Universul, octombrie 1910 (Anul 28, nr. 269-299)

1910-10-24 / nr. 292

t AW3h XXVIII—!*p. 292—DUMINECA 24 OCTOMBRIE 1910,­­ 5 bani în România—În bani în străinătate CELE DIM URMA STÎRÎ DIM LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAT!» it. Strada Brezoianu 11, Bucure ® ® Fondator: LUIGI CAZ­ZA­VIL­LAN Vizita Țarului Rusiei la Berlin BUleVARDUL «UNTER DEN LINDEN» Calendar pe anii­ 1910 Ortodox Sâmbătă, 23 Octombrie. — Apostolul Iacob fratele Domnului Catolic Sâmbătă, 5 Noembrie.—Emeric Răs. soarelui 6.S8 Ap. soarelui 4.59 ----------------------=sScS5.33»--------------------­„Universul“ are următo­­rele linii telefonice: 'Administrația ..... 6|­62 Redacția . . . . . . . 12| 88 Străinătatea..­ .­­ . . . 20[56 ■---------------------««•IcSS**­-----------------­București, S3 Octombrie. d SE PAG BA ®? # La articolul nostru prin care, prelevând constatarea d-lui Hagi Tudoraki, președintele Camerei de comerț, că din valoarea re­coltei anului acestuia va rămâ­ne în țară un surplus net de 350 de milioane de lei, între­bani: ce se va face cu acești bani? găsim în revista „Lupta economică“ uri răspuns, căruia merită să-i dăm oarecare aten­țiune. Miezul răspunsului numitei reviste este­­ că surplusul prove­­­nind din producția agricolă a țării are să servească în primul rând, acoperirii deficitelor anilor sub-mediocri din trecut și pre­întâmpinării celor din viitor, așa că n’ar mai rămâne de­cât prea puțin capital disponibil de întrebuințat în alte întreprin­deri rentabile, folositoare. Pe lângă aceasta, se mai întâmpină că cele 350 de milioane de care e vorba, s’ar repartiza la mai multe sute de mii de pungi, așa că ceea ce ar fi posibil de între­prins, cu o concentrare a acelui capital formidabil, n’ar mai fi nicidecum, cu această pulveri­zare a lui. De­sigur că orice agricultor prudent, când are norocul unui an exceptional de bun, are să-și ia măsurile și în vederea posibi­lității unui, sau chiar a mai multor ani slabi. De­cât, în calculul de care ne-am folosit noi, nu era vorba numai de „be­neficiul net“ care ar fi rezultat pentru agricultorii noștri în a­­cest an, ci s’a socotit că, după scoaterea tuturor cheltuielilor interne, va să zică după scăde­rea consumației întregi din ța­ră, dimpreună cu beneficul­­ ei, și după scăderea și a întregei sume a anuității împrumuturi­lor Statului, — ar rămânea, din producția anuală totală, dife­rența aceasta d­e 350 de­­ miloane, constituind ceea ce din străinăta­te se va vărsa în plus în țara noastră. Afară de această sumă, mai este produsul muncii națio­nale care se valorează în inte­rior, și care de asemenea nu trebue pierdută din vedere. Nici pulverizarea aceea a ce­lor 350 de milioane (sau fie și mai puțin) cu care țara­ noastră s’a îmbogățit în anul acesta, nu poate fi o explicare, sau o scu­ză, pentru , neîntrebuințarea a­­cestui capital în întreprinderi­­ productive, folositoare. Mai în­tâi că pulverizarea nu, este așa de mare,­­— dar chiar dacă a­­cel capital, s’ar repartiza la o su­tă de mii de pungi, tot ar fi, în termen mediu, 3500 de­ lei de pungă. Ei bine, cu 3500 de lei, și chiar cu mai puțin, se poate subscrie la diferite întreprinderi serioase, și iată atunci grupa­rea acestor capitaluri, ca să fo­losească la sporirea avuției­ na­ționale, așa ca soarta ei să­ se "­ emancipeze treptat, și tot mai mult, de sub variabilitatea și nesiguranța producției agricole. "■ De altfel, însăși revista „Lup­ta economică“ recunoaște faptul că „mai mult se­­ cheltuește, la noi pe întreprinderi luxoase de­­cât pe întreprinderi producă­toare“. Aceasta era și observarea fundamentală de la care porni­sem noi. Apoi dacă și numai în direcția aceasta s’ar porni spre o îndrep­­­tare, tot ar fi destul, și destul de îmbucurător, deocamdată. D-niî abonați, cari cer schim­bări de adresă, sânt rugați cu in­sistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este im­primată adresa cu care primea ziarul până atunci, spre a se pu­tea da aici repede cererilor și a­­ nu se întârzia cu trimiterea zia­rului la noua adresă. Neobservarea acestei cereri ne pune în imposibilitate de a servi prompt pe d-niî abonați. M­inim calului de par-sânge la armată și ca ameliorator al rassei cabaline La congresul de creșterea și alimentarea animală ținut la Bruxelles la 9 Septembrie a. c., s’a vorbit și de întrebuințarea calului de pur-sânge in armată. Nu­­ cred fără interes de a re­zuma documentata conferință ținută asupra acestui subiect de către căpitanul comandant Joos­­tens. D-sa începe prin a spune că, cavaleria care va avea caii cei mai iuți o să aibă superiorita­­tea în serviciul de explorațiune. Conduse chiar de aceste con­­­siderațiuni marile Puteri au înțeles necesitatea vitezei pentru cavalerie și au parvenit după un secol de eforturi, a ameliora speța cabalină indigenă încru­cișând apele cu pur-sânge en­glez. Numai datorită acestei încru­cișări, Germania a putut dobâr­’­­du galopul de 560 m, pe minut și acest galop foarte întins, tre­­bue să-l facă nu numai cu câți­va cai dintr'un escadron, ci cu întregul­­ escadron. ’) Desigur că și adaptarea calu­lui trebue să se facă în confor­mitate cu armamentul și felul de luptă. Altă dată calul de răz­boi, era un cal comun. Caii bel­gieni,­­ a căror constituție solidă răspundea grelei armături a ca­valeriei din secolele trecute și mai cu seamă din evul mediu, erau foarte căutați. Astăzi trebue supleță, viteză și fond ceia ce nu se poate obți­ne decât numai prin pur-sânge. Mâine când se va îndeplini de­plina­ cucerire a aerului, cine știe c­ar­e va mai fi rolul cavale­riei și de ce fel de cai se va servi! In război cele mai adesea, ca­valeria trebue să lucreze pe te­renuri rele, uneori acoperite de zăpadă și de multe ori este ne­voită să străbată aceste dru­muri pe cel mai mare întune­ric. Pentru ca să poată învinge aceste obstacole trebue ca­ ani­malele să fie obișnuite cu toate greutățile. Nu e mai puțin ade­rat, că și călărețul trebue să fie deprins cu aceste obstacole, să aibă sângele rece, ce de multe ori lipsește chiar ofițerilor, de­oarece în timp de pace nu se fac sporturi de acelea cari dau călărețului îndrăsneala atât­ de necesară. Visul ofițerului ar trebui să fie ca să aibă un cal cu care să poată face toate sporturile și cu care în campanie să poată îndeplini toate însărcinările ce ■i s’ar da, învingând ori­ce ob­stacol cu ușurință. Ei bine calul de pur-sânge, exclamă 4 Joostens, satisface toate aceste trebuințe. I se re­proșează însă : 1) Calul de pur-sânge este lip­sit de resistență. Numeroasele experiențe și cursele cele mai remarcabile, spune d-sa, confirmă tocmai contrariul, căci învingătorii Bruxelles-Ostanda, raid-urile Paris—Rouau, Dauville, Aix — Lyon—Vichy, Witte—‘Wittel etc., au fost siroape totdeauna nu­mai pur-sânge ! In proba Berlin—Viena, probă fantastică (578 kilometri în trei zile), cei doui învingători: Con­tele de Starenberg (austriac) pe Athos (71 k. 26) și Baronul Be­tzen­stein (german) pe Lippsinge (73 k. 6.56) călăreau­ amândoi cai de pur-sânge. In războiul franco­fonchinez, cei mai rezistenți cai au fost caii de pur-sânge ; acelaș lucru s’a petrecut și în războiul fran­­co-german. 2) Calul de pur sânge ar fi di­ficil de mânuit în manevre. Școala din Saumur, școala de echitație din Belgia, aceea a o­­fițerilor germani, arată cât este de neîntemeiată această afir­­mațiune, căci nu se întrebuin­țează decât pur-sânge, cu toate că dresajul este foarte exigent. Dacă un pur-sânge se compor­tă rău înaintea trupei, aceasta e datorește faptului că educați­­unea necesară calului de arme nu a fost complet făcută. 3) Calul de pur­sânge nu su­portă greutăți. Greutatea cu care se încarcă, calul în campanie este în ade­văr, mare, dar ceea ce îl îngro­­oaie încă mai mult este m­assa, inutilă ce dă un temperament limfatic. Este o erezie a spune *) Iu alte armate galopul este nu­mai de 450 m.. ", -ia, ■ -ar­to.., „ar”-­­­­că trebue greutate ca să supor­te greutăți. Pentru tras, da, căci atunci se utilizează acțiu­nea mecanică a m­assei, dar pentru a purta greutate, calul nu are trebuință de­cât de lom­be bune, mușchi și oase bine di­stincte, picioare foarte uscate și un bun aplomb. In sfârșit nu se poate susține că un cal sănătos, bine dresat, capabil de a galopa 3000—4000 m­, cu o greutate de £ 0 kgr. nu este în stare, ca cu o greutate mult mai mică, să facă 30—40— 60 ktm. pe zi ca ori­care cal de escadron. 4) Calul de pur sânge nu are durată și rusticitate. Mai toți ofițerii francezi și germani cari au făcut, războiul 1870 cu cai­i de pur-sânge, afir­mă că aceștî, cai au suferit mi­zeriile războiului fără multă greutate și nici n’ar putea fi altfel­ căci și mânjii de pur sân­ge vieț­uesc in­­ aer liber, la­ pă­șune, până la vârsta de 12—15 luni. Dar acei nenorociți inva­lizi ai ipodromurilor, cari nu au de­cât 5—8 ani, la ce servicii penibile sunt, de multe ori în­trebuințați, fie la birje sau alt­ceva, expuși toată ziua intem­periilor, rău nutriți, rău adăpo­stiți și cu toate aceste privați­uni nu rezistă mai puțin de­cât caii din rasa comună. Iată clar probe, spune d. Joos­tens, cari demonstrează că toc­mai calul de pur-sânge, este ca­lul ce­ ar trebui să-i aibă ofițerii. Numai cu un asemenea animal se poate avea viteză și fond și numai cu dânsul cavalerul va putea întreprinde ori­ce fel de sport, în timp de pace și ori­ce însărcinare , în timp de război. Tot­ relativ la­ acest subiect, delegatul olandez îmi spunea că după 1870 armata olandeză în­tâmpină mari dificultăți pentru a-și procura caii necesari și du­pă ce a încercat mai multe mi­jloace s-a oprit la încrucișarea armăsarului de pur-sânge cu a­­pele olandeze, iar ca rezultat al lungei sale experiențe emite pă­rerea: 1) Calul jumătate sânge este pentru trupă cel mai bun cal, trebue însă cumpărat tânăr și 2) Un depozit de remontă este­ necesar pentru a procura și a prepara un bun cal pentru ar­mată. G. Mantu, inspector zo­­oteh­nic. Mit bucovina Adunarea districtuală din Câm­pulung a partidului național român Cernăuți, 19 Oct. In urma renunțării contelui Bellegarde la mandatul de de­putat al districtului Câmpulung s-au iscat diferite neînțelegerii printre alegătorii acestui dis­trict,­ formându-se chiar mai multe partide adversare. Din această cauză au fost­ desem­nați mai­­ mulți candidați. Unii susțineau­ realegerea contelui Bellegarde, iar alții er­au­ parti­zani ai­­ candidaților:­ Reuț, Sâr­bu­, Târnăveanu, Călinescu etc. In ce privește partizanii con­telui Bellegarde, aceștia au în­ceput a desfășura o vie agitație. Contele Bellegarde a declarat însă că nu va accepta din nou mandatul de deputat, ci va in­tra iarăși în serviciul Statului. Partidul național în fața aces­tei stări de lucruri a convocat, pentru ele, Duminică, o adunare, districtulă în Câmpulung, pen­tru a se desbate atât pouăle for­me ale organizației naționale, cât și desemnarea unui­ candi­dat de deputat pentru mandatul vacant. Adunarea districtuală din­ Câmpulung a fost prezidată de șeful partidului național român dr. Iancu cav. de Flondor, și după lungi desbateri, diferitele partide s’au imit desemnând candidat, de deputat în Parla­ment în mod oficial din partea partidului național român pe d. Reuț. Ceilalți candidați s’au retras.* In urma acestui acord, se cre­de că în curând se va putea ține­ congresul tuturor românilor bu­covineni, anunțat de mult­­­ Divad. economie. Agricultura noastră în 1910. — Imbunătățirea vitelor din țară. — Cestiunea păcurei. Din punct de vedere agricol, anul 1910 poate să fie caracteri­zat precum urmează: întinderea teritoriului neagricol a rămas a­­ceeași aproape ca în anul trecut. Nici o cucerire nouă pentru a­­gricultură din acest teritoriu. S’au făcut unele studii însă pen­tru punerea în valoare a regiu­nei inundabile a Dunărei. Suprafața pădurilor a rămas și ea neschimbată. Prin votarea noului cod silvic și­ prin înfiin­țarea Casei pădurilor, s’au luat măsuri serioase nu numai pen­tru conservarea actualului do­meniu forestier, dar încă și pen­tru sporirea lui. Pășunele și-au păstrat de a­­s­emenea întinderea din anul tre­cut. Chestia islazurilor nu a fost definitiv rezolvată. Suprafața totală a terenurilor cultivate a fost de 6 milioane hectare, din care 84 la sută des­tinate culturei cerealelor. Pro­­ducțiunea cerealelor a fost foar­te mulțumitoare, cu mult mai mare ca în ultimii trei­ ani: grifft 89 mii. hectolitri; porumb, 3ă> milioane hectolitri: orz și ovăz câte 10 luni. milioane hectolitri; secară 2 milioane și 3 sferturi hectolitri. In anul acesta grâul a dat, 20 hectolitri la hectar, c­el mai mare rendement ce s’a înre­gistrat de statistica noastră a­­gricolă la această cultură. Greu­tate la hectolitru a avut­ numai 77,3 kgr., față de £ 0.1 în anul tre­cut. Recolta porumbului a fost de asemenea destul de mare și nu a fost întrecută de­cât de re­colta anului 1906. Rapița s’a cultivat pe o întin­dere de 98.000 hectare, după care s-au obținut o producțiune de 1.385.000 hectolitri, cifră ce, in ultimii ș­apte ani, nu a fost în­trecută decât în 1905. Nu se cunoaște încă rezultatul definitiv al celorlate culturi: textile și oleaginoase, legume și tubercule, plante industriale, grădinărit, fânețe, sădiri. In ce privește cultura viței de v­ie se știe numai că ea nu se pre­zintă in condițiuni tocmai mul­țumitoare. Producțiunea a­gricolă totală din anul 1910 a fost evaluată la un miliard 210 milioane lei, ma­ximum produs de țara româ­nească într-un an.­­ La ministerul agriculturei a a început să se lucreze mai serios pentru îmbunătățirea vitelor. Fondul zodi­eclinic a fost sporit în mod considerabil și acum se studiază o serie de măsuri pro­puse în vederea acestei îmbună­tățiri, de către d. profesor N. Fi­lip, șeful serviciului zooteehnic din acel minister. Toate aceste măsuri au fost­ întrunite într’un memoriu-program, asupra căru­ia își va da avizul o comisiune de creseșjiucV și specialiști în a­­ceastă ramură. Vitele noastre simt cu totul de­generate. Spre a li se îmbunătăți rasa și a se stimula creșterea­ lor, d. profesor Filip reclamă o mai mare intervenție din partea Statului, luând măsuri directe mai serioase și ajutând mai mult inițiativa particulară. Pentru îmbunătățirea și în­mulțirea cailor, d-sa propune: înființarea de depozite de armă­sari în diferite părți ale țării, stabilirea de stațiuni de montă în raza fiecărui depozit, remonta să se facă în țară, înființarea concursurilor de cai și încura­jarea inițiativei private. Pentru ameliorarea speței bo­vine, trebue să se aibă în vede­re trei scopuri : carnea­, muncă și laptele. Statul e dator : să ai­bă mai multe tamaslâcuri cu tauri selecționați spre a fi puși la­ disnrmlin rroftr­ S+m­ilnr • c­i, la dispoziția crescătorilor; sa supravegheze taurii ce arenda­șii săi sunt obligați prin con­tractul de arendare să cumpere; să răspândească în mod gratuit sau în condiții ușoare de plată taurii cumpărați de Stat pe la obștii sau­ sindicate de crescă­tori; să încurajeze cât mai mult inițiativa privată; să înlesneas­că transportul vitelor pe calea ferată; să oblige județele să fa­că expoziții anuale la­ date fixe, să stimuleze înființarea da lăp­­tării și să creeze o școală de­ lăptari pe lângă institutul zoo­ technic ce se va înființa. In ce privește speța bovină, d. profesor Filip cere : sporirea efectivului ele­­ct merinos și Buk­hara ce avem la periile Statului de la Constanța și Grași; în­curajarea crescătorilor­­ parti­culari ; reducerea transportului pe calea ferată pentru oile duse la montă ; distribuirea gratuită a berbecilor de rasă la obștii și sindicate de­ creștere ; expoziții județene în fiecare an; protoc­ol­area lânurilor produse în ța­ră ; înființarea unei burse a lânurilor. In sfârșit, pentru creșterea porcului ar trebui luate urmă­toarele măsuri: să se răspân­dească vieri de rasă crescători­lor particulari ; să se distribue gratuit­­ crescătorilor mari și mici vaccinurile destinate pre­venirea boalelor molipsitoare; expozițiuni județene anuale; re­ducerea transportului pe căile ferate pentru vumă­tor­ii ce sunt trimeși la abatorii. Și pentru ca programul aces­ta pentru îmbunătățirea vitelor să aibă caracterul continuitătii, d. Filip cere ca toate măsurile acestea să fie legiferate. Mai cere de asemenea și o mai mare stăruință pentru desvoltarea culturei nutrețurilor artificiale. * In industria noastră de pe­trol, avem astăzi așa zisa ches­tie a păcurei, care preocupă din ce in ce mai mult spiri­tele. , Din pricină, că producțiunea țițeiului a luat o mare desvol­­tare, pe de o parte, iar pe de altă parte din pricină că țițeiu­­­rile extrase din­ unele regiuni Hirni ale țărei sunt mai bogate în rezid­uri, producțiunea păcu­rei a crescut așa de mult în­cât a ajuns să depășească într-o măsură mare nevoile consuma­­ț­iunei interne. Prisosul se depo­zitează necontenit, fără a i se putea găsi desfacere. Soluția ar fi numai în export, exportul păcurei întâmpină foarte mari greutăți.­ Deși pre­zintă calități­­ superioare de combustiune, păcura este foar­te puțin întrebuințată în străi­nătate pentru aceasta. Trebue dar acum să se creeze debușeuri și în scopul acesta trebue să se­ facă o mulțime de sacri­ficii, printre cari cel de căpete­nie ar fi c­a păcura să fie oferi­tă­ . pe prețuri foarte mici ani dearândul. Lucrul acesta se va restrânge desigur asupra prețu­lui­­ țițeiului din țară și vor a­­vea de­­ suferit din această, pri­cină mai ales micii producători, cari nu sunt, destul de bine ur­mați pentru a aștepta vremuri mai bune. Pentru rezolvarea chestiunei, industriașii de petrol cer inter­venția Statului, anume: reduce­rea chiriei pentru­ depozitarea rezidurilor in rezervoriile de la Contanza, chirie care astăzi este foarte scumpă ; reducerea chel­­tuelilor de manipulare la aceste instalațiuni; reducerea taxelor de transport pentru păcura des­tinată exportului; suprimarea taxei de exportul păcurei. Prin aceste măsuri, indus­triașii speră să poată asigura un export de păcură mai serios, fără a se influența în rău pre­țul țițeiului. Gh. Christodorescu. PUNEREA pietrei fundamentale a cercului profesorilor secundari ori, la orele 2 d. a., s’a făcut, punerea pietrei fundamentale a cercului profesorilor secundari. Au asistat d-niî: Spiru Haret, ministrul instrucției publice, ,M. Popescu, administratorul Casei școalelor, Teodoru, secretarul general al ministerului de ins­trucție, d-nnu Brătilă, Spiridon Popescu, Sinișteanu, M. Deme­­trescu, funcționari superiori ai ministerului de instrucție, pro­fesorii universitari Titeica, Mi­­culescu, părintele Nazarie, pro­fesorii secundari Locusteanu, Matei, Șonțu și alți numeroși profesori și profesoare de cursul secundar. Serviciul divin, a fost oficiat de P. S. S. Arhiereul Meletie Constanțeanu, ajutat de mai mulți preoți. După ce d. M. Popescu, admi­nistratorul Casei școalelor, a dat citire actului comemorativ, a luat cuvântul d. Șonțu, adminis­tratorul cercului profesorilor se­cundari, care a vorbit despre activitatea d-lui Haret ca mi­nistru al instrucției publice și a mulțumit în numele cercului pentru darul făcut de Casa școa­lelor. D. ministru Spiru Haret a vor­bit mai întâi despre importanța corpului didactic secundar și în urmă a declarat că toate mulțu­mirile trebuiesc aduse d-lui M. Popescu, administratorul Casei școalelor, prin stăruința și mun­ca căruia se va ridica acel fru­mos edificiu. In urmă s’a procedat la pune­rea pietrei fundamentale, după care s'a servit șampanie. D. ministru Spiru Haret a to­astat pentru M. S. Regele; d. M. Popescu a făcut un rezumat al activităței Casei școalelor, și a toastat pentru membrii corpului didactic secundar. Au mai vor­bit: părintele­­ Nazarie și d. Șonțu. Vizita pinciara S­lânic (Prahova), 21 Oct. Astăzi a sosit aci cu automo­bilul Principele Bentheim, nepotul M. S. Reginei și ofițer în garda imperială germană, însoțit de d. prefect Angliei și de d. Tzigara- Sam­urcaș. înaltul oaspe a fost primit de d. St. Popescu, administratorul plășel, și Mandragiu, polițaiul o­­rașului. La salină, pe care a vizitat-o, a fost primit de d. inginer di­rector P. Lucaci, care a dat toate explicațiile necesare în l. ger­mană. O RECIZIE a ministerului de război Ministerul de razboiu a dat următoarea decizie, spre a se asigura dreptatea, nepărtinirea și interesele serviciului, în miș­cările de personal ce se fac in armată : Orice mișcare pentru mutare și înaintare în armată se lucrea­ză personal și­ cu mâna proprie numai de către directorul supe­rior al personalului din mini­ster și de către directorul per­sonalului, cari singuri răspund de ori­ce indiscrețiune sau­ ne­regulă în ori­ce mișcare. Mișcările în interes­ de serviciu, necesare în fiecare armă, vor fi cerute de direcțiile respective prin referate anume, care se vor supune aprobării noastre prin directorul superior al persona­lului. Ori­ce cerere de mișcare care nu ar veni pe cale militară și care n’ar fi îndreptată către di­rectorul superior al infanteriei și personalului, nu va fi luată în considerație și faptul va atra­ge urmările prevăzute în regula­­m­entul serviciului interior. Pentru fiecare mișcare, directo­rul superior va face referat in­dividual, arătând motivul pen­tru care se face propunerea de mișcare. , • ' . 1 LA AGADEHE — Comunicarea d-lui prof. dr. Marinescu — In ședința publică de ezi. a A­­cademiei Române, la care a a­sistat un numeros public, alcă­tuit în mare parte din medici și studenți în medicină, d. prof. dr. G. Marinescu a făcut o in­teresantă comunicare despre :,CJi­moterapie și, aplicarea pre­paratului lui Ehrlich în trata­mentul boalelor nervoase“. No. 606, întrebuințat pentru denumirea preparatului lui Ehr­lich, nu redue socotit — spune d. prof. Marinescu — ca un ter­men cabalistic; el își are rostul lui, bine lămurit, însemnând a 606-a preparațiune la care sa­vantul german a a­juris cu pri­lejul cercetărilor sale în vederea stabilirea unui tratament al si­filisului. Acest preparat e produsul u­­nei munci stăruitoare de labo­rator făcute timp de 20 de ani și e datorit pregătirii pe care Ehr­lich a avut-o ca savant chimist. Expunând amănunțit care a fost punctul de plecare al cer­cetărilor făcute și teoria lui Ehr­lich asupra im­unității, d. prof. Marinescu arată că sunt ne­drepți oamenii de știință fran­cezi cari contestă, marea valoa­re științifică a descoperirei a­­cestuia. Preocuparea acestui savant a fost, de a găsi un tratament in­diferent­ pentru organism, dar destul de puternic pentru dis­trugerea spirochetei palide și munca lui de până acum a dat rezultate bune. El își continuă cercetările și, fără îndoială, vom avea și 607, 610, 630 și așa n. d. Preparatul Ehrlich-Halla 606 se poate întrebuința, dar, cu oare­curi rezerve, și în trata­mentul unora dintre boalele ner­voase, de ex., în paralizie gene­rală și hemiplegie. Necontestat însă, Ehrlich e un savant de mare valoare, un a­­postol­ al științei, a cărui muncă rodnicia deschide chimiei pure, chimiei fiziologice și terapeuti­cei orizonturi noi. Ifi momârfizarea gener­alului Sachel și fie Craiova, 22 Oct. Azi s'a făcut cu mare pompă înmormântarea generalului Ot­to Sachelarie. Carul funebru a fost urmat de toți ofițerii garnizoanei, de re­prezentanții autorităților și de numeroși amici ai defunctului. Decorațiile au fost purtate ere d. căp. Stănescu, din­­ vânători, iar onorurile militare au fost date de un reg. de infanterie, un batalion de vânători, un di­vizion de artilerie și un esca­­dron de călărași. Parada a fost comandată de d. colonel Viișoreanu. Membrii soc. „Smârdan“, a veteranilor grade inferioare, au ținut să petreacă și ei pe fostul lor superior până la ultimul lo­caș. La biserică de general în re­zervă Drăgoescu a rostit o cu­vântare, arătând meritele de­functului general Sachelarie, și calitățile lui ca militar și om în societate. De la biserică, cortegiul s-a în­dreptat către cimitirul Sineas­­ca, unde rămășițele pământești ale defunctului general au fost depuse în cavoul familiei. raiii­u­mB." Unui falsificator de mandate poștale Pe când d. Paisescu, contro­lorul poștelor, se găsea la Ca­lafat in inspecția oficiului, a primit înștiințare să cerceteze și cazul cu niște mandate poștale găsite neînregistrate după achi­tarea lor de către controla gene­rală. Cum acele mandate erau sem­nate și ștampilate în regulă, au fost achitate destinatarilor și a­­bia după ș­ase luni s’a putut constata că valoarea lor nu a fost vărsată nefiind înregistrate și purtând numere fictive. In primul rînd vina a căzut pe funcționarul Huzum, care este Însărcinat cu manipularea mandatelor. Acesta însă, ob­servând că­ semnătura lor ar părea plastografiată și că scrisul îiu­ i al lui, a declarat că nu’l privesc. D. controlor a chemat pe adresantul unuia din man­date in sumă de 300 lei care se găsea pe atunci ca reprezentant de cereale al uneia din Casele comerciale la Corabia și -l în­trebă cine i-a trimis suma. A­­cesta arătă că în adevăr a primit suma aceea prin mandat fiindu-i trimisă de Nae Liță, funcționar la poștă.. Funcțio­narul N. Liță, luat din scurt, face mărturisiri complete și spune că mandatele au fost tri­mise de el. S’a putut afla că a­­cest funcționar ar mai fi falsi­ficat și alte mandate însușin­­du-și valoarea lor. Direcția poștelor face întinse cercetări. Până acum s’a dove­dit mandate neînregistrate în va­loare de peste 600 lei. In urma anchetei, Liță a fost arestat. Tatăl său este sărac, iar el de cât­va timp făcea che­furi, lucru ce miza pe mulți fiind că n’are ca leafă decât 50 lei lunar. D. controlor Paisescu și poli­ția instruiesc această afacere. Pentru el ave'e normalii Ministerul instructiunei a hotărât ca elevele normal­iste la intrarea lor în școală­ să aibă următoarele obiecte: 4 cămăși de zi, 3 de noapte, 4 perechi pantaloni, 2 capoate, 1 fustă colorata de flanela și tulpane,­ 6 batiste, 4­ pe­rechi de­ cărt­uni, 3 cearșafuri de plapu­­mă­­ de pat, 3 fete de pânză, 2 rodii, 1 pereche galoși, 1 de ghete, 1 de pa­puci, 1 manta postav de A­zuga, 1 șar colorat, 1 plapumă, 1 saltea de lână, 1 pernă, 1 cuvertură pentru pai, de pânză albă, 1 cutie cu piepteni, 1 ta­câm (pahar, cuțit,­ furculiță­ lingură, farfurii­) 2, flanele de­ ață, 1 pălărie, 1 pereche de ghetre, 1 pieptar, prafuri de dinți, ață, perie de haine și 3 șer­vete. V , MTmmwmm. ȚARULUI NICOLAE Ci[ ÎMPĂRATUL WILHELM II C[xln fir telegrafic) Berlin, 22. — La orele 10 și câteva minute dimineața, țarul Niculae II a sosit cu un tren special în gara Wildpark, care se află în apropierea palatului imperial din Postdam. In tot drumul, de la gară la palat, garda imperială, imbră­­cată în cuirasă neagră și pur­tând coifuri cu pene albe, a for­mat cordoane. Gara era frumos decorată cu steaguri rusești și prusiene, emblemele celor două State, flori multe și verdeață. Drumul de la gară la palatul din Potsdam era ocupat­ în în­tregime de trupe, așa că publi­cul n’a putut să stea pe străzi. Numai la un viaduct, ce trece de­asupra liniei ferate, au putut, să ocupe loc­­ur'o 100 de privitori. Pe peronul g­reî au venit rând pe rând: cancelarul Ger­­maniei, baronul Bethmann Hol­­weg, ministrul de externe ,Kider­­len-Wächter, șefii trupelor gar­nizoanei din Berlin, marii dem­nitari ai imperiului și al Curței, ambasadorul rus la Berlin, cu întreg personalul ambasadei, ș­i un număr restrâns de persoane de distincție. La orele 9 și juni, împăra­tul Wilhelm II sosi pe jos în gara Wildpark, de la palat, îm­păratul purta uniforma de ge­neral al gardei imperiale ruse: tunică cenușie și coif. El părea vesel. Wilhelm II se apropie întâi de­­grupul ziariștilor pe care îi sa­lută inclinându-se, apoi se a­­dresă­ grupului de miniștri și celoralte persoane oficiale zi­când : „Bună dimineața“. Per­soanele prezente răspunseră : „Bună dimineața !“ La orele 10 și câteva­­ minute, trenul țarului sosi în gara Wild­park, mai curând de cum era așteptat. Berlin, 22. — Trenul special al Țarului era compus din 3 ma­șini și 12 vagoane. Când trenul intră în gară muzica militară a regimentului de gardă intons imnul național rus. Țarul se cobora din vagonul salon și merse spre împăratul Wilhelm II care îl întâmpinase. Cei doi împărați se îmbrățișară și se sărutară de câteva ori. Țarul purta uniforma regi­­men­tarul „­Alexandru“ al cărui proprietar e. Pe pieptul lui stră­lucea marea cruce a ordinului „Vulturul Negru“­ împreună cu marea cruce a ordinului rus „Vulturul Roșu“. După ce a salutat pe împărat, Țarul întinse mâna prinților ger­mani prezenți, apoi salută pe cancelarul imperiului, pe minis­trul de externe și pe celelalte personalități. Cei doi monarh­­ luară loc în trăsura da gală ce aștepta la e­­șire, ducându-se cu suitele la par­latul din Potsdam. La orele 11 s’a servit un dejun intim. După masă Țarul a vizitat bi­serica ortodoxă și a făcut vizite câtorva membre ale casei impe­riale germane. Mâine Țarul va participa la­ vânătoarea din Oranienburg. Petersburg, 22.—Ziarul „Ros­­sia“, comentând întrevederea din Potsdam, zice: Aceasta con­­stitue o nouă dovadă a trăinici­­ei tradițiunilor istorice unind cele două dinastii și țări. Faptul că legăturile amicale au luat rădăcini în sufletul celor două popoare asigură mai bine poate ca niște tratate o acțiune solida­ră a celor două guverne în sen­sul menținerei păcei europene. Rusia și Germania, neavând in­terese contrarii, trebue să în­trețină legături de bună vecină­tate. Neînțelegerile eventuale pot prea bine să fie înlăturate prin sforțările comune ale celor cari conduc politica externă. Ziarul speră că această între­vedere va întări și mai mult le­găturile amicale dintre cele două țări. „VOSSICN­E ZEITU­G” despre împăcarea româno-ma­ — Prin fir telegrafic — Berlin, 22 Octombrie. Corespondentul din București al ziarului „Vossisch­e Zeitungí" ,telegrafiază numitului ziar ur­mătoarele cu­ privire la chesti­unea împăcărei române-maghi­­are: „Cercurile politice conducătoa­re din România urmăresc cu deosebită atențiune mersul tra­tativelor de împăcare dintre un­guri și românii din Ungaria. Aceste cercuri politice sunt informate că primul-ministru Khuen Hédervary și contele Tisza, care conduc din partea maghiarilor tratativele d­e îm­­păcare, au aderat în principiu la condițiunile puse de comite­tul național român.­­ Acest program cuprinde o se­rie de concesiuni ce urmează a li se face românilor. Această posibilitate de a se rezolva conflictul româno-m­a­­ghiar a produs o bucurie since­ră în cercurile politice din Bu­curești căci va ușura politica­ externă a României. Intr'ade­­văr, statul român este pentru întreținerea bunelor relațiuni cu Ungaria, dar nu înțelege să întrețină aceste legături de­cât în cazul când românii din Un­garia nu vor mai fi asupriți. Dacă împăcarea româno ma­­ghiară se va realiza, amicii Rusiei din România vor pierde terenul“.­ghiară MUTĂRI în corpul sanitar al armatei Medici. — Căpitanii : Vereanu I., de la spitalul militar „Regina Elisabeta“ în reg. Cantenar 12; Gafencu Mihail, din reg. 3 art. ln Gorj 18; Manea I. de la spitalul militar „Regina Elisabeta“ în reg. 2 art.; Saidae Ioan, din reg. 2 art. la spitalul militar „Regina Eli­sabeta“ și Voila Em., din 4 vânători în 1 artilerie. Locotenenții : Constantinescu M., din 9 roșiori, în 3 art.; Constantinescu C. Stelian, de la pulberăria Dudești, în reg. 1 roșiori și Nicoleanu I. Constan­tin, din reg. 1 roșiori la pulberăria Dudești. Veterinari. — Căpitanii : Zamfirescu I., de la școala militară de infanterie la spitalul militar; Priboianu N., de la spitalul militar de cai, la școala mili­tară de infanterie și veterinarul sub­locotenent Pavloșevici Traian, din 9 călărași la depozitul de remonta Cis­­îăii. Farmaciști. — Căpitanii : Rădulescu Gh., de la spitalul militar al corpului 5 la spitalul militar al div. 3-a și Io­­nescu M. D. de la spitalul militar al div. 3-a la infirmeria de ochi Teiș. „UNIVERSUL LITERAR“ care va apare mâine, Duminică, pe lângă o frumoasă ilustrație in pag. 1 reprezentând: Drama pasională de la berăria Darien din Capitală, cuprinde și o ma­terie interesantă și variată, ca: ,,Notele săptămâne,Un jubi­leu, artistic, de A. A. D., File gă­site într’un sertar de Radu Stân­că; Fluturele ce bătea din picior, de Rudyard Kipling; Ion Roa­tă și Vodă-Gușa, de Ion Creangă, la „Viața'n glumă"1; Fenomenul de Costache domici; Din poete­sa Sapho de A. Vântul; Diapa­zonul d. G. Tărăbuță; Enigmele fili omenești (Flagelanții din toate timpurile) de C. Scurtu; V. doctor C. Stoicescu (portret); li­na Marietta Ionașcu (portret); Poesiî de Al. St. Vernescu; Ni­­colae Mocanu, cugetări, prover­be, jocuri, etc. precum și conti­nuarea interesantului roman: Ilustrul Mateiă, de Rovetta. .,Universul literar“ se vinde cu 3 bani in toată țara. Pestu­l Hâi*șu va lipsii de vapoare pentru călători Hârșova, 20 Oct. Vapoarele de pasageri cari trec de la deal spre vale urmea­­ză a nu acosta în portul nostru, în dauna călătorilor cari vor să debarce­ in Hârșova. Acest fapt constitue un foarte mare neajuns atât pentru hâr­­șoveni­­ cât și­­ pentru locuitorii din întreaga plasă, cari în lip­sa unei linii ferate, vin1 ziln­ic să se îmbarce pe vapoarele de pasageri, fie să se ducă la Brăi­la sau Galați, fie spre a merge la Cernavoda-Constanța, orașe­le cele mai fregventate din acest ținut. Călătorii pentru Cernavo­­dă-Constanța au vapor în fieca­re seară la orele 9 jum., dar ei riscă a nu se mai putea îna­poia la Galați, unde acostează vaporul — alt port de­cât acela pentru care aveau destinație — iar călătorii pentru Brăila, cari ajungeau cu vaporul în 3 ore, sunt acum nevoiți să plece cu barca la Piua-Petri, apoi cu trăsura la gara Țăndărei, (20 kilometri depărtare de la Piua- Petri), și de acolo cu trenul la Brăila sau Galați. Izolați cu desăvârșire in tim­pul ernei, când nu există nici un mijloc de comunicație,Ț­âr­­șovenii sunt izolați de celelalte orașe și acum, când navigațiu­­nea nu s’a închis încă. In fața acestei stări de lu­­cru­ri, mai mulți comercianți­­ și cetățeni au hotărât să se adrese­ze direcțiunei generale a navi­­gațiunei fluviale române, cu ru­găminte de a destina un vapor românesc care să facă cursa ziua—iar iu noaptea, ca până acum,— între Cernavoda-Hâr­­șova-Brăila. In acest sens, direcțiunea a mai fost rugată și de primăria orașului Hârșova, care încă de mult, și chiar atunci când cursele vapoarelor de pasageri se făceau în mod normal,­ a sim­țit nevoia de a se face o cursă de pasageri ziua, cu un vapor românesc. Dacă direcțiunea va ține sea­mă și va da curs acestei pro­puneri ar aduce un real folos atât portului cât și locuitorilor de la țară cari vin în acest port și pierd zile întregi așteptând pe malul Dunărei acostarea vre­unui vapor de pasageri. C­oresp. mpATaröm SEHR­­A INGRERA­REA DE LA BEL­­GRAD Viena. 22. — Telegramă din Belgrad. Cu privire la încău­­rarea dintre deputații Dragotici și Agat­onicî se comunică astăz­­i ca cel d’intâî a provocat la duel cu pistolul pe acesta din urmă. Agatonicî a refuzat să se bată. TURCIA PRESA ENGLEZA RASPAN­­DIND ȘTIRI TENDENȚIOASE DESPRE TURCIA Londra. 22. — Ziarul „Dai­ly Chronicle“ scrie că trupele turcești s’au dedat la cruzimi față de populația creștină din Macedonia. Astfel la Monastir ar fi fost arestat­ și maltratați de trupele turcești mai mulți preoți greci precum și alți frun­tași. Această știre însă pare a face parte din mulțimea de știri tendențioase pe care le răspân­dește presa engleză despre Tur­cia.­­ Cauza acestei răceli a englezi­lor față de Turcia este că acea­sta din urmă a început să se le­pede în toate privințele, atât e­­conomice cât și culturale, de Anglia și s’a apropiat de Aus­tria și Germania.­ U £~~~

Next