Universul, iunie 1911 (Anul 29, nr. 147-176)

1911-06-10 / nr. 156

mum & feochea pe care o va purta Efegina Auriei în ziua încoronare! ­Calendar pe anil 1911 9 loare.—Păr. Chiril Arch. Catolic .^® sâ» 22 soaii­.—Octava Jóiéi Verái »aar’elai 4.32. Ap. soarelui 8.02. Ortodox UNIVERSUL are următorele linii telefonice Administrația ..... 6­­62 Redacția ....... 121 88 Străinătatea ...... 20­56 București, 9 iunie 1911. 1EFTE8L8 LA PEȘTELE! Prin natura lor filw.oîalit. zio» pro«m­­inori,i Prin natura lor specială, zice A dr. Antipa în raportul d-sale, bălțile noastre au o producție ■variabilă, depinzând de nivelul la care ajung creșterile de pri­măvară ale Dunării. In anii de aecstă, producția e mică și peș­tele sa scumpește. Spre a înlătura acest nea­juns trebuie o amenajare la băl­ților, care să permită alimenta­rea lor regulată și să asigure­­ un nivel mai ridicat chiar în­ anii când creșterile Dunării nu ajung la înălțimea necesară. Pentru aceasta trebue înălțarea unora din maluri, săparea unor­­ turle de alimentare adânci pre­văzute cu stăvilare și o serie de alte lucrări. O altă cauză de scumpire este că, pe când consumațiunea a crescut, produc­țiu­nea generală a peștelui a scăzut. Suprafața bălților și eleștr­­elor din țară era înainte cu mult mai mare decât astăzi, și scade pe fiecare an, pe când înainte vreme mai pe toate mo­șiile din țară și în special din Moldova erau eleștae mari cari aprovizionați cu pește orașele de acolo, acum toate acele ele­ștae au secat și orașele se apro­vizionează cu pește de Dunăre. Spre a spori producțiunea peștelui, d. dr. Antipa propune un șir de măsuri. Bălțile Statului­­ arendate la particulari trebuiesc și ele luate în regie spre a putea fi amelio­rate. In ce privește bălțile din lunca­­ Dunării aparținând par­ticularilor, Statul trebuie să le înlesnească acestora să execute lucrări de îmbunătățire, punân­­du-le gratis la dispoziție cel pu­țin studiile și proiectele nece­sare. l­a bălțile unde împreună cu Statul sunt mai mulți pro­prietari, să se formeze sindi­cate pentru executarea lucrări­lor și exploatarea în comun. Statul să ia măsuri spre a sprijini și desvolta cultura pe­ștelui în eleștae, introducând cultura sistematică. Pentru a­­ceasta Statul să dea exemplu, făcând pe moșiile sale câteva e­­leștae tip cari să servească pro­prietarilor de model, iar pe de altă parte să caute a forma un personal destoinic care să fie pus la dispoziția proprietarilor când vor avea nevoie. „Cu asemenea măsuri — zice id. dr. Antipa — putem fi siguri că in scurt timp vom desvolta din nou­ cultura peștilor în ele­­ștec, căci se vor asigura propri­etarilor venituri însemnate și vom mări astfel considerabil și producția țârei în pește. Astfel s'a procedat în toate țările din apus și rezultatele la care au ajuns au fost cu totul surprin­zătoare. Și în Germania, Aus­tria, Italia, Olanda, etc., a fost o epocă când se secase toate he­­leșteele pentru a­ se câștiga pă­mânt de cultură, astăzi însă numărul elesm­elor artificiale 1) Vezi „Universul“, de Marți,­­ Iunie, crește pe fiecare zi și cultura crapului în ele a intrat în rotațiunea­­ agricolă, căci orice teren poate fi inundat se aco­peră cu apă și se face pe el pis­­cicultură de crap alternând cu culturi agricole. Voi cita în a­­ceasta­ privință Austria, care numai în ultimii 15—20 ani a dat o desvaltare atât de mare culture a crapului în eleștie în­cât azi a ajuns a face un export de crap foarte mare în Germa­nia și a urma o politică foarte protecționistă față de celelalte țări exportatoare“. In­ ce privește terenurile băl­­toase din lunca Dunării ce ur­mează a fi uscate, trebuie ve­­ghiat ca nici una din bălțile mari permanente să nu se sece, iar pe de altă parte ca punerea în valoare a terenurilor să se facă după sistemul rotativ al culturilor alternante, pentru ca pe aceste terenuri culturile a­­gricole să alterneze cu cultura peștelui. Prin acest sistem s’ar menține suprafețe întinse de apă, necesară păstrării umidi­tății solului și atmosferei. Vom continua într’un alt nu­măr. i) Uraganul din Brăila Brăila. 8.— Azi d­e la orele 3 d. a. s’a deslănțuit o puternică furtună asupra orașului nos­tru. Mulți arbori au fost desră­­dăcinați și numeroase garduri de la periferie au fost dărâmate. Pe Dunăre furtuna a făcut mari ravagii. Un grup compus din următoarele opt elevatoare a fost smuls din ancoră: „Jean Florak“, „Ana”, „Laura“, „Bu­lina“ și patru proprietate a d-lui Leo Brauer, acostate în dreptul b-dului Carol. Elevatoarele au fost târâte la vale, la voia în­­tâm­plărei și au fost trântite peste șaletul plutitor al clubului nautic „Istm“, făcându-i pagu­be de 2—3 mii lei. Două din elevatoarele d-lui Leo Brauer au suferit pagube de aproape 20.000 lei având dis­trusă toată instalația. Odată cu grupul elevatoarelor curentul a mai luat și­ șase re­morchere ancorate și le-a dus la vale, rupându-le lanțurile ancorelor. Echipajele elevatoarelor și remorcherelor văzând pericolul au­ dat semnale din sirene cerând ajutor. Zgomotul infernal ce s’a născut a făcut ca toată popula­ția din cartierele din apropierea Dunărei să alerge la mal, cu toată ploaia torențială ce cădea. Zeci de bărci au fost prinse­ de elevatoare și distruse. In­ oraș ploaia a inundat o mulțime de locuințe și pivnițe. Toate vasele avariate sunt a­­sigurate. Sosind în ajutor mai multe re­morchere și vasul de salvare „Mântuirea“, elevatoarele au fost luate și duse la locul lor de acostare. kabele wmm dina. G­­alați Galați, 8 Iunie. Astăzi pe la ora 1 d. a., un groaznic incendiu a isbucnit in podul marei proprietății a d-nei Verona Giuseppe ,unde e insta­lata o parte din arhiva direcțiu­nea, fluviale române. Clădirea care e situată In str. Portului, la distanță de câțiva metri de cheiul Dunărei, cuprin­de: bursa, oficiul telegrafic, di­recțiunea navigațiunei fluviale româna și casa de ferărie a d-lui George Panu. In scurt timp, focul a luat proporțiuni mari. Din pod, el s'a comunicat la etaj, unde erau instalate bi­rourile navigației. Arhiva din pod și cablurile telefonice au fost complet dis­truse, așa că Galații a rămas fără legătură telefonică cu res­tul țarei. Mobilierul bi­rourilor Navi­gației Fluviale, arh­iva și do­sarele lucrărilor curente au fost in majoritate distruse. Pompierii, pichietele militare, echipagiul vasului rus de războia „Donetz“ desfășură o mare acti­vitate ,spre d­. localiza focul. Casa cea mare de bani a direcției A­. F. 11, 2 case ale casieriei cen­trale a acestei administrațiuni, lada de bani a casei de econo­mie a societăței funcționarilor N. F. P. au fost coborâte din etaj și astfel salvate. Au mai fost salvate parte din actele direcțiunii navigației, mo­bilierul Bursei, al oficiului tele­fonic și al casei Panu, dar au suferit stricăciuni din cauza ploii torențiale, cu puternice m­­a­­nifestațiuni electrice,ce a început să cadă, chiar de la isbucnirea­ incendiului. Pentru operațiunile de stin­gere au fost aduse pompele cu aburi din docuri, cari pompează apa direct din Dunăre. Cauza­ incendiului nu s'a pu­tut încă stabili. La podul bi­­­rourilor direcției N. F. 11., unde se afla depusă arhiva și de un­de a început focul, ușa era încu­iată și în momentul acela nu se afla nimeni înăuntru. S'a emis ipoteza, că focul ar fi putut fi produs de o descărcare a electricității atmosferice, care să se fi transmis la clădire prin cablurile din pod. Pagubele sunt considerabile. Comercial, în general, va aveai mult de suferit până la restabili­rea comunicațiunii telefonice.­­Din cauza ploii torențiale și a manifestațiunilor electrice, li­nia telegrafică a fost și ea de­ranjată de la 15 d. a. Galați, 8 Iunie. Incendiul a fost localizat la o­­rele 5 jumătate. In etajul de sus se mai aflau biurourile direcțiunei docurilor Galați-Brăila, în etajul de jos casa de export Louis Dreyfus et ’C­une și debitul de tutun Stoe­­nescu. Cu toate că flăcările nu au a­­juns în etajul de jos, totuși din cauza măsurilor de localizare, s'au pricinuit și aici mari strică­ciuni. Clădirea a fost in întregime prefăcută in cenușă. Au­ fost dis­truse de asemenea toate apara­tele telefonice. * Când veți pleca în Roma spra a vizita expoziția, nu uitați a cumpăra Călăuza orașului R­oma, apărută în editura Uni­versului, a lucrare f­nrte îngri­jită și de mare folos,. SESISGI­ SOKAME SSonopolul asigurărilor. — Reforma electo­rală. — Congresul italienilor din străinătate Roma, 5 Iunie. Mare vâlvă în lumea politică și financiară a Italiei din cauza proectului de lege, depus de mi­nistrul comercialui Nitti, prin care se introduce monopolul Statului iasupra asigurărilor pe viață. Prin acest proect se stabilește instituirea unei Casse a asigurărilor, pusă sub contro­lul Statului și ale cărei beneficii vor servi pentru crearea de pen­siuni muncitorilor. Orice opera­ții private de asigurări pe viața sunt interzise în țară, iar cetă­țenii cari vor încerca să sa asi­gure în străinătate vor fi dați în judecată și pedepsiți. Societa­țile ce funcționează detu­mente n’au nici un drept la despăgu­biri de la Stat pentru această lichidare forțată. De asemeni persoanele ce au contracte de asigurări nu vor putea avea nici o pretenție de la guvern ci vor reclama drep­turile lor de la societățile în li­chidare. Precum se vede, pe cât de de­mocratice sunt intențiile legiui­torului față de lucrători, pe a­­tât de autoritară și de drastica e legea față de societățile de a­­sigurare. De aci și agitația vie provocată de acestea din urma care acuză guvernul că prin a­­cest monopol calcă principiile e­­lementare ale dreptului, ame­nință cu procese și_ cu inter­venția puterilor străine, căci cele mai multe din ele lucrează cu capital neitalian și în spe­cial cu capital austriac, francez și american. Este incontestabil că proectul ministrului Nitti e dăunător in­tereselor societăților de asigura­re dar cu drept cuvânt propu­nătorul răspunde că preocupa­rea guvernului nu poate fi pro­tejarea pe vecie a câtorva capi­taliști, străini și aceștia,­­ ci a­­tunci când o lege e menita sa aducă folos unei clase mari și importante ca cea muncitoreas­că Statul are dreptul și datoria să se organizeze cum crede mai bine. Și ministrul Nitti, care e un distins economist și financiar, neputând găsi în budgetul dinar resurse suficiente pentru pensiunile muncitorilor, sa gândit că atunci când Statul va­ manipula câteva sute de m­ie­oane de depuneri ale claselor mai bine situate el a putea, din beneficiile câștigate, sa or­ganizeze în chip sigur și eficace pensiunile muncitorești. Lu timpul, când spiritul d­e econo­­mie și prevedere se va lați in I­talia tot mai mult, Statul va pu­tea dispune de o rezerva de câ­teva miliarde al căror beneficiu însemnat în loc să intre în pmt srile câtorva bancheri­man dela Paris sau New­ York, va seri să asigure o bătrânețe liniștita muncitorului italian. Chiar da­că la început Statul va câștiga puțin sau chiar va pierde, mi­nistrul e sigur ca cu timpul Cassa asigurărilor va da exce­lente rezultate. Cum­­ spuneam însă, societățile se agită și pro­testează. Avocații și juriscon­sulții angajați ad-hoc invoaca toat­e argumentele liberismuli contra tendințelor monopoliste ale guvernului acuzat de colec­tivism și de­­ socialism de stat. Cât privește sperietoarea cu in­tervenția guvernelor­­ străine, ni­meni nu o ia în serios. Un sin­gur argument ce se aduce con­tra proectului de monopol, e mai important și merită să fie luat în considerație. Este anu­me constatarea că lumea nu­­ se prea asigură din propria iniția­tivă și numai după stăruințele continue ale agenților de asigu­rare, care fiind interesați­ la câș­tig își depun tot zelul și talen­tul de a convinge publicul să se asigure. Oare agenții — func­ționari, în îndeplinirea slujbei lor, vor ști să depună aceeași muncă? Va ști Statul, cu un cu­vânt, să fie un bun negustor și să convingă lumea să-i cumpe­re marfa? Și este oare —­ mai a­­dauga câte unui — demn pen­tru un Stat să se coboare la a­­cele negustorești reclame pe ca­re și le fac societățile de asigu­rare ? La toate acestea, ministrul de comerț al Italiei a răspuns că i­­deea de prevedere se întinde tot mai mult,, că Statul va ști să facă o propagangă serioasă și demnă pentru a arăta publicu­­­­lui că este în interesul sau să se asigure, că agenții-funcțio­­nari vor avea ca și până acum provizioane pentru munca lor; și că, în fine, dacă societățile nu ar câștiga mulți bani, ele nu s’ar agita atâta. Argum­en­tele mir.Utruloî au convins Ca­mera, care în opt din cele nouă b­irouri a ales delegați favora­bili proectului. Totuși avocații și partizanii societăților nu s’au liniștit și continuă agitația lor, care în zilele din urmă a luat proporții, din cauză că societă­țile amenință că, dacă va trece­­ legea, ele nu mai garantează menținerea angaj­amentelor con­tractate până acum. E ușor de închipuit ce teamă a cuprins pe cei câteva sute de mii de asigurați cari au depus până acum atâtea sume. Dar e probabil că societățile vor re­veni la sentimente mai bune și-și vor da seama că­­ nici a­­ceastă amenințare nu e seri­oasă. ” Ministerul Giolitti a mai pre­­zintat zilele acestea o altă re­formă democratică, a cărei im­portanță întrece cu mult pe a­­ceaa a monopolului asigurări­lor. Este reforma electorală cu lărgirea sufragiului. Deși nu se poate vorbi încă de sufragiul universal, totuși reforma elec­torală giolittiană e un mare pas spre acest deziderat al demo­crației italiene. După proectul d-lui Giolitti — care nu e de­cât vechiul proect al fostului prim­­ministru Luzzatti, modificat în sens mai democratic — orice cetățean având 30 ani împliniți are drept de vot. Sunt apoi și categorii de cetățeni de la 21 ani în sus (cari au făcut servi­ciul militar sau au o anumită cultură) de asemeni admiși la vot. In total, după noua lege, I­­talia va avea pentru parlament 7 milioane ș­apte sute de mii de alegători în loc de trei mili­oane jumătate câți sunt actual­mente. Reforma mai prevede modul de votare și arată cum va fi noul buletin de vot. Aces­ta va cuprinde, tipărite, nu­mele tuturor candidaților, așe­zați într-o ordine numerotată indicată de sorți. In dreptul fie­cărui candidat e o rubrică albă pe care alegătorul va însemna eventual cuvântul ales cu o pe­seta ce i se dă de la biurou. In fine reforma mai prevede incom­patibilitatea parlamentară și stabilește o leafă anuală de 6000 lire deputaților cari nu au nici un salariu de la Stat, provincie sau comună. De câteva zile se ține la Cas­tel Sant’Angelo un congres al i­­talienilor care trăesc afară din patrie, împrăștiați în diferitele colțuri ale lumei, unde cu mun­ca și inteligența lor măresc bo­gățiile altor țări și fac cinste neamului lor. E foarte înduio­șătoare și plină de învățăminte dragostea cu care Patria-mumă a primit pe acești fii răsleți. Cei mai de frunte oameni politici iau parte la lucrările congresu­lui, la care au­ venit și consulii și delegații comerciali ai Italiei. Conducătorii Statului au ținut să audă în persoană care e si­tuația materială, culturală și politică a italienilor din diferite țări ale Europei pe unde trăesc, care sunt nevoile și dorințele e­­migranților din depărtatele Ame­­rici și din Răsăritul Asiei și ce s’ar putea face spre a veni în ajutorul lor, — fără a se atinge susceptibilitatea guvernelor res­­pective. E. Pn. 1 J SITUAȚIA m ALBAMIA Viena, 8.,­Neue Freie Presse" are de la corespondentul său din Salonic știrea, că iradeaua de amnestie cuprinde și pe con­damnații politici bulgari și pe capii mișcărei revoluționari din Kossovvo. Pentru marisori nu s’a dat­ până acum nici o grațiere. Ziarul mai spune că sultanul a făcut călătoria în Albania din propria-i inițiativă. Viena. 8. —• Tot după o știre sosită din Salonic în cercurile oficiale de acolo se spune că Torgut Shefket pașa, comandan­tul trupelor turcești în Albania, a­ prezintat un raport amănun­țit­ sultanului, în care arată întreaga situație din­­«Albania,­ Torgut Sebesket pașa mai ra­portează, că Muntenegrul face adevărate pregătiri de războiu la graniță. Malisori î — mai spune rapor­tul — nu sunt dispuși să depun armele și ei fiind urmăriți de trupe, se refugiază în Muntene­­gru. Torgut închee raportul său spunând că dacă va fi provocat mereu va ști să pună capăt a­­cestor intențiuni ascunse ale Muntenegrului. PROCESUL EI La 11100 — ȘEDINȚA DE LA 8 LUME — Incident ridicat de episcopul N­IS­on. —­ Apărarea, episcopului de Roman.— Se vorbește iar de d-nele Olimpia Vasilescu și Maria Constantinescu. — Chestia plagiat­ului. — Mitropolitul vrea să răspundă, dar i se refuză cuvântul. Eri dimineață au continuat mea, să contribuesc la izbăvirea vă rog cu respect să binevoiți desbaterile procesului de la Si­­nfid. Citindu-se sumarul ședinței precedente, I. P. S. S. Mitropo­litul Primat a cerut să se schim­be modul cum au fost redata u­­nele declarațiuni pa cari le-a fă­cut, de­oarece așa cum au fost redactate s’ar putea înțelege greșit intențiunile I. P. S. Sale, care nu sunt de­loc jignitoare pentru Sinod, a mă cita și pe mine ca martor în pro­casul de la Sf. Sinod. In orice caz, mă simt dator față de conștiința mea să vă fac cu­noscut următoarele lucruri, de­spre cari sunt gata în orice mo­ment, a mărturisi în fața orică­rui tribunal și sub prestarea oricărui jurământ. „1. In fața mai multor per­soane, într’una din zilele lunei Mai 1910, am auzit pe preotul Lungulescu din Craiova, poves­­tindu-ne la masa restaurantului „Maiorul Mura“ că d-na Olim­pia Vasilescu s’a lăudat către soția Sf. Sale că ar fi amanta Mitropolitului Primat; ba a a­­dăogat că se mândrește cu acea­sta, căci nu oricine se poate ți­ne cu­ un Mitropolit. E de mira­re, dacă o fi adevărat ceea ce am cetit prin gazete, că sub ju­rământ preotul Lungulescu n’ar fi mărturisit adevărul...De față la „Maiorul Mura”,­ pe când vorbea preotul Lungulescu, era și preotul Uie Dumitrescu din Craiova. ..2. Prin anul 1902, în timpul va­rei ducându-mă în vilegiatură la­ Călimânești și făcând dese plim­bări la Brezoi, treceam de multe ori și pe la M-rea Cozia, unde mi se spusese de o pedagogă că locuește în timpul verei P. S. Episcop Athanasie al Râmnicu­lui. Cu acel prilej am aflat de la antreprenorul lăptari­ei din Ostrov că Episcopul Athanasie trăește la Cozia cu o amantă a sa numită Olimpia. Acest zvon circula pe vremea aceea prin foarte multe părți,comentându­­se și făcându-se haz, pe seama lui, chiar și de chelnerii hotelu­lui Statului unde eu aveam lo­cuința. 3) Văzând scena mai mul de­cât teatrală și nespus de ca­raghioasă ce s’a petrecut la­ Sa la Mitropolie cu prilejul ascultarea martorului Tu­dori­că Ionescu sunt dator să vă aduc la cunoș­tință că ași putea dovedi oricând că Tud­oric­ă Ionescu nu numai n’a fost pus la cale de pr. Va­silescu ca să dea cunoscute de­clarație publicată în ..Apărarea Ortodoxiei“, dar că a făcut aces­te declarații după ce mai multă vreme i-a scris fără să-l cunoas­că, rugându­-l să-i dea întâlnire ori să-i publice declarațiile. „Adevărul acesta îl pot cu­noaște și mărturisi fiindcă anul trecut am locuit în Ploești și am avut ocazie să cunosc de aproa­pe lucrurile. „Aceste fiind adevărul, îl aduc la cunoștința P. S. Voastre rtfi­cându-vă ca, dacă credeți de cu­viință și de nevoi, să fiți citat și eu ca martor în proces. De alt­fel, lucrurile acestea le pot măr­turisi nu numai sub jurământ în fața lui Dumnezeu, dar și în fața oamenilor, așa în­cât dacă nu sunt citat ca martor vă pu­teți servi de scrisoarea mea in fața S­tului Sinod“. Pe autorul acestei scrisori eu l-am și propus ca martor în ce­rerea mea dela 3 Iunie a. c. Dintr’o altă scrisoare ce mi-a fost trimisă citez următoarele rânduri scrise din R.­Vâlcea la 30 Mai 1911: „Anul trecut au sosit cu poșta două sau trei scrisori cu adresa : Păr. Arhim. Pahomie Stoenes­­cu, Arhim. de Scaun, pentru d-na Olimpia Vasilescu“ și cu titlu pe plic. Cabinetul Mitropo­litului Primat, scrisul Primatu­lui. Aceste scrisori au fost văzute în cancelaria S-tei Episcopii a­­duse fiind dela poștă de un d., arhivar C. Olănescu, care mi le-a arătat și mie făcând aluziuni glumețe. , „Aceasta troacă­ mearga, dar eu știu altceva mai grozav, știu­ lucruri confiate mie de cel mai bun amic al meu ,răposatul preot C. Vasilescu, fostul soț al d-nei Olimpia Vasilescu. „Eu eram pururea în casa lui și pe când era greu bolnav în pat, soția lui concepe,nu se știe cu cine, dar fapt, este, că la Go­vora Primarul se ducea foarte des, întovărășit de diac. Mărcu­­lescu; iată, el știe, să-l întrebi numai. „Pe când vorbeam cu Vasiles­cu și soția lui era dusă să nas­că copilul în București, el era foarte amărât și, după puțină ezitare, mi-a spus că copilul va fi cu părul roșu, semănând cu tatăl său care e un barbă roșie (Primatul). „In fine, copila născută a mu­rit di­n cauza unui ulcer sifilitic. „In ultimele momente, când Vasilescu era pe moarte, mi-a declarat cu vocea stinsă: „Eu mor din pricina lui Barbă­ro­ Un incident înainte da a se da cuvântul P. S. Episcop al Romanului spre a-și continua apărarea, P. S. E­­piscop Nifon, al Dunărei de jos, a cerut cuvântul. P. S. S- a întrebat pe P. S. S. Episcopul de Roman, de ce da­că avea cunoștință despre toate faptele ce i le impută azi Mitro­politului Primat nu le-a dat la lumină înainte ca I. P. S. Ata­­nasie Mironescu să fie ales Mi­tropolit Primat? De asemenea, a adăugat P. S. Episcop Nifon, adresăndu-se Primatului, de ce dacă I. P. S. S. știa că P. S. Episcop al Romanului n’ar fi român și că are în sarcina lui alte fapte, nu le-a adus la cu­noștința Sinodului până acum? —• Știți bine, a adăugat P. S. Episcop Nifon, că pentru fapte­le ce le aduceți astăzi la lumină, canoanele prevăd caterisirea. Pentru ce nu le-ați făcut cunos­cute până acum? Atât P. S. Episcop al Roma­nului cât și Mitropolitul Primat au spus că vor răspunde la a­­ceasta în cursul apărărei. Apărarea P. S. Episcop al Romanului T. P. S. S. Mitropolitul Mol­­dovei, președintele Sinodului, a dat apoi cuvântul P. S. Episcop al Romanului ca să-și continue apărarea. P. S. Episcop Gherasim, deși vădit obosit, își începe apărarea la orele 9 și jumătate. , I. P. S. Președinte. Cu multe scrisori ași putea răspunde și eu la scrisorile ne­­concludente pe care I. P. S. A­­tanasie Mironeșcu le-a citit în Sf. Sinod, crezând I. P. S. Sa că­ îmi vor fi spre îngrenare. Eu deocamdată încep a mă referi la scrisorile ce le-am prezentat Sfântului Sinod și, de va fi tre­buință, mă vom­ referi și la al­tele. In ședința de la 20 Maiü, pre­cum și în cea de la 3 Iunie 1911, am depus în fotografie două scrisori autografe ale I. P. S. Sale: una cu data din 3 August 1899 și alta cu data de 27 August acelaș an. In ele este vorba de o suferință a I. P. S. Sale care necesită medicamente interne și externe, suferință care-1 adusese până la punctul de descurajare. Ce suferință să fi fost aceea? O arată însuși I. P. S. Sa în­trebuințând expresiu­n­e­a „Brown“, ca medicament­ extern de care avea trebuință. M’am in­teresat și eu să mi se dea cuve­nita deslegare a acestei enigme, de­oarece cel ce era în stare a ne da cuvenitele lămuriri a fost propus de mine ca martor, dar nu mi s’a admis — și am aflat deslegarea enigmei. fiii sunt cel dintâitî care recu­nosc că asemenea lucruri nu sa pot desvălui în acest Sfânt corp judecătoresc fără a mă simți jignit cu cel dintâiu, căci lucrul este absolut scandalos. De aceea, dacă scrisorile în cestiune au făcut cuvenita dovadă fără a fi nevoe de alte explicaț­iuni, v-aș ruga să mă dispensați de a da cuvenitele lămuriri, pe care silit am fost să le iau de la medici specialiști,­ iar dacă Sf. Sinod poruncește să le d­au va trebui să mă execut cu toată durerea de care sunt cuprins, pentru care la vremea trebuincioasă am făcut cuvenita rugăminte ca dureroasa criză bisericească să se rezolve cu cât­ mai puțin scan­dal, dar n’am fost ascultat. Pentru aceea eu am și zis că dacă Sf. Sinod ține cu orice preț ca eu să mă retrag din scaunul meu­ episcopal prin demisiune, spre a nu se mai da în vileag atâtea rușini, ci nu mă privesc, eu­ aș merge până la sacrificiul de a renunța— sub cunoscutele condițiuni,— la scaunul meu e­­piscopal, căci mai presus de orice, mai presus chiar de viața mea, țin la liniștea­, și cinstea Bisericei. Și mai ziceam că, pe baza acelor condițiuni, dictate de dreptatea omenească, eu, cu mulțumirea sufletească de a fi putut, cu toată nevredinicia Sf. noastre Biserici de erezie și imoralitatea concentrată în cea mai înaltă expresiune a Episco­patului nostru, mă voi retrage de bunăvoe cu nădejdea, că cei ce rămân vor trage învățături sănătoase din cele până acum petrecute și vor lupta să avem Biserica neprihănită și arhierei vrednici. Deci, întreb încă oda­tă: Poruncește Sf. Sinod ca să dau cuvenitele explicațiuni asu­pra suferinței despre care este vorba în scrisorile din 1899 ale I. P. S. D. D. Athanasie Miro­­nescu?­­Citește informațiunile culese de la medici specialiști cu privire la Brown și asupra cazurilor de întrebuințare ale acestui medica­ment specific în boale lumești). Intru susținerea arătărilor mele, pe cari cu durerea în su­flet am fost silit să le fac, rog pe Sf. Sinod să binevoiască a chema ca medici experți pe ori­cine va voi. Din parte-mi pro­pun pe d. medic specialist, pro­fesor Petrini-Galațî și pe d. dr. Mendonidhe, ambii din Bucu­rești. Ce medicamente interne vor fi fost acelea de care I. P. S. Sa avea trebuință? Unul din mar­torii propuși de mine, dar re­cuzat­, ar fi putut mărturisi sub jurământ că a fost „Santal- Midy“. In „Revista bisericească“ s’a scris că medicamentul Brown I. P. S. Sa T ar fi întrebuințat spre a se vindeca de o boală de ochi. Dar această afirmațiune o in­firmă însuși I. P. S. Sa, prin următoarele cuvinte ce se citesc în epistola I. P. Sale din 3 Au­gust 1899: „Lucrez regulat în fiecare zi câte ceva la scrierile ce pregătesc pentru tipărire”. Și chiar atunci a și tipărit „Mo­rala pentru copii“, pe care a plagiat-o. In aceeaș scrisoare a I­ P. S. Sale se mai spune: „Fratele Pi­m­en a făcut era, Luni, escursi­­une la­ Stănișoara cu Vlădica Timuș“. I. P. S. S. Pim­en Ge­­orgescu, Mitropolit al Moldovei și P. S. Gh. Timuș, episcop­ al Argeșului, doi dintre judecă­torii procesului de față, ar pu­tea mărturisi dacă I. P. S. Mi­tropolitul Primat D. D. Athana­sie Mironescu era bolnav de ochi sau nu. Aceeaș mărturisire ar putea-o face și persoanele citate de I. P. S. Sa în epistolă de la 27 August 1899 și cari l’au însoțit în vizita canonică ce a făcut în Dolj și la sfințirea bisericei din Turburea (Gorj) care — după declarația martorului, preotul Uie Boșogă —s’a săvârșit în ziua de 19 Sep­tembrie 1899, adică la 23 de zile după data epistolei din 27 Aug. 1899 prin care I. P. S. Sa cerea să i­ se repete medicamentele in­terne vreo 4 flacoane, iar exter­ne—Brown—ce-i trebuiau, căci boala i se agravase, precum în­suși mărturisește în acea epis­­tolă. Medicii ne-ar putea da lămu­riri asupra timpului trebuincios pentru vindecarea suferinței despre care este vorba în epis­tolele I. P. S. Sale, fie că boala se tratează sub­ priveghere me­dicală, fie că boala se tratează de însuși pacientul prin între­buințare de medicamente indi­cate și cerute de el, mai ales în împrejurarea că pacientul, pre­cum însuși mărturisește, e­ra si­lit să plece de la Cozia la R.­­Vâlcea spre a participa la pri­mirea congresului studenților u­­niversitari, apoi în Dolj in vizi­­tatie canonică și în Gorj În sfin­țirea bisericei din Turburea. Deci imoralitatea și sacrile­giul sunt dovedite. Ce-î ca d-na Olimpia Vasilescu? P. S. Episcop continuă astfel: Preotul Niculescu a mărtu­risit că a auzit despre zvonul că d-na Olimpia Vasilescu s’a desbrăcat la Pitești de costu­mul său d­e soră de caritate și s’a îmbrăcat în costumul fe­­meesc obicinuit la oraș, spre a se duce în străinătate cu T. P. S. Atanasie Mironescu, adău­­gând că nu s’ar putea dovedi a­­cest lucru cu sine însuși, îmi sosesc din toate părțile scrisori și documente privitoare la acest nenorocit caz. Așa, d. I. Băjescu Oardă, stu­dent în drept, str. Nisipari 13, București, îmi scrie: Prea Sfințite Părinte, „­Văzând că prin terorizare și nedreptate cată să se înăbușe a­­devărul, pe care împrejurările mi-au permis sa l cunosc și eu, 53) fru­moasa lesiesnă ds PAUL BERTNEY PARTEA DOTA XI Casar Honorat ! Nu, nu mă așteptam la fru­mosul spectacol ce am văzut a­­neauri.­­ — Dar atunci ? — Am venit să-ți vorbesc. — La dispoziția d-voastră. Dar jfefi­e lume­ ! Să eșim afară.­­ — Tocmai aceasta voiam să-ți propun. — Uite alături de manel­e o cafenea. Și tot vorbind, eșiră afară din manej.­­ După ce se instalară în fața ja, dbi­ă halbe cu buze, ce le fură titan Ac imediat. Cezar .‘•p’ine : — La dispoziția d-voastră, naște castelul.­­ — Ca și tatăl meu­...nu a voit ceva... drept să vă spun, dacă — Dar cina mai era acolo? Unul din martori poate tră­— Mă rog­, ai fost martor la — Nu, d-ra It­olanda e o fată­­ să-i dea crezare, credeți, că se va lua d. Francois Adu-tî aminte.... ește, bărbatul doicel d-rei Cas­taoartea vărului meu Roland săracă, care nu poartă numele ( Cezar era să spună : „Nici nu numai după vorbele mele, apoi — Era... An­ !­da, era un sol­ teras, care nu putea să vorbea­d’Asp romanța tatălui ci și care.. trăește din ceea mă așteptam la alt­ceva din par-­vă înșelați.­­ . dar care nu prea era om cum scă de frica tatălui. — Oh ! sărmanul meu locate­ ce lucrează, tea d-lui Francois“, dar se opri. — Cum!... nu ai jura! se cadti, dar în orice caz..» — Care o «m­ise’ peni ! Dacă am, iubit pe cineva — Ei ași! Dar ,ma­ttța ei? El spuse: — Ea ași jura, dar...­ — Cum îl chiamă? — Da. A.m­’avat noi la esca­un viața me:4, apoi pe el lam­in­­ î,faina ei ca și ea, e cunos- Dar d-ta vad ca o crezi. Dar!... — Victor în Delorme­, dron despre aceasta. •biț. .. p“ ,­câtă sub numele ei de fată, d-na — Bă sunt cu totul convins. — Nu prea eram camarad cu — Și ce s'a făcut? Tatăl a gonit-o fiind, că nici Dar batranul conte d­espre­ Manuela Casteras. - Și ai dreptate. Eu, Hono- d. Frang­ois.... Când m’ar ve­ — Asta e greu de spus... era el nu avea dovezi că fata se că­inora ce mai face. ^ ^ Doamne sfinte! Dar ce sa sat, eram acolo... da eram... ți­ dea, de!... ar fi în interesul­ cam vagabond— satori­se în regula. A murit­ acum trei luni. petrecut ? neam eu mâinele mele capul­lo­ d-ne! d’Aspremont să însărci­ — Și altul nu mai e? — Registrul era tot la bise­ri’­­a și el un om cum..se­ca­l —O nenorocire, ați dispărut și­cotenentului meu.... _ nat! pe altul. — Nu. Numai Delorme, ma­­rică? ! martorii căsătoriei și preotul Ea... sărmana femeie... era — Cui să mă adresez... citi­­torul și că. ’ — Da. Dar văduva lui Rolan­ S care e­ care celebrase actul- drăguță... Dar atunci înebunise turgului care a îngrijit pe Eo- Henri rămăsese mut. Dar actul e­ra însărcinată, ce s’a făcut? — Da, da, preotul... care a durere... . la noi. De la început sa lovea de — Dispăruse! ou­! în ce împrejurări­ am cu­ murit luptându-se. El i-a spus: „Du-te la vărul — Maiorul Duperrier ?... A mari greutăți. — 11 rupsese cineva, nascut­ d­­j Ofta, mei­ ... Vorbea de­­ tatăl d-tale, murit. j — Ce să fac­ murmură el. — De­sigur Nu a fost la — Tocmai despre ea am vc­­i .­­­ .Da, mi-aduc bine aminte. „Du-te­ de-1 găsește fără întâi­ — A murit?. . — Ce,să faci, ei!.... în locul mijloc întinai o nenorocire, ci nu­ să-ți vorbesc. .­ Și când acum îl au­l d-na de ziere, el va aranja totul cu ta­ — Da, pe vaporul care ne a­­ d-tale,­ ași ști eu ce să fac, și o tâlhărie Fila din rern^ru — Pentru ca ? Aspremont a venit în Franța în lai men­ ’, ducea în Franță. — Ce ? ,-i­ rupt-o cineva care avea inten­— Ca și pentru fiica ei, urma ordinului ce -i-1 dăduse Asta sunt gata să jur m­ain­ _ Mort! repetă inconștient — M’așî duce in Mexic. ți­ rele. — Are o fată? muribundul... rea lui Dumnezeu. — Henri. ■ — In Mexic. — Cui a voit să facă räu ? — Pe care o chiamă Rolanda. — Da, eram acolo, am auzit. -- Ai jura și înaintea tatălui Era o lovitură teribilă, căci­ — Dar cui m'așî adresa aco­­lui Roland? — I-a­ dat numele lui. — A dat peste neîncredere, po­­meü ■ compta mult :pe mărturia ace­­­­lo? — Locotenentul era cel mai Trebuie să aibă 17 ani d-ra­sta dușmănie și cum nu avea. -—Cu amândouă mâinile­ lui ofițer. - " " -- Poate că veți da peate în­ cum se cade dintre oameni. d’Aspremont. Și adlam, de oare­ nici o dovadă. , In urmă ezită, înțelegea bine că vorbele lui­ erori, cari dispăruseră și cari­­ TEII fânului Casseras? Fetei ce bunicul'ăi' a murit, ea stăpâ­ —' Va sä Viea' cd»Ide....­­ Dar trebuie să vă spun Cezar­sul ar avea valoare. Í­au reapărut ’ lui ? — De aceea vă spun... du­ceți-vă la Rio Frio. După 17 ani se mai desleagă limbele. ■ — Știi ceva spaniole?te ? — Nu, te Cezar se gândi puțin» — Mă rog, vreți să mă c­ul eu ? — D-ta!. — De ce nu ? — Dar profesia d-tale... calfe.­ — Cer cailor un concediu de trei luni... — Ai face aceasta ? — Pentru femeia și copilul locotenentului meu !... Mai în­cape vorbă.... In ce privește cheltuiala... Ș — Cât ar costa ? — Cel mult zece mii de le!... e departe. — Și... pentru răsplata d-taiei — Răsplata mea... asta i­a... dacă îmi rămân­e le! la­­ m­Uinte, cere și pe aceia vi-o dati tu** pot !,V» urmai !

Next