Universul, noiembrie 1910 (Anul 28, nr. 300-329)

1910-11-25 / nr. 324

4M­EX­XXVIII— No. 324-JOUI 25 NOFT­BRIE 1910 Fokdator: LUIGI CAZZAVILLAN I IÍSI JL 5 bani In România —10 bani in streinătate CELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA II, Strada Brezoianu 11, București CAMPANIA ELECTORALA Si­ ANGLIA PALATUL PARLAMENTULUI ENGLEZ Balfour fost prim-ministru Austsn Chamberlain Llord George fost ministru al Coloniilor actualul ministru de fi­nanțe Asquit actualul prim-ministru Calendar pe anul 1910 Ortodox Mercur!. 24 Noembrie.—Sf. Clement Papa Romei și Petru al OHenta­­niei. Catolic Mercur!.­ 7 Decembrie. — Ambrosie. Râs. soarelui 7.38 Au. soarelui 4.35. "imilEsm“ are următorele linii telefonice: Administrația Redacția . « Străinătatea . 6 . 12 . 20 București, 24 Noembrie. Muzeul Neamului Ne-a fost, dat­ori să fim de fată la o serbare culturală de mare însemnătate, deschiderea mu­zeului iconografic și de obiecte bisericești, întocmit de adminis­trația Casei Bisericei, întocmirea acestui muzeu­ me­nit, să sporească necontenit, e un pas hotărâtor în mișcarea tânără încă, pentru desvoltarea artei­­ naționale. Adunând la un loc, din diferitele unghiuri ale țării, tot­ ce e vrednic de păstrat din vechea artă românească, ad­ministrația Casei Bisericei des­chide artiștilor noștri un câmp întins de­ studii rodnice, din care vor strânge sămânța pentru re­colte bogate și strălucite. Mic încă, dar plin de lucruri foarte prețioase, muzeul acesta e un adaos însemnat la capita­lul național, pentru agonisirea căruia se cuvine toată lauda ce­lor ce l’au adunat: d-lui minis­tru al instrucțiunei și cultelor, d-lul administrator al Casei Bi­sericei, membrilor comisiunei monumentelor istorice, arh­itec­­tilor și artiștilor cari au conlu­crat, precum și ierarhilor Bise­­rice­i naționale cari au îngăduit să se culeagă de prin biserici și mănăstiri. Privind cu adâncă mulțumire la ceea ce s’a săvârșit, se cuvine însă a ne gândi mai ales în ase­­mennea clipe, la ceea ce trebuie să mai facem. D. ministru Haret, vorbind despre descoperirile arheologice del­a Adam-Clissi și Turnu-Seve­­rin, a spus cu drept cuvânt că suntem unia din țările cele mai bogate în rămășiți istorice; cu toate acestea, puțin s’a lucrat până acum pentru scoaterea lor la iveală și pentru studiarea lor. Mult frământatul trecut al neamului nostru, întunecat încă în atâtea puncte, s’ar lumina desigur dacă am desgropa bogă­țiile arheologice ce zac ascunse în țărână și le-am pune la înde­mâna învățaților spre a le cer­ceta și a le găsi tâlcul. Țările înaintate în culturi au muncit mult pe calea aceasta și lucrea­ză­­ necontenit, și multe taine ale trecutului au fost desvăluite ast­fel, și multe lucruri neînțelese au fost pricepute. , Ca să-ți dai seamă de prezent și să pregătești viitorul, trebue neapărat să cunoști trecutul, să-l cunoști cât mai bine și mai întreg, căci altfel nu vei pricepe rostul lucrurilor și al mersului lor. Cercetările și studiile pe tărî­­mul acesta au o deosebită însem­nătate mai ales pentru neamul nostru, care nu o singură dată a fost oprit în mersul lui și de multe ori și-a perdut cărarea. E deci o mare datorie pentru noi să muncim vîrtos în direc­țiunea aceasta, mai întâi pentru a noastră luminare și apoi spre a aduce și partea noastră la spo­rirea culturei­ generale a ome­nirii ; căci ceea ce­ a înrîurit a­­supra mersului neamului nos­tru, a trebuit­ să înrîurească lu­trim fel sau în altul și asupra altor neamuri. Astăzi, când avem oameni pri­cepuți și se formează mereu, putem să ne îndeplinim datoria. Statul va trebui să dea mijloa­cele necesare și­ să sperăm că le va da în curând. Se va dura atunci un mare muzeu al neamului, în care se vor aduna rămășițele cele pline de înțeles ale trecutului nostru, pe cari țarina se ține azi mute. ST ITDIOTREINATATE — Ziarele cehe anunță că în împrejurimile de la Hohenau s’a format o nouă sectă. Membrii a­­cestei secte se abțin de la orice băuturi spirtoase precum și de la fumat, evită cu desăvârșire sexul feminin și consideră căsă­toria ca un păcat. Ei țin întru­niri în pădurile din apropiere. —­ Pentru statuia poetului ma­ghiar Mauriciü Jokay, s’au strâns până acum 97.271 coroane — Curtea cu jurați din Praga a condamnat la moarte pe func­ționarul particular Swoboda, pentru că a ucis pe gazda sa, fe­­meea Iosefina Tomann. — Curtea de apel di­n Mün­chen a condamnat la moarte pe hamalul Preisadier, care a asa­sinat și jefuit pe un țăran. IN­ CURIILE CLI­NURI Fălticeni.­­ Astăzi s’a ju­decat procesul lui Teodor D. Mi­­ron, di­n Dorna, care în noaptea de 25 Iulie 1910 a ucis cu cioma­gul pe Mihai Tabrea. Curtea a achitat pe inculpat. Apoi d. președinte al Cubiei, Grigorovici, a declarat sesiunea închisă. — Prin poștă — Sissoperim unui crim­inal Se știe că acum dinri ani a fost găsită asasinată și jefuită de avutul ei d-na, Olga Ene din Bacău, fără să se cunoască făptuitorii. Din cercetările făcute atunci de po­liția și parchetul respectiv, s-a sta­bilit că autorul asasinatului este un cunoscut spărgător, fost condamnat, anume Nicu Chiriac,­ zis­­ Kieu Gos­­îache Chiriac, zis Nicu Vasile Chi­­riac, zis Gh. Constantinescu,­ zis Con­stantin Constantinescu, zis Gheorghe George­scu, zis Gheorghe Dumitriu, zis Gheorghe Dumitrescu, zis Nicu Teleman, zis Teleman, zis loan Tele­­man, zis Nicu Suflea, zis, in fine, și Gheorghe Calavrezol. Acest individ, care se ascundea sub atâtea nume, a dispărut din țară după comiterea crimei. Din cercetări s-a stabilit că el se refugiase la Constantinopol. In urma intervenției făcute la Con­­stantinopol pentru găsirea crimina­lului, rezultatul a fost infructos.­­ După alte nouă in­formațiuni ce a­­vea, direcțiunea siguranței a inter­venit la Alexandria și Cairo (Egipt), dar tot fără rezultat. Tot interesându-se de criminal, direcțiunea siguranței află că Chiriac s’a reîntors la Constantinopol și din nou face demersuri pentru prinde­rea lui. Ele rămân insă zadarnice. Din unele indicii ce avea­ direcția poliției bănuind atunci că Nică Chi­­riac trebue să fie deținut în vre­o închisoare din Constantinopol, inter­vine da data aceasta, prin legațiunea noastră otomană din Capitala, să se facă cercetări și în acest sens la Constantinopol. Legațiunea a comunicat ministe­rului de interne că, in urma cerce­tărilor cae s’a făcut de­­ autoritățile otomane, numitul Nicu Costache Chiriac se găsește intr’adevăr ares­tat la Constantinopol, unde ’și face osânda de 10 ani la care este con­damnat pentru falsificare de m­oneie. "Imediat a fost încuno­tiințat des­pre aceasta de judecător de instruc­ție de pe lângă trib. Bacău, care a fost însărcinat cu instrucția afacerii­ din Bacău ————ras» -ung ip»rmnm..i.i COTĂ APE­LOR SOTULEI IN ROMANIA . Pe ziua de 23 Noembrie — Dunărea scade la T.-Severin, Calafat, Bechet și T.-Măgurele ; e staționată la Giurgiu și Călărași; în cele­lalte porturi crește. Apele au următoarele cote în centimetri, în raport cu etiagiul: T -Severin 486, Calafat 485, Be­chet 471, T.­Măgurele 411, Giurgiu 485, Oltenița 487, Călărași 428, Cernavoda 462, Gura­ Ialom­iței 469, Galați 373, Tulcea 232. CRONICA ECONOMICA O lege dată uitărel Legea din 16 Martie 1897 pentru înființarea socic­­lălei naționale de agricultură din România «omiliilor agricole și a imamplarett a făcut se­­diu, de o lege, care nu a fost încă pusă in aplicare, cu toate că a fost votată, sancționată și pro­mulgată de acum 14 ani, lege de însemnătate considerabilă, ce privește în­deaproape interesele și progresul celei mai importan­te ramuri de activitate economi­că a poporului nostru: agricul­tura. Este vorba de legea din 16 Martie 1897 pentru înființarea societăței naționale de agricul­tură din România și a comiții­­lor agricole. De o vreme încoace, agriculto­rii noștri se trudesc în toate chi­purile­ spre a găsi un mijloc mai nemerit pentru apărarea intere­selor lor și pentru îndrumarea culturei pământului și a crește­rea vitelor pe căi nouî de prospe­ritate. In scopul acesta, au­ re­curs la Înființarea sindicatelor agricole, institutiuni admirabi­le, firește, cari ar fi putut, sa ia repede un mare avânt, dacă sfe­rele conducătoare s’ar­­ fi intere­sat ,și ele într’un oare­care măsu­ră, de soarta lor. Mai mult, în timpul din ur­mă în cercurile agricultorilor ș’a emis ideea de a se cere, în acelaș scop, înființarea camerelor agri­cole și nu mai departe de­cât in luna trecută eu m’am ocupat de această cestiune chiar în coloa­nele acestui ziar. Mi-am expri­mat atunci mirarea că oamenii noștri de Stat au arătat, intr’­o anumită direcțiune, o solicitudi­ne mai mare pentru comerț, in­dustrie și meserii decât, pentru agricultură. Și dăm ca dovadă de această solicitudine instituția camerelor de comerț, de indus­trie și de meserii, creiată de le­giuitor spre a se ocupa de inte­resele acestor ramuri ale mun­­cii naționale. Adăugam că s’a făcut, o mare nedreptate că nu­ s’au creiat asemenea instituțiuni și pentru interesele agriculturei. Dar iată că acum găsesc, spre marea mea bucurie, că toate a­­ceste aspirațiuni și revendicări de interes agricol au fost mai înainte legiferate. Ele se găsesc în legea din 16 Martie 1897 „pen­tru înființarea societăței națio­nale de agricultură din Româ­nia și a comisiilor agricole“, le­ge care — după câte știri­­— nu a fost abrogată, dar nici nu a­ fost încă pusă în aplicare. Și fiindcă , cestiunea este ex­trem de importantă vom­ repro­duce aci în întregime textul le­gei. Art. 1. — Se înființează cu re­ședința la București, societatea națională de­ agricultură din Ro­mânia. 2. Societatea națională de a­­gricultură din România se com­pune din 60 membri titulari aleși pe viață. Ea se împarte în secțiuni al căror număr va fi determinat prin regulament. 3. La fondare membrii se nu­mesc deadreptul de către mi­nistrul agriculturei, industriei, comerțului și domeniilor, luând și avizul consiliului de miniștri. In viitor, la caz de vacanță, în­locuirea se face prin alegere de către membrii titulari ai socie­tatei 4. Pe lângă membrii titulari, societatea națională de agricul­tură are și 120 membri cores­pondenți, cari vor fi aleși de că­tre membrii titulari, după cons­tituirea societății. 5. Membrii titulari, precum și membrii corespondenți, se aleg dintre românii cari se îndeletni­cesc cu diferite ramuri ale a­­griculturei sau cu științele apli­cate la agricultură. 6. In afară de membrii titulari și de membrii corespondenți na­ționali, se aleg de către societatea națională de agricultură 40 de membri onorifici și 80 de mem­bri corespondenți streini. 7. Atribuțiunile membrilor so­cietatei naționale de agricultură, atât naționali cât și streini, se determinează prin regulamentul legei de față. 8. Societatea națională de agri­cultură din România alege din sânul său, și pe termen de 3 ani, biuroul compus dintr-un preșe­dinte, 2 vice-președinți, 2 secre­tari și un secretar general. Secțiunile societăței aleg pe 3 ani biurourile lor, compuse dintr’un președinte, un vice pre­ședinte și un secretar’. Membrii biuroului sunt­ neli­­gibili. 9. Societatea națională de a­­gricultură este alipită pe lângă ministerul agriculturei indus­triei, comerțului și domeniilor. 1 e., i---.1--etc.lT.111T 1YI­­>TCV(50« Hi. cel puțin suma de 100.000 Iei pentru trebuințele societăței. 10. Ca organ al intereselor a­­gricole ale țarei Societatea­­ na­țională de agricultură se va în­deletnici cu toate cestiunile pri­vitoare la desvoltarea și încura­jarea agriculturei naționale și industriei agricole. Ca organ oficial, Societatea națională de agricultură va fi consultată de diferite autorități în­ special de ministerul agricul­turei și domeniilor, asupra tutu­ror legilor și regulamentelor privitoare la agricultură; va fi însărcinată cu facerea de anche­te agricole, de inspecțiuni și stu­dii speciale, referitoare la­ dife­rite vămuiri ale agriculturii, cu organizarea de expozițiuni și concursuri agricole și alte lu­crări privitoare la agricultură. 11. Toate lucrările societăței naționale de agricultură vor fi înserate în Analele societăței. 12. Se înființează în fiecare ju­deț un comitiu agricol, compus din persoane cari se ocupă cu agricultura sau­ cu vre-o indus­trie­ agricolă. Numărul membrilor comițiu­­lui este nedeterminat. 13. Comițiile agricole sunt aso­­ciațiuni­ al căror scop este, de a se ocupa numai cu interesele, cu desvoltarea, cu încurajarea agriculturei în cuprinsul jude­țelor respective. 11. Fiecare comițiu își alege un biutou, compus dintr-un preșe­dinte, 2 vice­președinți, 2 secre­tari și un casier. Membrii biuroului se aleg pentru trei ani; ei pot fi realeși 15. Veniturile comisiilor agri­cole se compun din cot­saț­iuni­­le membrilor, din alocuțiunile ce li se fac de către guvern, cel puțin în sumă de 5000 lei pe an de fiecare județ, de către consi­liile județene și comunale și din donaț­iunile particularilor. 16. Budgetele comisiilor agri­cole se vor supune la aprobarea ministerului agriculturei indus­triei, comerțului și domeniilor. 17. Fondurile ca și veniturile, atât ale societăței naționale cât și ale comițiilor agricole, nu se pot întrebuința, de­cât pentru desvoltarea și încurajarea agri­culturei și industriilor agricole. In nici un caz aceste fonduri nu se pot întrebuința ln plăți de lofuri și diurne pentru membrii acestei societăți sau comiții. 18.­­ Societatea națională de a­­gricultură, precum și comițiile agricole, sunt persoane morale. 19. La începutul fiecărei sesi­uni legislative se vor distribui membrilor Parlamentului dările de seamă asupra activităței na­ționale de agricultură și a co­mițiilor agricole. 20. Un regulament, dat în for­ma regulamentelor de adminis­trație publică, va determina mo­­­dul de aplicare al legei de față. Acesta este în întregime textul legei în cestiune. Intr’însa se cuprind unele din cele mai im­portante deziderate ale agricul­torilor, deziderate cari dacă ar fi îndeplinite s’ar croi un drum no­u de propășire pentru agri­cultura țărei. Legiuitorul le-a avut în vedere. Rămâne ca cel puțin acum, du­pă 14 ani de la votarea ei —­ mai bine mai târziu decât nici­odată — legea să fie pusă în aplicare, căci după­ câte știri ea — repet lucrul acesta — ea nu a fost a­­brogată. Și acum este momentul să-mi permit a atrage d-lul ministru al agriculturei o serioasă aten­țiune asupra cestiune! Am ur­mărit pas cu pas marea activita­te ce d-sa desfășura pentru pros­peritatea agriculturei. Stăruind a se pune în aplicare și legea de mai sus, își va creia Încă un tit­lul la recunoștința țăre! Aplicarea legei reclamă un sa­crificiu din partea Statului de aproape 200.000 lei anual. Nu cred insă că acest sacrificiu ar putea să fie un obstacol la reali­zarea ideei. După uzina agricul­turei, Statul încasează venituri considerabile, așa că s’ar putea foarte bine să se facă­ acest sa­crificiu, care va contribui cu mult la progresul acestei ramuri de activitate. Să nu uităm, apoi, că pentru agricultură s’au făcut până a­­cum cu mult mai puține jertfe decât pentru celelalte ramuri a­­le muncei naționale, deși după urma eî trăește majoritatea po­­pulațiunei noastre. Gh. Ghristodorescu D-șoara Gella Delavrancea in München München, 21 Nov. D-șoara Delavrancea, geniul musical care a pus în uimire pe toți criticii specialiști germani, a debutat și in orașul muzicei și al artelor. Münchenul a fă­cut artistei române o frumoasă primire. Sala hotelului Bayeris­­cherdoff unde s’a produs d-șoara Delavrancea, era­ arhi­ptină. Sunt atât de multe concerte în München, in timpul acesta—cel puțin 10 pe zi afară de tea­tre și alte spectacole — în­cât lumea nu știe unde să se mai ducă și cei mai mulți concer­tanți — mai ales debutanții — sunt de obiceiu condamnați să se producă în fața băncilor goa­le, î și cum ar fi putut fi altfel, când artista română a dat do­vezile unui talent atât de remar­cabil. Am văzut multe persoane în­semnate la concert atât germani cât și români, și am rămas cu convingerea că la un al doilea concert, compatrioata noastră va repurta un succes și mai stră­lucit. La plecare, românii din Mün­chen au manifestat la gară ofe­rind buchete frumoase atât d-șoarei Delavrancea cât și d-șoarei Caragiale care o înso­țea. R-șoara Re­avra­ncea La d-șoara Delavrancea a fost altfel: lume multă, entusiasma­­tă. ALE8ERÍLE fflí ANGLIA (Prin fir telegrafic) Londra, 23. — Au fost aleși ■ până acum: liberali 87; unio­nisti 115; travailiști 14; redmon­­diști 16. Liberalii câștigă 6 man­date, iar unioniștii 11. Printre realeși sunt: travailistul Snow­den, unionistul Smith, vice-pre­­ședintel și camerei,­­comunelor Em­­moth și tri­vailistul Mac­Donald. Londra, 23.—Până acum sunt cunoscute­ rezultatele a o treime din numărul total al circum­scripțiilor electorale. S’au ales 117 guvernamentali și 115 opo­­ziționiști (unioniști). Londra, 23. — Până acum li­beralii au­ o majoritate de nu­mai 3 voturi. Ziarele liberale spun că gu­vernul va avea majoritatea în noul parlament, dar această majoritate va fi foarte mică. Guvernul se așteaptă să piardă vre­o 10—15 scaune din câte a avut. Londră, 23. — Presa liberală recunoaște că guvernul va eși slăbit din alegeri și că­ va fi ne­voit să renunțe la reformele ra­dicale proiectate. Pe de altă par­te, ziarele conservatoare scriu că partidul lorzilor va veni în curând la putere: încă 6 luni de luptă, scriu ziarele unioniste, Ș­i partidul nostru își va fi nete­zit drumul ca să vie la putere. Alegerile acestea au arătat că poporului i s'a urât cu regimul liberal și tendințele lor radicale, și dorește un guvern conservator. Londra. 23, — Primul-minis­­tru Asquith a ținut ori un dis­curs declarând că principalul punct din programul partidului liberal este desființarea dreptu­lui de veto al lorzilor. Liberalii vor introducerea unui sistem­­electoral pe baze largi liberale și democratice. Nenorocirea mortală din stația DOROBANȚII — Prin fir telegrafic — Constanța, 23 Noembrie. Azi dimineață, la orele 1U și 40, frânarul Ru­su Simion, de la trenul 715, din partida Bucu­rești, ce staționa în stația Doro­banții în așteptarea trenului 682 întârziat, în momentul intrărei trenului 6821 a fost victima unui accident mortal. La 100 metri depărtare de sta­ție, a fost apucat de botul mași­­nei și târât vre-o 200 metri. Observându-se și dându-se i­­medi­at alarma, mașina a fost oprită, iar nenorocitul a fost scos mort de sub roate, având craniul, picioarele și spinarea sfărâmate. CORPURILE :­ LEGIUITOARE CAMERA Ședința de la 23 Noembrie HUO ședința se deschide la orele 7 și 35 minute. Prezidează d. Ferech­ide. Pe banca ministerială d-nnî . I. Bratianu, T. Stelian, Or­­leanu, A. Djuvara și V. G. Mor­­țu­n. D. Fleva cere să i se comunice actele privitoare la pavarea cu asfalt, a stradelor Capitalei și din Constanța cât și o listă privitoa­re la imobilele închiriate de di­recția căilor ferate, numele pro­prietarilor acelor imobile și va­loarea chiriilor ce se plătesc. DISCUȚIA LA MESAJ Cuvântarea d-lui B. Păltineanu D.Barbu Păltineanu î­și conti­nuă discursul început eri. D-sa spune că dacă a vorbit despre d. Carp, n’a făcut-o spre a face portretul d-lui Carp, nici spre a pune în evidență certu­rile opoziției, ci spre a trage con­­cluziunea că guvernul dela 1888 a fost un guvern personal. Nu voi tăgădui că bine s’a făcut aducân­du-se acest guvern perso­nal, spune d. Păltineanu, dar fiu să relevez că acest guvern, care era transitoriu, a depășit mandatul său, a abuzat de el voind să-și facă un partid prin mijlocul guvernului. Dar aceas­tă faptă de a voi să creeze un partid aparte, deosebit de cele­lalte, faptă caracterizată prin însăși declarația de atunci a d-lui Carp, că urmărește o în­mormântare de clasa I-a a lui Lascar Catargiu, este o enormă greșeală, care trebue atribuită pe deaîntregul instigatorului ei. In rezumat, d. Carp a început prin a fi un fel de om în afară de partid. De la 1888—1899 a do­rit să aibă un partid aparte, iar de la 1899 a căutat să fuzioneze cu vechiul partid conservator și astfel a dat spectacolul unei e­­voluțiuni pe dos, adică la tine­rețe fără partid, apoi la vârsta de mijloc dorind un partid se­parat și la sfârșitul vieței invocând dreptul istoric al par­tidului conservator. Oratorul spune că după ce la cunoscut de aproape pe Lascar Catargiu și-a putut da seama că trebue să fie preventiv față de d. Carp care a spus că vrea să înmor­mânteze pe fostul șef al partidu­lui conservator, D. Filipescu: Când a spus a­­ceasta ? D. Păltineanu: S’a repetat a­­cest lucru de o mie de ori până acum și d. Carp nu l’a tăgăduit. D. Filipescu cunoaște mai bine ca mine istoria partidului con­servator, și ar putea să-și rea­mintească. Oratorul continuând a face is­toricul celor petrecute în parti­dul conservator, arată cum după prima fuziune cu junimiștii, a­­mb­ii s’au împărțit, rămânând unii cu d. Carp, alții cu d. Can­­tacuzino. Ajungând la ultimul guvern conservator de sub șefia d-lui Cantacuzino spune că el a trebuit să cadă din cauza revo­luției din 1907. Dar cine a aprins această revoluție? Cine a pus primul chibrit ? Va rămâne totdeauna un mister de ce țăra­nii de la Botoșani au început răscoala, căci ceea ce a urmat a fost o consecință. Oratorul reamintind cele pe­trecute la 1907, relevează apoi gestul făcut de d. Take Ionescu, cari având alături pe d. I. Laho­­vari a hotărît retragerea parti­dului conservator, pentru ca re­voluția îm­­potriva marier pro­prietăți să nu fie înăbușită toc­mai de un guvern de mari pro­prietari. D-sa laudă atitudinea d-lui Take Ionescu, care s’a fă­cut raportorul legilor liberale la 1907, pentru ca liniștea să se res­tabilească. mai curând, îl mai laudă fiiindcă, fără nici un inte­res, fără nici un cartel, n’a ezi­tat nici o clipă ca să împiedice mișcarea proprietarilor ce se încerca și a dat în acelaș timp concursul său necondiționat pentru realizarea promisiunilor ulti­mamf­estul resell. O admirație unanimă s’a ma­nifestat de atunci pentru d. Ta­ke Ionescu, iar în opinia pu­blică s’a produs această credin­ță că Take Ionescu este un om care are dela providență com­plexul de însușiri spre a fi fo­lositor țârei, spre a conduce des­tinele ei înăuntrul partidului conservator. Lascar Catargiu, l’a conside­rat­ pe Take Ionescu ca pe un co­pil al sau sufletesc. Oratorul contestă că d. Take­ Ionescu ar fi împedicat fuzio­­­narea sinceră a partidului con­servator. Nici odată n’a jucat d. Take Ionescu acest rol. D-sa a­­rată cum la 1899, când s’a pro­clamat șef al partidului conser­vator d. Cantacuzino, în acea zi d. Take Ionescu i-a spus : „As­tăzi ți’a omorât partidul con­servator pentru 10 ani, căci tre­buia ales șef cl Carp, pentru ca să înceteze odată luptele din partid.” D. Păltineanu spune că d-sa este un entusiast și din acest punct de vedere poate că nu seamănă cu d. Take Ionescu« Un fruntaș, membru al parti­dului liberal, i-a spus chiar că foarte bine a făcut că a părăsit partidul liberal pentru că în a­­cest partid nu-i nevoe de entu­­siaști. D-niu Morțun și Diamandi. Cine e acela? D. Păltineanu. Un om care merită stima tuturor. Oratorul continuând istori­cul celor petrecute în par­tidul conservator, arată cum la 1908, s’a dus la d. Carp și l’a rugat să nu facă ruptura, pentru că va urma o nenorocire pentru partid, cum d. Carp l a respins, spunându-i aproape : „pleacă de aici!”. In­să, când toată lumea era dispu­să să dea tot concursul d-lui Carp, d-sa a provocat ruptura. O bucată de vreme de Carp a­­­voit să-l înmormânteze pe Las­­­­car Catargiu și la 1908 a vroit să-l înmormânteze pe Take Io­­nescu. Atunci, față de această atitudine a d-lui Carp, s’au strâns cu toții și din partid.,și din afară de partid în jurul d-lui Take Ionescu, și s’a creat acea atmosferă, pe care unii o pot numi „takism” sau ori­cum­ alt­fel, dar care este în realitate speranța înt­r’o zi mai bună, care va veni când se va încre­dința guvernul d-lui Take Iones­cu. D. Petre Carp a spus o dată că politica nu este ceva intelec­tual, ci ceva pasional. Dar toc­mai d. Carp n’a priceput nici o dată partea pasională a politice! Primul act cu cano­n. Carp și-a inaugurat venirea în capul parti­dului conservator unit a fost inaugurarea statuei lui Lascar Catargiu. Atunci d. Carp a ți­nut un discurs, cu care ocazie au tras bobârnace lui Lascar Ca­targiu, d-lor G. Cantacuzino Filipescu ș­i Take Ionescu. Eî bine ce încredere poate inspira un om care debutează astfel și ce ex­plicație poate a­vea purtarea d­-lui Cai­p ? Invidie ? Răutate ? Sunt fapte cari dovedesc că d. Carp nu-i am rău. Dovadă că atunci când d. Filipescu a inter­pelat pe d. Brătianu privitor la o mișcare anarhică de la căile ferate , d. Brătianu a răspuns cu un discurs pe care l’a ținut d. Carp fiind tot ca răspuns la o interpelare a d-lui Filipes­cu. Atunci d. Carp s’a apropiat de banca ministerială și, încru­­cișându-și mâinile și-a ascultat propriul său discurs, spunând primului-ministru: „Citește, că e frumos!“ Iar d. Brătianu a ci­tit tot, așa­ încât d. Filipescu a avut ca răspuns un discurs al d-lui Carp. D. Carp părea foarte mulțu­mit. Ce o fi spus d. Filipescu, nu se știe. (Râsete). D. Carp nu ține socoteală și nu vrea să știe nici de Parla­ment, nici de partid. D-sa nu vrea să țină seama de nimic care poate să-î împiedice acțiu­nea singulară. D. Carp a voit să fie autocrat în țara noastră, menținând totuși Parlamentul. De aci și ideile d-lui Carp: Re­gele și Dorobanțul. Dați-mi gu­vernul și­ mî fac Parlament. Toți sunt niște proști!... Voci, Gugumani! (ilaritate). D. Frumușanu: Gugumanul nu’î un prost! I­. Delavrancea: Cu ce ocazie a spus d. Carp vorba aceasta? D-voastră confundați glumele unui om cu discuția serioasă. D. Păltineanu: Nu trebue să ne oprim asupra unui cuvânt; dar D. Barbu P­ăltineanu 61) Cele tom mume ~ MAH'S ROMAN PASIONAL - de EMIL KZCMEEOUMG PARTEA A TREIA IX Liberă Ea vru să povestească lui Morlot ceea ce i se întâmplase. — îmi vei spune mai târziu­, îi zise agentul. Acum mă duc să văd casa unde am fost închi­să. Casa nu era departe de aceea a țăranului care primise pe Ga­briella. Morlot descoperi ușor urmele mai multor pași lângă poartă și în grădină. Apoi intră în ca­să și vizită toate odăile. —■ Au fugit tâlharii­ își zise el. S'au gândit că se va descojie­ri cuibul. N’au lăsat nimic, dar cine știe dacă proprietarul n’ar putea să mă pună pe urmele lor. Se duse să viziteze camera un­de fusese închisă Gabriella. — Este mai urât ,aici de­cât la Mazas, se gândi el. Mă mir cum biata fată n’a murit de frică. Era să iasă, când zări jos o bucățică de hârtie pe jumătate arsa. —­ Ce o fi asta! își zise Morlot, care eși iute afară ca să­ vadă dacă nu cumva e ceva scris pe hârtie. Era rămășița unui plic și a­­dresa dispăruse în mare parte. Nu se mai putea citi de­cât aceste: Domnului Jules Vi 18, Strada Saint Pans. Plicul purta timbrul biuroului de la Saint-Mandé cu data de la­­ 22 Aprilie. —O femee de­sigur a scris a­­dresa aceasta, se gândea Morlot, cu ochii ațintiți pe plic. Cui? negreșit amantului ei, cari nu poate fi de­cât unul din­­ tâlharii cari au răpit pe Gabriella. Pro­numele : „Jules.“ Bine! Numele? Se începe cu „Vi;“ vom vedea ce vine în urmă. Adresa? 18, str. Saint... Toți sfinții din calendar au câte­ o stradă in Paris. Greu­ voi putea nimeri. In sfârșit! Morlot băgă hârtia’ în buzu­nar și plecă. Pe drum, se opri la dintâia casă ce întâlni. Stăpânul casei era în grădi­nă. — Domnule, îl întrebă Morlot, mă iertați dacă vă supăr. N’ați putea să-mi spuneți a cui e casa’ aceasta. Și­ cu mâna îi arătă casa un­de­ Gabriella fusese închisă. — Ba da, domnule, pot să vă spun. Este a unui domn Joblot, tapițer, care șade în strada Bre­­tagne­­ însă nu­ știu­ numărul. Morlot , mulțumi și­ șî urmă drumul înainte. — Nu mi-am perdut ziua, zise dânsul Melaniei, când intră la țăran. Gabriella fiind mai bine, se întoarseră împreună la Paris.­­ Agentul și marchiza Moartea d-nei de Perny fu a­­nunțată de toate ziarele din Pa­ris. Morlot citi anunțul în „Con­stitutional“. Avisul mortuar se sfârșia cu aceste cuvinte : „Ceremonia funebră se va fa­ce mâine ; cortegiul va pleca de la casa d-nei de Perny, strada Laugier“. A doua zi, la zece dimineața, agentul poliției sosit în strada Laugier. — Va fi pentru mine o­ ocazia de a vedea pe d. Sost­ane de Perny și pe marchiza de Coulan­­ge,­­ se gândise e! In grădină e­­rau vre-o douăzeci de bărbați cari_ce_alienbau așteptând. Unul ședea rezemat d’un pom, singur, posomorât, perdut intr’o visare adâncă. Acesta era un do­liu. Morlot ghici îndată că trebuia să fie Sostliéne.­­ Ciudat lucru, își zise el, ui­­tându-se la d. de Perny: după privirea lui, s’ar putea prinde cineva că omul acesta a săvâr­șit o crimă. E îngrijat. T­ e frică. De ce ? Agentul, gânditor, se retrase într’un colț. Lângă el era un grup de servi­tor printre cari Finnin. — Cu puțin lucru e viața’, zi­cea bătrânul fecior al marchi­zului. Moartea vine când te aș­tepți mai puțin. —• In adevăr, răspunse slujni­ca, in ziua când a căzut pe fe­reastră, d-na de Perny era foar­te bine. — Când am venit să­ î aduc cei 20.000 de franci din partea mar­chizului, reluă Finnin am gă­­­sit-o foarte vesela. Morlot tresări auzind aceste cuvinte și privirea sa căuta pe Sostliéne. Dar mii mai găsi. Eșise din grădină. Când cortegiul porni spre bise­rică, Morlot, în loc de a-l urma, se duse să examineze locul unde căzuse d-na de Penny. — Fereastra nu e înaltă, își zise el. Bătrâna doamnă n’ar fi fost ucisă d­acă capul ei nu se­ lo­vea ele piatra aceea. Dar cum­ a putut să cadă? Oare cineva ar fi imp­ins-o ? Ea primise în ziua asta 20.000 de franci... D. de Per­­ny este foarte turburat... Oare? Morlot examina fereastra. — Ar trebui să fiu­ în casă, ca să mă pot asigura, își zise ei. De ce n’aș intra? Și, fără a se gândi mai mult, el intră, sui scara și pătrunse în camera d-nei de Perny. Marchiza de Coulange rămăsese in salon, bărbatul sau nu voise să o lase să meargă nici la bi­serică, nici la cimitir. Tocmai se îmbrăca pentru ca sa plece a­casă la dânsa. O dată îmbrăcată, marchiza își aduse aminte că mănușile ei au rămas în camera mamei sale. Deschise ușa și de pe un țipăt ză­rind pe Morlot, în picioare lângă f­ereastră. Agentul salută respectuos.­­—Ce căutați aici, domnule? întrebă d na de Coulange cu as­prime. — Mă iertați d-nă, mă uitam. — Vă uitați ? •— Da, doamnă, și cu mare bă­gare de seamă. — Pot să vă întreb... — La ce mă uitam ? întrerup­­se Morlot, da, doamnă marchiză, puteri. Dacă bine-voiți să vă a­­propiați, o să vă arăt. Marchiza se dete înapoi ca și cum i-ar fi fost frică. — Oh ! nu vă temeți, zise Mor­lot. —­ Dar nu vă cunosc. — O să vă spun îndată cine sunt, doamnă marchiză, am ve­nit aici ca să cercetez cum a pu­tut să cadă mama d-voastră. A­­cum am văzut și m’am convins. — Ce voiți să ziceți, domnule ‘ întrebă marchiza care se tulbu­rase auzind aceste cuvinte. — Știe tot, se gândi agentul. Doamnnă marchiză, zise el tare, voiesc să zic că e peste putință ca d-na de Penny să fi căzut cu capul înainte, încercându-se ar închide obloanele. Mai mult îngrijată de­cât mi­rată, marchiza se apropiase de fereastră. — Nu înțelegeți, doamnă, că după zisele d-nei de Penny, ferul s’a rupt când s’a aplecat pe el ca să închidă obloanele. In ca­zul acesta, ferul eșind din zid, ar fi lăsat urm­e de sus în jos. D’a­­­ceea zic că d-na de Perny n’a spus adevărul, și că mama d-tra a fost împinsă contra ferului de o altă persoană, cu care s’a luptat, după cum probează a­­ceste sgârieturi ce sunt pe scân­duri. •iVa nxmjb

Next