Universul, ianuarie 1910 (Anul 28, nr. 1-29)
1910-01-15 / nr. 13
Alanti XXViii—io. 13—Vineri 16 ianuarie AIHO.* Fondator: LUIGI LAZiiAVILLAN WIJXDAȚIILE, DIN FRANȚA.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1910 Ortodox rom, 14 Ianuarie.—Părinții uciși în Sinai și Rath. Catolic /oul, 27 Ianuarie.—Ioan Chrisostom Răsăritul soarelui Apusul 5.14 «Universul» are următoarele linii telefonice: Administrația. • . . . , 6 62 Redacția...............................12/88 Străinătatea..........................20/56 curând se face o asemenea lege specială; se vor găsi poate muncitori cari să nu fie pe deplin mulțumiți cu prevederile proiectului în favoarea lor. Dar de sigur că marea majoritate a unora și a altora vor aproba proiectul acesta, care,ca și celelalte, are de scop armonizarea intereselor și deschiderea unei noi ere de liniștită și spornică dezvoltare. București, 14 Ianuarie Reforme însemnate înainte de sărbătorile Nașterii Domnului,spuneam într’un articol că în sarcina anului 1910 cad o sumă de probleme însemnate, a căror rezolvare e neapărat necesară pentru dezvoltarea fără sdruncinări, a țarei noastre. Lucrul se adeverește. Odată cu reînceperea activității parlamentare se anunță un șir de reforme însemnate, a căror realizare va înrâuri mult asupra dezvoltării noastre economice și sociale. După cum se știe, guvernul va aduce în Parlament mai multe proiecte de legi cari ating de aproape marea armată a muncitorilor industriali și comerciali, precum proiectul repausului duminical complet, proiectul pentru construirea de locuință ieftine și sănătoase, proiectul „Contractului muncei“ și altele. Toate aceste legi au drept țintă să schimbe în bine condițiunile de trai ale muncitorimei; dar cel mai însemnat dintre toate, acela care va da roade mai mari, ni se pare a fi proiectul contractului muncii. Relațiile dintre muncă și capital — în industrie și comerț— erau supuse dreptului comun. Dacă până în timpul din urmă lucrul acesta putea să nu prezinte inconveniente prea mari, continuarea lui ar fi avut,de aci nainte, fatalmente, urmări rele. In adevăr, cu dezvoltarea industriei și comerciului, pe deoparte clasa muncitorilor sporește repede, pe de altă parte capitalul se întărește și câștigă puteri tot mai mari. Cum e firesc ca în desfășurarea lucrurilor să se ivească conflicte, prevederea cea mai elementară impune crearea unei legislațiuni speciale, menită a preîntîmpina conflictele pe cât aceasta e cu putință și a le rezolva,când ele se produc, în chipul cel mai puțin păgubitor pentru toți. Așa s’a făcut în toată lumea și nici noi nu putem face altfel. Proiectul „Contractului muncei“ alcătuit de d. ministru al industriei și comerțului și pe care am căutat să-l rezumăm în două numere ale ziarului nostru, atinge punctele cele mai importante ale relațiilor dintre capital și muncă , maximul orelor de lucru, siguranța și igiena muncei, rezolvarea pacinică a neînțelegerilor și reglementarea dreptului de grevă, asigurarea lucrătorilor pentru accidente, invaliditate și bătrânețe. Se vor găsi poate capitaliști cari să socotească cum că prea 0 afacere sensationell Prin telefon, dela coresp. nostru) Iași, 13 Ianuarie. Se cunosc împrejurările curioase în cari a murit colonelul Lipan. Azi avem de înregistrat un fapt senzațional în legătură cu această tristă întâmplare. E vorba de un denunț al unui membru din familia răposatului colonel, adresat autorităților superioare și prin care se arată că imediat după moartea colonelului Lipan o persoană interesată a sustras și și-a însușit bonuri și bani din averea defunctului. D. prim-procuror a deschis o anchetă delegând pe d-nii procurori Aslan și Winder să facă oarecari percheziții. Afacerea produce senzație în oraș. Trebuie să menționez că, puțin timp după moartea colonelului Lipan, cercetându-se în locuința defunctului nu s’au găsit decât 34 lei și 30 bani. M Băncile populare , înalta carte de casație, secția II, a respins recursul lui Al. Munteanu, fost casier al băncei populare din Nicorești, (Tecuci), condamnat de tribunal la una mie lei amendă pentru delapidare de bani publici. Munteanu, care a fost dat în judecată de Casa centrală, prin această condamnare a pierdut toate drepturile politice și civile. * * . Autoritatea competente să certifice existența amanetelor la o bancă populară urbană, este comisariatul de poliție unde se face și intabularea amanetelor. Legea asupra sindicatelor nu se aplică funcționarilor membri ai cooperativelor, deoarece ele sunt societăți autorizate de Stat. * Unii membri ai băncilor populare cer retragerea capitalului lor fără a ține seamă de prescripțiunile statutelor. ★ * * Se reamintește acestor membri că retragerea capitalului lor din bănci nu se poate face decât conform statutelor, adică numai în termen de șase luni de la încheerea bilanțului anului in care s-a cerut retragerea. PROF. TEOHARI ANTONESCU Iași, 13 Ianuarie. Azi, la orele 2 d. a., s’a făcut înmormântarea regretatului profesor, Teohari Antonescu. După terminarea serviciului divin, oficiat de preoții bisericei ,,Sf. Spiridon“, au pronunțat cuvîntări d-nii prof. universitari Ilie Bărbulescu, Petrovici, Cosmovici, iar din partea studenților, d. Petrovanu. Carul funebru a fost urmat de profesori și studenți ai universităței ieșene. I ó mmi in juumania — 40 nam in feiramaiaie CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ FIEOACTIA ȘI ADMINISTRAȚIA • ft. Strada Breznianu il. Bucureși •/ CRONICĂ AUSTRO-UNGIlei Constituția Bosniei și Herțegovinei Credem că, deschizând o rubrică nouă pentru a aprecia din timp în timp situațiunea politică din monarhia austro-ungară, nu putem găsi — afară de criza din Ungaria — o chestiune mai interesantă de discutat ca aceea a Bosniei și Herțegovinei. Și cum această provincie, alipită de curând imperiului habsburgic, va avea în scurt timp o Constituție, găsim potrivit să lămurim, în câteva cuvinte, ce e această Constituție a Bosniei și Herțegovinei. Prin proclamația împărătească de la 5 Octombrie 1908 Bosnia și Herțegovina, foste provincii turcești, au fost definitiv anexate monarhiei austro-ungare. Anexiunea s-a făcut în împrejurări foarte dificile și politica îndrăzneață a contelui Aehrenthal era să aducă, pentru vecina noastră Austro-Ungarie, războiul, de care toată lumea se teme. Valurile indignărei și ale dușmăniei, îndreptate împotriva Viertei, au trecut, și astăzi Bosnia și Serțegovina,— părți integrante ale monarhiei habsburgice, având o administrație excelentă, sunt liniștite, pe calea progresului și așteaptă — Constituția, pe care împăratul Francisc Iosef I le-a promis-o în proclamația de la 3 Octombrie. Proiectul de Constituție, pregătit de guvernul comun austro-ungar după ancheta politică făcută în cele două ținuturi, e acum gata. Guvernul austriac și-a dat aprobarea; mai rămâne să-și dea avizul definitiv guvernul ungar, care tocmai acum studiază proiectul de Constituție a Bosniei și Herțegovinei. Ce-î drept, guvernul Wekerle, căzut de la putere, își dăduse aprobarea, dar nu ajunse să se pronunțe în mod definitiv. Rămâne ca noul guvern Kimen Héderváry să adere la Constituția celor două provincii balcanice. Din cele publicate până acum de Presa vieneză, dăm, mai la vale, date, despre pasagiul din Constituție, cu privire la reprezentanța națională a Bosniei și Herțegovinei. Parlamentul țârei se va chema „Landtag“ și va avea în total 92 de membrii, dintre care 20 de viriliști (senatori) și 72 deputați. Deși reprezentanța națională („Landtagtd“) formează un singur întreg, vedem totuși consacrat sistemul bicameral. Senat și Cameră. Viriliștii sunt în parte reprezentanții celor trei confesiuni (cu cea mozaică patru) ale provinciei, parte înalți funcționari; ei sunt de drept reprezentanți naționali fără a avea nevoie să fie aleși. Cum în Bosnia și Herțegovina marea majoritate a populației o formează sârbo-croații, nu poate fi vorba de conflicte naționale, ci numai religioase, sârbo-croații aparținând a trei religiuni diferite: musulmană, catolică și ortodoxă. Constituția cearcă a lua, pretutindeni, măsuri împotriva conflictelor și antagonismelor confesionale și acest principiu îl vedem urmărit și în pasagiul relativ la Parlament. Dintre cei 20 de viriliști, 16 aparțin confesiunilor în proporția următoare: 5 șefi de religie mahomedani (Reisel Ulema, șeful religiei, directorul administrației confesionale și trei mufki ii distinși), 5 șefi de religie ortodoxă (1 Mitropolit, 3 episcopi și vice-prezidentul consistorialul) și 5 capi ai confesiunei catolice (1 arhiepiscop, 2 episcopi și 2 provinciali ai ordinului franciscan. Evreii au și ei un reprezentantvirilist al lor. Restul de 4 viriliști îl formează: capul justiției din Bosnia și Herțegovina, prezidentul baroului avocaților, primarul capitalei Saraievo și președintele Camerei de industrie și comerț. Deputați (în număr de 72) sunt aleși de popor. Principiul votului este un fel de sufragiu universal combinat cu cens, intelectual și cens dupe impozite. Totalitatea alegătorilor e împărțită in trei curii (colegii). Curia s-a este a celor mai greu impuși și a censului intelectual. Curiile a V-a (urbană) și a III-a (rurală) votează pe temeiul sufragiului universal: se dă drept de vot oricărui major (24 de ani) care a locuit uman în mod stabil între loculste. Organizarea Parlamentul țițe următoarea: Președintele șaffeeî 2 vicepreședinți ai Landtag-ului sunt numiți de împărat. Steaei împăratul va menajabilitățile confesionale. Parlamentul se alege pe 5 ani. Deputații sunt obligați a jura credință împăratului, în caz de refuz li se anulează mandatul. El se bucură de o imunitate cu restricțiuni: vorbirile lor tipărite pot fi confiscate, împăratul are dreptul de a proroga ori dizolva oricând Parlamentul. Din sânul parlamentului se alege, in fiecare seziune, o comisie de 9 membrii, „Landesrat", care e intermediara Parlamentului între guvernul de la Viena și între reprezentanța națională. Landesrat-ul e prezidat de președintele Parlamentului (Landtag-ului). Din schița aceasta se poate vedea că așa numita „Constituție“ a Bosniei-Herțegovinei nu e decât un statut ticluit în oficinele de la Viena. Și foarte natural că Austria vrea să-și asigure un mare control în viața publică a celor două provincii semiculte, și vrea să veghieze cu stricteță asupra unei populații despre a cărei realitate nu poate fi încă sigură. Astfel și viitorul Parlament al Bosniei- Herțegovinei nu va fi decât un Sfat împărătesc, nu însă o reprezentanță națională care să decidă ea asupra sorții țarei, Mircea R. Șirianu. PACEA 11 După cum anunțasem în numărul trecut al ziarului nostru, în ședința de eri a Sf. Sinod, trebuia să se aplaneze conflictul dintre P. S. S. Episcopul Gherasim Safirira și cu ceilalți membri ai Sf. Sinod. Cum însă conflictul pornise din fundamentale deosebiri de păreri asupra canonicităței legei consistoriului, negreșit că aplanarea conflictului a necesitat —cum se știe, lungi discuțiuni. * Ca de obicei ,ședința s’a deschis sub prezidenția I. P. S. S. Mitropolitului Primat. Membrii Sinodului au fost în număr. Au mai luat parte la ședință d. ministru Spiru Haret însoțit de d. Gârboviceanu. Se fac apoi obișnuitele formalități după cum P. S. S. Episcopul de Roman cere cuvântul și dă citire unei declarațiuni prin care P. S. S. repetă că nu poate primi a mai face parte din Sf. Sinod și nici a reveni asupra incidentului, decât numai cu condiția ca membrii Sf. Sinod și guvernul să modifice părțile necanonice și nedogmatice din legea consistorului. I. P. S. S. Mitropolitul Primat, luând cuvîntul, dă detalii asupra legii consistorului, susținând că este bine ca Sf. Sinod să primească luminile preoțime. Având concursul preoților, continuă I. P. S. S. mersul Sf. biserici ar fi mai înfloritor. BISERICA D. ministru Spiru Haret, la rândul său, apără legea consistoriului, declarând că nu este dispus acum să aducă nici o modificare legei. Căci d-sa crede că ar fi mai bine ca înainte de orice modificare să se facă experiență cu legea actuală. P. S. S. Episcopul Dunărei de Jos, apăra legea consistoriului și roagă pe P. S. S. Episcopul de Roman să revină asupra anatemei aruncate asupra membrilor Sf. Sinod. Se nasc apoi discuțiuni zgomotoase după cari, P. S. S. Episcopul de Roman—sculându-se, dă citire unei declarațiuni prin care menține în totul afurisenia aruncată asupra celor doi mitropolițî și asupra P. S. S. Episcopului de Huși. Episcopul de Roman ișî termină cuvântarea declarând că este gata a compare in fața judecăței Sinodului. 1. P. S. S.. Mitropolitul se opune declarațiimei P. S. S. episcopului de Roman, spunând că Sinodul nu poate permite aceasta. Episcopul de Roman voește atunci să părăsească sala de ședință ; este însă oprit de episcopul de Huși, care se așează în fața ușei. în acest moment toți ceilalți membri ai Sf. Sinod se grupează in jurii episcopului de Roman, insistând cu rugăminte să-și retragă anatema. Episcopul de Roman le răspunde că nu poate să facă aceasta, nevoind Ședința de eri a Sf. Sinod ă-și calce pe conștiință. După lungi asecțiuni, Episcopul Gherasim, prezintă o declarațiune pe care o supune semnăturei membrilor Sinodului, afirmând că, numai după aprobarea declarației de Sinod, ar putea să-și retragă afurisenia. Prin această declarație membrii Sf. Sinod se angajează a interveni pe lângă guvern să modifice legea consistoriului în părțile necanonice și nedogmatice. Membrii Sinodului cedând, P. S. S. Episcopul de Roman semnează o a doua declarație prin care își retrage afurisenia luată aplanat conflictul dintre P. S. S. Episcopul de Roman și ceilalți membri ai Sf. Sinod, arhiereul Calistrat Bârlădeanu, care după cum se știe, a fost îndepărtat împreună cu d. ■Dragomir Dumitrescu, profesor universitar dela red. „Bisericei ortodoxe române“", fiindcă în una din ședințele Sf. Sinod a declarat că se unește în totul cu vederile P. S. S. Episcopului de Roman, cere cuvântul, spunând că spre a se readuce pacea și liniștea deplină în Biserica lui Cristos, care a propovăduit blândețea și dragostea, ar fi bine să se ridice pedeapsa dată atât P. S. Sale cât și d-lui profesor .Dragomir Dumitrescu. Ji. ministru dă cetire decretului de închiderea Sf. Sinod și ședința se ridică. Cererea arhiereului Galistrat rămânând fără răspuns. La ieșirea de la ședință membrii Sf. Sinod erau veseli. Toți prelații întâmpinau pe ziariștii cari le cereau lămuriri asupra desbaterilor cu următoarele cuvinte : — „Pace, deplină în biserică“, însuși P. S. Sa Episcopul Gherasim eșind mai la urmă, spuse gazetarilor: — S’au îndeplinit canoanele și este pace deplină. Singur P.S. S. arhiereul Calistrat Bârlădeanul a plecat mâhnit. Rep. “a iaisuiT i ® verifica!©?! ass&gors La 17 Februarie a. c. se va ține examenul pentru obținerea dreptului de {a fi numit in posturile de verificatori-ajutori de masuri si. greutăți. Examenul se va ține in localul serviciului central de măsuri și greutăți la București str. Romană 28. Cererile pentru înscriere la concurs se vor trimete ministerului, de industrie și comerț (Serviciul măsurilor și atentaților) cel mai târziu cu 3 zile înainte de ziua fixată pentru concurs și va trebui să dovedească ea e român sau naturalizat ; că. e major , că a satisfăcut legea recrutării , că o sănătos ; că a absolvit cel puțin 4 clase secundare sau o școala.• echivalentă de meserii, să arate ce ocupație a avut de la majorat până la data prozei taxei la concurs și să aibă certificat de bună purtare. Certificatul medical trebue să emane de la um doctor oficial. Odată cu cererea de inseriere candidatul va prezenta și recipisa Administrației financiare prin care să dovedească că a consemnat pe seama și la dispoziția ministerulm industriei și comerțul«/sumă de la lei, cheltneil de examinare. Concursul se compune din 8 probe : scrisă orala și practică. Pentru a fi admis la oral candidatul trebuie să obțină nota, f, iar pentru a fi numit definitiv trebuie să aibă media generalis 7. Numirile se vor face în ordinea clasificației. Candidații care < au obținut media între fi și 7 vor fi numiți provizoriu, ei trebuind să depuie un nou examen. ȘTIUIMN strAimtats — Prin poștă — — Care Octombrie se va serba cu mare solemnitate a o sută aniversare a înființare! Universitate! din Berlin. A doua zi se va da un mare concurs, iar a treia zi o mare serbare în grădina zoologică. Zilele acestea rectorul Universităței va trimite invitațiuni în străinătate. Intre altele, vor fi invitate și universitățile din Melbourne (Australia) și Tokio (Japonia). După afirmările astronomilor francezi, sunt acum pe cer 4 comete : aceea a lui Hailey și aceea din Johannesburg, vizibile cu ochiul liber, și acelea ale lui Winnecke și Daniei care sunt comete telescopice vizibile numai cu puternice instrumente de care dispun astronomii. — Intr’unul din cele mai populare cartiere din Charleroi (Belgia), s’a ridicat o clădire imensă cu mai multe cazuri, destinată să servească în acelaș timp de garaj, de teatru cinematografic, și să adăpostească de asemenea toate biurourile căiei ferate. Zilele acestea, toată clădirea s’a prăbușit, omorând 4 oameni și rănind de moarte 9. — Anul acesta manevrele imperiale ale armatei germane vor fi executate de corpul al 17-lea dela 8—10 Septembrie st. n., in estul Vistulei. Defilarea o va primi împăratul la Danzzig. In timpul manevrelor, Wilhelm II va ședea pe bordul iahtului Hohenzoliern.' DESFIINȚAREA CONTENCIOSULUI "CONVORBIRE CU D. AL. MARGHILOMAN încă de înainte de sărbători, noi am început o anchetă cu privire la proectul de lege al d-lui ministru de justiție, prin care se ia Curtea de casație caracterul de contencios administrativ. Am obținut atunci un interview de la dl Al. Bădăran, autorul Contenciosului administrativ, interview pe care lam și publicat. Tot atunci am obținut și un interview din partea d-lui Al. Marghiloman. Cum intrasem în vacanță, am crezut nimerit să amânăm publicarea interviewului până după depunerea proiectului de lege. Acum când proectul de lege a fost depus, ne-am adresat din nicu d-lui Al. Marghiloman, care a avut amabilitatea de a ne primi și a ne da lămuriri noi, ca răspuns la obiecțiunile invocate de d. ministru de justiție în expunerea de motive, pe care le-am rezumat într-un număr precedent. Publicăm deci azi, în întregime, convorbirea avută cu fruntașul conservator și fost ministru de justiție. —— Care este părerea d-voastră asupra proectului de lege privitor la desființarea Contenciosului administrativ? a fost prima mea întrebare. — Este cât se poate de surprinzător și mi se pare extraordinar, ca un guvern liberal să desființeze una din cele mai liberale instituții, cum e aceea a Contenciosului administrativ. Intr’adevăr, nu se poate concepe o instituție mai liberală, ca aceea care să împibdece arbitrariul administrativ și să dea ,a garanție că legile Vor fi respectate și că drepturile cetățenilor nu vor fi călcate. Iată pentru ce nouă ni se pare extraordinar ca tocmai un guvern și un partid liberal ,să desființeze această instituție în loc să-I întindă și mai mult atribuțiunile. — Partidul d-v. când d. Bădăran a adus legea Contenciosului, 11’a luat atitudine împotriva lui? — Este inexact. Noi, am recunoscut, dela început că principiul Contenciosului administrativ este cât se poate de bun. Noi n’am protestat atunci decât împotriva numirilor ce s’au făcut, împotriva sistemului cum d. Badaran a făcut numirile. Necesitatea Contenciosului, administrativ 11’am contestat-o și nici n’o contestăm, mai ales acum după ce am avut atâtea cazuri în care s’a dovedit că instituția Contenciosului era de folos. Guvernul liberal a crezut că ne va avea de partea lui în aceasta chestiune, pentru că ne știe adversara d-luî Bädäräy. Ei bine, s’a înșelat. Noi facem abstracție de persoane în chestiunile cari interesează țara și de aceea vom fi în această chestiune alături cu d. Bädäräy. Nu e nevoe să judecăm utilitatea Contenciosului numai după activitatea lui de până acum. Cred că cel mai mare bine pe care l’a adus instituția Contenciosului, este înfrânarea arbitrariului administrativ, căci nu se poate tăgădui că s’a pus o stavilă, că de teama Contenciosului, multe acte arbitrare 11’au fost săvârșite. — Găsiți că dreptul Contenciosului de a anula decretele regale, constitue o atingere a prerogativelor Coroanei? — Nu e greșită această părere. M. Sa semnează decretele sub răspunderea ministrului respectiv. Și afară de aceasta, după procedarea de mai înainte de legea d-lui Bädarän, adică după procedarea , pe care vrea s-o restabilească acum d. Stelian, tribunalele nu discută și ele decretele regale? Când un particular se plânge tribunalului în contra unui arbitraj administrativ, în primul, rând nu vine în discuție decretul regal? Cazul generalului Grozea nu se poate cita ca un exemplu, pentru că acolo 11’a fost nici chestie de disciplină, nici de demnitate militară.Era numai o greșită socoteală de număr de ani,greșală în urma căreia generalul Grozea a fost scos la pensie. — 111 expunerea de motive, d. ministru de justiție spune ca de fapt: Contenciosul nu se desființează pentru că acel ce se crede lezat, în drepturile sale se poate plânge, conform procedurei ordinare, înaintea tribunalului. Ce aveți de spus? — Lucrul nu e acelaș. La tribunal nu se poate obține decât despăgubiri civile, pe când înaintea Curtei de casație astăzi obții reintegrarea în drepturile tale. Și aceasta este esențialul. Afară de aceasta știm cu toți cât durează procedura la tribunale, pe când Casația te judecă imediat și în ultimă instanță. — Tocmai asupra acestui drept al Casației, d. ministru de justiție obiectează că nu se poate admite ca o instanță judecătorească să poată controla și anula actele puterei executive, fără ca pe dânsa să o poată controla nimeni. — Dar oare în chestiunile civile nu este acelaș lucru? Nu o Casația ultima instanță? Pe miniștrii nu-î judecă Casația în ultimă instanță? Să-ți dați un caz tipic: un cetățean e șters din listele electorale și merge până în Casație. Să admitem că această înaltă Curte găsește că bine a fost șters. Nu e așa că omul acela, care își pierde existența, își pierde cetățenia, treime să se supună hotărîrii Casației? Am apărat chiar eu un atare caz, pe care însă l’am câștigat la Curte care a recunoscut cetățenia clientului meu. Nu se poate să nu avem o instanță superioară și ultima. Așa sunt toate în lume. Veritatea este relativă—nu există adevăr absolut. In orice caz este o garanție că magistrații noștri superiori vor judeca in totdeauna, drept. Numai în timpurile vechi, când cineva era, nemulțumit împotriva hotărîrilor divanului se adresa la Domn., și avea dreptul, când se schimba Domnul, să supună suplica sa din 11011 noului Domn care o putea modifica. Astăzi aceasta nu se mai poate admite. — D. ministru de justiție spune, ca motiv principal al desființărei Contenciosului, că această instituție este anticonstituțională. — Ia această obiecție răspunde prin anticipație procesul-verbal al Curței de Casație. Această înaltă Curte este tocmai chemată să supravegheze respectul Constituției și atunci când ea răspunde că atribuțiunile de Contencios date Curtei nu sunt o călcare a Constituției, nu mai încape discuție în această chestiune. De altfel Constituția nu oprește decât reînființarea unui consiliu administrativ, ceea ce nu e tot una cu Contenciosul de astăzi. — In alte țări există o asemenea instituție ? — Neapărat. Chiar în procesul verbal al Casației se citează Austria, unde se poate anula nu hotărîrile generale, dar chiar cele privitoare la un caz concret,, anumit, privitoare la o anumită persoană. De asemenea în Franța și în America unde se anulează chiar legile. — Partidul d-voastră va lua o atitudine în această chestiune? — Vom protesta împotriva legei d-lui Stelian și o vom discuta atât în Cameră cât și în Senat. — Veți reînființa Contenciosul ? — Este sigur că Contenciosul administrativ va trebui reînființat. Neapărat că nu vom lua acum nici un fel de angajament, pentru că unui om politic nu-i este permis să ia angajamente de acest fel. Aceasta n’ar fi o procedare politică occidentală, ea nu este întrebuințată în nici un stat, civilizat. Contenciosul însă se va reînființa, pentru că este o instituție necesară și cea mai liberală din toate. Dacă azi o desființează tocmai un partid liberal, este, după cum ți-am spus, lumi nemai pomenit. Probabil însă că legea de azi a d-lui Stelian, se datorește angajamentului pe care l’a luat d. Brătianu în opoziție de a desființa Contenciosul. Cu aceasta am încheiat interesanta convorbire avută cu d. Al. Marghiloman, fost ministru de justiție. FELNCTUL pentru vîrsas*ă a fermelor de foc din pădurile Steialisi Art. .1 .—Ministerul agriculturei și al domeniilor este autorizat a vinde prin bună învoială, r*e unul sau mai mulum, din pădurile statului lemnele de foc necesare ministerelor sau autorităților dependințe de ele, județelor, comunelor urbane și instituțiilor de binefaceri puse sub controlul Statului. Toate aceste autorități sunt datoare si cumpăra lemnele de foc Ai cari au trebuință hamai din pădurile Statului, afară de cazul când ministerul aggriculture si al domeniilor le-ar face cunoscut că nu are păduri exploatabile disponibile, sau ele ar avea pădurile lor proprii, în conditii nu de a putea fi exploatate, in vederea productiunei lemnului de foc. Vânzarea se va face pe suprafață pe număr de arbori, sau pe unitatea de produse fasonate, după cum ,interesul cultural al pădurilor va cere. Prenul vânzărei va fi acela fixat de ministerul agriculture și al domeniilor prin agenții săi silvici. Art. A—Exploatarea se va face de autoritatea cumpărătoare, cu respectarea clauzelor contractului de vânzare ale amenajamentuluii și ale regulamentuluii special de exploatare ce ar avea pădurea vândută și tot ea va suporta cheltuielile de exploatare, transport și altele. Prețul datorit cu toate cheltuielile făcute de autoritatea cumpărătoare se vor însori de dânsa în budgetul anuial, ca cheltuieli obligatorii. Art. Ș.— Ministerul agriculturei, și domeniilor mai este autorizat a vinde pentru exploatarea prin bună învoială și pe prețul de estimație Ioturi miei din orice păduri însă, de o valoare până la zece mii lei, comunelor rurale, fie pentru trebuințele lor, fie ale sătenilor, obștiilor sătești și micilor meseriași. Asemenea, vânzări se vor face tot în raport cu dispozițiunile amenajamentului sau regulamentulul special de exploatare și, cu limitarea vânzare»! numai la posibilitatea acelei păduri!. Consiliul de miniștri după referința ministerului de agricultură și al domeniilor poate acorda cumpărătorilor prevăzuți, la acest articol Înlesniri de plată sub garanția ce va crede de cuviință. Un regiment special va regula modul exploatarea acestor loturi. Art. 4.— Ministerul agriculturei și domeniilor va putea, când va crede de cuviință, să facă exploatrea în regie a pădurilor ce ar vinde. Conform art. 1 și Ii, în care caz la prețul estimațiunei i se vor adăuga și cheltuelile făcute în acest scop. Art. 5.—Comunele urbane sunt datoare a înființa unul sau mai multe depozite pentru vînzarea directă cu amănuntul, prin bună învoială u și de preferință la populația nevoiașă a orașului, a lemnelor de foc. Spre acest sfîrșit ele sunt datoare a îngriji pe cât se poate ca să aibă cantitatea de lemne trebuincioase pentru satisfacerea nevoilor ei cât și pentru regulata, funcționare a depozitelor menite a satisface nevoile populația neî. Prețul de vînzare în acest caz nu poate fi mai mare decât suma cât costă pe comună lemnele aduse în depozit plus cheltuelile de administrație și vînzare. Art. VI.—.Prețul transportului lemnelor de foc pe căile ferate ale Statului atât pentru cumpărătorii enumerați la art. 1 și și cât și pentru ori cine altul, va fi acel prevăzut de tarifele c. f. cu excepția cea, mumii, pentru transporturile ce s’ar face în timpul de la 1 Martie și până la 1 August pentru care epocă, prețul transportului jiu va trece de 2 bani zona kilometrică. Art. VII.—Eforia spitalelor civile din București și Sf. Spiridon din Iași cu autorizația ministerului de interne vor putea vinde pădurile pentru exploatarea lemnelor de foc, în condițiu niie prevăzute de lege. Art. VIII.—Contractele de vînzare făcute de ministerul agriculturei și domeniilor pe baza acestei legi sunt scutite de taxa timbralei și înregii*« travel. încasările prețului și a tot ce se va datori ministerului de agricultură și domenii se vor face prin aplicarea legei urmărirei veniturilor Statului. Art. IX.— Un regulament de administrație publică făcut de ministerul agriculturei și domeniilor va determina procedeul de urmat pentru aplicarea acestei legi. Ministerul de interne printr-un regulament va determina organizarea și modul funcționarei depozitelor previi*iule la art. 1i precum și aplicarea dispozițiilor legel de față, la județe și comune. Ministrul agriculturei, Al. Constratinescu. Bucur T. Al. Marghiloman Inundațiile din Franța — Vezi ilustrația — Dăm azi două ilustrații cu privire la marile inundații din Franța: întâia arată strada Morilor din Nancy, acoperită de apă , iar a doua arată 5 scenă de la Champigny, unde jandarmii duc școlari acasă, cu luntrile. Morală și educație încotro mergem, frate Caragiale ?... Asta-i întrebarea de căpetenie. — Tu știi de unde venim, și știi prin câte-am trecut. Vorba e din focul atâtor suferinți, sufletește cu ce ne-am ales? Eștiam noi mai buni, mai curați, mai tari? Ne urcăm, ori ne coborâm?... Ori ne ’nvârâim în loc? Suntem, ca neam, în faza de copilărie, de tinerețe, de bărbăție, sau... îmbătrânim fără învățătură de minte ? Ce ne dau școlile? Ne fac ele mai fericiți ? Sau cel puțin, mai viteji în luptele vieții, mai cinstiți cu semenii noștri, mai altruiști, mai liberi, mai bărbați în fața durerii ? Cu siguranță, de știut, știm mai multe decât se știm acum o sută de ani. Suntem oare, cu această mai destoinici, mai pregătiți pentru viață ?— Ce înțeles are—rogule—vorba: „Atâta poți, cât știi ?“ Pe lume — dar ce-avem noi cu lumea? — în țara noastră e mai puțină oră, deci mai puțină durere, decât acum patruzeci de ani? —• Ce e cu „uimitoarele progrese“ pe cari, după cum strigă mereu trâmbițile toate, le-am făcut în vremea asta? De la Sentimentul Religios mai putem aștepta ceva? Ori ne pierdem răsuflarea, suflând zadarnic într’o biată ultimă scântee, ce vădit se stinge ! Suntem mai de treabă, noi ăștia de azi, decât cei din ’naintea noastră ? Puterile noastre sporesc ele in raport cu greutățile vieții ? Am Început să spu "Vl&hm. ț&• Cum&lfi&rte. nem câte ceva din ce-avem de spus ? Ori gângăvim încă? De rătăcim cumva—încotro,-i limanul? Și,de-avem nevoe de un mântuitor—bineorio să-l așteptăm? Suntem cu adevărat mai deștepți decât alte neamuri — ori ne-am făcut numai așa o spaimă? Deocamdată, frate Caragiale, asupra acestor lucruri aș dori să am părerea ta. Știu Cât frunziș de vorbe ar putea da din orice întrebare de acestea. Dar știu iarăși cât adevăr, ce tărie de adevăr închizi tu în fida puținelor cuvinte — om scump la cuvînt ce ești ! O familie de întrebări, precum vezi. Tu alege una, două, din aceste întrebări, — și ’nțelege-te cu ele, ca, din răspunsul ce li-1 dai, să ’mpărtișească și pe celelalte. Cu frățească dragoste Al Vlahui si Frate Vlahuță, Prea multe ghicitori îmi pui, și prea grele... Fiindcă însă ne-am legat amândoi su ne răspundem numaidecât, îmi voiu da osteneala,să-mi țiu rindul, și nu voiu căuta prea adine răspunsurile : căci, pe de o parte, cum i se știi de atâta timp din tinerețe, șuier de o neplăcută infirmitate—sunt scurt la vedere ; iar pe de alta, in fața oroarei întrebări, mi-aduc aminte de o mică poveste orientală... A ’ntâlnit odată un negustor glumeț. Intorcându-se din tîrg, pe Nastratin Hogea, vechiul nostru prietin din copilărie, și zice: — Hogea, dacă ghicești ce am eu în basmaua asta, ți-i dau ție să-l faci surpări... Ia, ghici ! Hogea se gândește și răspunde: — Ia, mai spune încă odată: — ...Daca ghicești ce e, ți-1 dau să-l faci jumări... — Nu-i destul atâta... E prea pe departe... Mai da-mi un semn măcar, să mă apropii ,de ’nțeles. — Așa ? adaogă negustorul : uita , e ceva gogoneț, cu coaje tare, și ’năuntru, daca spargi coaja, d'asupra e alb și’n mijloc e galben... — Ei! zice Hogea, după ce se gândește bine , las’că știu acuma: ai scobit o gulie și am vinul înăuntru o bucățică de morcov ! Așadar, n’am să caut ca Nu stratin prea pe departe înțelesul ghicitorilor ce-mi put am să respund da dreptul scurt, pe cum me taie capul—și anume....— încotro mergem? — Daca am avea pe cine să ne poată duce, am merge încotro ar trebui să mergem. Dar fiindcă la noi toți comandă și nimeni nu ascultă,—căci nu s’au născut încă nici cine să știa comandă, nici cine să știe ascultă — mergem și noi cum merg toate in natură subt imperiul necesității, mergem încotro o vrea Cel de sus —■ Dumnezeu, adică. Și doar o fi El bun, să nu ne ducă de rîpă! Eu, după priceperea mea, cunoscând adînca înțelegere a celui cu care stau de vorbă, numai cu acest răspuns m'aș putea socoti plătit față de toate întrebările tale ; totuși, fiindcă-mi place să stau de vorbă cu un om care’nfekte aga de bine, voiu sa urmez mai desparte... !».— Suntem, ca neam, în faza de copilărie, de tinerețe, de bărbăție, sau îmbătrânim fără invețătură de minte ? Această’ntrebare a ta o pricep cam ca Nastratin pe a negustorului ca pui în basma... Ia să vedem... Toata neamurile de pe luma sunt cant tot așa de tinere și tot așa de bătrâne. In lume sunt deosebiri mari de vechime între State, între formațiile politice , dar între popoare, între neamuri, nu prea. In genere, Statele sunt mai puțin durabile decât neamurile ; în orea caz durata neamului n’are a face cu a Statului; ba adesea, după cum spun unii învățați. Statul particular poate fi o piedică pentru desvoltarea unui neam. Și este dovedit, tot de către învățați, că neamuri mari, rase Lustre, n’au fost în stare să înființeze state particulare pentru eie însele ; menirea lor a fost numai să 'ntemeieze pentru alții State puternice, sau să contribue în mare parte la întemeierea acestora — ca de pildă Northman» și Slavii. Vezi dumneata, pesemne că puterea acestor vestite neamuri era prea mare ca să’ncapă între granițele unui singur Stat particular, și menirea lor prea depărtată ca să se stringă în marginele unei istorii particulare, cât de largi. Nu-i, care-va-să zică, vorba să știm în ce fază ne aflăm—de copilărie, de tinerețe, ori de bărbăție. E vorba numai să nu ’uibe trânim, cum zice românul, degeaba, că de bătrânețe nu scapă nimini și nimic pe lumea noastră ,a tutelor e numai vremea—vecinicia este numai a Unuia. 30 (j() nf) dau școalele noastre ? •— Ne dau ce pot și ce ne trebuie , cele inferioare ne dau în genere impiegați da Stat , cele superioare, in genere profesori. 4 °— Ne fac ele mai fericiți, ele. ? — La aceasta, eu care nu sunt nici impiegat, nici profesor, fiindcă n’am umblat la școală, nu pot răspunde , întreabă deci pe vreun profesor ori impiegat. 5 °—Ce n cu uimitoarele progrese, pe can, după cum strigă mereu trânbițele toate, le-am făcut ? — Că am făcut progres satisfăcător dintr’un punct de vedere, nu mai încape vorbă. Cine citește istoria bietului popor românesc și vede prin câte a trecut el de peste doue veacuri și mai bine pină să se ’ntemeiezâ Statul lui actual, înțelege că— orcâte lipsuri am constata, la noi in comparație cu starea lumii civilizate, și prcât ne-am plânge de ele, unii din dragoste pentru ei, alții prin pretenții individuale mai mult sau mai puțin justificate— suntem departe de ce am fost ca de la ticăloșia cea mai adincă la o stare cuviincioasă de omenie. Dar iar să zicem că am făcut progrese uimitoare... Dar parcă asta ar trebui să lăsam s'o zică filorommii cari trac pe la noi din când în când în excursiuni de plăcere sau de... dar avem cu Statul. 6>—De la sentimentul religios mai putem aștepta ceva ? — Firește că nu putem aștepta ceva de la ceva care, poate, o fi existat cândva, dar care acuma vedem bine cu toții că nu există... Dar despre aceasta, alaată, poate, mai pe larg, precum ar merita in deosebi... 10- încotro e limanul dincotro să așteptam un mântuitor de care avem nevoie ? — Ia acestea să mai dai voie a-ți răspunde tor cu întrebări... Ce zer are cineva de un liman când, fără nevoie de cârmă,plutește vesel pe liniștite ape și nu se simte amenințat de nici o primejdie imediată, care să-i tulbure petrecerea,?... Iar cât despre mântuitori ii mai trebuia oare neamului românesc încă un mântuitor din cotrova, când atâția îi resar, care mai de care, din toate răspindite ?... Avem, slavă Domnului ! atâția, că am putea să ’i mai dăm de pomană altor nevoiași. 8 Suntem cu adevărat mai deștepți ,decât alte neamuri, sau ne-am făcut numai așa o spaimă ? — O, Doamne ! oare încă nu știi tu, dragul meu, că poporul este suveran ? Apoi, dacă-i suveran, suveran fără lingușitori și fără bufoni, se poate ? Cât despre proposiția ta , atâta poți cât știi— dă-tui voie să o răstorn, cum mi se pare mie mai potrivit , atâta, știi cât poți. Iar cât despre că știm mai multe decât, se știu acum o sută, ori fie și o mie de ani, iți răspund că mai multe ori , știind și noi Românii, ca toată lumea, mereu tot mai multe de pe o zi pe alta ; dar, ca oameni ce suntem și noi, ca toată lumea, mai mult decâ s’a știut’de când lumea n’o să știm —acum și parurea ș'un vecii vecilor... Amin ! Dar mai la urmă, miei nu ne trebue, dacă nu se poate!... După mai mult, lasă să alerge filosofii... Noi, ca lumea așezată, să ne mulțumim a câștiga învățătura despre mai multe și cât mai multe, înainte! Cât putem în vremea noastră, înainte ! fără să uităm vreodată, când ne așezăm seara capul pe căpetâiu, frumoasa vechia închinăciune, care, pe cât mai mi-aduc aminte din copilărie, sună cam așa : .,La dreapta-mi este Mihail ; la stânga-mi este Gavriil; în față-mi este Rafail; în spate-mi este trai... iar pe d’asupra noastră se desfășură mărirea și slava lui Dumnezeu !“ Fii sănătos și vesel ! Al teu vechia Caragiale — ....«»,'."W,iwo» • « www«»"-"'"