Universul, iunie 1911 (Anul 29, nr. 147-176)
1911-06-10 / nr. 156
mum & feochea pe care o va purta Efegina Auriei în ziua încoronare! Calendar pe anil 1911 9 loare.—Păr. Chiril Arch. Catolic .^® sâ» 22 soaii.—Octava Jóiéi Verái »aar’elai 4.32. Ap. soarelui 8.02. Ortodox UNIVERSUL are următorele linii telefonice Administrația ..... 662 Redacția ....... 121 88 Străinătatea ...... 2056 București, 9 iunie 1911. 1EFTE8L8 LA PEȘTELE! Prin natura lor filw.oîalit. zio» pro«minori,i Prin natura lor specială, zice A dr. Antipa în raportul d-sale, bălțile noastre au o producție ■variabilă, depinzând de nivelul la care ajung creșterile de primăvară ale Dunării. In anii de aecstă, producția e mică și peștele sa scumpește. Spre a înlătura acest neajuns trebuie o amenajare la bălților, care să permită alimentarea lor regulată și să asigure un nivel mai ridicat chiar în anii când creșterile Dunării nu ajung la înălțimea necesară. Pentru aceasta trebue înălțarea unora din maluri, săparea unor turle de alimentare adânci prevăzute cu stăvilare și o serie de alte lucrări. O altă cauză de scumpire este că, pe când consumațiunea a crescut, producțiunea generală a peștelui a scăzut. Suprafața bălților și eleștrelor din țară era înainte cu mult mai mare decât astăzi, și scade pe fiecare an, pe când înainte vreme mai pe toate moșiile din țară și în special din Moldova erau eleștae mari cari aprovizionați cu pește orașele de acolo, acum toate acele eleștae au secat și orașele se aprovizionează cu pește de Dunăre. Spre a spori producțiunea peștelui, d. dr. Antipa propune un șir de măsuri. Bălțile Statului arendate la particulari trebuiesc și ele luate în regie spre a putea fi ameliorate. In ce privește bălțile din lunca Dunării aparținând particularilor, Statul trebuie să le înlesnească acestora să execute lucrări de îmbunătățire, punându-le gratis la dispoziție cel puțin studiile și proiectele necesare. la bălțile unde împreună cu Statul sunt mai mulți proprietari, să se formeze sindicate pentru executarea lucrărilor și exploatarea în comun. Statul să ia măsuri spre a sprijini și desvolta cultura peștelui în eleștae, introducând cultura sistematică. Pentru aceasta Statul să dea exemplu, făcând pe moșiile sale câteva eleștae tip cari să servească proprietarilor de model, iar pe de altă parte să caute a forma un personal destoinic care să fie pus la dispoziția proprietarilor când vor avea nevoie. „Cu asemenea măsuri — zice id. dr. Antipa — putem fi siguri că in scurt timp vom desvolta din nou cultura peștilor în eleștec, căci se vor asigura proprietarilor venituri însemnate și vom mări astfel considerabil și producția țârei în pește. Astfel s'a procedat în toate țările din apus și rezultatele la care au ajuns au fost cu totul surprinzătoare. Și în Germania, Austria, Italia, Olanda, etc., a fost o epocă când se secase toate heleșteele pentru a se câștiga pământ de cultură, astăzi însă numărul elesmelor artificiale 1) Vezi „Universul“, de Marți, Iunie, crește pe fiecare zi și cultura crapului în ele a intrat în rotațiunea agricolă, căci orice teren poate fi inundat se acoperă cu apă și se face pe el piscicultură de crap alternând cu culturi agricole. Voi cita în aceasta privință Austria, care numai în ultimii 15—20 ani a dat o desvaltare atât de mare culture a crapului în eleștie încât azi a ajuns a face un export de crap foarte mare în Germania și a urma o politică foarte protecționistă față de celelalte țări exportatoare“. In ce privește terenurile băltoase din lunca Dunării ce urmează a fi uscate, trebuie veghiat ca nici una din bălțile mari permanente să nu se sece, iar pe de altă parte ca punerea în valoare a terenurilor să se facă după sistemul rotativ al culturilor alternante, pentru ca pe aceste terenuri culturile agricole să alterneze cu cultura peștelui. Prin acest sistem s’ar menține suprafețe întinse de apă, necesară păstrării umidității solului și atmosferei. Vom continua într’un alt număr. i) Uraganul din Brăila Brăila. 8.— Azi de la orele 3 d. a. s’a deslănțuit o puternică furtună asupra orașului nostru. Mulți arbori au fost desrădăcinați și numeroase garduri de la periferie au fost dărâmate. Pe Dunăre furtuna a făcut mari ravagii. Un grup compus din următoarele opt elevatoare a fost smuls din ancoră: „Jean Florak“, „Ana”, „Laura“, „Bulina“ și patru proprietate a d-lui Leo Brauer, acostate în dreptul b-dului Carol. Elevatoarele au fost târâte la vale, la voia întâmplărei și au fost trântite peste șaletul plutitor al clubului nautic „Istm“, făcându-i pagube de 2—3 mii lei. Două din elevatoarele d-lui Leo Brauer au suferit pagube de aproape 20.000 lei având distrusă toată instalația. Odată cu grupul elevatoarelor curentul a mai luat și șase remorchere ancorate și le-a dus la vale, rupându-le lanțurile ancorelor. Echipajele elevatoarelor și remorcherelor văzând pericolul au dat semnale din sirene cerând ajutor. Zgomotul infernal ce s’a născut a făcut ca toată populația din cartierele din apropierea Dunărei să alerge la mal, cu toată ploaia torențială ce cădea. Zeci de bărci au fost prinse de elevatoare și distruse. In oraș ploaia a inundat o mulțime de locuințe și pivnițe. Toate vasele avariate sunt asigurate. Sosind în ajutor mai multe remorchere și vasul de salvare „Mântuirea“, elevatoarele au fost luate și duse la locul lor de acostare. kabele wmm dina. Galați Galați, 8 Iunie. Astăzi pe la ora 1 d. a., un groaznic incendiu a isbucnit in podul marei proprietății a d-nei Verona Giuseppe ,unde e instalata o parte din arhiva direcțiunea, fluviale române. Clădirea care e situată In str. Portului, la distanță de câțiva metri de cheiul Dunărei, cuprinde: bursa, oficiul telegrafic, direcțiunea navigațiunei fluviale româna și casa de ferărie a d-lui George Panu. In scurt timp, focul a luat proporțiuni mari. Din pod, el s'a comunicat la etaj, unde erau instalate birourile navigației. Arhiva din pod și cablurile telefonice au fost complet distruse, așa că Galații a rămas fără legătură telefonică cu restul țarei. Mobilierul birourilor Navigației Fluviale, arhiva și dosarele lucrărilor curente au fost in majoritate distruse. Pompierii, pichietele militare, echipagiul vasului rus de războia „Donetz“ desfășură o mare activitate ,spre d. localiza focul. Casa cea mare de bani a direcției A. F. 11, 2 case ale casieriei centrale a acestei administrațiuni, lada de bani a casei de economie a societăței funcționarilor N. F. P. au fost coborâte din etaj și astfel salvate. Au mai fost salvate parte din actele direcțiunii navigației, mobilierul Bursei, al oficiului telefonic și al casei Panu, dar au suferit stricăciuni din cauza ploii torențiale, cu puternice manifestațiuni electrice,ce a început să cadă, chiar de la isbucnirea incendiului. Pentru operațiunile de stingere au fost aduse pompele cu aburi din docuri, cari pompează apa direct din Dunăre. Cauza incendiului nu s'a putut încă stabili. La podul birourilor direcției N. F. 11., unde se afla depusă arhiva și de unde a început focul, ușa era încuiată și în momentul acela nu se afla nimeni înăuntru. S'a emis ipoteza, că focul ar fi putut fi produs de o descărcare a electricității atmosferice, care să se fi transmis la clădire prin cablurile din pod. Pagubele sunt considerabile. Comercial, în general, va aveai mult de suferit până la restabilirea comunicațiunii telefonice.Din cauza ploii torențiale și a manifestațiunilor electrice, linia telegrafică a fost și ea deranjată de la 15 d. a. Galați, 8 Iunie. Incendiul a fost localizat la orele 5 jumătate. In etajul de sus se mai aflau biurourile direcțiunei docurilor Galați-Brăila, în etajul de jos casa de export Louis Dreyfus et ’Cune și debitul de tutun Stoenescu. Cu toate că flăcările nu au ajuns în etajul de jos, totuși din cauza măsurilor de localizare, s'au pricinuit și aici mari stricăciuni. Clădirea a fost in întregime prefăcută in cenușă. Au fost distruse de asemenea toate aparatele telefonice. * Când veți pleca în Roma spra a vizita expoziția, nu uitați a cumpăra Călăuza orașului Roma, apărută în editura Universului, a lucrare fnrte îngrijită și de mare folos,. SESISGI SOKAME SSonopolul asigurărilor. — Reforma electorală. — Congresul italienilor din străinătate Roma, 5 Iunie. Mare vâlvă în lumea politică și financiară a Italiei din cauza proectului de lege, depus de ministrul comercialui Nitti, prin care se introduce monopolul Statului iasupra asigurărilor pe viață. Prin acest proect se stabilește instituirea unei Casse a asigurărilor, pusă sub controlul Statului și ale cărei beneficii vor servi pentru crearea de pensiuni muncitorilor. Orice operații private de asigurări pe viața sunt interzise în țară, iar cetățenii cari vor încerca să sa asigure în străinătate vor fi dați în judecată și pedepsiți. Societațile ce funcționează detumente n’au nici un drept la despăgubiri de la Stat pentru această lichidare forțată. De asemeni persoanele ce au contracte de asigurări nu vor putea avea nici o pretenție de la guvern ci vor reclama drepturile lor de la societățile în lichidare. Precum se vede, pe cât de democratice sunt intențiile legiuitorului față de lucrători, pe atât de autoritară și de drastica e legea față de societățile de asigurare. De aci și agitația vie provocată de acestea din urma care acuză guvernul că prin acest monopol calcă principiile elementare ale dreptului, amenință cu procese și_ cu intervenția puterilor străine, căci cele mai multe din ele lucrează cu capital neitalian și în special cu capital austriac, francez și american. Este incontestabil că proectul ministrului Nitti e dăunător intereselor societăților de asigurare dar cu drept cuvânt propunătorul răspunde că preocuparea guvernului nu poate fi protejarea pe vecie a câtorva capitaliști, străini și aceștia, ci atunci când o lege e menita sa aducă folos unei clase mari și importante ca cea muncitorească Statul are dreptul și datoria să se organizeze cum crede mai bine. Și ministrul Nitti, care e un distins economist și financiar, neputând găsi în budgetul dinar resurse suficiente pentru pensiunile muncitorilor, sa gândit că atunci când Statul va manipula câteva sute de mieoane de depuneri ale claselor mai bine situate el a putea, din beneficiile câștigate, sa organizeze în chip sigur și eficace pensiunile muncitorești. Lu timpul, când spiritul de economie și prevedere se va lați in Italia tot mai mult, Statul va putea dispune de o rezerva de câteva miliarde al căror beneficiu însemnat în loc să intre în pmt srile câtorva bancheriman dela Paris sau New York, va seri să asigure o bătrânețe liniștita muncitorului italian. Chiar dacă la început Statul va câștiga puțin sau chiar va pierde, ministrul e sigur ca cu timpul Cassa asigurărilor va da excelente rezultate. Cum spuneam însă, societățile se agită și protestează. Avocații și jurisconsulții angajați ad-hoc invoaca toate argumentele liberismuli contra tendințelor monopoliste ale guvernului acuzat de colectivism și de socialism de stat. Cât privește sperietoarea cu intervenția guvernelor străine, nimeni nu o ia în serios. Un singur argument ce se aduce contra proectului de monopol, e mai important și merită să fie luat în considerație. Este anume constatarea că lumea nu se prea asigură din propria inițiativă și numai după stăruințele continue ale agenților de asigurare, care fiind interesați la câștig își depun tot zelul și talentul de a convinge publicul să se asigure. Oare agenții — funcționari, în îndeplinirea slujbei lor, vor ști să depună aceeași muncă? Va ști Statul, cu un cuvânt, să fie un bun negustor și să convingă lumea să-i cumpere marfa? Și este oare — mai adauga câte unui — demn pentru un Stat să se coboare la acele negustorești reclame pe care și le fac societățile de asigurare ? La toate acestea, ministrul de comerț al Italiei a răspuns că ideea de prevedere se întinde tot mai mult,, că Statul va ști să facă o propagangă serioasă și demnă pentru a arăta publicului că este în interesul sau să se asigure, că agenții-funcționari vor avea ca și până acum provizioane pentru munca lor; și că, în fine, dacă societățile nu ar câștiga mulți bani, ele nu s’ar agita atâta. Argumentele mir.Utruloî au convins Camera, care în opt din cele nouă birouri a ales delegați favorabili proectului. Totuși avocații și partizanii societăților nu s’au liniștit și continuă agitația lor, care în zilele din urmă a luat proporții, din cauză că societățile amenință că, dacă va trece legea, ele nu mai garantează menținerea angajamentelor contractate până acum. E ușor de închipuit ce teamă a cuprins pe cei câteva sute de mii de asigurați cari au depus până acum atâtea sume. Dar e probabil că societățile vor reveni la sentimente mai bune și-și vor da seama că nici această amenințare nu e serioasă. ” Ministerul Giolitti a mai prezintat zilele acestea o altă reformă democratică, a cărei importanță întrece cu mult pe aceaa a monopolului asigurărilor. Este reforma electorală cu lărgirea sufragiului. Deși nu se poate vorbi încă de sufragiul universal, totuși reforma electorală giolittiană e un mare pas spre acest deziderat al democrației italiene. După proectul d-lui Giolitti — care nu e decât vechiul proect al fostului primministru Luzzatti, modificat în sens mai democratic — orice cetățean având 30 ani împliniți are drept de vot. Sunt apoi și categorii de cetățeni de la 21 ani în sus (cari au făcut serviciul militar sau au o anumită cultură) de asemeni admiși la vot. In total, după noua lege, Italia va avea pentru parlament 7 milioane șapte sute de mii de alegători în loc de trei milioane jumătate câți sunt actualmente. Reforma mai prevede modul de votare și arată cum va fi noul buletin de vot. Acesta va cuprinde, tipărite, numele tuturor candidaților, așezați într-o ordine numerotată indicată de sorți. In dreptul fiecărui candidat e o rubrică albă pe care alegătorul va însemna eventual cuvântul ales cu o peseta ce i se dă de la biurou. In fine reforma mai prevede incompatibilitatea parlamentară și stabilește o leafă anuală de 6000 lire deputaților cari nu au nici un salariu de la Stat, provincie sau comună. De câteva zile se ține la Castel Sant’Angelo un congres al italienilor care trăesc afară din patrie, împrăștiați în diferitele colțuri ale lumei, unde cu munca și inteligența lor măresc bogățiile altor țări și fac cinste neamului lor. E foarte înduioșătoare și plină de învățăminte dragostea cu care Patria-mumă a primit pe acești fii răsleți. Cei mai de frunte oameni politici iau parte la lucrările congresului, la care au venit și consulii și delegații comerciali ai Italiei. Conducătorii Statului au ținut să audă în persoană care e situația materială, culturală și politică a italienilor din diferite țări ale Europei pe unde trăesc, care sunt nevoile și dorințele emigranților din depărtatele Americi și din Răsăritul Asiei și ce s’ar putea face spre a veni în ajutorul lor, — fără a se atinge susceptibilitatea guvernelor respective. E. Pn. 1 J SITUAȚIA m ALBAMIA Viena, 8.,Neue Freie Presse" are de la corespondentul său din Salonic știrea, că iradeaua de amnestie cuprinde și pe condamnații politici bulgari și pe capii mișcărei revoluționari din Kossovvo. Pentru marisori nu s’a dat până acum nici o grațiere. Ziarul mai spune că sultanul a făcut călătoria în Albania din propria-i inițiativă. Viena. 8. —• Tot după o știre sosită din Salonic în cercurile oficiale de acolo se spune că Torgut Shefket pașa, comandantul trupelor turcești în Albania, a prezintat un raport amănunțit sultanului, în care arată întreaga situație din«Albania, Torgut Sebesket pașa mai raportează, că Muntenegrul face adevărate pregătiri de războiu la graniță. Malisori î — mai spune raportul — nu sunt dispuși să depun armele și ei fiind urmăriți de trupe, se refugiază în Muntenegru. Torgut închee raportul său spunând că dacă va fi provocat mereu va ști să pună capăt acestor intențiuni ascunse ale Muntenegrului. PROCESUL EI La 11100 — ȘEDINȚA DE LA 8 LUME — Incident ridicat de episcopul NISon. — Apărarea, episcopului de Roman.— Se vorbește iar de d-nele Olimpia Vasilescu și Maria Constantinescu. — Chestia plagiatului. — Mitropolitul vrea să răspundă, dar i se refuză cuvântul. Eri dimineață au continuat mea, să contribuesc la izbăvirea vă rog cu respect să binevoiți desbaterile procesului de la Sinfid. Citindu-se sumarul ședinței precedente, I. P. S. S. Mitropolitul Primat a cerut să se schimbe modul cum au fost redata unele declarațiuni pa cari le-a făcut, deoarece așa cum au fost redactate s’ar putea înțelege greșit intențiunile I. P. S. Sale, care nu sunt deloc jignitoare pentru Sinod, a mă cita și pe mine ca martor în procasul de la Sf. Sinod. In orice caz, mă simt dator față de conștiința mea să vă fac cunoscut următoarele lucruri, despre cari sunt gata în orice moment, a mărturisi în fața oricărui tribunal și sub prestarea oricărui jurământ. „1. In fața mai multor persoane, într’una din zilele lunei Mai 1910, am auzit pe preotul Lungulescu din Craiova, povestindu-ne la masa restaurantului „Maiorul Mura“ că d-na Olimpia Vasilescu s’a lăudat către soția Sf. Sale că ar fi amanta Mitropolitului Primat; ba a adăogat că se mândrește cu aceasta, căci nu oricine se poate ține cu un Mitropolit. E de mirare, dacă o fi adevărat ceea ce am cetit prin gazete, că sub jurământ preotul Lungulescu n’ar fi mărturisit adevărul...De față la „Maiorul Mura”, pe când vorbea preotul Lungulescu, era și preotul Uie Dumitrescu din Craiova. ..2. Prin anul 1902, în timpul varei ducându-mă în vilegiatură la Călimânești și făcând dese plimbări la Brezoi, treceam de multe ori și pe la M-rea Cozia, unde mi se spusese de o pedagogă că locuește în timpul verei P. S. Episcop Athanasie al Râmnicului. Cu acel prilej am aflat de la antreprenorul lăptariei din Ostrov că Episcopul Athanasie trăește la Cozia cu o amantă a sa numită Olimpia. Acest zvon circula pe vremea aceea prin foarte multe părți,comentânduse și făcându-se haz, pe seama lui, chiar și de chelnerii hotelului Statului unde eu aveam locuința. 3) Văzând scena mai mul decât teatrală și nespus de caraghioasă ce s’a petrecut la Sa la Mitropolie cu prilejul ascultarea martorului Tudorică Ionescu sunt dator să vă aduc la cunoștință că ași putea dovedi oricând că Tudorică Ionescu nu numai n’a fost pus la cale de pr. Vasilescu ca să dea cunoscute declarație publicată în ..Apărarea Ortodoxiei“, dar că a făcut aceste declarații după ce mai multă vreme i-a scris fără să-l cunoască, rugându-l să-i dea întâlnire ori să-i publice declarațiile. „Adevărul acesta îl pot cunoaște și mărturisi fiindcă anul trecut am locuit în Ploești și am avut ocazie să cunosc de aproape lucrurile. „Aceste fiind adevărul, îl aduc la cunoștința P. S. Voastre rtficându-vă ca, dacă credeți de cuviință și de nevoi, să fiți citat și eu ca martor în proces. De altfel, lucrurile acestea le pot mărturisi nu numai sub jurământ în fața lui Dumnezeu, dar și în fața oamenilor, așa încât dacă nu sunt citat ca martor vă puteți servi de scrisoarea mea in fața Stului Sinod“. Pe autorul acestei scrisori eu l-am și propus ca martor în cererea mea dela 3 Iunie a. c. Dintr’o altă scrisoare ce mi-a fost trimisă citez următoarele rânduri scrise din R.Vâlcea la 30 Mai 1911: „Anul trecut au sosit cu poșta două sau trei scrisori cu adresa : Păr. Arhim. Pahomie Stoenescu, Arhim. de Scaun, pentru d-na Olimpia Vasilescu“ și cu titlu pe plic. Cabinetul Mitropolitului Primat, scrisul Primatului. Aceste scrisori au fost văzute în cancelaria S-tei Episcopii aduse fiind dela poștă de un d., arhivar C. Olănescu, care mi le-a arătat și mie făcând aluziuni glumețe. , „Aceasta troacă mearga, dar eu știu altceva mai grozav, știu lucruri confiate mie de cel mai bun amic al meu ,răposatul preot C. Vasilescu, fostul soț al d-nei Olimpia Vasilescu. „Eu eram pururea în casa lui și pe când era greu bolnav în pat, soția lui concepe,nu se știe cu cine, dar fapt, este, că la Govora Primarul se ducea foarte des, întovărășit de diac. Mărculescu; iată, el știe, să-l întrebi numai. „Pe când vorbeam cu Vasilescu și soția lui era dusă să nască copilul în București, el era foarte amărât și, după puțină ezitare, mi-a spus că copilul va fi cu părul roșu, semănând cu tatăl său care e un barbă roșie (Primatul). „In fine, copila născută a murit din cauza unui ulcer sifilitic. „In ultimele momente, când Vasilescu era pe moarte, mi-a declarat cu vocea stinsă: „Eu mor din pricina lui Barbăro Un incident înainte da a se da cuvântul P. S. Episcop al Romanului spre a-și continua apărarea, P. S. Episcop Nifon, al Dunărei de jos, a cerut cuvântul. P. S. S- a întrebat pe P. S. S. Episcopul de Roman, de ce dacă avea cunoștință despre toate faptele ce i le impută azi Mitropolitului Primat nu le-a dat la lumină înainte ca I. P. S. Atanasie Mironescu să fie ales Mitropolit Primat? De asemenea, a adăugat P. S. Episcop Nifon, adresăndu-se Primatului, de ce dacă I. P. S. S. știa că P. S. Episcop al Romanului n’ar fi român și că are în sarcina lui alte fapte, nu le-a adus la cunoștința Sinodului până acum? —• Știți bine, a adăugat P. S. Episcop Nifon, că pentru faptele ce le aduceți astăzi la lumină, canoanele prevăd caterisirea. Pentru ce nu le-ați făcut cunoscute până acum? Atât P. S. Episcop al Romanului cât și Mitropolitul Primat au spus că vor răspunde la aceasta în cursul apărărei. Apărarea P. S. Episcop al Romanului T. P. S. S. Mitropolitul Moldovei, președintele Sinodului, a dat apoi cuvântul P. S. Episcop al Romanului ca să-și continue apărarea. P. S. Episcop Gherasim, deși vădit obosit, își începe apărarea la orele 9 și jumătate. , I. P. S. Președinte. Cu multe scrisori ași putea răspunde și eu la scrisorile neconcludente pe care I. P. S. Atanasie Mironeșcu le-a citit în Sf. Sinod, crezând I. P. S. Sa că îmi vor fi spre îngrenare. Eu deocamdată încep a mă referi la scrisorile ce le-am prezentat Sfântului Sinod și, de va fi trebuință, mă vom referi și la altele. In ședința de la 20 Maiü, precum și în cea de la 3 Iunie 1911, am depus în fotografie două scrisori autografe ale I. P. S. Sale: una cu data din 3 August 1899 și alta cu data de 27 August acelaș an. In ele este vorba de o suferință a I. P. S. Sale care necesită medicamente interne și externe, suferință care-1 adusese până la punctul de descurajare. Ce suferință să fi fost aceea? O arată însuși I. P. S. Sa întrebuințând expresiunea „Brown“, ca medicament extern de care avea trebuință. M’am interesat și eu să mi se dea cuvenita deslegare a acestei enigme, deoarece cel ce era în stare a ne da cuvenitele lămuriri a fost propus de mine ca martor, dar nu mi s’a admis — și am aflat deslegarea enigmei. fiii sunt cel dintâitî care recunosc că asemenea lucruri nu sa pot desvălui în acest Sfânt corp judecătoresc fără a mă simți jignit cu cel dintâiu, căci lucrul este absolut scandalos. De aceea, dacă scrisorile în cestiune au făcut cuvenita dovadă fără a fi nevoe de alte explicațiuni, v-aș ruga să mă dispensați de a da cuvenitele lămuriri, pe care silit am fost să le iau de la medici specialiști, iar dacă Sf. Sinod poruncește să le dau va trebui să mă execut cu toată durerea de care sunt cuprins, pentru care la vremea trebuincioasă am făcut cuvenita rugăminte ca dureroasa criză bisericească să se rezolve cu cât mai puțin scandal, dar n’am fost ascultat. Pentru aceea eu am și zis că dacă Sf. Sinod ține cu orice preț ca eu să mă retrag din scaunul meu episcopal prin demisiune, spre a nu se mai da în vileag atâtea rușini, ci nu mă privesc, eu aș merge până la sacrificiul de a renunța— sub cunoscutele condițiuni,— la scaunul meu episcopal, căci mai presus de orice, mai presus chiar de viața mea, țin la liniștea, și cinstea Bisericei. Și mai ziceam că, pe baza acelor condițiuni, dictate de dreptatea omenească, eu, cu mulțumirea sufletească de a fi putut, cu toată nevredinicia Sf. noastre Biserici de erezie și imoralitatea concentrată în cea mai înaltă expresiune a Episcopatului nostru, mă voi retrage de bunăvoe cu nădejdea, că cei ce rămân vor trage învățături sănătoase din cele până acum petrecute și vor lupta să avem Biserica neprihănită și arhierei vrednici. Deci, întreb încă odată: Poruncește Sf. Sinod ca să dau cuvenitele explicațiuni asupra suferinței despre care este vorba în scrisorile din 1899 ale I. P. S. D. D. Athanasie Mironescu?Citește informațiunile culese de la medici specialiști cu privire la Brown și asupra cazurilor de întrebuințare ale acestui medicament specific în boale lumești). Intru susținerea arătărilor mele, pe cari cu durerea în suflet am fost silit să le fac, rog pe Sf. Sinod să binevoiască a chema ca medici experți pe oricine va voi. Din parte-mi propun pe d. medic specialist, profesor Petrini-Galațî și pe d. dr. Mendonidhe, ambii din București. Ce medicamente interne vor fi fost acelea de care I. P. S. Sa avea trebuință? Unul din martorii propuși de mine, dar recuzat, ar fi putut mărturisi sub jurământ că a fost „Santal- Midy“. In „Revista bisericească“ s’a scris că medicamentul Brown I. P. S. Sa T ar fi întrebuințat spre a se vindeca de o boală de ochi. Dar această afirmațiune o infirmă însuși I. P. S. Sa, prin următoarele cuvinte ce se citesc în epistola I. P. Sale din 3 August 1899: „Lucrez regulat în fiecare zi câte ceva la scrierile ce pregătesc pentru tipărire”. Și chiar atunci a și tipărit „Morala pentru copii“, pe care a plagiat-o. In aceeaș scrisoare a I P. S. Sale se mai spune: „Fratele Pimen a făcut era, Luni, escursiune la Stănișoara cu Vlădica Timuș“. I. P. S. S. Pimen Georgescu, Mitropolit al Moldovei și P. S. Gh. Timuș, episcop al Argeșului, doi dintre judecătorii procesului de față, ar putea mărturisi dacă I. P. S. Mitropolitul Primat D. D. Athanasie Mironescu era bolnav de ochi sau nu. Aceeaș mărturisire ar putea-o face și persoanele citate de I. P. S. Sa în epistolă de la 27 August 1899 și cari l’au însoțit în vizita canonică ce a făcut în Dolj și la sfințirea bisericei din Turburea (Gorj) care — după declarația martorului, preotul Uie Boșogă —s’a săvârșit în ziua de 19 Septembrie 1899, adică la 23 de zile după data epistolei din 27 Aug. 1899 prin care I. P. S. Sa cerea să i se repete medicamentele interne vreo 4 flacoane, iar externe—Brown—ce-i trebuiau, căci boala i se agravase, precum însuși mărturisește în acea epistolă. Medicii ne-ar putea da lămuriri asupra timpului trebuincios pentru vindecarea suferinței despre care este vorba în epistolele I. P. S. Sale, fie că boala se tratează sub priveghere medicală, fie că boala se tratează de însuși pacientul prin întrebuințare de medicamente indicate și cerute de el, mai ales în împrejurarea că pacientul, precum însuși mărturisește, era silit să plece de la Cozia la R.Vâlcea spre a participa la primirea congresului studenților universitari, apoi în Dolj in vizitatie canonică și în Gorj În sfințirea bisericei din Turburea. Deci imoralitatea și sacrilegiul sunt dovedite. Ce-î ca d-na Olimpia Vasilescu? P. S. Episcop continuă astfel: Preotul Niculescu a mărturisit că a auzit despre zvonul că d-na Olimpia Vasilescu s’a desbrăcat la Pitești de costumul său de soră de caritate și s’a îmbrăcat în costumul femeesc obicinuit la oraș, spre a se duce în străinătate cu T. P. S. Atanasie Mironescu, adăugând că nu s’ar putea dovedi acest lucru cu sine însuși, îmi sosesc din toate părțile scrisori și documente privitoare la acest nenorocit caz. Așa, d. I. Băjescu Oardă, student în drept, str. Nisipari 13, București, îmi scrie: Prea Sfințite Părinte, „Văzând că prin terorizare și nedreptate cată să se înăbușe adevărul, pe care împrejurările mi-au permis sa l cunosc și eu, 53) frumoasa lesiesnă ds PAUL BERTNEY PARTEA DOTA XI Casar Honorat ! Nu, nu mă așteptam la frumosul spectacol ce am văzut aneauri. — Dar atunci ? — Am venit să-ți vorbesc. — La dispoziția d-voastră. Dar jfefie lume ! Să eșim afară. — Tocmai aceasta voiam să-ți propun. — Uite alături de manele o cafenea. Și tot vorbind, eșiră afară din manej. După ce se instalară în fața ja, dbiă halbe cu buze, ce le fură titan Ac imediat. Cezar .‘•p’ine : — La dispoziția d-voastră, naște castelul. — Ca și tatăl meu...nu a voit ceva... drept să vă spun, dacă — Dar cina mai era acolo? Unul din martori poate tră— Mă rog, ai fost martor la — Nu, d-ra Itolanda e o fată să-i dea crezare, credeți, că se va lua d. Francois Adu-tî aminte.... ește, bărbatul doicel d-rei Castaoartea vărului meu Roland săracă, care nu poartă numele ( Cezar era să spună : „Nici nu numai după vorbele mele, apoi — Era... An !da, era un sol teras, care nu putea să vorbead’Asp romanța tatălui ci și care.. trăește din ceea mă așteptam la altceva din par-vă înșelați. . dar care nu prea era om cum scă de frica tatălui. — Oh ! sărmanul meu locate ce lucrează, tea d-lui Francois“, dar se opri. — Cum!... nu ai jura! se cadti, dar în orice caz..» — Care o «mise’ peni ! Dacă am, iubit pe cineva — Ei ași! Dar ,mattța ei? El spuse: — Ea ași jura, dar... — Cum îl chiamă? — Da. A.m’avat noi la escaun viața me:4, apoi pe el lamin î,faina ei ca și ea, e cunos- Dar d-ta vad ca o crezi. Dar!... — Victor în Delorme, dron despre aceasta. •biț. .. p“ ,câtă sub numele ei de fată, d-na — Bă sunt cu totul convins. — Nu prea eram camarad cu — Și ce s'a făcut? Tatăl a gonit-o fiind, că nici Dar batranul conte despre Manuela Casteras. - Și ai dreptate. Eu, Hono- d. Frangois.... Când m’ar ve — Asta e greu de spus... era el nu avea dovezi că fata se căinora ce mai face. ^ ^ Doamne sfinte! Dar ce sa sat, eram acolo... da eram... ți dea, de!... ar fi în interesul cam vagabond— satorise în regula. A murit acum trei luni. petrecut ? neam eu mâinele mele capullo d-ne! d’Aspremont să însărci — Și altul nu mai e? — Registrul era tot la biseri’a și el un om cum..secal —O nenorocire, ați dispărut șicotenentului meu.... _ nat! pe altul. — Nu. Numai Delorme, marică? ! martorii căsătoriei și preotul Ea... sărmana femeie... era — Cui să mă adresez... cititorul și că. ’ — Da. Dar văduva lui Rolan S care e care celebrase actul- drăguță... Dar atunci înebunise turgului care a îngrijit pe Eo- Henri rămăsese mut. Dar actul era însărcinată, ce s’a făcut? — Da, da, preotul... care a durere... . la noi. De la început sa lovea de — Dispăruse! ou! în ce împrejurări am cu murit luptându-se. El i-a spus: „Du-te la vărul — Maiorul Duperrier ?... A mari greutăți. — 11 rupsese cineva, nascut dj Ofta, mei ... Vorbea de tatăl d-tale, murit. j — Ce să fac murmură el. — Desigur Nu a fost la — Tocmai despre ea am vci . .Da, mi-aduc bine aminte. „Du-te de-1 găsește fără întâi — A murit?. . — Ce,să faci, ei!.... în locul mijloc întinai o nenorocire, ci nu să-ți vorbesc. . Și când acum îl aul d-na de ziere, el va aranja totul cu ta — Da, pe vaporul care ne a d-tale, ași ști eu ce să fac, și o tâlhărie Fila din rern^ru — Pentru ca ? Aspremont a venit în Franța în lai men ’, ducea în Franță. — Ce ? ,-i rupt-o cineva care avea inten— Ca și pentru fiica ei, urma ordinului ce -i-1 dăduse Asta sunt gata să jur main _ Mort! repetă inconștient — M’așî duce in Mexic. ți rele. — Are o fată? muribundul... rea lui Dumnezeu. — Henri. ■ — In Mexic. — Cui a voit să facă räu ? — Pe care o chiamă Rolanda. — Da, eram acolo, am auzit. -- Ai jura și înaintea tatălui Era o lovitură teribilă, căci — Dar cui m'așî adresa acolui Roland? — I-a dat numele lui. — A dat peste neîncredere, pomeü ■ compta mult :pe mărturia acelo? — Locotenentul era cel mai Trebuie să aibă 17 ani d-rasta dușmănie și cum nu avea. -—Cu amândouă mâinile lui ofițer. - " " -- Poate că veți da peate în cum se cade dintre oameni. d’Aspremont. Și adlam, de oare nici o dovadă. , In urmă ezită, înțelegea bine că vorbele lui erori, cari dispăruseră și cari TEII fânului Casseras? Fetei ce bunicul'ăi' a murit, ea stăpâ —' Va sä Viea' cd»Ide.... Dar trebuie să vă spun Cezarsul ar avea valoare. Íau reapărut ’ lui ? — De aceea vă spun... duceți-vă la Rio Frio. După 17 ani se mai desleagă limbele. ■ — Știi ceva spaniole?te ? — Nu, te Cezar se gândi puțin» — Mă rog, vreți să mă cul eu ? — D-ta!. — De ce nu ? — Dar profesia d-tale... calfe. — Cer cailor un concediu de trei luni... — Ai face aceasta ? — Pentru femeia și copilul locotenentului meu !... Mai încape vorbă.... In ce privește cheltuiala... Ș — Cât ar costa ? — Cel mult zece mii de le!... e departe. — Și... pentru răsplata d-taiei — Răsplata mea... asta ia... dacă îmi rămâne le! la mUinte, cere și pe aceia vi-o dati tu** pot !,V» urmai !