere tocmai în sea­ra aceea cu necunoscutul care se prezenta atunci drept un că­pitan Finot. Lupeul trebuia să aibă loc după eșirea de la tea­tru, chiar alături de Teatrul francez. Marage ar fi fost foarte vesel să revadă pe vechiul său cama­rad de la Saint-Cyr. Căci Re­gine fusese soldat, își dăduse demisia de colonel ca să facă politică, își căpitanul Finot își lua libertatea să-l invite. Căpi­tanul adăugase discret că vor fi la supeü și femei frumoase, ceea ce­ nu strica nimic. Regine dorea foarte mult să revadă pe prietenul lui Marage, își urcă deci, la sfârșitul spectacolului, nevasta în trăsură, și urmă pe prietenul lui Marage pe strada­­ strâmtă și pustie care­desparte Palais-Royal de resta­urantul convenit. De-abia intra­se în această stradă când, prie­tenul lui Marage și alți trei prieteni ai lui Marage, firește, cari se aflau tocmai pe-acolo, la un colț, puseră mâna pe el, îl ridicară, și-i urcară într’un cuplu care se afla și el acolo, din întâmplare. Un prieten al lui Marage se urcă pe capră lângă vizitiu­ și ceilalți trei se urcară cu Regine în trăsură. In condițiile aceste se duseseră cu toți să facă o mică plimbare în pădure, plimbare care dură de la miezul nopții până la 4 dimi­neața; el, foarte neliniștit, ne­­știind ce însemna răpirea aceas­ta, tovarășii lui, foarte tăcuți, nelămurindu­-i nimic. In sfârșit era încântat că se regăsește în­tre prieteni și aventura, tot ne­înțeleasă, se sfârșia mai bine de cum crezuse până atunci, dar unde era?... In ce loc de plăcere? In ce restaurant la modă. ? — Dragul meu, zise procuro­rul imperial, te afli în piața Roquetei... Ai luat un drum cam lung ca să vii aci, atâta tot. — Piața Roquetei! strigă Re­­gine. Aci, piața Roquetei!... — Privește! zise Sinnamari ridicând o perdea a ferestrei. Régine se repezi la fereastră, fră. — Ce e asta? întrebă el în­cet. — Asta, dragul meu, e ghilio­­tina. — Pe cine ghiliotinează așa? — Cum?... Ai și uitat?... Pe Desjardies. Régine se făcu mai alb de­cât masa de care se rezima ca să nu cadă. —­ El! dar ghiliotina îți face efect, dragul meu­... Nu e totuși decât o bucată de oțel, și tu ești soldat... —- Așî vrea să văd mai bine o sabie, zise Régine încercând să glumească și, făcând o sfor­țare spre a-șî recuceri tot sân­gele rece. (Va urm»)

Next