Universul, iunie 1910 (Anul 28, nr. 147-176)
1910-06-25 / nr. 171
Regina Eleonora a Bulgariei vizitând spitalul «Uniunei femeilor franceze» din Paris Calendar pe anul 1910 Ortodoxi*ui, 24 Iunie. — (*) Nașterea Sf. loan Botezătorul. Catolic Jooî, 7 iulie. — Wilibald. MS a. soarelui 4.39 Ap. soarelui 8.00 „Universul“ are următoarele linii telefonice : Administrația ...«ii 6/68 Redacția......................... « 12/82 Străinătatea.............................2056 București, 24 Iunie. Scumpirea traiului, pensionarii și funcționarii Când s’a luat în orașul Graz atasura energică de a se revoca zarea de vânzare orcăruilor care ar scumpi prețul, și prin aceasta s’a retezat dela început și repede încercarea aceasta de scumpire a traiului, — s’a pus înainte, ca o justificare mai mult, raționamentul acesta . Orașul Graz, capitala Stiriei,i-a dobândit numele de „orașul pensionarilor", prin faptul că poziția lui sănătoasă pe de o parte, iar pe de alta înlesnirile de traiu ce oferă, a atras în sânul lui cu adevărat o întinsă colonie de pensionari și mici rentieri, nu numai din Austria, dar mai din toate țările europene. Prin afluența aceasta, care continuă an de an, umplând, ba chiar cu prisos golurile ce se fac, s’a ajuns la ridicarea treptată a orașului, așa încât nu poate să-i mai fie deloc indiferentă chestiunea, dacă o parte a acestei populații ar prefera, poate la un moment dat, să-și mute reședința în altă localitate. Toți acești pensionari și rentieri însă, sunt oameni cu retribuiri fixe, cu mijloace ce nu mai sufăr sporire, mijloace a căror repartizare pentru viața de toate zilele s’a făcut așa, încât orce scumpire a obiectelor de traiu ar veni să aducă o stricare de echilibru, o perturbare în bugetele acelor oameni și ca urmare o căutare de viață maieftină, nu analiza ultimă , emigrarea în alte părți, mai priincioase pungilor mai subțirele. Acuma să facă oricine o comparație cu situația, de pildă, a funcționarilor noștri, față de scumpirea continuă a traiului; nu sunt și aceștia strânși în marginile salariilor lor fixe, cari nu vor de loc să țină pasul cu urcarea nemiloasă a prețurilor alimentelor, chiriei, îmbrăcămintelor?... Singura deosebire este că, pe când pensionarul sau micul rentier din capitala Stiriei poate emigra, în cazul cel mai raü, în meleaguri mai priincioase, funcționarul nostru — și orice funcționar — e ținut strâns locului și martirizat acolo, impunându-i-se să-și micșoreze din ce în ce, și tot mai mult Viața pe care toată lumea caută In chip firesc să și-o îmbunătățească. La Graz, se face tot posibilul ca să nu se lase pensionarii să emigreze. Consiliul comunal al orașului n’are putința, și obligația, de a le îmbunătăți soarta printr’un spor de venituri. Dacă ar putea, desigur ar face-o. Fiindcă n’o poate, o face se poate. Nu avem dreptate oare să zicem că este ceva de meditat asupra tuturor celor ce am adus aci ca exemple despre sbuciumul ce pricinuește pe tot continentul chestia scumpirei traiului ? Oricât de complexă ar fi problema aceasta, fiecare latura a ei e interesantă, și marele avantaj ce prezintă rezolvarea ei e tocmai că își poate găsi deslegarea prin îmbunătățiri treptate. Lucrul s-a dovedit și la noi, și nu e decât de dorit ca să-și găsească urmarea și desfășurarea JOIN BUCOW (Corespondență particulară a ziarului «Universul») Marea adunare românească de protestare din STOROJINEȚI Cernăuți, 21 Iunie. După cum am anunțat, eri s’a ținut in Storojinești, în sala hotelului comunal, o mare adunare de protestare a românilor din districtul Storojinești, convocată de corpul didactic din acest district, contra uneltirilor Ucrainiților. Sala hotelului comunal era arhiplină, participând delegați din toate comunele din district. Au luat parte—afară de un mare număr de țărani și o mare parte din inteligență. Adunarea a fost deschisă de profesorul G. Tofan, care expune scopul adunărei, arătând că în această adunare se va protesta contra abuzului comis de preotul rutean Wolanski, care s-a dus să inspecteze școala românească din Bania moldovenească fără a fi autorizat de cineva, fapt care a indignat întreg poporul român din Bucovina. Mai întâi ia cuvântul învățătorul Chisanovici, care în termeni energici, condamnă purtarea veneticilor galițieni și în deosebi purtarea obraznică a preotului rutean Wolanski, cari venind calici și cu torba în spinare au găsit ospitalitate aici și acuma vor să extermine românismul. Condamnă purtarea rutenilor tineri, cari au atacat Casa Națională sub pretextul că au crezut că sunt ruteni bătrâni, zicând că nu rămâne românilor altceva de făcut decât a avea aceeaș atitudine, adică violența, ca și rutenii. Revenind asupra agitațiilor deputatului rutenilor tineri Pihuleak, care a interpelat chiar în Parlament că rutenii sunt romanizați, încheie arătând cu vie satisfacție că poporul român odinioară destinat este acuma unit și speră un viitor mai bun. După aceasta ia cuvântul deputatul Constantin Isopescu- Grecul, care,după ce condamnă cazul preotului Wolanski, vorbește de partidul socialist care a prins rădăcini în Storojineț. Raportează asupra activității sale în Parlament, arătând intervențiunile făcute pentru interesele poporului român. Mai vorbește țăranul Pavel Percec din Crasna Ilschi și inspectorul școlar Nuțu. Se votează apoi următoarea moțiune : „ Adunarea de protest convocată de Asociația corpului didactic român din Bucovina și cercetată de reprezentanții tuturor satelor române din district și de cărturarii districtului; protestează cu energie contra încălcării teritoriului național din partea agitatorilor ucrainiți în frunte cu agentul Wolanski; respinge, cu indignare amestecul din ce în ce mai provocator al rutenilor în afacerile naționale ale românilor ; cere cu stăruință ca consiliul școlar al țării* să propună revocarea ordinului ministerial prin care se acordă membrilor consiliului școlar dreptul de a cerceta școlile ; cere cu insistență ca guvernul să recunoască, odată dreptul părinților de a hotărâ limba în care au să învețe copiii lor la școală , cere înlăturarea agentului ucrain Wolanski din district și din țară ca tulburător al păcii naționale". Această moțiune a fost primită în unanimitate și cu mare însuflețire. La urmă, profesorul Tofan constată cu mulțumire rezultatul frumos al adunării, exprimând dorința de a se întruni adesea spre a decide asupra chestiilor naționale. (Aplauze), întâia adunare constituivă a reuniunii învățătorilor români din districtul Storojineț Până nu demult am avut în districtul Storojineț o reuniune internațională a învățătorilor, acuma învățătorii români s-au desfăcut de reuniunea internațională și și-au înființat o reuniune a lor. Adunarea constitutivă a avut loc tot eri, cu o oră mai târziu după adunarea de protestare. La această întrunire la care au participat numai învățătorii districtuali, a fost ales ca președinte învățătorul superior Cornel Vasilovici. Tot la această întrunire au fost proclamați membri onorari parohul D. Popovici din comuna Broscăuțî și inspectorul școlar Nuțu, pentru meritele lor, în comuna Broscăuțî. Comuna Broscăuțî avea odinioară o școală mixtă cu 4 clase primare, 3 clase rusești și una română, grație meritelor, ambilor sus, amintiți, școala care era amenințată să piară în ghiarele dușmanilor, a fost scoasă de sub stăpânirea ruteană și astăzi este școală românească și în loc de 3 clase rutene și una română are 3 clase române și una ruteană. Divad.—---— mi ® i « «as»mas*«—— mmmmm nmmm I . ROMANIA . — Pe ziua de 23 Iunie —• Apele Dunărei staționează la Severin și G.Ialomiței iar în celelalte porturi scade. Apele au următoarele'cote"în centimetri, în raport cu euagiul : T.-Severin 4.52, Calafat 4.59, Bechet 4.44, T.-Măgurele 4.18, Giurgiu 5.08, Oltenița 5.26, Călărași 4.97, Cernavoda 5.23, Gura-Ialomiței 5.33, Galați 4.5S, Tulcea 3.04. Feliuiea austro-ungara AGRAVAREA SITUAȚIEI POLITICE IN AUSTRIA Vechnul imperiu austriac a fost, de la întemeerea lui, teatrul luptelor lăuntrice. E firesc aceasta într’o țară unde trăesc atâtea națiuni și unde fiecare dintre națiunile astea are tendințele ei de multe ori centrifugale, unde ura dintre diferitele neamuri nu e numai o urmare a intereselor lor deosebite ci vocea sângelui, ura de rasă. Toate rasele din Europa sunt reprezintate în imperiul Habsburgilor și a trebuit, în cursul veacurilor, o diplomație într’adevăr iscusită, o politică pe care faimoasele cuvinte „divide et talpera" nici nu o caracteriza în de ajuns, pentru ca dinastia habsburgilor să rețină sub un singur sceptru atâtea neamuri. Până astăzi politica veche a Austriei, altoită cu modernul curent cunoscut sub numele de „Drang nach Osten", a reușit. Cu toate astea sunt nesfârșite zbuciumările și luptele neamuri lor din Austria, cari deși nemulțumite cu actuala lor situație nu au altă scăpare decât tot credința către Austria și cari, deși voind, într’un moment dat, să trădeze dinastia habsburgică se atașează în momentul următor și mai tare la ea. Timpurile mai nouî, aureola strălucitoare a naționalismului care a eșit învingător în Europa în a doua jumătate a secolului trecut, a zguduit din adânc conștiința națională a neamurilor din Austria. O parte din germani visează despre o Germanie care să se întindă până la Marea Adriatic, naționalitățile slave se alătură, cu mică excepție (polonezii) mișcărei panslaviste, italienii se însuflețesc de marșul lui Garibaldi și așteaptă bersaglieriiîliberatori ai Italiei, croații pregătesc un regat independent care să intre în relațiune de uniune personală cu restul Austro-Ungariei, ,dualismul, devenind astfel un „trialism“. Maghiarii nutresc mai departe dorul lor de a vedea realizat visul patriotului lor Ludovic Kossuth sârbii visează o „mare Serbie". Firește , planurile îndrăznețe ale unui Kramarz nu se potrivesc cu politica chibzuită a acelor conducători din Austria cari nu caută să distrugă cu o singură lovitură legături cari s’au creiat timp de secole întregi. Este adevărat că existe mulți dușmani ai Austriei din Austria dar există și prieteni ai ei și ai casei domnitoare care o stăpânește. Conflictul dintre aceste două tabere e mare. La mijlocul lor, ca ceva neutru, intangibil, sfânt, stau diferitele neamuri, cu interesele lor care nu pot să sufere amânare, cu tendințele lor cari nu pot să fie îngrădite. Politica austriacă este un compromis între cele două tabere, arătate mai sus, în interesul popoarelor, cari în fond, nu pot să fie înșelate niciodată. Situația politică în Austria s-a agravat. Sunt, deocamdată, patru neamuri mari, nemulțumite cu starea de lucruri în care se găsesc, atacă actualul guvern al baronului de Bienertn, sau se bat între ele, voind să silească pe guvern să le facă anumite concesiuni sau luptându-se pentru heghemonia în provinciile pe cari le locuiesc. Aceste patru naționalități care au deschis o luptă națională ce poate nu e decât preludiul unei lupte și mai mari, a unei încăerări generale poate, sunt: polonezii, rutenii, slovenii și italienii. Polonezii sunt de mult nemulțumiți cu cercul lor de influență de acum. Cu câteva decenii înainte clubul polonezilor era un factor politic decisiv în Parlamentul austriac. Polonezii nu erau în rândul acelor națiuni cari își temeau influența și puterea de atacurile altor națiuni. Chestiunea de naționalitate n’a existat la ei până acum vreo douăzeci de ani. Dar de când rutenii—și mai ales tinerii ruteni, cei mai însuflețiți naționaliști—s’au deșteptat la conștiința națională, de când ei au ajuns așa de departe încât cer drepturi egale cu ale vechilor lor stăpânitori, clubul polonez a început să piarză din vaza și puterea de odinioară. Astăzi influența lui în Reichsrath este redusă. Odinioară clubul polonez era arbitral situației in Parlament și guvernele tremurau înaintea lui, astăzi un guvern destul de slab, ca a lui Bienerth, nici nu mai ține socoteală de polonezi. In loc să înțeleagă că adevărata cauză a decădere lor este intoleranța față de o națiune care nu mai poate fi ținută în lanțuri, rutenii, în loc să-șî întărească situația la ei acasă pe, lonezii încearcă să dovedească încă odată că au putere în Reichsrat. Ei atacă, în prezent, guvernul pe chestiunea facultăței italiene în Austria și pe chestiunea săpărei, cavabiilor în Galiția. Italienii luptă pentru înființarea unei universități italiene la Triest, centrul lor politic, economic și cultural din Austria. Germanii din Austria nu mai pot să respingă justele cereri ale italienilor și, cu toate că va mai trece încă mult timp până când italienii din Austria vor avea o universitate, atât guvernul austriac cât și partidele germane recunosc necesitatea de a se întemeia o facultate de drept italiană la Viena. Rutenii vor să aibă și ei o universitate în Galiția, țara în care , ei locuesc în număr de aproape patru milioane și unde cu toate, astea sunt încă stăpâniți și asupriți de polonezi. La universitatea din Lemberg s-au dat lupte sângeroase între studenții ruteni și polonezi. Sunt câțiva morți și grav răniți. Sângele rutean care a curs șiroaie pe scările universităței poloneze din Lemberg a consacrat dorința rutenilor de a avea și ei o Universitate și în curând guvernul de la Viena va trebui să țină socoteală și de această dorință, cum a ținut seamă de aceași cerere a italienilor, cari la rândul lor au vărsat sânge, la Innsbrubruck și Viena, pentru Universitatea care încă nici nu s’a înființat. Slovenii cer și ei o Universitate. O adevărată invazie de cereri de Universități. Slovenii mai au însă și alte doleanțe naționale: de aci obstrucția lor în comisia bugetară a parlamentului de aci încăpățânarea lor de a ajunge, cu ajutorul Uniunei Slave, să înlăture influența germanilor în țara lor. Cum însă slovenii nu au o cultură destul de puternică până acum, lupta lor va fi lungă și grea. In curând se va decide poate soarta actualului guvern austriec. Dar oricum va fi ea,cercurile politice conducătoare din Austria vor trebui să ia în considerare frământările diferitelor neamuri, dornice de civilizație și cultură națională. ^ Mircea R. Șirianu AMeXvanfii ta aialtăf ® ă», sa scrisă Următorii doctoranzi în medicină,în urma examenului al Vl-lea, au fost declarați absolvenți ai facultăței de medicină, din București : Ananescu D., Andronescu E., Andreescu D., Andreescu N., Andreescu Elvira, Angelescu Th., Battling Avram, Cârstea V., Cojan I., Constantinescu D. I., Carnaru I., Călinescu D., Canciulescu M., Dancovici Fl., Daniel Al., Elian Sever, Einschlag Natan, Eschenazy Leon, Enescu Paraschiv, Faur N., Floru Th., Goitemberg Moritz, Hruber Heinrich, Iliescu Agripina, Iliescu M., Ionescu Virginia, Ionescu Barbu, Marinescu D., Mândreanu, Olisescu Ed., Oprescu D., Pasculescu, Popescu I, Rădulescu G., Rasvan N., Silberstein, Săvescu, Sărățeanu Florian, Sion Maria, Tofa Petre, Ulieru, Ursu și Teodorescu Sil. Mm și al stațiunilor climaterice TEKIR-GHIOL.—Vizitatorii. — Dintre vizitatorii sosiți până în prezent, remarc pe d-șoara Aurelie Belcot, D. S. Nicolescu, advocat, Aristița Cristescu, Ploești: d-na Ghica, d. Nicolae N. Topali, d.Găvănescu, d-na Stoian familia I. Atanasiu, comisar de poliție, București ; d-na Elena S. Moscu, Constanța : Paulina Alexandrescu, idem; d. M. Nicolescu, Roșiorii-de-Vede; d-na Eleonora Popescu, Pucioasa, d. Constantin Surari, Slătioara (Vâlcea); d. Ion Nichită, Măleni; d. Menahim Pinto, fabricant, Iiusciuk (Bulgaria); d-na Panica Nicolescu, idem; d-nele Erisina Demetrievici și Maria Rud.. T.Severin ; d-na Beatrito, gara Talașman; familia Marco G. Bey, Gruia (Dolj); d. Petre Nicolescu, Sinaia; d. Maren Hristoi, Drăgășani, d-nele Ecaterina și Ana Sireu, Vaslui; d-na Elena O. Petrescu, Baia-de-Arama; familia Basilio Aldasoro, fabricant, Comarnic: familia D. Ivanof, Dolj; dr. Stoenescu, medicul plășei Constanța ; d. Ananiescu cu familia, Dorohoi; dr. Ananiescu, medicul plășei Săvenî, Dorohoî; d-na Emilia Nicolescu, C.Lung ; d. Virgil Lubitz. Craiova; d. Niță Aldea, Basarabia ; d. Haret Cristian, Berlin (Germania): familia locot. Popescu, București; d. Tosef Calangiu, C.Lung; d-na Maria Margaret cu fiica, Brăila: familia Elena Moscu din Galați; d. Artachin. Culeehistrian, Constanța; d. Gh. Dumitru, București: familia Elena Filipidis. Constanța , inginer Albert Panezi, Iași: familia Eufrosina Negruzzi. București: familia Calavrezo, Galați: d-na Nicolae Sasu, Ciuabee, d-șoara Aurora Rădulescu și Alexandru Rădulescu, elev în școala militară. C.Luna; d. Ghenghea, învățător, corn. Puntiseni. Tutova, d. I. Vătimăreanu. Dragoslavele, Muscel . â. locot.. Răduiescu eu d-ra Marioara Răduiescu. 0 OMEnii PMASSIEPS i Un copil nou născut viețuiește 5 ore în tubul unei latrine Circumscripția 17-a polițienească din Capitală a anchetat pri o faptă de o monstruositate ne mai pomenită. O dră, voind să facă să dispară urma dragostei sale, și-a aruncat copilul, imediat după nașterea lui, în tubul unei latrine de la etajul II. Copilul născându-se în condițiuni excelente, s-a oprit în hasnaua de la etajul de jos al caselor și acolo a viețuit timp de câteva ore, până când prin țipetele lui a atras atențiunea locatarilor de jos și aceștia au anunțat autoritățile. Copilul a scăpat viu și poate va trăi. Criminala mamă va plăti poate cu viața monstruoasa fațită ce a săvârșit, deoarece starea, ei s-a agravat din momentul nașterei și a fost nevoi să fie transportată la spitalul „Maternitatea”. Iată toate amănuntele asupra acestei odioase fapte : Belfiandi la comisariat Pe la orele 10 și junil. dimineața ei. comisar Tomescu, șeful circumscripției 17, a fost vizitat la comisariat de către un tânăr care a cerut să-l vorbească de urgență. Acel tânăr, când a rămas singur cu comisarul, i-a spus acestuia că a auzit cu puțin mai înainte țipetele unui copilaș, în hasnaua caselor cu No. 12 din str. Eroului. Auzind acestea , d. comisar Tomescu, însoțit de toți subcomisarii circumscripției și de doi sergenți, s’a dus în grabă în str. Eroului 12 și acolo, după ce a auzit și d-sa țipetele copilașului, a pus personalul circumscripției să deschidă haznaua și să caute înăuntru. Copilașul care se oprise la gura tubului ce dă în hazna, a fost scos repede de um sergent. Era o fetiță care se vedea că era născută de curând, un copilaș bine desvoltat, care,din cauza gazelor din hazna era căzut în stare de nesimțire. D. comisar Tomescu a chemat, în grabă ajutorul societăței de Salvare și sosind o ambulanță cu internul de serviciu, copilul a fost dus imediat la spitalul „Maternitatea“. Primele cercetări Când copilașul a fost scos din hazna, toată lumea care se afla de față cunoștea tot misterul acestei monstruosități,și aceasta datorită unui fapt petrecut cu două ore mai înainte. In adevar, pe la orele 8 dimineața, din etajul de sus al caselor fusese coborâtă pe brațe de către fratele ei, d-șoara Constanța. C. care locuia acolo. Ea a fost urcată în trib trăsură și dusă la spitalul ,,Maternitatea“. La acea oră nimeni nu știa, ce avea d-ra Constanța ; toți o știau bolnavă, și locatarii vorbeau chiar că era in poziție interesantă, însă nimeni nu putea să afirme cu certitudine acest fapt, ca să poată să bănuiască că ea născuse în dimineața aceea. Când s’a găsit însă pruncul, misterul s’a lămurit numaidecât, așa că d. comisar Tomescu nu a avut mult de lucru ca să poată stabili crima. Cu toate acestea comisarul s’a dus numaidecât la spitalul „Maternitatea" și acolo a încercat să ia un interogatoriu criminalei mume. Prezența comisarului i-a făcut mult răul Constanței C., cu toate acestea ea a trebuit să vorbească și să spună totul. Copilul a fost aruncat la 1»trină pe la orele 5 și jum. dimineață și fusese născut pe la orele 2. Gheorghe C., fratele criminalei mume, a fost chemat la comisariat ca să dea lămuriri, deoarece bănuiala tuturora era că el se făcuse complice la monstruoasa faptă a surorei sale. Moartea copilului.— Declarația fratelui prunc ucigașei Spre seară, d. comisar Tomescu a fost încunoștiințat de la spitalul Maternitatea că copilașul a încetat din viață și că mama ucigașă se află în stare mai bună. D-sa s’a dus atunci la spital și acolo a reușit să ia o declarație Constanței C., declarație în care aceasta a arătat să a născut copilul chiar în latrină. Tot spre seară a venit la comisariat , fratele prunc ucigașei, Gheorghe C., care e funcționar la atelierul „Fotoglob", și a spus că nu a știut de crima aurorei sale de cât ori dimineață. A mai fost ascultată și moașa Roza Wais, care a fost chemată după naștere și care a cerut ca Constanța C. să fie trimisă la Maternitatea. Mama criminală a trăit în Bulgaria timp de 14 ani unde a avut relațiuni cu un anume Gh. Pavros, din Sofia. Ea venise în Capitală de vreo lună de zile. Ancheta va fi continuată de parchet. Tis. Oltici azî W © seica* Cernavodă, 22 Iunie. După cumva am fi comunicat telegrafic, azi, la orele 3 d. a., un uragan spăimântător însoțit de o ploae torențială cu grindină de mărimea unui ou de porumbiță, s’a abătut asupra orășelului nostru ca o adevărată mânie cerească. Uraganul a durat numai 5 minute, cauzând pagube enorme. Norocul a fost că dezastrul s’a petrecut ziua și a fost de scurtă durată; altfel, dacă elementul distrugător s’ar fi abătut noaptea sau chiar ziua dacă ar fi durat mai mult ar fi fost o adevărată catastrofă. Panica produsă în populațiune a fost enormă. Mulți făcându-și semnul crucii, îngenuchiați în fața icoanelor și se rugau la Dumnezeu. In oraș pagubele s’au redus la desvelirea mai multor case, dărâmarea gardurilor, spargerea geamurilor, surparea firmelor dle la prăvălii și desrădăcinarea copacilor înșirați dealungul străzilor. Astfel au fost complet desvelite casele d-lui C. Rădulescu, locuite de d. maior Scărișoreanu și au suferit stricăciuni locuințele d-lor Obedenaru, șeful dep. R. M. S., și Dumitrescu, conductorul serviciului hidraulic, învelișul unui pavilion de trupă de la cazarma batalionului de asediu a fost luat de furtună. Comunicația telegrafică a fost întreruptă. Numai firul ce comunică cu Constanța a rămas neatins. In port cum și la fabricile de petrol și ciment a fost însă un adevărat dezastru, pagubele evaluându-se la mai bine de 120.000 de lei. In port au fost desvelite următoarele clădiri: magazia cea mare ce aparținea ministerului de lucrări publice, cedată reg. 35 pentru întreținerea materialului de războiu, efecte vechi și furaje, magazia de mărfuri,și billióul Agenției N. F. R., biuroul serviciului hidraulic, depozitul regiei cum și magazia depositului de sare. Localul pichetului de grăniceri,a fost de asemenea desvelit. Acoperișurile luate de furtună erau duse la mari depărtări.. Cu toată ploaia ce continua să cadă, am plecat într’o trăsură spre fabricile de ciment și petrol. Priveliștea tristă ce-țî ofereau dărâmăturile și stricăciunile, îți făcea impresia că te afli în fața unui dezastru, după un mare cutremur de pământ.La fabrica de petrol ,,Traian" s’a surpat coșul cel mare care avea o înălțime de 45 m., a deteriorat coșul de tablă, de la blazele de ulei. Opt învelișuri de la diferite clădiri și ateliere au fost ridicate în aer și asvârlite în Dunăre. Rampa de încărcare a fost distrusă, pontonul fabricei a fost desprins și luat de curentul apei, înecând două bărci ce erau prinse de ponton. Multe butoaie și bidoane goale au fost asvârlite în Dunăre. De la depozitul de expediție al firmei Stern & Cornescu, furtuna a luat de asemenea un număr de 80 -90 butoaie goale de petrol și păcură, asvârlindu-le în Dunăre. Pe Dunăre se vedeau plutind învelușiri de case, butone goale, bărci sfărâmate, grinzi de lemn, etc. La fabrica de ciment uraganul a doborât două coșuri de fier, de la cuptoarele de var, dărâmând până la temelie magazia depozitului de var, o construcție mare de lemn, desvelind și acoperișurile la mai multe magazii și ateliere. Patru vagoane aflate sub încărcare la rampă au fost luate de furtună și duse spre linia de garaj și s’au oprit numai după ce a deraiat primul vagon. Locuințele personalului, situate pe culmea unui deal, în apropiere de fabrică, au fost de asemenea desvelite. Acoperișurile lor au fost aruncate în Dunăre. Cel care a fost rănit la fabrica de ciment este un italian, cioplitor la cariera de piatră, care a fost lovit de o grindă în maxilarul stâng. El a fost dus la spital și pansat. Din fericire nu sunt alte victime omenești. Interesându-me la căpitănia portului asupra svonului răspândit în oraș, cum că două corăbii surprinse pe Dunăre ar fi naufragiat, în momentul când s’a deslănțuit uraganul, ara aflat că svonul este neîntemeiat. In oraș panica este în creștere, deoarece când scriu aceste rânduri — orele 10 seara — o ploae torențială, însoțită de manifestat,iutii electrice, continuă să cadă. Torentele de apă au umplut străzile. Sunt temeri de inundații. Iubirea do elment, care a fost cimento do uragan , sau 31) Claudia seâfruSoasă Milionara cerșetoara (Le Trésor de fabride) de CLAIRE DE NESTLE PARTEA I axnexicaxs.ia.Xc.i XXI Spre destegarea misterului Nu putea decidecât să se resemneze. Trebue să spunem însă, că ea tot mai avea, o speranță secretă. A doua zi, când se duse la Marroux, ea nu le spuse, că fiul său s’a întors și fu mai drăguță ca nici odată cu Germaine.. Andre și mama sa se ințeleseseră de la prima lor convorbire, știai acum ce au de făcut. — Mai întâi, spuse baroana, deoarece știm unde stă ursul acela bătrân, aide, să mergem la Rivenerte. .— îmi dai voe să te mai însoțesc ? — Nu numai că-ți dau voe, dar chiar te rog. — Iți mulțumesc, mamă, bineînțeles, nu voi intra în castel, voi sta să te aștept în sat. — Așa cred și eu, căci, de, mă însărcinezi cu o cerere în căsătorie. — Tocmai, îmi vei aduce răspunsul, oricare va fi el. Ard de nerăbdare să-l știu. — Sărmanul meu copil și baroana suspină lung. — Da, reluă, Chasseneur, oricare ar fi răspunsul, căci rezultatul, va fi tot acelaș. Dacă răspunsul e negativ, va avea loc o amânare... câteva plictiseli... Dar nu nici nu vreau să mă gândesc la acest lucru. Pe măsură ce trecea timpul de când cu nenorocita criză a americanul Jr, importanța acelui incident se atenua. I se părea că fusese un vis. D-na de Chasseneul însă părea din ce în ce mai preocupată de acel lucru. Deși făcea pregătirile plecărea, se vedea după aerul ei preocupat, că demersul ce trebuia să facă o costa murții. Acum chiar, când trăsura ajunsese la poalele colinei, pe care se afla zidit castelul, ea continua să-și exprime temerile ei. — Să dea Dumnezeu, iubitul meu fiu, suspină ea, ca presimțirile mele să nu se îndeplinească și să nu fii nenorocit toată viața din cauza amorului tau. — Darme ce te temi mamă.... Explică-te, te rog. Ce însemnează aceste aluziuni... misterul... presimțirile.... despre cari eu nu știu nimic... De altfel, ai luat informații asupra Americanului și nu ți s’au spus decât lucruri bune. Bătrânul e un om cinstit, e un filantrop. D-na de Chasseneuf încă de când sosise la Saint-Girons, unde stătuse două zile, făcuse o anchetă asupra americanului Lucrul acesta îi fusese ușor, căci sosirea americanului fusese un eveniment nu numai pentru acel orășel, dar pentru toate împrejurimile, cari știau tot ce se petrece în castel. Americanul lăsase să curgă un fluviu de aur în valea aceia și toți țineai la el. Saint-Imert plătea bine pe toți cei cari îi faceau servicii, ba făcea și numeroase binefaceri. Se citau o mulțime de asemenea binefaceri: reclădirea bisericei și altele. Reputația lui de filantrop se răspândise până departe și numărul celor cari îi cereau ajutoare era foarte mare. Trăsura în care se aflau cei doui parisieni se opri la intrarea în satul Ales la poalele calineiAndré se dete jos. Era acolo un mic han, unde se găsea mâncare și băutură.. Chasseneur, ea formă numai, ceru o jumătate de vin, pe care i-o aduse o cârciumăreasă șchioapă și idioată. Fu servit într’o cameră cu tavanul jos, cu stâlpi afumați. Pe mica fereastră pătrată el putea să contemple impozantul castel, în care în curând era să se judece soarta sa. Trăsura îșî continuă drumul cu baroana, care era din ce în ce mai emoționată. După ce sună la grijă, veni un servitor cu favorite cărunte care îi deschise. Ea ceru să vorbească cu d. Saint-Imert. — Numele d-v. D-nă ? — Numele meu nu-i este cunoscut, spune-i că o d-nă din Saint-Girons face apel la caritatea sa pentru o frumoasă operă de binefacere. Servitorul o introduse într-un salon vast, friguros, aproape fără mobile ale cărui ferestre credeau chiar pe peronul castelului. In urmă dispăru. Se duse să anunțe stăpânului sau vizita necunoscutului. Saint-Imert se afla în acel moment într’o cameră din primul etaj ce dedea in partea opusă fațadei castelului și nu văzuse pe vizitatoare. Mut, cu privirea îndurerată, el se preumbla mereu de când Claudia fugise. Lângă fereastră, Delicias sta învălită în șalurile ei, mângâind o frumoasă pisică ce sta tolănită în poala ei. Ea suspina uneori și privirea ei plină de Compătimire se îndrepta spre bătrânul american, căruia nu mai îndrăznea săt-i spună o singură vorbă de consolare. Servitorul intră discret și se achită de misiunea lui. — Iar.... spuse Saint-Imert, cu un gest de plictiseală.. Mulți au să mă plictisească azi ! De altfel el nu mai primise pe nimeni și însărcina de obicei pe Delicias să primească vizitele. — Du-te de vezi, cine e, Delicias. Guvernanta însă obiectă, că dacă cererea avea importanță, era mai bine să vază el singur despre ce este vorba. — Ce-mi pasă! spuse el ! Ea inzistă mereu, voia să-l facă să mai vorbească cu lumea îi era frică ca nu cumva bietul tată să-și piardă mințile. In sfârșit, el cedă. — Spune-i doamnei că vin imediat, zise el servitorului. In acest timp, baroana de Chasseneul examinând mobila, deducea că americanul nu avusese, de gând să stea mult în castel, căci mobila era probabil a fostului proprietar, un gentilom ruinat, îndoiala iar îl cuprinsese sti fletul, mai îngrozitoare ca niciodată. Ea privea spre ușa pe unde el trebuia să intre și tresărea la cel mai mic zgomot. — Da, acum voi ști, spunea ea... voi ști totul.- -- XXII Se auzi un pas pe mozaical vestibulului. Ușa se deschise. Baroana se ridică în mod instinctiv. Dreaptă, sta nemișcată, dar înfiorată. Saint-Imert intră cu fruntea în jos. Abia îl văzu și d-na de Chausseneul se dete înapoi murmurând : , — El... e el !... da.. e el! II văzu în plină lumină, îl recunoscu, avea apoi semnul caracteristic ce i-l știa, o pată întunecată sub ochi i Va urma)i