Universul, ianuarie 1910 (Anul 28, nr. 1-29)
1910-01-24 / nr. 22
r A ÎN IXXXVIII—no. 22—Dumineca 21 ianuarie 1910.— Fondator : LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ 5 bani In România — 10 bani In străinătate REDACȚIA ȘI MINISTRAȚIA — b. Strada Brezoianu 11. lucuresc • VEDFRI DIN PARIS. — Palatul de Justiție. — Sfânta Capelă Calendar pe anul 1910 Ortodox Sâmbătă, 23 Ianuarie. — Martirii Cuiment J Ep. Arghirei ?i Agatha. Catolic Sâmbătă, 5 Februarie.—Agatha. Răsărita soarelui 7.33. Apusul 5.27 »Universul» are următoarele linii telefonice : Administrația. 5 . 662 Redacția.......................... , 12,88 Străinătatea..........................2056 Pentru franța «Universul» în cursul săptămânei viitoare va apare într’un număr special, excepțional, în folosul victimelor inundațiilor din Paris. la acest număr, care va fi ilustrat cu numeroase vederi ale groaznicelor inundații, vor colabora scriitorii noștri de frunte, prieteni ai Franței, pe care o iubim cu toții și pe care suntem datori să o ajutăm în zilele ei de restriște. Numărul excepțional al „Universului“ se va vinde cu 10 bani în toată țara și va da prilej tuturor să’și dea obolul pentru ratne de victime ale inundațiilor din Capitala Isimei.’ renii suferă, cauza e înmulțirea viilor la câmp. „Spre a da o idee de însemnătatea acestor replantări (la șes) —zice d-sa—este destul să spunem că județul Teleorman, care n’are nici un hectar de deal, poseda la finele anului 1908 peste 8200 hectare de vii, pe cînd Prahova cu vestitul Dealul-Mare nu poseda decât 1400, Buzău 1 1900 și Vâlcea cu Drăgășanii 3000. In total viile dela câmp întrec cu foarte mult în întindere viile dela deal, și cele de câmp produc la hectar îndouit și întreit decât cele dela deal. Pentru acest cuvînt supraproducțiunea a început și va merge din an în an agravându-se“. In ce privește pe cârciumari, d. ministru spune că aceștia țintesc reîntoarcerea la vechea stare de lucruri—ceea ce e inadmisibil dacă se ține seamă de interesele superioare ale țărei. Nici podgorenii, nici cârciumarii nu se declară mulțumiți cu modificările propuse de d. ministru al finanțelor. București, 33 Ianuarie COMERȚUL băuturilor spirtoase S’a vorbit foarte mult, în timpul din urmă, despre acest comerț. Lucrul se datorește faptului că deputații și senatorii podgoreni au început, la redeschiderea sesiunei parlamentare, o vie agitație spre a se ușura vinsarea vinului, și pe de altă parte mișcării tot mai intense a cârciumarilor, cari se întrunesc un congres în ziua de 24 Ianuarie. Podgorenii se plâng că nu-șî pot desface produsele și că sunt amenințați de ruină, de aceea, după cum s’a văzut din proectul «te lege publicat de noi la timp, ei cer să se facă mai multe modificări în legile existente, țintind la ușurarea comerțului cu produsele podgoriilor. Cârciumarii sunt mai radicali. Ei nu se mulțumesc cu modificări, fie în legea fondului comunal fie in legea monopolului cârciumelor în comunele rurale, ci cer cu stăruință desființarea acestei legi și alte câteva prefaceri. Față cu agitația produsă, d. ministru de finanțe a depus la Cameră un proiect prin care modifică legea monopolului cârciumelor, ușurând condițiile rtru deschiderea de cârciumi sate — mai ales în vederea înlesnirii comerțului de vin și bere — și un alt proiect prin care pe deoparte sporește taxa Standului comunal pe spirt și reduce la jumătate taxa pe vin. In expunerea de motive a primului proiect, d. ministru de finanțe contestă temeinicia agitațiunii podgorenilor și cârciumarilor. In ce privește pe podgoreni, ci-sa spune că nu legea monopolului și împuținarea cârciumelor e pricină că au mult vin nevîndut. D. ministru arată că dela aplicarea acestei legi s’a vîndut mai mult vin decât oricând mai înainte, dacă podgo ȘTIRI DIN STRĂINĂTATE — In toamna aceasta se va inaugura in Frankfurt o statue a marelui literat german Heinrich de Kleist. — Aialtăerî a încetat din viață la Dresda cunoscutul poet german Otto Bierbaum, în vârstă de 44 ani. — Congresul Statelor Unite a votat suma de 50.000 dolari pentru participarea la expoziția internațională de vânătoare, care se va ține în Viena, vara aceasta. — Din Amsterdam se anunță că regele Albert al Belgiei va vizita în primăvara această mai multe curți europene. Prima vizită va fi la Haaga și apoi la Berlin. — Tribunalul din München a condamnat la 8 zile închisoare pe lucrătorul Finken care a râs in tiranul serviciului divin oficiat in focarul «Armatei salutului». — Prin poștă — Comerțul nostru exterior în 1908 Un an slab din punct da valoara al comerțului. — Principalele mărfuri exportate și importate.—Țările cu cari am întreținut relațiunile cele mai active Direcțiunea serviciului statistic din ministerul de finanțe punt: toată stăruința să aducă la curent publicarea datelor relative la mișcarea anuală a comerțului nostru exterior. Mulțumită acestei stăruințe, ne găsim azi în măsură să cunoaștem cifrele importului și exportului din 1008. In curând le vom cunoaște și pe cele din 1909. Fată de trecut, când aceste date statistice se publicau cu foarte mare întârziere, este un progres însemnat. In 1903, comerțul nostru exterior a fost slab, căci nu s'a ridicat decât la aproape 809 milioane lei, reprezentând valoarea 3.700.000 tone de mărfuri exportate și importate. In 1907 această valoare a fost de aprope un miliard. In anul 1908 am avut deci o scădere de 200 milioane lei, ceea ce negreșit este foarte mult. Mai toată această scădere provine de la export și se datorește slabei producțiuni agricole din acel an. Știm că nici în 1907 recolta cerealelor n’a fost satisfăcătoare, decât în statistica comerțului de acum trei ani se cuprinde o bună parte din cerealele rămase nevîndute în 1906, când producția agricolă a țărei a fost mai abundentă ca oricând. Cifra comerțului nostru exterior se împarte astfel : Cantități Valori Tone Let Export 2.822.725 877.947.181. Import 871.190 414.CS8.479 Ca valoare, importul a întrecut exportul cu 36 milioane lei, ceea ce pentru , o țară mică cum este a noastră nu s’ar putea explica dacă n’am avea în vedere împrumutul de 70 milioane lei pe care Statul l-a contractat in afară în 1908. Acest împrumut a servit la balansarea creanțelor și datoriilor exterioare ale țarei în acel an. * In comerțul de export al României, locul de frunte îl ocupă cerealele, după cum urmează — la o mare distanță— produsele petroleului și lemnele. Aceste trei articole reprezintă ele singure peste 90 la sută din valoarea totală a mărfurilor ce am exportat în 1908, astfel repartizată pe categorii mari, în comparație cu anul 1907 : Export 1908 1907 Lei Lei Cereale .... 282.446.298 47S.841.788 Petroleu ... 38.593.595 24.748.352 Lemne .... 24.994.283 25.856.029 Legume , . . 11.750.491 11.066.155 Produse animale 6.920.487 6.633.711 Animale . . . 2.632.863 1.149.424 Alte mărfuri . 10.609.214 11.631 562 • Total:. 377.947.181 6&3.927.016 In 1908, exportul cerealelor a fost in scădere față de anul 1907 cu 1M milioane lei, cifră considerabilă care ne dovedește cât a fost de deficitara recolta în acel an. Exportul petroleului a fost în creștere, iar vânzările de lemne au rămas Staționare. Din examinarea amănunțită a datelor statistice relative la exportul țarei, se desprinde constatarea că până acum tot agricultura constitue izvorul nostru de bogăție cel mai important. Industria națională, afară bine -înțeles de aceea a petroleului, n'a ajuns încă să producă pentru export, v CU toată protecțiunea și încurajările cu i se acordă de aproape um pătrar de veac. Dar chiar și în privința îndestulărei trebuințelor interne, aceasta ramură de producțiune este departe de a putea face față pe o scară mai întinsă. Numai așa se explică marea cantitate de produse industriale ce suntem nevoiți să cumpărăm anual din alte State. In 1908, precum am arătat ,mai sus, valoarea mărfurilor importate s-a ridicat la aproape 4,U milioane lei, astfel împărțite pe categorii mari, în comparație cu importul din anul 1907 : Importatiuni 1908 1907 Leî Leî Metale și curb. 100.197.161 115.308.817 Industrii textile 74.421.205 71.151 314 Lucrări de lână 87.883.395 Mașini................ 37.561.084 Confecțiuni . . 21.156.435 Pielărie .... .15.533.908 Vehicule .... 13.546.232 Lucru de mătase 12.537.081 Coloniale . . . .11.095.263 Alte mărfuri. . 90.176.715 Total .. 414.058.479 430.509.115 * Nr roaî rămâne acum să vedem și țările cu care România a întreținut relațiunile comerciale cele mai strânse în anul 1908. Am întocmit, în scopul acesta, tabela de mai la vale în care se poate vedea valoarea afacerilor noastre — import și export — cu fiecare Stat în parte : Mărfuri in mix de lei în anul 1908, locul de frunte în raporturile noastre de schimb cu străinătatea sa ocupat, așadar, Germania. Si nu trebue sa se uite încă faptul ca cifra exportului României în Germania e cu mult mai mare ele cat se arată în tabela de mai sus ; căci o bună parte din mărfurile trecute în statistică la exportul în Belgia și Olanda, nu face decât să tranziteze prin aceste țări, având ca ultimă destinațiune tot Germania. Ultima convențiune, de comerț ce am încheiat cu Germania în 1906, a contribuit foarte mult la desvoltarea comerțului dintre ambele țări, aceasta mni ales în paguba Austro-Ungariei. Monarhia vecină, de unde altădată întrecea cu mult pe celelalte State sub raportul afacerilor ce făcea cu noi, astăzi nu mai ocupă decât locul al doilea, la o depărtare destui 36.061.312 44.280.656 23.040.004 14.062.997 12 740.388 9.953.861 10.845.045 94 064.701 de mare față de Germania. Și noi nu credem că va mai putea să recâștige terenul pierdut, chiar în urma nouei convențiuni de comerț ce, in sfârșit, a încheiat cu țara noastră. Anglia a mai pierdut și ea din însemnătatea pe care o avea altădată în comerțul nostru exterior. Belgia și Olanda sunt mai mult niște țari de tranzit pentru grânele noastre.. Numai o parte din aceste srâne se consumă acolo , iar mărfurile ce cumpărăm deja aceste două State reprezintă, o valoare foarte mică în comparație cu ce importăm de aiurea. Comerțul cu Italia e staționar, după o perioada de progres. Cu Franța, afacerile noastre comerciale se aflau într’o foarte mare scădere , dar au început să devie mai active de când facem acolo export de pefcroleü. Țările din Orient, deși ne oferă un câmp întins de activitate, ocupă încă un loc puțin însemnat în comerțul nostru exterior, G. Christodorescu. Sinuciderea din șoseaua Mihai-Bravul Mecanicul Iunius Coliba, în vârstă de 19 ani, s’a sinucis era dimineață, pe la 7 jum., în șoseaua Mihai-Bravul. La No. 33 din această șosea, se află un atelier de lânărie, la care Iunius era mecanic-șef. El s’a închis într’o magazie din fundul curtei, în care se ținea lâna, și s’a spânzurat de o grindă cu o frânghie. Pricina disperatului sau act e următoarea : Proprietarul atelierului, unchiul lui Iunius, i-a dat Jos 600 lei ca să achite niște polițe. Turnus a cheltuit mare parte din acești bani, și când s’a gândit că trebue să dea ochi cu unchiul și stăpânul säu, a fost apucat de o teamă grozavă, care l-a împins la sinucidere. Societatea Crucea Roșie a doamnelor din România D-na Irina Câmpineanu, președinta soc. C. R. a d-nelor din România, ne trimite următoarele : „Pe lângă apelul nostru cu privire la inundațiile din Franța, vă trimit alăturatele rânduri pe cari le-am primit și pe cari le găsesc de o dureroasă elocvență. Ele au fost scrise în fugă și se poate spune, de fugari, pe cari poștale. Publicarea lor ar mișca cred, multe inimi... Cu sentimente distinse. Prezidență, 1. Câmpineanu— Iată și restul celor două cărți poștale primite de d-na Câmpineanu : „Ne vezi sosiți la n. după 21 de ore nn drum, în loc de zece, și cu transboraurile cele mai anevoioase. La Paris, dezastrul pare că tot crește. Am călătorit cu persoane mari sosite la hotel Terminus la 10 seara dimineața,în zori de zi, au fost deșteptate și ridicate cu luntrele. Apele cari se văd când pleci din Paris, au un aspect sinistru... Lucrările de salvare se dzecuti cu eroism ți se văd minuni, dar vai ! este sfâșietor să te gândești la tot ce va urma... Doresc să fiți mai veseli decât noi, căci tot farmecul orașului M. nu ajunge să gonească obsesiunea lucrurilor pe cari le am văzut la plecare. La Paris apa tot crește. Am părăsit orașul să nu fim siliți a părăsi hotelul cu luntrea. Trenurile ticsite, alerg Unele după altele... Unde, cum, nu se știe decât odată ne vedem scoborâți din vagoane. Apă, apă, tot apă, pe o distanță nesfârșită. Este ceva lugubru, salvarea se face într-un mod admirabil“. Min Jilu ania (Corespondență particulară a ziarului „Universul“ Coria, 19 ianuarie. Orașul Corița este pentru albanezi centrul cel mai important din toată Albania, iar pentru români unul din centrele românești mai importante din imperiul otoman. De aci, din Corița, pornește orice idee culturală sau națională pentru toată Albania. Orașul Corița este leagănul chestiunei albaneze. Aci s’a deschis prima școală albaneză sub Abdul Hamid, aci s’a citit pentru prima oară carte albaneză. Importanța orașului Corița a crescut de la o vreme și prin faptul că s’au stabilit aci toți beii și pașii albanezi din împrejurimi, cari până atunci locuiau ca niște prinți feudali în castelele lor clădite pe piscul munților prăpăstioși. Celelalte naționalități, când au văzut ce importanță dau albanezii orașului Corița, mi s’au lăsat nici ele mai prejos. Așa, aci s’au grăbit să facă să fie reprezintați mai bine ca în oricare altă parte. Au mai multe școli primare cu clădiri impunătoare, au liceu clasic complet și acum de curând au clădit biserica Sf. Gheorghe, o catedrală cum nu există altă în toată Peninsula Balcanică. Bulgarii și ei au deschis în acest oraș o școală bulgărească acum 20 de ani, cu toate că în acest sandjac nu există element bulgăresc, lucru pentru care s-a și închis școala după un an de zile. Protestanții și ei au deschis aci o școală și o biserică și le-au înzestrat cu localuri proprii ale lor. Și noi românii am deschis școli atât în oraș cât și în comunele românești din împrejurimi. După obiceiul practicat de noi însă, ne-am mulțumit— mai ales în oraș—să ținem școlile în case cu chirie, localuri cu totul improprii pentru școli. Și nu ne putem plânge că chestiunea românească n’a mers bine în această regiune, deoarece—ca în nici o altă regiune— românii au reușit aci—în comune ca : Pleasa, Nicea, Lipsca și Lunca să alunge din biserică și școală limba greacă odată pentru totdeauna, așa fel că azi, în sus citatele comune, românii sunt stăpâni pe școlile și bisericile comunale iar chestiunea pan-eleniste i-s’a cântat de mult în aceste comune „Vecinica pomenire“! De folos însă că starea comunelor românești din împrejurimi este înfloritoare, când aci în oraș, în acest centru important pentru români—noi ne prezintăm mai rau ca oricare altă naționalitate în privința localurilor de școală și biserică?... Până la o vreme, românii frecventau bisericile grecești. De patru ani însă, de când repauzatul mitropolit al Coriței, Fotios, a fost bătut și alungat din comuna Pleasa și mai târziu omorât la Bradovița, românii nu se mai puteau duce în bisericile grecești, în cari biserici călugării din Fanar pronunțați în toate zilele anateme contra românilor, pentru faptul că grecii au aruncat pe seama românilor asasinarea mitropolitului Fotios. Românii, văzând că au rămas lipsiți de orice asistență religioasă, s’au hotărât și au transformat o casă în paraclis adhoc. Sunt patru ani de zile de când românii din Corița se închină Țui D-zeu in limba lor în acest paraclis cu totul neîncăpător. Și sunt mulțumiți, sărăcii români, că pot găsi un loc sfânt, fie el și casă—unde li se satisfac nevoile creștinești! De la proclamarea Constituției în Turcia însă, mulți dintre români, cari din cauza terorizmi lui bandelor grecești, se renfi sau a se declara de români, azi au trecut în partidul naționalist.. Așa, că este imposibil să ne mai putem servi de paraclisul ce-l avem. Pentru aceasta, comunitatea noastră, într’o adunare a ei generală de acum în urmă, a luat hotărârea, ca, pe cale de subscripție publică, să strângă un fond pentru ridicarea în orașul Corița a unei biserici românești, ale cărei lucrări—cu buna voință a românilor și a tuturor amicilor românismului —■ sperăm să se înceapă’ în primăvara aceasta. Nu mă îndoesc că românii— evlavios prin tradiție—vor răspunde cu dragă inimă la apelul călduros lansat de comunitatea din localitate și sper să vedem ridicându-se falnic vara aceasta catedrala românească din Corița, care catedrală va înnălța mult moralul românilor din Albania, va face ca chestiunea românească să progreseze și va fi pentru fața întregului neam românesc. Să nu se uite că orașul Corița a dat, la primele alegeri parlamentare din, Turcia, pe singurul deputat român în Camera din Stambul. Comunitatea românească din localitate se așteaptă la frumoase ajutoare din partea valoroșilor ei tineri emigrați în America. Primele liste de subscripție s-au deschis la românii din Gorila și Pleăsea. Rezultatul lor e satisfăcător. Până azi s’a subscris suma de piaștri 21.657 și se continuă cu subscripțiile. Nasiradlu. N. B.—Toțî maliometamî ne cer listele ca să subscrie și ei pentru biserica românească, siguri fiind că românii sunt prietenii lor cei mai fideli. Comunitatea românească însă a găsit cu cale ca listele de subscripție să se dea la mabometani când vor incepe lucrările. _______ AU APĂRUT Memoriile Regelui Carol volumele 1, 3 și 3 , 50 bani volumul. Se găsesc de vânzare la toți depozitarii de ziare din țară și la administrația ziarului «UNIVERSUL». Despre muzica religioasă ortodoxă. I. P. S. S. Mitropolitul Primat se îngrijește — și cu drept cuvânt, de ivirea modei în sânul bisericei unde vechea și impunătoarea noastră limbă bisericească este zilnic înlocuită cu fraze modernizate și, firește, străine pentru sfânta slujbă ortodoxă. Dar, având în vedere cele ce se petrec pe la corurile noastre bisericești, ar trebui să se procedeze cu cântecele bisericești cum se procedează cu limba, căci modernizarea acestei muzici a ajuns așa de departe că adesea sunt momente când—cu toate că te afli în, biserică,, te întrebi de ești sau nu, la un concert sau operă; și de se vă întârzia cu luarea de măsuri, apoi de sigur că publicul, al cărui auz și sentiment s’au falsificat, se va mira mai târziu de cutezanța Sfintei Mitropolii de a vroi să se revie la corurile cari—în loc să ne distreze cântând aproape cu sensul valsurilor, bercenzelor și marșurilor, ne impune smerenia și evlavia, cântând vechile cântece corale. Și fie-mi permis să narez următorul caz care probează cu prisosință cât este de necesar de a se lua grabnice măsuri în sensul celor mai sus zise : Intr’o seară de vară, lucru întâmplător și foarte rar pentru un bătrân ca mine,mă aflam la o grădină unde o bandă de buni lăutari, dirijată de un distins șef, cânta Steluța lui Dumitrache Florescu, fiul marelui vornic Iordache Florescu. Cântec vechi și neuitat și încă mult cerut azi, de publicul amator de muzică națională. Eî bine, noi bătrânii care putem ușor observa schimonosirea, adică falsificarea cântecelor noastre populare, suferim groaznic când lăutarii nu execută motivele originale și mărturisesc că în mod sincer am fost nevoit să nîi astup urechile, căci simțeam că nu’mî mai puteam stăpâni revolta din mine. Lăutarul șef care mă cunoștea, veni să’mî ceară deslușirea supărăreî mele, iar eu, drept răspuns îi dădui un leu cât costă partiția Steluța, spunându-i să o învețe ; și fără a mai putea vorbi, plecai, să uit sacrilegiul făptuit față de iubita mea Steluță. A trecut mult de atunci,—când reamintindu-mi cazul, m’am dus din nou și am cerut să mi se cânte adevărata „Steluță“. Dar care ’mi fu mirarea, când lăutarul îmi răspunse : — Nu cutez să cânt pe adevărata, căci când am cântat-o, am nemult,urit lumea. Cu alte cuvinte numai noi bătrânii ramaserăm în stare să facem deosebirea între adevărata și falsa „Steluță“: și numai auzul meu, care aparține vechei generații, are dreptul d’a se revolta, fiind-că el s’a născut și a trăit pe când domnea încă adevărata—iar nu falsa „Steluță“. Prin urmare, putem încheia sfătuind sfânta Mitropolie să se îngrijească grabnic de corurile de prin biserici, căci altfel se expune să pară ce am pățit eu cu „Steluța“ lui Dumitrache Florescu. Alea. Tritoria" liberă" Asigurarea lucrătorilor Domnule director, . Ca vechi abonat și cititor al răspânditului ziar „Universul”, îmi permit a vă ruga să dați publicităței cele ce urmează. In „Universul” cu No. i7 a. c„ am citit părțile principale din proiectul de lege privitor la asigurarea și pensiile meseriașilor și muncitorilor. Netăgăduit că acest proiect are darul să îndrepte o mare lipsă . ce-o simțea tot ce este meseriaș și muncitor, dar atât la asigurare cât și în pensie, legiuitorul scoate din cauză pe toți meseriașii și muncitorii cari câștigă mai mult de 2.500 lei anual. Ce se va face insă cu asigurarea și pensia meseriașului sau muncitorului care a contribuit timp de 10—20 ani cu partea proporțională ce i se cere prin lege pentru Casa de asigurare și pensie și care meseriaș sau muncitor, după acest interval de ani a ajuns să câștige peste 2.500 lei anual ? Este știut că un meseriaș sau muncitor poate câștiga într-un an 2.500 lei și al doilea an să fie retrogradat din lipsă de loc, etc. și cu retrogradarea în funcție ar veni de la sine și cea în salar. Pentru acestea, cred că ar fi bine să nu se țină seamă de câștigul anual al meseriașului sau muncitorului pe cât timp plătește cotizația în proporție cu acest câștig. Primiți, vă rog, d-le director, stima și considerațiunea ce vă păstrez. G. I. Enăchescu (Maestru sondor-șef, Salcia-Prahova 1 Tri—“—cv. ■ ..... bS aia? munmiILE cobpARATIEi bajkaud - JLORTUL“ DIN CEMUNA NOVACI (Mfii)Moșia Novaci.—împroprietărirea țăranilor de pe moșie.—Cea mai mare bancă populară din țara noastră.—O monografie interesantă a d-lul inspector G. Dumitrescu-Bumbești.—Activitatea d-lui Dumitru Brezulescu.— Unde duce cooperația? X S’a vorbit mult de întinderea cooperației rurale la noi, de progresele realizate într’un timp atât de scurt, dar fapte precise nu s’au adus încă la lumina vulgului spre a da dovadă că mântuirea țărănimei noastre stă într’adevăr în cooperațiune. D. G. Dumitrescu-Bumbești, s-a gândit să împlinească această lipsă și a întocmit o interesantă monografie asupra activităței băncei, „Gilortul“ din com. Novaci (Gorj), de la înființarea ei și până azi. Scriitorul acestor rânduri a avut prilejul să viziteze această bancă și a rămas uimit de progresele pe care un așezământ sătesc le poate realiza într’un timp relativ scurt. Obicenuința anchetelor sociale m’a determinat să cercetez mai de aproape activitatea acestei bănci asupra căreia aveam strâns un material bogat de date interesante. Mă grăbesc dar să împărtășesc cititorilor noștri numeroși, cercetările mele, mai ales că monografia d-lui Dumitrescu-Bumbești va apare peste două sau trei zile de sub tipar. Se pot că e o datorie de bun cetățean să pui în lumină progresele unei ramuri de activitate națională, care, într’o atât de largă măsură, a contribuit la bunăstarea populațiunei noastre rurale. Se va vedea astfel de cât folos va fi mișcarea cooperativă pentru populațiunea de meseriași și muncitori de la orașe. Țăranii din Novaci La 30 km. depărtare de gara Cărbunești, se găsește comuna Novaci, la poalele Parângului, un sat frumos, curat, cu case rânduite, așa că ochiul privitorului să fie impresionat plăcut. Moșia cuprinde satele Cernodia, Novacîstremi, Novaci românî, Hirișeștî, Ghebanî, Aniniș și Pociovaliștea și era pe la anul 1904 proprietatea indiviză a Eforiei Spitalelor Civile și a altor persoane. Traiul bun, condițiunile higienice de viață, situația geografică a comunei, fac ca țăranii localnici să fie oameni sănătoși, bine și curați îmbrăcați, inteligenți, vioi—rasă altoită cu ardeleni. Se îndeletnicesc cu creșterea vitelor, lemnăria și comerțul. Satul e străbătut de rîul Gilortul, care pune în mișcare ferestrae, pive și mori. Aci e centrul satelor din împrejurimi, autorități, telegraf, etc„ întinderea, operațiunilor băncei, asigurând ridicarea, sub toate formele, a comunei Novaci și a întregului plai.. Cifrele ce vom da mai la vale, vor arăta îndeajuns progresele reale ale băncei ,,Gilortul", după numele râului care străbate prin sat. Banca a fost înființată în anul 1902 din inițiativa d-lor advocat ’Dumitru Brezulescu, pe atunci student la facultatea juridică din București și G. Dumitrescu-Bumbești, inspector al băncilor populare, pe atunci însărcinat de ministerul instrucțiunei cu răspândirea ideei cooperative la sate. Da la 7 lei, capital la 2 milftan* * In timp de aproape opt ani, această bancă care, la înființarea ei, număra numai 26 membri cu un capital social deplin vărsat de 70 lei, a ajuns astăzi la un număr de 1774 membri, cu 714 depunători și cu fonduri sociale de peste două milioane lei, iar fondul de rezervă întrecând cifra de un milion. E una din cele dintâi bănci populare și cea mai puternică din țara noastră. Consiliul și direcțiunea băncei e alcătuit numai din țărani. Banca a cumpărat moșia Novaci în întindere de peste 7000 ha, dintre care peste 3000 ha.sunt acoperite de păduri seculare. Din această afacere, banca ai realizat un câștig de peste 1.250.000 lei atribuit fondului de rezervă. Banca a fost condusă de d. advocat Dumitru Brezulescu, localnic din comună, care și-a pus toată dragostea de bun român în propășirea satului sau natal de la înființarea băncii și până azi. Banca și-a întins activitatea ei și la ramura culturală, ajutând bisericile, școalele, copiii silitori, nevoiași cu peste 3000 lei și aceasta într’un timp foarte scurt. Pentru anul viitor, banca va acorda trei burse copiilor de săteni spre a se specializa în industrie, agricultură și comerț. In numărul de mâine, voia vorbi despre „Palatul Poporului“ din Novaci, cum și despre acțiunile de muncă, o inovațiune a băncei, prin mijlocirea căreia se va începe în curând exploatarea întinselor păduri seculare cu sătenii. Din cele de mai sus, reiese lămurit și activitatea folositoare țărănimei, pe care ar putea-o desfășura sate studențimea universitară, după pilda tânărului student Dumitru Brezulescu, astăzi advocat, și care, într’un timp atât de scurt, a făcut din satul Novaci un centru economic și cultural de cea mai mare însemnătate pentru țărănimea din .** * h [UNK] Iliescu. D. D. Emulescu, advocat D. inspector G. Dumitrescu-Bumbești întemeetorii bancei populare «Gilortul» Sufragiul universal și partidele politice din Ungaria Camera ungară a fost prorogată în ședința de Vineri, până la 24 Martie. Contele Khuen Héderváry a răspuns majorităței Camerei, care i-a votat neîncredere, prin acest act care arată că noul guvern vrea să rămână la putere și să rezolve—într’un mod oarecare, actuala criză. Până la 24 Martie va fi deci un fel de armistițiu, un armistițiu însă în care cele două tabere,—cea guvernamentală și cea opozițională—își pregătesc armele pentru luptă. Vom studia, cu altă ocazie, șansele pa cale le au diferitele partide în luptele mari ce se vor desfășura», în Ungaria. Deocamdată ne folosim de scurta și trecătoarea pauză ce avem să constatăm în politica Ungariei, spre a arunca o privire generală asupra atitudinei partidelor politice față de Sufragiul universal. Prin reformarea actualului sistem electoral, care nedreptățește naționalitățile, — mai ales printr’o vitregă împărțire a cercurilor electorale, toți factorii politici din Ungaria speră o îndreptare a situațiunei actuale —ajunsă de nesuferit. împăratul, naționalitățile și elementele democratice vor o reformă electorală care să asigure pacea intre naționalități ,și între clasele sociale: sufragiul universal, introdus până acum numai în jumătatea monarhiei habsburgice, în Austria. Față de această tendință care se manifestă împotriva domniei de rasă a maghiarilor și împotriva unei anumita „clase” a poporului unguresc (magnații), marea majoritate a politicianilor unguri nu admite sufragiul universal decât dacă se asigură eghemonia elementului maghiar, iar alți bărbați de Stat unguri—nu-i admit cu nici un preț. Avem deci trei categorii : una care vrea sufragiul universal fără restricțiuni, alta care-1 cere, dar cu anumite restricțiuni în defavoarea naționalităților, și a treia tabără (magnații) care e dușmană votului plural. Să vedem însă cine formează aceste trei tabere. 46) REGELE OSIEI mare remans sesszațional de GASTON’ N JEROUX parte XX doua Căsuța din str. Sălciilor VIII Statea ospătărie de la Mapamond — Ascultă rnd am povestit o mulțime de bazaconii despre Regele Mister al d-tale, despre monarhul Catacombelor, dar că e așa de puternic, ca la sunetul acestui instrument să populeze de odată ulița asta pustie, cu cavaleri cari ar fi în stare să se omoare pentru mine, asta le întrece pe toate, scumpul meu. Benvenuto Cellini ! Profesorul nu îl numea niciodată altfel pe Robert Pascal. Și nu din pricina că Robert Pascal era un minunat artist, dar pur și simplu pentru că făcea argintărie; tot ce era argintărie, în gura sa era un Benvenuto Cellini. Profesorul era un prieten dezinteresat și credincios. El sta de multă vreme în Ospătăria Mapamondului; acolo cunoscuse pe Robert Pascal, care venea câteodată de lua și el masa. Pascal avusese de multe ori ocazia de a aprecia calitățile rare, pe care nu le întâlnești la multă lume, în persoana profesorului, care era sincer și foarte discret. Era un om cum rar se găsește și mai ales, nu era fiecar; așa de pildă, văzuse, cum văzuse toată lumea, că în oțel venise și se instalase o femee frumoasă, chiar pe pălimarul argintarului; întâlnise chiar pe acesta, stând cu dânsa de vorbă, în scară, și cu toate că era intrigat să afle cine era și ce era cu ea, nu-i venise însă ideia să întrebe pe prietenul său Robert Pascal ceva. Aflase și el cum aflase toată lumea că noua venită se numea d-ra .Perennes. și era mulțumit cu minciuna asta. Chiar când Robert Pascal îi ceru serviciul , de a însoți pe d-ra Derennes În fiecare zi, la atelierul lui Raul Gosselin, care a sta în strada Cardinet, și unde artistul făcea portretul tinerei fete, și atunci chiar, se făcu că nu e mirat de loc, și nu ceru nici o explicație. Primi cu cea mai mare plăcere, ca un om de lume, bine crescut, care știe cum să se poarte cu femeile, păstrând în acelaș timp, tăcerea și discreția care se cuvine adevăratei prietenii. Așa om era profesorul; el cunoștea pe Raul Gosselin, și în atelierul său, află că d-ra Cerennes nu era alta decât d-ra Desjardies, fiica condamnatului la moarte. Un moment, este drept că se gândi și își zise : „In ce comedie am intrat Sfinte Doamne! „Deci fii cu ochii in patru, dar seara cînd prietenul său Robert îi povesti nenorocirile d-reî Desjardies, și nevinovăția tatălui sau ,trebuie sa-i Închidă amândoi ochii pentru ca sa nu i se va da lacrimile. „Bunul meu profesor, acum că ai aflat nenorocirile d-reî Desjardies, ai să-i fii cavalerul sau. Și această însărcinare va consta în a o însoți odată în fiecare zi la Raul Gosselin. Trebue să-ți spun că d-ra Derrenes nu trebue să iasă niciodată din casă fără d- ta, și singura ei plimbare să fie aceasta. Urmează mereu itinerariul ce ți-am făcut: Strada Morilor, strada Ceței, și apoi stradele: „Drumul vechi, Damelor... ocoliți Cimitirul Montmartre, treceți aleea Saint-Ouen, ajungeți strada Sf. Elisabeta, strada Batigny, și sosiți în sfârșit în strada Carolinet. Este plimbarea d-rei Derenus, singura care- este permisă, și deoarece , este mai mult pentru plimbare decât pentru portret, te rog , să fi păzitorul ei; ți-aș fi recunoscător să nu iei deloc birje. —- Ar fi mai simplu să merg pe bulevarde.’ observă' profesorul.»-Mai simplu, da, dar mai periculos.— D-ra Desjardies e amenințată de vreun pericol? — Dacă o sa urmezi întocmai programul, nu o să fie amenințată de nimeni. — Fi liniștit. Sufficit exclamă profesorul învârtindu-și bastonul în mână, ca și cum s-ar fi găsit în fața unui dușman închipuit. Robert Pascal îi mulțumi; profesorul îi răspunse că era în stare să se „taie în bucățele“ pentru el, un prieten care era așa de maestru în argintărie. Atunci Robert Pascal îi răspunse, că devotamentul ce-l cerea pentru d-ra Desjardies, era prețios,nu atât pentru el.Robert Pascal, care nu era nimic în afacerea aceea, dar pentru prietenul său. Regele Mister. — Regele Mister 1 răsuflă profesorul extaziat, ești prieten cu Regele Mister!... adăogă el aproape cu bătae de joc pentru acest Rege al Misterului, dar Robert deveni de odată atât de serios, îi vorbi de Regele Catacombelor în niște termeni atât de frumoși și înspăimântați, încât profesorul se tulbură. Mai încercă cu toată cleveteala lui Robert, o mică glumă; atunci Robert păru atât de crud atins, încât jură de a face de aci înainte tot aice îi cerea prietenul său, fără a se mai mira de nimic, și a crede tot ceea ce îi va spune despre prietenul sau Mister. In Sfârșit, mai multe zile trecură de când însoțea el pe d-ra Desjardies la piciorul sau, și nu li se întâmplase nici un incident. Intr’o Duminecă, pe când profesorul scobora piața Clichy, „ca să ia un lucru de nimic“, fu, ajuns de Robert Pascal, pe când urca strada Morilor; acesta, după ce-i mulțumi călduros de servicile bune și reale ce-i făcea, ii recomandă să se păzească mai brust ca oricând pe strada.. Probabil că Pascal fusese informat de curând de perfidólde pe care se putea întâmpina d-ra Desjardies, deoarece îi adusese cele două garanții : cuvântul de ordine și fluorul. Profesorul și Robert ajunsese în colțul stradei Morilor și Stradei Tholeze. Profesorul ținea fluerul în mână, se uita la el și nu se hotăra să fluere. — Ci suflă odată !... prostule, îi zise Pascal. In fine fluera. Fluerul scoase un sunet ascuțit, foarte particular, foarte tare și foarte înțepat. Dar cum strada era pustie, înainte de fluerat, și rămase încă pustie după fluerat, profesorul izbucni în râs și întrebă vesel: — Unde îți este sprijinul ? Unde îți este adăpostul? Atunci Robert Pascal îi arată la toate porțile caselor, începând de la Marea Ospătărie a Mapamondului, până cât puteai vedea cu ochii, îi arătă pe toți portarii în picioare și foarte atenți. Profesorul fu,foarte mirat a vedea în adevăr, atâția portari, unii cu mături în mână, alții cu alte obiecte, toți în fața porților lor stând drepți ca soldații.— Mai flucra odată, zise Robert Pascal, și pe toți ai să-l vezi alergând, repezindu-se spre noi, dându-ne ajutor și sprijin, sprijinul brațelor lor și adăpostul locuințelor lor. — Dracea asta e foarte important și în același timp foarte ingenios ! — Meritul nu e al prietenului meu Regele Catacombelor, reluă Robert Pascal, dar al poliției rusești care a inventat acest mijloc de a i se veni în ajutor în orice împrejurare, și la orice oră. In toate orașele din imperiul țarului, toți portarii trebue să se supună flueratului de la poliție. Este o instituțiune,— aceea a portarilor polițiști—care îngăduie să ai întotdeauna la dispoziție, fără ca liniștea după stradă să fi tulburat o armată adevărată de ajutoare. (Va urma). ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] 11 iune mikwww ■