Universul, iunie 1910 (Anul 28, nr. 147-176)

1910-06-25 / nr. 171

Regina Eleonora a Bulgariei vizitând spitalul «Uniunei femeilor franceze» din Paris Calendar pe anul 1910 Ortodox­i*ui, 24 Iunie. — (*­­) Nașterea Sf. loan Botezătorul. Catolic Jooî, 7 iulie. — Wilibald. MS a. soarelui 4.39 Ap. soarelui 8.00 „Universul“ are urmă­toarele linii telefonice : Administrația ...«ii 6/68 Redacția......................... « 12/82 Străinătatea.............................20­56 București, 24 Iunie. Scumpirea traiului, pensionarii și funcționarii Când s’a luat în orașul Graz atasura energică de a se revoca zarea de vânzare orcărui­­lor care ar scumpi prețul­­, și prin aceasta s’a retezat dela început și repede încerca­rea aceasta de scumpire a tra­iului, — s’a pus înainte, ca o justificare mai mult, raționa­mentul acesta . Orașul Graz, capitala Stiriei,­­i-a dobândit numele de „ora­șul pensionarilor", prin faptul că poziția lui sănătoasă pe de o parte, iar pe de alta înlesnirile de traiu ce oferă, a atras în sâ­nul lui cu adevărat o întinsă co­lonie de pensionari și mici ren­tieri, nu numai din Austria, dar mai din toate țările europene. Prin afluența aceasta, care con­tinuă an de an, umplând, ba chiar cu prisos golurile ce se fac, s’a ajuns la ridicarea treptată a orașului, așa încât nu poate să-i mai fie deloc indiferentă chestiunea, dacă o parte a aces­tei populații ar prefera, poate la un moment dat, să-și mute reședința în altă localitate. Toți acești pensionari și ren­tieri însă, sunt oameni cu re­tribuiri fixe, cu mijloace ce nu mai sufăr sporire, mijloace a căror repartizare pentru viața de toate zilele s’a făcut așa, în­cât orce scumpire a obiectelor de traiu ar veni să aducă o stricare de echilibru, o perturbare în bu­getele acelor oameni și ca urma­re o căutare de viață mai­eftină, nu analiza ultimă , emigrarea în alte părți, mai priincioase pun­gilor mai subțirele. Acuma să facă ori­cine o com­parație cu situația, de pildă, a funcționarilor noștri, față de scumpirea continuă a traiului; nu sunt și aceștia strânși în marginile salariilor lor fixe, cari nu vor de loc să țină pasul cu urcarea nemiloasă a prețurilor alimentelor, chiriei, îmbrăcă­­mintelor?... Singura deosebire este că, pe când pensionarul sau micul rentier din capitala Sti­­riei poate emigra, în cazul cel mai raü, în meleaguri mai pri­incioase, funcționarul nostru — și orice funcționar — e ținut strâns locului și martirizat aco­lo, impunându-i-se să-și micșo­reze din ce în ce, și tot mai mult Viața pe care toată lumea caută In chip firesc să și-o îmbunătă­țească. La Graz, se face tot posi­bilul ca să nu se lase pensio­narii să emigreze. Consiliul co­munal al orașului n’are putința, și obligația, de a le îmbunătăți soarta printr’un spor de veni­turi. Dacă ar putea, desigur ar face-o. Fiindcă n’o poate, o face se poate. Nu avem dreptate oare să zi­cem că este ceva de meditat a­­supra tuturor celor ce am adus aci ca exemple despre sbuciumul ce pricinuește pe tot continentul chestia scumpirei traiului ? Ori­cât de complexă ar fi pro­blema aceasta, fiecare latura a ei e interesantă, și marele avan­taj ce prezintă rezolvarea ei e tocmai că își poate găsi deslega­­rea prin îmbunătățiri treptate. Lucrul s-a dovedit și la noi, și nu e decât de dorit ca să-și gă­sească urmarea și desfășura­rea JOIN BUCOW (Corespondență particulară a ziarului «Universul») Marea adunare românească de protestare din STOROJINEȚI Cernăuți, 21 Iunie. După cum am anunțat, eri s’a ținut in Storojinești, în sala ho­telului comunal, o mare adu­nare de protestare a românilor din districtul Storojinești, con­vocată de corpul didactic din a­­cest district, contra uneltirilor Ucrainiților. Sala hotelului comunal era arhiplină, participând delegați din toate comunele din district. Au luat parte—afară de un mare număr de țărani și o mare par­te din inteligență. Adunarea a fost deschisă de profesorul G. Tofan, care expu­ne scopul adunărei, arătând că în această adunare se va pro­testa contra abuzului comis de preotul rutean Wolanski, care s-a dus să inspecteze școala ro­mânească din Bani­a moldove­nească fără a fi autorizat de cineva, fapt care a indignat în­treg poporul român din Buco­vina. Mai întâi ia cuvântul învăță­torul Chisanovici, care în ter­meni energici, condamnă purta­rea veneticilor galițieni și în deosebi purtarea obraznică a preotului rutean Wolanski,­­ cari venind calici și cu torba în spinare au­ găsit ospitalitate aici și acuma vor să extermine românismul. Condamnă purta­rea rutenilor­ tineri, cari au a­­tacat Casa Națională sub pretex­tul că au crezut că sunt ruteni bătrâni, zicând că nu rămâne românilor altceva de făcut de­cât a avea aceeaș atitudine, a­­dică violența, ca și rutenii. Revenind asupra agitațiilor deputatului rutenilor­ tineri Pi­­huleak, care a interpelat chiar în Parlament că rutenii sunt romanizați, încheie arătând cu vie satisfacție că poporul român odinioară destinat este acuma unit și speră un viitor mai bun. După aceasta ia cuvântul deputatul Constantin Isopescu- Grecul, care,după ce condamnă cazul preotului Wolanski, vor­bește de partidul socialist care a prins rădăcini în Storojineț. Raportează asupra activității sale în Parlament, arătând in­­tervențiunile făcute pentru in­teresele poporului român. Mai vorbește țăranul Pavel Percec din Crasna Ilschi și in­spectorul școlar Nuțu. Se votează apoi următoarea moțiune : „ Adunarea de­­ protest convo­cată de Asociația corpului di­dactic român din Bucovina și cercetată de reprezentanții tutu­ror satelor române din district și de cărturarii districtului; protestează cu energie contra încălcării teritoriului național din partea agitatorilor ucrainiți în frunte cu agentul Wolanski; respinge, cu indignare ameste­cul din ce în ce mai provocator al rutenilor în afacerile națio­nale ale românilor ; cere cu stăruință ca consiliul școlar al țării*­ să propună re­vocarea ordinului ministerial prin care se acordă membrilor consiliului școlar dreptul de a cerceta școlile ; cere cu insistență ca guvernul să recunoască, odată dreptul părinților de a hotărâ limba în care au să învețe copiii lor la școală , cere înlăturarea agentului ucrain Wolanski din district și din țară ca tulburător al păcii naționale". Această moțiune a fost primi­tă în unanimitate și cu mare în­suflețire. La urmă, profesorul­ Tofan constată cu mulțumire rezulta­tul frumos al adunării, expri­mând dorința de a se întruni adesea spre a decide asupra chestiilor naționale. (Aplauze), întâia adunare constituivă a reuniunii învățătorilor români din districtul Storojineț Până­ nu demult am avut în districtul Storojineț o reuniune internațională a învățătorilor, acuma învățătorii români s-au desfăcut de reuniunea interna­țională și și-au înființat o reu­niune a lor. Adunarea constitu­tivă a avut loc tot eri, cu o oră mai târziu după adunarea de protestare. La această întrunire la care au participat numai învățătorii districtuali, a fost ales ca pre­ședinte învățătorul superior Cornel Vasilovici. Tot la această întrunire au fost proclamați membri onorari parohul D. Popovici din comuna Broscăuțî și inspectorul școlar Nuțu, pentru meritele lor, în co­muna Broscăuțî. Comuna Broscăuțî avea odini­oară o școală mixtă cu 4 clase primare, 3 clase rusești și una română, grație meritelor, ambi­lor sus, amintiți, școala care era amenințată să piară în ghiarele dușmanilor, a fost scoasă de sub stăpânirea ruteană și astăzi este școală românească și în loc de 3 clase rutene și una­­ română are 3 clase române și una ruteană. Divad.—---— mi ® i «­ «as»mas*«—— m­m­mmm nmmm I .­ ROMANIA . —­ Pe ziua de 23 Iunie —• Apele Dunărei staționează la Seve­rin și G.­Ialomiței iar în celelalte por­turi scade. Apele au următoarele'cote"în cen­timetri, în raport cu eu­agiul : T.-Severin 4.52, Calafat 4.59, Be­chet 4.44, T.-Măgurele 4.18, Giur­giu 5.08, Oltenița 5.26, Călărași 4.97, Cernavoda 5.23, Gura-Ialom­­iței 5.33, Galați 4.5S, Tulcea 3.04. Feliuiea austro-ungara AGRAVAREA SITUAȚIEI POLITICE IN AUSTRIA Vechnul imperiu austriac a fost, de la întemeerea lui, tea­trul luptelor lăuntrice. E firesc aceasta într’o țară unde trăesc atâtea națiuni și unde fiecare dintre națiunile astea are ten­dințele ei de multe ori centrifu­gale, unde ura dintre diferitele neamuri nu e numai o urmare a intereselor lor deosebite ci vo­cea sângelui, ura de rasă. Toate rasele din Europa sunt repre­­zintate în imperiul Habsburgi­­lor și a trebuit, în cursul veacu­rilor, o diplomație într’adevăr iscusită, o politică pe care fai­moasele cuvinte „divide et tal­pera" nici nu o caracteriza în de ajuns, pentru ca dinastia hab­s­­burgilor să rețină sub un singur sceptru atâtea neamuri. Până astăzi politica veche a Austriei, altoită cu modernul curent cunoscut sub numele de „Drang nach Osten", a reușit. Cu toate astea sunt nesfârșite zbuciumările și luptele neamuri­­ lor din Austria, cari de­și ne­mulțumite cu actuala lor situa­ție nu au a­ltă scăpare de­cât tot credința către Austria și cari, de­și voind, într’un moment dat, să trădeze dinastia habsburgi­­că se atașează în momentul ur­mător și mai tare la ea. Timpurile mai nouî, aureola strălucitoare a naționalismului care a eșit învingător în Europa în a doua jumătate a secolului trecut, a zguduit din adânc con­știința națională a neamurilor din Austria. O parte din germa­ni visează despre o Germanie care să se întindă până la Ma­rea Adriatic­­­, naționalitățile sla­ve se alătură, cu mică excepție (polonezii) mișcărei panslaviste, italienii se însuflețesc de marșul lui Garibaldi și așteaptă ber­sa­­glieri­iî­liberatori ai Italiei, croa­ții pregătesc un regat indepen­dent care să intre în relațiune de uniune personală cu restul Austro-Ungariei, ,dualismul, de­venind astfel un „trialism“. Ma­ghiarii nutresc mai departe do­rul lor de a vedea realizat vi­sul patriotului lor Ludovic Ko­ssuth sârbii visează o „mare Serbie". Firește , planurile îndrăznețe­ ale unui Kramarz nu se potri­vesc cu politica chibzuită a a­­celor conducători din Austria cari nu caută să distrugă cu o singură lovitură legături cari s’au creiat timp de secole în­tregi. Este adevărat că existe­ mulți dușmani ai Austriei din Austria­ dar există și prieteni ai ei și ai casei domnitoare care o stăpânește. Conflictul dintre aceste două tabere e mare. La mijlocul lor, ca ceva neutru, intangibil, sfânt, stau diferite­le neamuri, cu interesele lor care nu pot să sufere amânare, cu tendințele lor cari nu pot să fie îngrădite. Politica austriacă este un compromis între cele două ta­bere, arătate mai sus, în inte­resul popoarelor, cari în fond, nu pot să fie înșelate nici­odată. Situația politică în Austria s-a agravat. Sunt, deocamdată, patru neamuri mari, nemulțumi­te cu starea de lucruri în care se găsesc, atacă actualul guvern al baronului de Bienertn­, sau se bat între ele, voind să silea­scă pe guvern să le facă anu­mite concesiuni sau luptându-se pentru heghemonia în provinci­ile pe cari le locuiesc. Aceste patru naționalități care au des­chis o luptă națională ce poate nu e decât preludiul unei lupte și mai mari, a unei încăerări generale poate, sunt: polonezii, rutenii, slovenii și italienii. Polonezii sunt de mult nemul­țumiți cu cercul lor de influență de acum. Cu câteva decen­ii îna­inte clubul polonezilor era un factor politic decisiv în Parla­mentul austriac. Polonezii nu erau în rândul acelor națiuni cari își temeau influența și pu­terea de atacurile altor națiuni. Chestiunea de naționalitate n’a existat la ei până acum vreo douăzeci de ani. Dar de când rutenii—și mai ales tinerii ru­teni, cei mai însuflețiți națio­naliști—s’au deșteptat la con­știința națională, de când ei au ajuns așa de departe încât cer drepturi egale cu ale vechilor lor stăpânitori, clubul polonez a început să piarză din vaza și puterea de odinioară. Astăzi in­fluența lui în R­eichsrath este re­dusă. Odinioară clubul polonez era arbitral situației in Parla­ment și guvernele tremurau înaintea lui, astăzi un guvern destul de slab, ca a lui Bienerth, nici nu mai ține socoteală de polonezi. In loc să înțeleagă că adevă­rata cauză a decădere­ lor este intoleranța față de o națiune care nu mai poate fi ținută în lanțuri, rutenii,­ în loc să-șî în­­­tărească situația la ei acasă pe­, lonezii încearcă să dovedească încă odată că au putere în­­ Reichsrat­. Ei atacă, în pre­zent, guvernul pe chestiunea fa­­cultăței italiene în Austria și pe chestiunea săpărei, cavabiilor în Galiția. Italienii luptă pentru înființa­rea unei universități italiene la Triest, centrul lor politic, econo­mic și cultural din Austria. Ger­manii din Austria nu mai pot să respingă justele cereri ale italienilor și, cu toate că va mai trece încă mult timp până când italienii din Austria vor avea o universitate, atât guvernul aus­triac cât și partidele germane recunosc necesitatea de a se în­temeia o facultate de drept ita­liană la Viena. Rutenii vor să aibă și ei o u­­niversitate în Galiția, țara în care , ei locuesc în număr de a­­proape patru milioane și unde cu toate, astea sunt încă stăpâ­niți și asupriți de polonezi. La universitatea din Lemberg s-au dat lupte sângeroase între stu­denții ruteni și polonezi. Sunt câțiva morți și grav răniți. Sân­gele rutean care a curs șiroaie pe scările universităței poloneze din Lemberg a consacrat dorin­ța rutenilor de a avea și ei o Universitate și în curând guver­nul de la Viena va trebui să țină socoteală și de această dorință, cum­ a ținut seamă de aceași ce­rere a italienilor, cari la rândul lor au vărsat sânge, la Innsbru­­bruck și Viena, pentru Univer­sitatea care încă nici nu s’a în­ființat. Slovenii cer și ei o­­ Univer­sitate. O adevărată invazie de cereri de Universități. Slovenii mai au însă și alte doleanțe na­ționale: de aci obstrucția lor în comisia bugetară a parlamentu­lui de aci încăpățânarea lor de a ajunge, cu ajutorul Uniunei Slave, să înlăture influența ger­­­m­anilor în țara lor. Cum însă slovenii nu au o cultură destul de­­ puternică până acum, lupta lor va fi lungă și grea. In curând se va decide poate soarta actualului guvern aus­triec. Dar ori­cum va fi ea,cercu­rile politice conducătoare din Austria vor trebui să ia în consi­derare frământările diferitelor neamuri, dornice de civilizație și cultură națională. ^ Mircea R. Șirianu AMeXvanfii ta aialtăf ®­ ă», sa scrisă Următorii doctoranzi în medi­cină,­­în urma examenului al Vl-lea, au fost declarați absolvenți ai facultăței de medicină, din Bu­curești : Ananescu D., An­drone­scu E., Andreescu D., Andreescu N., Andreescu Elvira, Angelescu Th., Battling Avram, Cârstea V., Cojan I., Constantinescu D. I., Carnaru I., Călinescu D., Canciulescu M., Dancovici Fl., Daniel Al., Elian Sever, Einschlag Natan, Esche­­nazy­­ Leon, Enescu Paraschiv, Faur N., Floru Th., Goitemberg Moritz, Hruber Heinrich, Iliescu Agripina, Iliescu M., Ionescu Vir­ginia, Ionescu Barbu, Marinescu D., Mândreanu, Olisescu Ed., Oprescu D., Pasculescu, Popescu I­, Rădulescu G., Rasvan N., Silberstein, Săvescu, Sărățeanu Florian, Sion Maria, Tofa Petre, Ulieru, Ursu și Teodorescu Sil. M­m și al stațiunilor climaterice TEKIR-GHIOL.—Vizitatorii. — Din­tre vizitatorii sosiți până în prezent, remarc pe d-șoara Aurelie Belcot, D. S. Nicolescu, advocat, Aristița Cris­­tescu, Ploești: d-na Ghica, d. Nicolae N. Topali, d.Găvănescu, d-na Stoian fa­milia I. Atanasiu, comisar de poliție, București ; d-na Elena S. Moscu, Con­stanța : Paulina Alexandrescu, idem; d. M. Nicolescu, Roșiorii-de-Vede; d-na Eleonora Popescu, Pucioasa­, d. Constantin Surari, Slătioara (Vâlcea); d. Ion Nichită, Măleni; d. Menahim Pinto, fabricant, Iiusciuk (Bulgaria); d-na Panica Nicolescu, idem; d-nele Erisina Demetrievici și Maria Rud.. T.­­Severin ; d-na Beatrito, gara Ta­­lașman; familia Marco G. Bey, Gruia (Dolj); d. Petre Nicolescu, Sinaia; d. Maren Hristo­i, Drăgășani, d-nele E­­caterina și Ana Sireu, Vaslui; d-na E­­lena O. Petrescu, Baia-de-Arama; fa­milia Basilio Aldasoro, fabricant, Co­marnic: familia D. Ivanof, Dolj; dr. Stoenescu, medicul plășei Constanța ; d. Ananiescu cu familia, Dorohoi; dr. Ananiescu, medicul plășei Săvenî, Do­­rohoî; d-na Emilia Nicolescu, C.­­Lung ; d. Virgil Lubitz. Craiova; d. Ni­ță Aldea, Basarabia ; d. Ha­ret Cristian, Berlin (Germania): familia locot. Popescu, București; d. Tosef Ca­­langiu, C.­Lun­g; d-na Maria Margaret cu fiica, Brăila: familia Elena Moscu din Galați; d. Artachin. Culeehistrian, Constanța; d. Gh.­ Dumitru, București: familia Elena Filipidis. Constanța , inginer Albert Panezi, Iași: familia Eufrosina Negruzzi. București: fami­lia Calavrezo, Galați: d-na Nicolae Sasu, Ciu­abee, d-șoara Aurora Rădu­­lescu și Alexandru Rădulescu, elev în școala militară. C.­Luna­; d. Gh­en­­ghea, învățător­, corn. Puntiseni. Tu­­tova, d. I. Vătimăreanu. Dragosla­­vele, Muscel . â. locot.. Răduiescu eu d-ra Marioara Răduiescu. 0 OMEnii PMASSIEPS i Un copil nou născut viețuiește 5 ore în tubul unei latrine Circumscripția 17-a poliție­nească din Capitală a­­ anchetat pri o faptă de o monstruositate ne m­ai pomenită. O d­ră, voind să facă să dispară urma dragos­tei­­ sale, și-a aruncat copi­lul, imediat după nașterea lui, în tubul unei latrine de la etajul II. Copilul născându-se în con­­dițiuni excelente, s-a oprit în hasnaua de la etajul de jos al caselor și acolo a viețuit timp de câteva ore, până­ când prin țipetele lui a atras atențiunea locatarilor de jos și aceștia au anunțat autoritățile. Copilul a scăpat viu și poate va trăi. Criminala mamă va plăti poate cu viața monstruoa­sa fațită ce a săvârșit, de­oarece starea, ei s-a agravat din mo­mentul nașterei și a fost nevoi să fie transportată la spitalul „Maternitatea”­. Iată toate amănuntele asupra acestei odioase fapte : Belfiandi­ la comisariat Pe la orele 10 și junil. dimi­neața ei. comisar Tomescu, șe­ful circumscripției 17, a fost vi­zitat la comisariat de către un tânăr care a cerut să-l vorbea­scă de urgență. Acel tânăr, când a rămas singur cu comisarul, i-a spus acestuia că a auzit cu puțin mai înainte țipetele unui copilaș, în hasnaua caselor cu No. 12 din str. Eroului. Auzind acestea , d. comisar Tomescu, însoțit de toți subco­misarii circumscripției și de doi sergenți, s’a dus în grabă în str. Eroului 12 și acolo, după ce a auzit și d-sa țipetele copilașului, a pus­­ personalul circumscripției să deschidă haznaua și să caute înăuntru. Copilașul care se opri­se la gura tubului ce dă în haz­na, a fost scos repede de um ser­gent. Era o fetiță care se vedea că era născută de curând, un copilaș bine desvoltat, care,din cauza gazelor din hazna era că­zut în stare de nesimțire. D. comisar Tomescu a chemat, în grabă ajutorul societăței de Salvare și sosind o ambulanță cu internul de serviciu, copilul a fost dus imediat la spitalul „Maternitatea“. Primele cercetări Când copilașul a fost scos din hazna, toată lumea care se afla de față cunoștea tot misterul acestei monstruosități,­­și acea­sta datorită unui fapt petrecut cu două ore mai înainte. In a­­devar, pe la orele 8 dimineața, din etajul de sus al caselor fu­sese coborâtă pe brațe de către fratele ei, d-șoara Constanța. C. care locuia acolo. Ea a fost urcată în trib trăsură și dusă la spitalul ,,Maternitatea“. La acea oră nimeni nu știa, ce avea d-ra Constanța ; toți o știau bolnavă, și locatarii vorbeau­ chiar că era in­ poziție interesantă, însă ni­meni nu putea să afirme cu certitudine acest­ fapt, ca să poa­tă să bănuiască că ea născuse în dimineața aceea. Când s’a găsit însă pruncul, misterul s’a lămurit numai­decât, așa că d. comisar Tomescu nu a avut mult de lucru ca să poată sta­bili crima. Cu toate acestea comisarul s’a dus numai­decât la­ spitalul „Maternitatea" și acolo a încer­cat să ia un interogatoriu cri­minalei mume. Prezența­ comi­sarului i-a făcut mult răul Con­stanței C., cu toate acestea ea a trebuit să vorbească și să spună totul. Copilul a fost aruncat la 1»­­trină pe la orele 5 și jum. di­mineață și fusese născut pe la orele 2. Gheorghe C., fratele crimina­lei mume, a fost chemat la co­misariat ca să dea lămuriri, de­oarece bănuiala tuturora era că el se făcuse complice la mon­struoasa faptă a surorei sale. Moartea copilului.— Declarația fratelui prunc ucigașei Spre seară, d. comisar­ Tomes­cu a fost încunoștiințat de la spi­talul Maternitatea că copilașul a încetat din viață și că mama ucigașă se află în stare mai bu­nă. D-sa s’a dus atunci la spital și acolo a reușit să ia o decla­rație Constanței C., declarație în care aceasta a arătat să a născut copilul chiar în latrină. Tot spre seară a venit la co­misariat , fratele prunc ucigașei, Gheorghe C., care e funcționar la atelierul „Fotoglob", și a spus că nu a știut de crima au­rorei sale de cât ori dimineață. A mai fost ascultată și moașa Roza Wais, care a fost chemată după naștere și care a cerut ca Constanța C. să fie trimisă la Maternitatea. Mama criminală a trăit în Bulgaria timp de 14 ani unde a avut relațiuni cu un anume Gh. Pavros, din Sofia. Ea venise în Capitală de vre­o lună de zile. Ancheta va fi continuată de parchet. Tis. Oltici azî W © seica* Cernavodă, 22 Iunie. După cum­va am fi comunicat te­legrafic, azi, la orele 3 d. a., un uragan spăimântător însoțit de o ploae torențială cu grindi­nă de mărimea unui ou de po­rumbiță, s’a abătut asupra oră­șelului nostru ca o adevărată mânie cerească. Uraganul a durat numai 5 mi­nute, cauzând pagube enorme. Norocul a fost că dezastrul s’a petrecut ziua și a fost de scurtă durată; altfel, dacă elementul distrugător s’ar fi abătut noap­tea sau chiar ziua d­acă ar fi durat mai mult ar fi fost o adevărată catastrofă. Panica produsă în populațiune a fost e­­normă. Mulți­ făcându-și sem­nul crucii­, îngenuchiați în fața icoanelor și se rugau la Dumne­zeu­. In oraș pagubele s’au redus la desvelirea mai multor case, dărâmarea gardurilor, sparge­rea geamurilor, surparea firme­lor dle la prăvălii și desrădăci­­narea copacilor înșirați dealun­­gul străzilor. Astfel­­ au fost com­plet­ desvelite casele d-lui C. Ră­dulescu, locuite de d. maior Scărișoreanu și au suferit stri­căciuni locuințele d-lor Obede­­naru, șeful dep. R. M. S., și Du­­mitrescu, conductorul serviciu­lui hidraulic, învelișul unui pavilion de tru­pă de la cazarma batalionului de asediu a fost luat de furtună. Comunicația telegrafică a fost întreruptă. Numai firul­ ce co­munică cu Constanța a rămas neatins. In port cum și la fabricile de petrol și ciment a fost însă un adevărat dezastru, pagubele e­­valuându-se la mai bine de 120.000 de lei. In port au fost desvelite urmă­toarele clădiri: magazia cea ma­re ce aparținea ministerului de lucrări publice, cedată reg. 35 pentru întreținerea materialului de războiu, efecte vechi și fura­­je, magazia de mărfuri,și bill­ióul Agenției N. F. R., biuroul serviciului hidraulic, depozitul regiei cum și magazia depositu­­lui de sare. Localul pichetului de grăniceri,a fost de asemenea desvelit. Acoperișurile luate de furtună erau duse la mari de­părtări.. Cu toată ploaia ce continua să cadă, am plecat într’o trăsură spre fabricile de ciment și pe­trol. Priveliștea tristă ce-țî ofereau dărâmăturile și stricăciunile, îți făcea impresia că te afli în fața unui dezastru, după un mare cutremur de pământ.­La fabrica de petrol ,,Traian" s’a surpat coșul cel mare care a­­vea o înălțime de 45 m., a dete­riorat coșul de tablă, de la blaze­­le de ulei­. Opt învelișuri de la diferite clădiri și ateliere au fost ridicate în aer­ și asvârlite în Dunăre. Rampa de încărcare a fost distrusă, pontonul fabricei a fost desprins și luat de curen­tul apei, înecând două bărci ce erau prinse de ponton. Multe butoaie și bidoane goale au fost asvârlite în Dunăre. De la depozitul de expediție al firmei Stern & Cornescu, furtu­na a luat de asemenea un nu­măr de 80 -90 butoaie goale de petrol și păcură, asvârlindu-le în Dunăre. Pe Dunăre se vedeau plutind învelușiri de case, bu­­tone goale, bărci sfărâmate, grinzi de lemn, etc. La fabrica de ciment uraga­nul a doborât două coșuri de fier, de la cuptoarele de var, dă­râmând până la temelie maga­zia depozitului de var, o cons­trucție mare de lemn, desvelind­ și acoperișurile la mai multe magazii și ateliere. Patru va­goane aflate sub încărcare la rampă au fost luate de furtună și duse spre linia de garaj și s’au oprit numai după ce a de­raiat primul vagon. Locuințele personalului, situate pe culmea unui deal, în apropiere de fabri­că, au fost de asemenea desveli­te. Acoperișurile­ lor au fost a­­runcate în Dunăre. Cel care a fost rănit la fabrica de ciment este un italian, cio­plitor la cariera de piatră, care a fost lovit de o grindă în ma­xilarul stâng. El a fost dus la spital și pansat. Din fericire nu sunt alte victime omenești. Interesându-me la căpitănia portului asupra svonului răs­pândit în oraș, cum că două co­răbii surprinse pe Dunăre ar fi naufragiat, în momentul când s’a deslănțuit uraganul, ara a­­flat că svonul este neîntemeiat. In oraș panica este în crește­re, de­oarece când scriu aceste rânduri — orele 10 seara — o ploae torențială, însoțită de ma­nifestat,iutii electrice, continuă să cadă. Torentele de apă au umplut străzile. Sunt temeri de inundații. I­­ubirea do­ elment, care a fost cimen­to do­­ uragan , sau 31) Claudia seâfruSoasă Milionara cerșetoara (Le Trésor de fabrid­e) de CLAIRE DE NESTLE PARTEA I axnexicaxs.ia.X­c.i XXI Spre destegarea misterului Nu putea deci­de­cât să se re­semneze. Trebue să spunem însă, că ea tot mai avea, o speranță secretă. A doua zi, când se duse la Marroux, ea nu le spuse, că fiul său­ s’a întors și fu mai drăgu­ță ca nici odată cu Germaine.. Andre și mama­ sa se ințelese­­seră de la prima lor convorbire, știai­ acum ce au de făcut. — Mai întâi, spuse baroana, de­oarece știm unde stă ursul acela bătrân, aide, să mer­gem la Rivenerte. .— îmi dai voe să te mai înso­țesc ? — Nu numai că-ți dau voe, dar chiar te rog. — Iți mulțumesc, mamă, bi­­ne­înțeles, nu voi intra în cas­tel, voi sta să te aștept în sat. — Așa cred și eu, căci, de, mă însărcinezi cu o cerere în căsă­torie. — Tocmai, îmi vei aduce răs­punsul, oricare va fi el. Ard de nerăbdare să-l știu. —­ Sărmanul meu copil­ și baroana suspină lung. — Da, reluă, Chasseneur, ori­care ar fi răspunsul, căci rezul­tatul, va fi tot acelaș. Dacă răspunsul e negativ, va avea loc o amânare... câteva plictiseli... Dar nu­­ nici nu vreau să mă gândesc la acest­ lucru. Pe măsură ce trecea timpul de când cu nenorocita criză a a­­mericanul­ Jr, importanța acelui incident se atenua. I se părea că fusese un vis. D-na de Chasseneul însă pă­rea­ din ce­ în ce mai preocupa­tă de acel lucru. De­și făcea pregătirile plecă­­rea, se vedea după aerul ei pre­ocupat, că demersul ce trebuia să facă o costa murții. Acum chiar, când trăsura a­­j­unsese la poalele colinei, pe care se afla zidit castelul, ea continua să-și exprime temeri­le ei. — Să dea Dumnezeu, iubitul meu fiu, suspină ea, ca presim­țirile mele să nu se îndeplineas­că și să nu fii nenorocit toată viața din cauza amorului tau. — Darme ce te temi mamă.... Explică-te, te rog. Ce însemnează aceste aluzi­uni... misterul... presimțirile.... despre cari eu nu știu nimic... De altfel,­ ai luat informații asupra Americanului și nu ți s’au spus decât lucruri bune. Bătrânul e un om cinstit, e un filantrop. D-na de Chasseneuf încă de când sosise la Saint-Girons, unde stătuse două zile, făcuse o anchetă asupra americanului Lucrul acesta îi fusese ușor, căci sosirea americanului fuse­se un eveniment nu numai pen­tru acel orășel, dar pentru toa­te împrejurimile, cari știau­ tot ce se petrece în castel. Americanul lăsase să curgă un fluviu de aur în valea aceia și toți țineai­ la el. Saint-Imert plătea bine­ pe toți cei cari îi faceau servicii, ba făcea și numeroase binefa­ceri. Se citau o mulțime de ase­menea binefaceri: reclădirea bisericei și altele. Reputația lui de filantrop se răspândise până departe și nu­mărul celor cari îi cereau aju­toare era foarte mare. Trăsura în care se aflau cei doui parisieni se opri la­ intra­rea în satul Ales la poalele ca­­­­­linei­André se dete jos. Era acolo un mic han, unde se găsea mâncare și băutură.. Chasseneur, ea formă numai, ceru o jumătate de vin, pe care i-o aduse o cârciumăreasă șchioapă și idioată. Fu servit într’o cameră cu tavanul jos, cu stâlpi afumați. Pe mica fereastră pătrată el putea să contemple impozantul castel, în care în curând era­ să se judece soarta sa. Trăsura îșî continuă drumul cu baroana, care era din ce în ce mai emoționată. După ce sună la grijă, veni un servitor cu favorite cărunte care îi deschise. Ea ceru să vorbească cu d. Saint-Imert. — Numele d-v. D-nă ? — Numele meu nu-i este cu­noscut, spune-i că o d-nă din Saint-Girons face apel la cari­tatea sa pentru o frumoasă o­­peră de binefacere. Servitorul o introdu­se într-un salon vast, friguros, aproape fără mobile ale cărui ferestre credeau chiar pe peronul caste­lului. In urmă dispăru. Se duse să anunțe stăpânului sau vizita necunoscutului. Saint-Imert se afla în acel moment într’o cameră din pri­mul etaj ce dedea in partea o­­pusă fațadei castelului și nu văzuse pe vizitatoare. Mut, cu privirea îndurerată, el se preumbla mereu de când Claudia fugise. Lângă fereastră, Delicias sta învălită în șalurile ei, mângâ­ind o frumoasă pisică ce sta tolănită în poala ei. Ea suspina uneori și privi­rea ei plină de Compătimire se îndrepta spre­­ bătrânul ameri­can, căruia nu mai îndrăznea săt-i spună o­ singură vorbă de consolare. Servitorul intră discret și se achită de misiunea lui. — Iar­.... spuse Saint-Imert, cu un gest de plictiseală.. Mulți au să mă plictisească azi ! De altfel el nu mai primise pe nimeni și însărcina de obicei pe Delicias să primească vizi­tele. — Du-t­e de vezi, cine e, De­licias. Guvernanta însă obiectă, că dacă cererea avea importanță, era mai bine să vază el singur despre ce este vorba. — Ce-m­i pasă! spuse el ! Ea inzistă mereu, voia să-l facă să mai vorbească cu lumea îi era frică ca nu cumva bietul tată să-și piardă mințile. In sfârșit, el cedă. —­­ Spune-i doamnei că vin i­­mediat, zise el servitorului. In acest timp, baroana de Chasseneul examinând mobila, deducea că americanul nu a­­vusese, de­ gând să stea mult în castel, căci mobila era proba­bil a fostului proprietar­, un gentilom ruinat, îndoiala iar îl cuprinsese sti­ fletul, mai îngrozitoare ca nici­odată. Ea privea spre ușa pe unde el trebuia să intre și tresărea la cel mai mic zgomot. — Da, acum voi ști, spunea ea... voi ști totul.- --­ XXII Se auzi un pas pe mozaical vestibulului. Ușa se deschise. Baroana se ridică în mod ins­tinctiv. Dreaptă, sta nemișcată, dar înfiorată. Saint-Imert intră cu fruntea­ în jos. Abia îl văzu și d-na de Chaus­­seneul se dete înapoi murmu­rând : , — El... e el !... da.. e el! II văzu în plină lumină, îl re­cunoscu, avea apoi semnul ca­racteristic ce i-l știa, o pată în­tunecată sub ochi­­­ i Va urma)­i

Next