Universul, august 1911 (Anul 29, nr. 208-238)

1911-08-05 / nr. 212

CASA CORPORAȚIUNILOR DIN BRUXELLES Calendar pe anul 1­911 Orl­id fix Joi, Í August. — SS. 7 Marl, din Fifes. i Catolic Joi. 17 August.—Octava S. Laurent ■Ros.soarelui 5.21.Apusul soarelui 7.SI UNIVERSUL are urmatorele linii telefonice Administrația :.... 6162 Redacția ....... 12188 Străinătatea ...... 20­56 București, 4 August 1911. ÎNSEMNĂTATEA PETROLULUI BOHARES. Cunoscutul­ scriitor german d. Paul Lindenberg, care s’a ocu­pat cu multă simpatie de Româ­nia și de domnia veneratului nostru Suveran, publică în zia­rul ,,Bukarester Tagblatt“ im­­p­re­si­­n­it dintr’o recentă călăto­rie prin România. Intre altele, e vorba și de ex­ploa­ tarile petroliere din județul Prahova și în deosebi de la Câm­­­pina și Buștenari. In partea aceasta a însemnă­rilor d-sale de călătorie, r­. Paul I­int­eîiberg redă o convorbire cu un prieten care a călătorit mult și ști © multe și care a spus lu­cruri foarte interesante despre însemnătatea producției noastre petrolifere. — Dacă îți îndreptezi din nou­ pașii spre România, a zis prie­tenul, nu ne știm­ să vizitezi re­giunea petroliferă; orele consa­crate acestei vizite îți vor aduce multe impresii inter­esante și în­semnate.­­­ Petrol­ul interesant și în­seninat? — Da, cu tot zâmbetul d-tale de îndoială. Producerea și folo­sirea rațională a petrolului ro­mânesc interesează deja cele mai­ largi cercuri. — In România, desigur, dar la mai în Germania? — Tocmai la noi! .Gândește-te că România și­ Galiția­ trebuiesc privite ca rezervonul natural de petrol al­ Europei, își în afară de considerația că­ petrolul ro­mânesc conține uleia mai mult și mai curat, decât petrolul ga­­lițian, cel american și cel ru­sesc, mai e faptul că, cu o buna exploatare a câmpiilor petroli­fere românești, aproape nu ar mai fi vorba de­ petrolul ameri­can și rusesc pentru­­ aprovizio­narea Europa­ centrale, din cau­za depărtării­. Și­ ce însemnează aceasta, numai pentru Germa­nia, reiese din faptul că la noi, se importează­ anual petrolele pentru o sumă ce­ trece cu mult peste 100 milioane mărci, din care trei­ patru mii di­n America de Nord și o­ pătrime­ din Rusia. — Negreșit, în asemenea îm­­prej­urări recunosc însemnăta­tea­ lucrului. Ar putea­ însă Ro­mânia să ne dea aceste canti­tăți enorme? — Fără îndoială! Dealurile României sunt foarte bogate în țiței". Din pricina­ stărilor poli­tice nesigure de mai'nainte vre­me, însă cari au­ dobândit o îmbunătățire durabilă abia sub îndelungata, și binecuvân­tata domnie a­ Regelui Carol, din cauza lipsei­ de capital în­destulător și de­ legături repezi cu străinătatea, pe troleul ro­mânesc nu a­ intrat în cumpănă pe piața mondială. Aceasta s’a schimbat însă acum, când ca­pital mai ales german și străin și românesc s’a consacrat cu deosebit succes producerii, pe­­troleului. „Succesul acesta, care până acum­ privește numai pămân­turile din­­.proprietate privată, a hotărât pe guvernul român să se ocupe mai de aproape cu utilizarea terenurilor petroli­fere aparținând Statului. Țara va trage din aceasta un foarte mare folos, căci com­isiunea in­stituită de guvern pentru explo­rarea acelor terenuri a rapor­tat că, vre­un milion și jumă­tate de­ hectare sunt de valoare îndoelnică, pe când 1600 până la 1700 hectare sunt terenuri pe­trolifere de o foarte mare va­loare. De­oarece nu poate fi vorba de o exploatare de către Stat, rămâne arendarea. Fireș­te, nenumărate grupuri de băncer, în frunte cu „Deutsche Bank“ în asociație cu capital francez, ba s’au­ prezintat și regii petrolului american, s'au ostenit să dobândească un mo­nopol mondial, ceea ce însă e de nădăjduit că nu le va reuși, cu toate repetatele lor sfor­țări“. După ce povestește cele vă­zute și aflate la Câmpina, cu­noscutul scriitor german în­cheie această, parte a impresi­ilor­­ sale cu următoarele cu­vinte: „Un lucru e sigur: Statul și țara vor trage, tot mai mari fo­loase din regiunile petrolifere. Aceasta trebuie salutat cu bu­curie, căci după ce România s’a dovedit, în privința politică a fi un factor important al păcii printre țările dunărene, trebue să dorim sincer Regatului, care până acum era avizat mai ales la producțiunea agricolă și în ani răi, a suferit grele încercări, o întărire economică durabilă“ * i 18) Afacerea sesM sispiților lași. 3.— Azi s’a luat intero­gatoriul mai multor membri ai sectei scopiților din localitate de către d. judecător de instruc­ție Scully. Toți contestă că în localitatea noastră s’ar fi săvârșit vre­ o crimă religioasă de care este a­­cuzat bătrânul scopit Seroff. Acesta este menținut arestat și neagă de asemenea­ că ar avea vre­ o­ cunoștință de acuzația ce i se aduce. Poliția, la rândul ei, a putut stabili că tipografia se­cretă ce s’a găsit in locuința unuia din scopu­ii din str. Păcu­rari, ori­cât de rudimentară este, totuși, a­ servit la facerea unor broșură . scrise, în rusește cu cart sau face propagandă.­­ Aceste broșuri se trimeteau și se împărțeau în Rusia. Ps ÍME unei crini FIOROASE Fălticeni, 2 August In ziua de 18 Septembrie 1­910, Ghiță Odob­eană, din cătuna Chirii, com­. Crucea, s’a dus pes­te râul Bistrița la un cumătru al sau, Gheorghe Silea, căruia i-a propus să-i vândă niște oi, târ­gul făcându-se repede. Silea spuse soției sale Ioana să-i dea 20 lei, pentru arvună. Aceasta se duse la locul unde avea bani și luând o hârtie de 20 lei o de­te bărbatului său, iar acesta vân­zătorului. Odocheanu, văzând unde cumătrul sau avea as­cunși banii, își puse în gând să-l prade. După ce se cinstiră, vorbind de alte lucruri, Odo­cheanu se sculă să plece. Cu el cși și Silea din casă, spunând că se duce la stâna sa unde are treburi și unde va rămâne peste noapte.­­ Plecară deci fiecare pe dru­muri opuse, însă când se înop­­tă, Ghiță Odocheanu se întoarse la locuința lui Silea și găsind ușa descuiată intră în casă și sări asupra soției, acestuia Ioa­na. Îi băgă un ștergar în gură spre a nu țipa, apoi o tortură îndeajuns spre a o sili să a­­rate locul unde mai ține as­cunși și alți bani; victima, de groaza morții, spuse totul, așa încât criminalul și-a însușit toată aversa cumătrului său, de câteva sute de lei. Apoi, de teamă să nu fie denunțat, strân­se pe femee de gât, până o­ o­­morâ, făcându-se nevăzut. Criminalul, ajuns acasă, po­vesti soției sale ceea ce a făcut și îi ceru să-i dea alți țțari, fiind­că cei ce-l avea erau uzi, căci trecuse apa Bistriței.­Fiica lor, Dominica, de 10 ani care deși culcată, însă nu dor­mea ci numai se prefăcea că doarme, auzi toată ipoves­tirea tatălui său și a doua zi sculân­­du-se spuse tot ce auzise servi­toarei lor, Paraschița Ungurea­­nu. Toate cercetările și investi­gațiunile făcute la timp n’au dat nici un rezultat și afacerea se clasase chiar. Acum o lună Paraschiva Un­­gureanu eșînd din serviciul lui Odob­eanu, se duse în cătuna Neagra, din­­ apropiere, intrând slugă la d. Vasile Bujoreanu, căruia îi spuse tot ce auzise de la Domnica. Acesta, venind la oraș, infor­mă de ceea ce știa pe d. I. Lecca, judecător de instrucție al aces­tui tribunal, care însoțit de d. S. Ștefănescu, substitut de pro­curor, se duse la fața­­ locului unde făcură noul cercetări. Copila Domnica și servitoarea spuseră tot ce știau , Odochea.­­Eu însă interogat neagă și dă ca autor al crimei și jefuire­ pe un anume Vasile Bizuni, care se zice că ar fi fost văzut în seara crimei pe lângă casa lui Gh. Silea. D. judecător Lecca a dispus arestarea atât a lui Odob­eanu cât și a lui Bizuni, cari vor fi a­­di­și la Fălticeni, unde se vor face nouă cercetări pentru des­coperirea­ criminalilor. Vom ține pe cititori în curent. DinMariăsbad Karlsbad, 81 iulie 1911, i lax călduris Ga elementele e greu da luptat și față de ele iscusința omului cade adesea învinsă. CăMurie ,și seceta ce au bân­tuit vara aceasta la Karlsbad, au știrbit din faima de care se bucura vestita stațiune de cură din Austria. Acum se vede­ că iscusința o­­menească nu­­ poate de­cât să a­­jute, în cele mai multe împreju­­rări, natura. Reputația Kartebadului ne da­to­rește în primul rând apelor sale, numeroaselor isvoare ter­male, în care îșî găsesc vindeca­rea suferinzii de stomac, bol­navii de ficat, diabeticii, gutoșii și artriticii. Dar pe lângă ape, vizitatorii mai gaseau aci o climă plăcută, temperată, lipsită cu totul de călduri, o vegetație bogată dato­rită ploilor ce cădeau la 2—3 zile și care o întreținea fi verde și fru­moasă, ploi ce mai ajutau pe de-o parte la purificarea aerului, iar pe de alta la întreținerea unei stări de curățenie ce nu lasă ni­mic de dorit. Anul acesta însă, nu s’a mai văzut curățenia de altădată, șo­selele carosabile și cele de pie­toni sunt prăfuite ca și stradele și trotuarele din oraș. Tot­ cu această ocazie s’a mai dovedit că îngustimea stradelor, este un defect destul de însem­nat al acestui oraș, căci aerul devine insuportabil, asfixiant în timpul zilei pe căldurile de acum, prin străzile înguste, căra din păcate sunt to­cmai cele d­in cen­tru, adică acolo unde circulația este mai mare. Și când mai ești nevoit să te vâzi pe asemenea călduri și’n cutiile ambulante poreclite omnibuse, singurul mijloc de locomoțiune mai­ef­­tin, este o adevărată tortură. La sigur îți vine rău! Tramcarele lui Toma Blându erau­ vehicule confortabile pe lângă omnib­usele din Karlsbad! Iată că necesitatea unui tram­vai electric este adânc simțită, după cum spuneam într’o scri­soare precedentă. Comuna ar trebui să rupă cu tradiția și cu interesele unei clase pe care o privilegiază la dauna vizitato­rilor și chiar în a­xa proprie. Serbare In parcul comunal de­ aci s’a dat deunăzi o serbare, din iniți­ativa unui comitet din elita au­striacă sub patronagu­ll p­rinci­­pesei Elisabeta de Win­disch­­gretz, în folosul incendiaților din Constănntinopal. Serbarea a încăput la orele 3 d. a. La 4 a sosit cu automobilul din Frantz­­ensbad principesa Elisabeta de Windischgrătz, care a fost în­tâmpinată la intrarea parcului de un comitet de doamne, IKn-a Otília Fraiyen rsati o plină cuvântare, după care făcu principesei prezintarils­e de ri­goare. Fiica primarului din­ Karl­sbad îi oferi un buchet de flori și­ f ură bună venire. După aceea principesa luă ceaiul pe estrada din parc în societatea doamnelor și domnilor din comitet. Făcu apoi o plimbare prin­ grădină, vizită toate chioșcurile și cumpă­ră de pretutindeni câte ceva. In timpul acesta, afluența de­venea tot mai mare in grădină și fiecare se întrecea să contri­­bue cu obolul său, oferind sume mari pentru lucruri mici sau pentru buchețele de fiori, contri­buind astfel la alinarea suferin­țelor miilor de nefericiți rămași pe drumuri de pe urma groaz­­nic si un­ incendiu din capitala Turciei. La 7 seara a început tombola, care de asemenea a adina un ve­nit frumos, la 7 jumătate prin­cipesa a plecat înapoi la Fran­­tzensbad, iar serbarea s’a sfârșit la orele 9. Produsul material a întrecut toate așteptările. O româncă conducătoare de au­­tomobil Colaboratorul nostru, d. N. Ciocândia, spunea întri o cores­pondență trimisă de aci, că o româncă face admirația străini­lor prin dibăcia cu care conduce un elegant automobil Corn­pa­triot­a de care vorbește d. Cio­­cârdia se numește d-șoara Mo­­rariu, originară din Bucovina. E drept că simți mare mulțumi­re sufletească ca român, văzând printre atâtea steaguri ce-i obi­ceiul să se agațe de aripile sau felinarele automobilelor, și tri­colorul românesc, și încă La o mașină condusă cu multă dibă­cie de o frumoasă domnișoară! Dar apropo de steaguri, Dumi­nica trecută, în parcul Posthof, s’a organizat o serbare. Un concurs de toalete. Tot cu satisfacție am constatat că prin­tre miile de drapele cu care fu­sese ornat parcul, tricolorul no­stru își avea locul de cinste. M’a mâhnit însă faptul că tocmai la o asemenea ocazie, nu se poate mai indicată, costumul național românesc a lipsit. Cum de n’am înțeles doamnele din țară, din care multe umblă în oraș în portul național, că la această serbare portul țărel ar fi fost cu mult mai indicat . Căci convingerea mea este că n’ar fi rămas fără recompensă românca ce l’ar fi purtat. De plouat tot n’a plouat; căl­durile care ne mai lăsaseră câ­teva zile au revenit, iarăși sunt insuportabil C. N. D. Câmpina. SUSIRE a Principelui de Wied la Sinaia Sinaia, 3 August.­­ A. S. S. Principele de Wied, nepotul M. S. Reginei, a sosit aci azi dimineață, cu trenul de Arad. La gară a fost primit de M. S. Regina, de d-niî locot.-colonel Petala, comandantul batalionu­lui de vânători din localitate, polițaiul Bogdan, administrato­rul de plasă Vlahidi și alte per­soane. Uratul sch­h­et al unu­i judecător Târgoviște, 3 August. Judecătorul ocolului Voinești, d. Octav Atanasiu, a fost azi, pe la 11 și ju m. a. m., victim­a unui grav accident de trăsură. Plecând din comuna Voinești spre comuna Tătăran­i, unde avea să judece niște procese ca­re erau fixate pentru azi, după ce a eșit din Voinești, caii de la trăsură s’au speriat și au luat-o la fugă, pe șosea. Administratorul plășea, Nic­o­­lau, care însoțea pe judecător, precum și grefierul judecătoriei, au sărit din trăsură fără a li se întâmpla ceva. Cu totul altfel însă s’a întâmplat­ cu judecăto­rul Atanasiu care, sărind din trăsură, și-a fracturat mâna dreaptă și s’a rănit destul de serios la cap. Victima a fost ridicată ime­diat și, după ce i s’au dat aju­toare la spitalul din Voinești, a fost adusă la Târgoviște, iar de aci pornită la București, cu au­tomobilul prefecture!. Vestea accidentului a impresi­onat pe toți magistrații din lo­calitate. Magistratul stagiar de la ju­decătoria din Bezdeadu a fost delegat de tribunal să înlocuia­scă pe judecătorul Atanasiu, la Voineștî. M frauds la spisatul falimenteisi trib. Ilîov Noul fraude s’au descoperit ori la sindicatul falimentelor de­ pe lângă trib. Ilfov, fraude co­mise tot de custozi ca și cele din afacerea Saparys. D. secretar Melidoneanu, veri­ficând scriptele falimentului Al. Popescu, observă că unui credi­tor condiționat, anume Zonner, i se liberase cota parte ce i se cuvenea din masa falimentului, pe când d-șa luase măsuri ca să nu i se libereze. Cercetând cazul, d. Melidonea­­nu descoperă că atât ordonanța de plată cât și adresa către Ca­sa de depuneri au fost­ falsifi­cată de custozi­ Vasiliu și Șu­tea­nu și astfel au putut încasa banii. El contra­făcuseră atât în or­donanță cât și în adresă semnă­tura d-lui judecător Magheru. D. Melidoneanu a adus cazul la cunoștința șefilor săi, cari au sesizat parchetul. Acesta din urmă a delegat cu anchetarea cazului pe d. judecător Vasiles­­cu de la cab. 4. D. judecător, însoțit de d. procuror Cezar Parteniu, a fă­cut îndată o descindere acasă la Vasiliu, pe care l-au găsit bol­nav un pas Luându-i interoga­­toriul. Vasiliu a mărturisit fap­­tul, după­ care apoi a fost decla­rat, arestat. Șuțeanu, prinzând de veste, a dispărut și n’a putut fi încă a­­restat. Se fac acum minuțioasa cer­cetări fiindcă se bănuește că a­­ce­ști custozi ar fi comis și alte pungășii. eSin­ft asi, J © is »Veselia ‘ Siwslo­dia la IMPIEGAȚII DE LA OFICIILE DE POȘTA, TELEGRAF ȘI TELEFON AMENINȚA ȘI EI CU GREVA Londra. 8. — Impiegații de la oficiile de poștă, telegraf și te­lefon au­ înaintat și ei un me­moriu către minister cerând sporirea salariilor. Ei amenință cu proclamarea grevei generale in cazul când cererile lor nu vor fi satisfăcute. * Sunt temeri serioase că im­piegații poștali se vor uni cu greviștii ceilalți de la căile fe­rate și docuri, proclamând îm­preună o grevă formidabilă, cea mai mare din toate grevele de pân­ă acum. Londra. 3. — Greva lucrăto­rilor din docurî continuă și as­tăzi. Cât privește greva impiegați­lor de la căile ferate, aceasta a­­m­enința a se întinde in toată Anglia, deși până acum numai impiegață de la câteva compa­nii de căi ferate au încetat lu­crul. Astăzi impiegații de la căi­le ferate vor ține o întrunire monstră la care vor participa 360 mii de impiegați de la c. f. și care va decide proclamarea grevei generale.­ Londra, 8. — Comitetul im­piegaților de la c. f. au înaintat un nou memoriu către direcțiu­­nile companiilor formulând pre­­tecțiunle greviștilor. Londra, 8. — D­in cauza gre­vei lucrătorilor din doruri mul­te animale ca­ri se află pe va­poarele de marfă sunt amenin­țate să piară de foame, neavând nutreț. " Greviștii din docuri au ținut o mare întrunire care a decurs in liniște. Liverpool. 3. — Vre-o 1500 de lucrătoare dintr’o fabrică de pișcoturi de aici au declarat greva. Direcția fabricei a încercat să înlocuiască ipe lucrătoare cu niște copii. Dar lucrătoarele au­ gonit pe copii așa că aceștia spe­riați au­ refuzat să mai primeas­că a lucra !n acea fabrică. • Londra, S. — Er­, la 10 seara, sindicatul general al lucrătorilor căilor ferate a hotărât ca, In 71 ore, să declare greva în Întreaga țară, dacă revendicările lucrăto­rilor nu vor fi l­ete în seamă și satisfăcute. Liverpool. 8. —Orașul este a­­menințat să nu aibă pâine, mâine. D­ezordinele greviștilor sporesc tot mai mult. La Cardif sunt azi peste ISOO greviști. Mizeria prin­tre lucrători e mare. O ciocnire a avut loc intre marinari negri și poliția. 12 negri au fost răniți. Manchester. 3. — Stuațiunea din cauza grevei de la căile fe­rate a devenit și mai critică. Toate serviciile sunt suspendate. Aprovizionarea orașului se face de pe acum cu foarte mare gre­utate. Londra. 3. — Camera comune­lor. Ministrul de interne, A. Churchill a declarat că s­iuați­­unea in Londra s'a îmbunătățit simțitor. Mai pretutindeni lu­crul reîncepe. Tot astfel și in port Londra. S. — La mameriul îna­intat de impiegații de la căile fe­rata directorii cerapaniilor au răspuns că nici nu vor sa stea de vorbă cu comitetul sindicalahii­lor căt timp ei cer sporirea sa­lariilor, despre care nu poate fi vorba. Patronii ne­voind să cedez« greva este inevitabilă. Agitația in sânul impiegați»­ de la C. F. este mare. Primul ministre Asquith a in­tervenit personal in acest con­flict voind a mijloci o înțelegere, dar fără reu­ita!. Londra. 3. — Impiegații de la căiile fer­ate de Nord au declarat greva. In multe părți greva era numai parțială. Liverpool. 3. — Eli au avut loc aci noul ciocniri sângeroase intre greviști și poliție. Au fost omorâți 2 greviști și răniți 3. Londra, 3. — Numărul total al greviștilor din part­e de m.m. Liverpool, 3.—Greviștii au ri­dicat baricade în tmT multe pun­­cte ale orașului, iar la capetele stradelor au așezat bariere for­mate din sârmă cu țepi. Greviștii au distrus instalația de lumină electrică de la un ma­re număr de vagoane. Londra. 3. —­­Soci­etățile de navigație transatlantice au­ dat un comunicat­, prin care­­ și de­clină răspunderea pentru baga­jele și mărfurile îmbarcate pe­ vapoarele lor. A FACEREA postsior MIMU­ â în sialsl © © seatsil Serghiescu — IVo ui staiâstuBte — Am vorbit era de arestările făcute de către comendui­­rea pieței în persoana ofițerilor Serghiescu și Cassian, implicați în lansarea pe piață a unor po­lițe falsificate. Comenduirea a căutat până la ziuă prin toate localurile pu­blice pe un al treilea locotenent Panait Chaulîet, din cavalerie, fiul d-lui general în rezervă Chaulîet, fără a-l putea însă găsi. Dimineața, la orele 8, loco­tenentul Panait Chaulîet s'a pre­­zintat singur la închisoarea mi­litară. El a fost imediat arestat și trecut într’o cameră separata. Vina ofițerilor arestați încă de dimineață, parchetul militar fiind sesizat de arestă­rile făcute, a început ancheta spre a se stabili vinovăția celor trei ofițeri. Vina lor, din cele constatate până in prezent, este următoa­rea : Sub-locotenentul Traian Ser­­ghiescu împreună cu ceilalți doi ofițeri Nicolae Cassian și Pa­nait Chaulîet, prieteni nedes­părțiți, se țin de mai bine de doi ani numai de chefuri. Ei umblau regulat în fiecare noap­te prin toate localurile de petre­cere din Capitală, însoțiți de fe­mei de moravuri ușoare, făcând cheltueli dezordonate. Toți cei cari vedeau pe numiții ofițeri petrecând și mai ales cei cari îl cunoșteau că sunt oameni fără avere deosebită de leafă, au ră­mas surprinși de viața pe care o duceau ei și se vede că s’a gă­sit și un bine-voitor care să a­­tragă atențiunea autorităților militare. De mai bine două luni, cei trei ofițeri fuseseră puși în ur­mărire, însă nu s-a putut dovedi nimic compromițător contra lor. La 30 iulie, însă, comemdui­­rea pieței a primit un denunț contra sub-locot. Traian Ser­­ghiescu, în care se arăta că nu­mitul ofițer a lansat pe piață o mulțime de polițe pe care el fal­sificase semnătura părintelui său, d. general în rezervă Ser­­giliescu și că acele polițe erau­ girate de alți demn ofițeri, Nico­­lae Cassian și Panait Chaulîet. In fața unui asemenea de­nunț, comenduirea pieței a înce­put cercetări. In primul rând s'a făcut întrebare d-lui general Sergh­iescu, dacă a iscălit polițe, și la răspunsul negativ ad d-sale, sufe­ toeot. Traian Serghiescu a fost pus în urmărire. O serie de cercetări făcute în urmă de către co*meR­luire a stabilit falsul și a dovedit că una din polițe în valoare de 3000 lei se protestase. Atunci s-a fă­cut cercetări la secția proteste­lor de la tribunal și alaltă era sub­ locot. Traian Serghiescu a fost pies în urmărire. Se cunosc împrejurările în care a fost arestat numitul ofi­țer în frizeria d-lui Ludovic Ko­­pici, din calea Victoriei. Adus era noapte la conn­­ ului­re și luat de scurt, sub­locot. Traian Serghiescu a declarat că în adevăr a semnat fata pa ta­tăl său în polițe dar că a făcut aceasta pus la cale de ceilalți doui ofițeri, Nicolae Cassian și Panait Chaulîet, cari puneau chiar girurile tor pe polițe și primeau în schimb jumătate din sumele încasate, de la banca culoare­ de Verdi G. Măldărescu, etc., încasân sume de aproape 14.000 lei. După aceasta sub-locotenenti Sergin­escu a fost confrunta cu sub-locotenenții Chaullet Cassian, cari însă au declara că nu recunosc nimic din cele c­e i se impută de către camarade­lor și că­ci nu au făcut deci r­ă gireze atunci când Serghie, cu le cerea aceasta. Din anchetă mai reese că î această afacere pe lângă sami­­rul Canetti,­ mai sunt implicat și alții cari, constituiți în bandi urmăreau pas cu pas toate miș­cările ofițerilor cărora le pri ceau sa petreacă serile în cru­buri și acestora le dădeau­ sum de bani, în schimbul unor po­lițe falsificate. Parchetul militar a cerut con­cursul autorităților civile ca ș urmărească pe acel sarasa spre a fi aduși și confruntați­­ ofițerii arestați. O adresa a Comenduirei către ministerul de război. Tot în urma acestei afacer comenduirea pieței pregătește adresă către ministerul de ră­boiu, în care va arăta toate­­ valurile de desfrâu cari sunt : Capitală și va cere să se regi­menteze, ca ofițerii să nu m aibe voie a­le freqvente, hot­­ândiu-se pedepse aspre pentr cei cari nu se vor supune. In același timp comenduire va face razziî în fiecare noap prin numitele localuri, spre nota pe ofițerii găsiți acolo a-I raporta ministerului de ră­boiu. Tis Un samsar complice Sub­locot. Traian Sergiu­escu a mai declarat că ceilalți doi ofițeri o prezintaseră pe un anume Canetti, cunoscut in Ca­pitală că se ocupa, cu afaceri de cămătărie, și că acest Canetti îî dădea ori­ce sumă de bani, cu condiționea expresă ca să iscă­lească jale pe polițe pa tatăl sau sau pe ori­care altă persoană ar voi — adăugând că numai așa poate să fie sigur că ofițerii vor plăti polițele lansate. In urma acestei declarații s-a ordonat arestarea celorlalți doi ofițeri. Ofițerul Panait Chaullet a de­clarat însă ori că el era rugat să gireze polițe de către sub­­locot. Traian Serghiescu și că a făcut aceasta din spirit de ca­maraderie. Declarațiile sub­locot. Serghiescu Parchetul militar a continuat ori după amiază ancheta luând un nou interogator sub­ locote­­nentului Sergh­iescu. Acesta a m&rtinteu­ totul, arătând cum a falsificad­­ iscălitura d-lui Măldă­­rescu, cartier la gară, și văr cu el, ridicând 800 lei și falsificând iscăliturile d-lor avocat Mano­­lescu, din strada Vranjalici No. 22. N. Atanasovici, din str. Zefirului No. 35, S. Rusănescu, Bis Isprăviți banchiutei Fantsas noa P.­Neamț, 2 August Aseară se lansase zvonul pr localitate, cum că bandit Pantelimon și-ar fi făcut apar­ția prin oraș. Toată lumea dis­cuta cu aprindere despre acel eveniment. Toată poliția și genții mișunate prin toate păr­le orașului, poate vor putea pu­ne mână pe îndrăsnețul ialh. Cercetările au rămas fără de­­­z uitat.. S’au petrecut scene de trial nostimada. Nu era țăran cai intra în grădina publică și nu fie luat drept Pantelimon. Intr’o convorbire ce am avut cu o persoană venită din jude am aflat următoarele: In tot județul și în special Tg.­Neamț, Răucești, Grum­zești, Pipirig și toate satele , prin împrejurimi domnește adevărată teroare. Toți locuitorii umblă îna­mați și nimeni nu-șî maî pâri­sește casa, îndată ce însereaz Soldații și jandarmii, sunt co­centrați prin partea locului, mulți dintr’ânșiî umblă imbr cați țărănește cu pușca sub și­man. S’au luat cele mai îutin măsuri pentru prinderea hidră­nețului bandit. Toți comisar din localitate au fotografia­ți Pantelimon. Iași, 3 August. Persoane ■ reîntoarse din vil­­iatură din mănăstirile județ­lui Neamț povestesc lucruri , adevăr senzaționale cu privir la isprăvile celebrului band Pantelimon. Așa printre altele se afirmă c în noaptea de 1 spre 2 Augus banditul a atacat pe șoseaua < duce spre Văratic pe un a­ren­d­ numit Șerbănescu, pe care 1 desbrăcat in pielea goală, j­luindu-i de suma de 4000 lei , avea asupra lui. Birjarul lui Șerbănescu, ca fusese întâi’legat de bandit, primit,­ la* 1 plecarea bandituli suma de 200 lei’ ce i-a oferit Par­telimon. O altă afirmație este că Par­telimon a fost acum 3 zile în re­taurantul găre­i Pașcani, une n’a fost recunoscut de nimen de­oarece era foarte bine d­ihizat. După ce a luat masa, a pără­sit restaurantul, având îns grija să lase un bilet pe o la furie, pe care a însemnat urm­toarele cuvinte: „Pantelime care va plăti cu alt bilet“. Ga la const­ iul teoiinic Consiliul te­hnic superior a exaii­nat urmatoa­rele proiecte: Procetu­l îrt valoare de lei l.­i­.OOul unui pod de beton anunț tie­rn dese! cler! în arc, de c­âte 20 m.. peste ra 81 aule pe șoseaua ■ -Buza­nt-Lopá­­a­rí km. 14­­4—200. di îi . ..iudetu­l Buzatt: Proect-ul în '­valoare de bei 1 ă.Ot pontini^ emud ui iveal un­u­i pod cu 15­0 l­chiderî de câte 10 metri., cu picioa­ de beton, pe șoseaua Telega-Bt­.*? ten­a poste apa Tal­pa; și construcția spit hiîin ,,Caso­tt“, din comuna­­ Medeal Cârlig, cătunul Casotta, din județ Buzău. Dragoste de scriitor ( Un alt erou­ al timpului nostru) Renisus original din zilele noastre de MIHAIL IVLGITU ? VI o întâlnire neașteptata Stând acum lângă el, la o vre­me, Maria simți că un val de sânge i se ridică în obraz. A­­dina­­i stăruia prea mult cerân­­du-și iertare că­­ și-a nesocotit da­toria ce o avea de a căta s’o mai vadă. O clipă sufletul ei cinstit și vi­brator tremură de teamă și de rușine, gândind că el poate a «lat, cât poate știe zbuciumul prin care a­ trecut­ în­ timpul din urmă. El îi vorbea așa­ de cald. Am alipit de ea,­­ în­cât i si păru că sfntimânt­ul pe care voia să-l ascundă până la moar­te nu mai era o taină. Și atunci ea prinsă de valurile repezi ale unei ape furtunoase, ea aftă : „E drept, nu ne-am mai văzut de mult... De ce nu vrei să vii câte­odată?“... Spuse aceste cuvinte cu o in­tonație specială, așa de plină de dorință și de păreri de râü, în­cât tânărul nu răspunse. Nici n’o privi, înțelese însă că sufle­tul el ardea, de multă vreme, și că-l dorea. Adrian s’ar fi ridicat­­ să plece. Nu putu însă și rămase pe loc, cuprins de dorința nebună de a-I săruta mâinile. Abia când tânărul aduse vor­ba de frumoasele însușiri ale piesii ce se reprezenta, Maria găsi puterea de a-l întreba da­că are de gând să-i facă darea de seamă în ziar. Nu, a­stă­ sea­­ră- trebuia să fie acolo -altcineva care avea această îndatorire; el venise mai mult gonit de sin­gurătate, și cu nădejdea că va a­­sista la o piesă frumoasă, nă­dejde care de altfel se dovedea ac­um ca întemeiată. In antract, după ce se­ schim­bară câteva vorbe­ de salutare și­ se întrebară de sănătate, Bră­­deanu propuse să meargă îm­preună în bufet. Maria și Cornelia­ își raluară îndată locurile și­ începură o convorbire care, atingând pe Principesă, lumea din sală, și apoi piesa ce­­ se reprezenta, se opri asupra scriitorilor­ și asu­pra vieții plină de ciudățenii a unora. Tânăra femee nu găsea un mijloc mai bun spre a-l face pe convorbitorul său să-l povestea­scă despre propria sa viață. Adrian însă era­ și prea sim­țitor, ca să se arate lipsit de măsură, și nici nu-și luă nici­­ud­ată aere­ în ce privește situația lui de ora de litere. Așa că, neînțelegând gândul Măriei, îî vorbi despre alții, scriitori cunoscuți sau despre care citise. Când ea îi spunea ceva, tână­rul prindea și sorbea cu drag blândețea glasului, căuta mân­gâierile ochilor ei ce-l îmbrăți­șau cu o stăpânită căldură, —și vibrând sub această undă a simțire! ei ascunse, el simțea că-i stăpânește din nou dorința de a bineauri, dorința de a-i să­ruta mâna. ■ Ridicându-se cu greu, răma­se cu privirea pierdută în gol, însă ațintită asupra ei,— vă­zând-o ca întri un vie, albă i și blând șisrâvă­toare în rochiu-i luminoasă. Când gura mică se mișcă, și ■Maria, de astădată înțelegătoare a nemărturisitel dr Îuă dureri, îl întrebă—șoptind, și cu un zâm­bet de mamă îngrijata — unde se gândește și de ce e trist, el simți cum se deștepta ’n el, lim­pede și puternică, nevoia unui cult, dorința unei venerația ®!, care totdeauna trăise ’n viața lui ca o nevoie adâncă. I-a răspuns,­­ tot în șoapta și el, că nu-i trist, că dimpotrivă se simte bucuros. Vorbind, căuta să puni­ în cu­vinte ceva din adorarea ce-i cu­prinsese sufletul și, așezându­­se pe scaun, îî atinse mâna, din întâmplare, poate; iar mâna ei Cutremurată, ca întregu-i corp, s’a mișcat deodată, parcă fu­ră voie, căutând-o pe a lui și strân­­gând-o. Apoi au rana vorbiră nimic ci rămaseră muți, ca ochii pe sce­nă, căsnindu-se să înțeleagă, dar mai ales păzindu-tse fiecare de a mai vorbi, — ca și cum își spuseseră totul Amândoi păreau că-și păs­trează niște scumpe comori ale inim­ei, cu grije și cu teamă. Cu o uimitoare putere de transpunere și de exaltare a fi­inței sale întregi, tânărul se simți la această clipă plin de o adevărată și adâncă dragoste pentru Maria Brădean­u. Se întâmplase ca convorbito­rul lui Eman«i, avocatul Nau­­mescu, să"aibă aceleași­dei, și, în tot­­ timpul, amândoi bărba­ții nu făcură altceva decât să-și arate indignarea împotriva Re­gelui care arătase lămurit că retrăgaradivise guvernul care cârmuis, puterea va fi ’«credin­­țată altora decât lor. •Măria, care ca și Adrian sufe­rea din pricina discuției celor dou­î bărbați, încercă să le schimbe direcția convorbire­, dar nu izbuti. Pentru cei douî vorbitori, pie­sa și tot ce era împrejurul lor părea că nici nu există. După cel d­e al treilea antract, ei nu se mai întoarseră în loje, ci rămaseră în bufet, unde gă­siseră tovarăși de idei. Și în tot timpul ace­s­ta, Maria râmase împreună cu Adrian, a­m­ândoui foarte aproape cu cor­purile și cu sufletele. Femee­a se simțea cuprinsă de un simțimânt care nu se poate asemăna decât c­u liniștea pe care ți-o produce ieșirea din întunerec la­ lumină. Totuși inima ei batea grăbit, neliniștită simțind că va porni pe drumuri necunoscute. Paliditatea chipului i se schimba din când în când în­­tr’un trandafiriu adus de un vas de sânge care părea că se înalță până la rădăcina părului, și a­­vea porniri neașteptate, repezi, de a se ridica din acel loc de primejdie. Toceau amândoi înăbușări du­-și simțiri pe cari le ghiceau, stăpânindu-și fiecare dorința de a-și strânge mâna, de a-șî pleca fruntea pe umărul celuilalt. Uneori Maria îșî mișca evan­taiul, încet, lin, să-șî răco­rească chipul­­ prins, și a­­tunci pornea dinspre «a­vea o amețitoare adiere parfumul care-l făcea pe Adrian să indi­dă ochii aspirând adânc. Parfumul acesta exalat din­vantaiul ce-l ținea în mână, ci părul ei, din albul danteiéin din întreaga ei ființă ,îî prodi­cea senzația zguduitoare a uni îmbrățișeri pătimașe și-l face să se cutremure.. Cel de al cincelea act se sfâr târziu și la ieșire­ singur fap­tul că era cu soția sa îl putu hi­tărâ pe Brădeanu să nu rămân în tovărășia unor cunoscuți ca aveau de discutat la­ Capșa. Vremea se limpezise afară Rămăsese o ceață ușoară, ca fum împrăștiat, și prin după țălii alburii luna palidă lupt să-și croiască drum. Se hotărâră să meargă pe jă simțind nevoia de a face cer mișcare. Maria și Corneliu, aproape­­ acelaș timp se grăbiră să-l ti­trebe pe Emanoil de noutăți politice pe cari le aflase. «Va

Next