Universul, octombrie 1911 (Anul 29, nr. 269-299)
1911-10-01 / nr. 269
PLU fiD Blcail BUBI »FOWLER“ REAJUNSE DE NICI O IMITAȚIUPTE În MUNCA ZILNICĂ, DURABILITATE și ECONOMIE, recunoscute de elita marilor agricultori din toată lumea ca cele mai sigure sub orice împrejurări. Singurele care din toate sistemele cu cablu au obținut S3ANDom și mamită m &m LA EXPOSITIA UNIVERSALA DIN BRUXELLES 1810 Peste 12.000 mașine „FOWLER“ vândute In toată lumea In capul culturei cu aburi în România se află: Ad. dom. Cor. a Casei Regale cu 7 pluguri «Fowler» 5rc. La G. Gr. Canta CliZinO cu 9 pluguri «Fowler» Casa Principilor Știrbei cu 5 pluguri «Fowler» Casa Marghiloman-Ferechide cu 4 pluguri «Fowler» Principele C. 9. Soutzo cu 3 pluguri «Fowler» Ministeru! Agriculture! esu 3 pluguri «Fowler» Esc. Sa P. P. Carp cu 1 plug «Fowler» și alți mari proprietari In total ca. 80 pluguri cu aburi „Originale Fowler" care au fost puse în funcțiune personal de D-I <SULSIîS SĂX ® M Inginer specialist și reprezentant general al B -lor JOHN FOWLER <&. Comp. BUSURSȘTI. — Strada Armașniul No. 6 CIOCOLATA - CACAO instalație soderna.-fABRIGAȚIUNE SUPERIOARA Fabrica, București, 97, Calea Victoriei No. 97.-Telefon ^ rii vizitați Magazinul^ J&H = SîEUI!CIEAM& lt;kMÂ&ATESCCIT, Sepeari, 16. (Prâns Sf. Mm.) \0f \ SPLENDID ASORTAT CJ INCALTAMINTE ^^âîDCRATA IN ATELIER PROPRIU. TELEFON^#*^ 1 deposit de șoșeni a galoși 1^19/20 MARC* TRIUNGHIU. A 1 Sirmania 9 — 3 AVERILORS I TM"TM1 contra g FURT și I O CI teftea BSOALAH Curtea BEGALA E3S3 CUJBSE AS*3 GHLE'SSwA. Pasca ANSLIELl Păstrează Averile IX CELEBRELE One de Bani 1011S LOI^DON Cea mai bună dovadă de superioritatea lor Cereți prospecte la Ziepozitul General Leon P. Abrahovicz București, Calsa Moșilor 80 <eexm&mm mE Rama&sm 1Se caută Kepresezentanți activii din toate orașele principale BoHțTomi roditori și ornamentați, coarde viță altoite și americane, trandafiri, brazi, buia și merișori ? Vizitați parcul Șoseaua Grozăvești 80, fața Palatului Cotroceni. 667 — M. I. CHIRESCU — Furnizorul Curței Regale CALEA MOȘILOR No. 82 Execută comenzi și reparațiuni. 555 Eftin, Solid, Prompt AVIS la ziua de 2 Octombre a. c., orele 3 p. m., se va vinde prin licitație la sediul Societate centrale Agricole, în str. C. A. Rosetti No. 5, mobilier scos din uz, etc. 514 Big Revi Metodă d ® piano de Mariee. Cea mai bună metodă, singura după care copii invață cu ușurință. Prețul let 3.15. Ia provincie franco lei 4.25. Adresați comandele la magazinul JEAN FEDER. București, DOAMNA DOCTOR TRANCU-RAINER Fost șef de clinică obstericală și chirurg al spitalelor Eforiei FACEM, SOLI «Le FEMEI și Gflra&8@ICAL.S Strad.» SCAUKE 33 Cons. 6-7V, d. a. Tel. 10 .97 345 Of. D. A. Popovici SPECIALIST PENTRU Boalele de Gât,Nas și Urechi —Sa întors prin străinătate— Și și-a reluat Consult, data 3—6 a. a. — Strada 9 SINSATOI 3 — TELEFON 10/35. 615 Cine întrebuințează zilnic, conaccacnt Octolul practica cea mai bună îngrijire a dinților. I. P. Bérlesen Doctor in drept, din Paris Fost Judecător și Prim-Procuror la trib. Ilfov — AVOCAT — Reîntorcându-se în BUCUREȘTI, și-a reluat ocupațiunile. 638 — Strada Sălciilor, 2 bis — larg ocaziune S’au pus în vânzare mărfurile cunoscutului magazin de lingerie 566 JEAN ElliS Calea 710T8BÎEI 45 Cusure reducere BOAMHILXE cari țin la dușminele frumos vopsite și cu un luciu durabil să întrebuințeze „Solidol“ cea mai bună și durabilă cu luciu splendid. Usucă repede, nu lipsește și nu se pătează de apă,deci SUPERIOARA fabricelor străine. Depozit general: Gara Zimmer & €; „LA ELEFANT“ — STR. IIPSCANI 86 — (in fața gradinei Sf. Gheorghe! ________BUCUREȘTI 517 Pepinierele D. M. BRAGADIRU din com. Bragadiru-Bulgaru INSTAINȚA 1&EI Aducem la cunoștința Onorarei clientele, că de la 1 August 1911, d. Etienne Lacroix, șeful grădinar, s'a retras din serviciul nostru. Rugăm ca pe viitor comenzile și orice altă corespondență, să ni se adreseze nouă direct și anume : Pepinierele Bragadiru. București. Nouile noastre cataloage se trimit la cerere gratis. Administrația Pepinierelor 533 i>. K. Bragadiru. Vițe altoite și nealtoite Pepiniera 0. StARIAH 7zzzz IFlorica-Yalea-Mare Vinde viță altoita de perfecta calitate cu 622 PREȚURI REPUSE ~ Recomandăm MEMORIILE... "TZ REGELUI =77 CAROL I Apărute £a 8 volume în editura ziarului „Universul“. Volumul al 9-lea sub tipar Cea mai interesantă lucrare relativ la neamul nostru românesc. In ele se oglindește viata și desvoltarea poporului nostru în ultimii 40 de ani. Să nu lipsească această carte din casa nimănui. Prețul, bani 50 volumul, plus 10 bani de volum, porto ._____ înțeleagă importanța enormă a modului de eficacitate particular Odoluhri. Pe cănd celelalte ape de gură similare au efectul numai in cele câteva momente ale întrebuințării lor, Odol face efect și după multe ore. Despre această afirmațiune există numeroase publicații științifice, cari dovedesc, ca prin proprietățile specifice ale Odolului desvoltarea proceselor de fermentațiune este oprită și prin aceasta și stricăciunea dinților. Cercurile înalte din Bulgaria cred că a sosit momentul, ca să-și pue în aplicare proectul lor cu privire la alipirea Macedoniei de Bulgaria. Pentru o Bulgarie mare toți sunt de acord. . . Cu toate declarațiile împăciuitoare ale d-lui prim-ministru Gheșof, toți, dela Țarul Ferdinand până la ultimul politician, sunt pentru o politică ofensivă în Macedonia. Măsurile militare luate de Bulgaria la fruntariile turcești ne îndreptățesc să credem că Bulgarii au să tulbure pacea în Balcani. Țarul Ferdinand lucrează să-și asigure neutralitatea Austriei într-un războiu eventual cu Turcia. Pe de altă parte, în Macedonia o mare fierbere printre Bulgari. Exarhatul din Constantinopol a suspendat lucrările Sinodului și toți Mitropoliții au plecat pe la diocesele lor. Exarhul, care și după proclamarea independenței Bulgariei a rămas și șeful spiritual al celor din regat, lui este câtuși de puțin pentru o politică împăciuitoare și se pretează la instigațiile politicianilor din Sofia. Cu un cuvânt, situația în Balcani este mai precară ca oricând. Faptul că Rusia mobilizează și că toate marile Puteri au trimis escadrele lor în Mediterana produce mare emoție aici. Parohii TUTUROR Moartea profesorului Agura — Amănunte — Iași, 29 Septembrie. Corpul regretatului profesor universitar Agura, — reprezentantul universitate din Sofia,— care a murit era subit, a fost depus la biserica ,,Buna-Vestire“ după ce a fost îmbălsămat. Se așteaptă sosirea membri 1lor familiei decedatului. Corpul profesorului Agura va fi transportat la Sofia. In legătură cu moartea tragică a profesorului bulgar Agura, mai menționăm următoarele: Câteva ore înainte de a fi găsit mort, regretatul profesor a fost vizitat de d. Maiorescu, care i-a comunicat că M. S. Regele l-a decorat cu ordinul „Steaua României“. Agura era născut în Basarabia. In 1866 veni în Iași și urmă cursurile seminarului „Veniamin“. Tot aici, în Iași, a fost pedagog la „Institutul Academic“. In 1872 fa numit revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. In timpul războiului ruso-turc trecu în Bulgaria, unde la 1880 fa numit profesor de istorie la Filipopole, iar la 1889 profesor la universitatea din Sofia. Regretatul Agura a fost și ministru de instrucțiune publică în Bulgaria sub prințul Battenberg. In ultimul timp s’a retras din politică și se ocupa numai de catedra sa. Vestea moriei lui Agura a impresionat adânc pe M. S. Regele, care a trimes o coroană ca s’a depus pe sicriul regretatului. Vestea s’a telegrafiat ministerului instrucției publice din Bulgaria.a Azi, la ora 3, toti delegații universităților străine împreună cu profesorii universităței ieșene, în frunte cu d-nii miniștri Arion și Maiorescu, s-au dus la biserică depunând flori pe sicriul regretatului. D. ministru Arion a hotărât ca cheltuelile de înmormântare să fie suportate de ministerul instrucțiunei publice. Probabil că corpul prof. Agura va fi trimes din Iași cu trenul de Sâmbătă după amiază la Sofia, și va fi condus până la graniță de o delegațiune de profesori universitari. Telegrama d-lui ministru C. Arion Iași, 29 Septembrie D. C. Arion, ministrul instrucțiunei publice a expediat ministrului de instrucție din Sofia următoarea telegramă: Am durerea de a vă anunța că profesorul Agura, delegat al Universităței din Sofia la serbările Universității din Iași, a încetat subit din viață di seară. „Adânca simpatie, pe care defunctul a exprimat-o, in numele f] nicer si tații din Sofia, in ajunul chiar al morții sale, pentru România, unde iși făcuse studii!"’, fac încă și mai vii regretele noastre, pentru această moarte neașteptată și prematură. „Rog pe Excelența Voastră să primească expresiunea adâncilor mele condoleanțe și să o împărtășească Universităței din Sofia, la al cărei doliu Universitățile iau o vie parte. „Măsuri au fost luate pentru ca corpul să fie îmbălsămat și ca rugăciunile și onorurile cari se datoresc celor morți să fie făcute“. (si) Const. C. Arion, ministrul instrucHunei publice și al cultelor din România | 1 SAMBATA 1 OCTOMBRIE Isxi DIN BUCOVINA. (Corespondentă particulară a ziarului *Universul» INTERNATUL MESERIAȘILOR ROMANI Cernăuți, 27 Septembrie. In fine, după o activitate rodnică numai de patru ani, societatea meseriașilor români din Cernăuți a realizat una din cele mai însemnate aspirațiuni ale poporului român din Bucovina. E vorba de internatul meseriașilor și comercianților români, a cărui sfințire și inaugurare festivă va avea loc peste câteva zile, și la care vor participa toți deputații și fruntașii poporului, din această provincie. Cred interesant a face o mică schiță asupra modului cum a fost înființată această societate, a meseriașilor. In anul 1907, într'o seară de iarnă, pe când se aflau la o petrecere, mai mulți meseriași au venit la ideea să înființeze o societate a meseriașilor români. Ideia a purces de la un lucrător tipograf, care, în înțelegere cu încă 3—4 tineri inimoși, a început a propaga această idee, care în curând a început a prinde, așa că după un timp relativ scurt s’a convocat o adunare a meseriașilor, cu care ocazie s’a și înființat societatea. Ca președinte a fost ales d. Dimitrie Bucevschi, directorul tipografiei românești din Cernăuți, sub a cărui conducere se află și astăzi societatea. Timp de doui ani, societatea s-a mărginit la plasarea de elevi pe la maeștrii din Cernăuți și provincie, la aranjarea de petreceri naționale și răspândirea culturii printr-o bogată bibliotecă. In anul 1909 societatea a apelat la ministerul cultelor din România, solicitând câteva locuri gratuite la școlile de meserii din regat, pentru elevii bucovineni, cerere care a fost primită cu amabilitate și de care societatea a și făcut uz, trimițând pe spesele ei, la școala superioară de arte și meserii din Iași 7, iar la cea din București 8 elevi. In anul următor s’a repetat aceeaș cerere, care a fost de asemenea satisfăcută, astfel că astăzi societatea meseriașilor se poate mândri cu acest frumos început, care i-a asigurat simpatia tuturor oamenilor de bine. Societatea însă nu s-a mărginit numai la această modestă activitate; ea a apelat la „societatea pentru cultura și literatura româă în Bucovina” și prin intermediul unor persoane influente, la Dieta țării, spre a-i veni in ajutor. Bazat pe concursul acestor două instituțiuni, comitetul a început să se gândească la clădirea unui internat. „Societatea pentru cultura și literatura română" a donat societăței meseriașilor un teren în valoare de peste 8000 cor., iar Dieta țării a acordat o subvențiune de 13.000 cor. pentru clădirea internatului. încurajat de acest succes, comitetul s’a pus pe lucru și în mai puțin de un an a strâns, prin subscripțiuni, fondul necesar pentru terminarea lucrărilor. Astăzi vedem înălțândui-se falnic, în centrul orașului, un edificiu impozant, având tot confortul și pe care fâlfâie mândru stindardul tricolor. Clădirea e încălzită cu calorifere și luminată cu electricitate. In subsol se află o spațioasă bucătărie, prevăzută cu toate cele necesare și o mare sală de mâncare. In parter, locuința directorului, compusă din 3 frumoase odăi și o sală festivă elegantă și artistic decorată, in etajul I se află două dormitoare igienice (cu câte 15 paturi) precum și o frumoasă bibliotecă cu o sală de citire. In etajul al II-lea se află de asemenea trei dormitoare (tot a 15 paturi) precum și o spațioasă sală de spălat. Signs bvtermatus dev cernăuți COTA ANELOR DIVAEEI Pa ziua de 29 Septembrie 1911 — IX ROMAVIA — Dunărea scade la T.-Severin;a staționată la Tulcea; in celelalte porturi crește: T.-Severin 170 ; Calafat 155 ; Bechet 133 ; T.-Măgurele 134; Giurgiu 150; Oltenița 130 ; Călărași 98 ; Cernavoda 100 ; Gura- Ialomitei 95; Brăila 85; Galați 82 ; Tulcea 37. POVESTEA VIEȚII MELE MEMORIILE Luisei de Saxonia CAPITOLUL XVIII Pisica fantomă Câtva timp după moartea regelui, mi s’a întâmplat o aventură misterioasă și cam îngrozitoare in capela palatului din Zinzendorfstrasse. într’o zi, socru-meu, pornit pe calea confidențelor, mi-a spus că s'a văzut uneori pe altar o pisică neagră fantomă, și că această vedenie prevestea nenorociri mari; d ’mi mai împărtăși credința lui că pisica era dacă nu chiar diavolul, cel puțin unul din slujitorii lui. Am râs de acest basm și l’am sfătuit să gonească pe necuratul cu aiarmă, o lumânare de ceară și un clopot. Cu toate acestea, a trebuit să văd și eu într’o zi pisica misterioasă. In luna Noembrie 1902 fiind in capelă, zării pisica enormă și neagră cocoțată pe altar între două lumânări. Crezul că e o ilujie, dar aruncând o privire in jurul meu, văzui, după înfățișarea fețelor rudelor mele că nu mă înșelasem. Cum s’a sfârșit slujba, Mathilda se repezi la sacristie și porunci asistenților să caute pisica și s'o dea afară din capelă. Dar nimeni n’o putu găsi; cu toate acestea, ea nu putuse să scape, ferestrele și ușile fiind închise. Taina rămase nelămurită. Socru-mea tăcea posomorât și ne rugă să nu spunem nimănui nimic despre această arătare. Lucrul era desigur cel puțin extraordinar, dar, pisică sau diavol, am văzut-o cu ochii mei... Prigonirile de care începusem să șuier și încercările prin cari trecusem mă făcuseră cam superstițioasă și mă întrebam dacă pisica-fantoma nu-mi vestea viitoare nenorociri. Atunci i ’mi adusei aminte de proorocirea făcută la nașterea mea.Moașa, care avea faima de a fi somnambulă, mă luă în brațe, mă privi curioasă mult timp și zise în sfârșit: „Copila aceasta va purta într'o zi o coroană, dar viitorul ei mi se arată întunecat și soarta ei vor fi nenumărate necazuri“. Biserica și curtea mă urau Biserica nu mă putea suferi, căci preoții desapmbau părerile mele de liber-cugetătoare și modernismul meu, nesuferit la Vatican. Cei de la curte mă urau, știind foarte bine că dacă aș ajunge vr’odată la putere, întâia mea grijă ar fi să schimb acest vechiu regim putregăit și să mătur prin reforme tirania, nedreptatea și desfrânarea ce domneau pretutindeni. Dușmanii mei mai știau marea trecere ce o aveam pe lângă barbatul meu, și se îngrozeau de prietenia mea cu împăratul Wilhelm, pe care nu doreau de loc să-l vadă ajungând aliatul meu. Apoi eu prea mă interesam mult de popor ca să fiu bine văzută de cei de la curte, și nu îmi ascundeam sentimentele față de religia Statului; mi s’a părut totdeauna absurd ca un popor protestant ca Saxonii să n’aibă un guvern protestant în loc de un rege catolic până la fanatism. Aș fi vrut să fac din curte un centru artistic și intelectual și aceasta era văzut cu ochi răi. Regină și prizonieră Ou I cât am suferit la început, în mâinile prigonitorilor mei! Adesea am încercat, să m’arăt curajoasă și nobilă și să iert pe nemiloșii mei vrăjmași, dar n’am putut, căci rana ’mi era prea adâncă. Poate că iertarea D-nei Maria Aigilescu Directoarea insursivului a BOLIITINEANU » BUCUREȘTI Bana noastră mamă Cu bucurie, am văzut că, cu toată durerea ce ăi, nu încetezi de a conduce institutul Bolintineanu, și chiar te-am decis a înființa cursul superior, cea ce mi-a dat prilejul de a lăsa pe copila mea Zoica, să continue școala tot sub buna și părinteasca D-tale conducere, prin care ai făcut totdeauna mulțumirea părinților. Sunt fericită de aceasta și-fi scriu public, pentru a-ți arăta dragostea și recunoștința mea. Nopua D-tale SOFIA MOOR DRAGIICI să vie odată, mai târziu, dar acum n’am decât ură și dispreț în suflet. Mă simțeam ca o pasăre sălbatecă pusă în colivie, fără nădejde de libertate. Adesea, rezonată de fereastră, priveam canonii din popor cari nu linișteauerii, se intorceau acasă mulțumiți... Cât de mult îi pizmeam! Ei, cel puțin, își puteau trăi viața, ca ființe obișnuite. Mie nimic nu’mî era îngăduit afară de suferință. Ce naivi sunt acel caripiz•UUCPC fericirea capetelor încoronate! Câți dintre noi nu s’ar lepăda bucuroși de rangul lor! Luxul regalei puneri în scenă nu ne aduce fericirea, și prinții nu sunt la urma urmelor decât niște bieți oameni. Creșterea noastră nu ne îngădue să adoptăm, la nevoe, nici o altă situație ; putem fi mărinimoși fiindcă avem bani la dispoziție, putem fi grațioși fiindcă asta nu e meseria ; dar dacă ne arătăm o singură dată oameni în carne și ’n oase, ne piere aureola. Cred că mulțimei îi place luxul și pompa ce înconjoară pe regi! Îmi sunt Încredințată că o frumoasă cavalcadă de circ ar avea la Dresda tot atâta succes ca și o procesiune de încoronare. Principesa Luisa de Saxonia (Va urma).. Nouile descoperiri istoricii la Reșca (Romanați) — 16 veacuri de la moartea impâratului Galeriu — Societatea istorică română din Capitală urmărește cu un viu interes săpăturile ce se fac la Reșca (Romanați) și care au pus pe urma unor descoperiri arheologice de cea mai mare însemnătate pentru întregirea istoriei noastre naționale. E vorba de cercetările d-lui Al. T. Damitrescu, dela Academie, secreetarul societăței istorice din București. D-sa și-a terminat ultimele cercetări și a descoperit urmele unei străzi romane cum și acelea ale unei clădiri monumentale, formată din columne în stil corintic și darie, cu basrsoreliefuri pe capiteluri înfățișând flori de acantus. Aceste urme dacoromane sunt de pe vremea împăratului Galerius care a domnit la începutul veacului IV d. Chr. și care a fost înmormântat la Romula (astăzi Reșca) în anul 311 d. Chr. Se împlinesc anul acesta șaisprezece veacuri de la moartea acestui împărat legendar, pe care poporul îl numește astăzi Ler împărat sau Domnul de rouă. Cercetările d-lui AL I. Demetrescu, au început acum 11 ani și ele vor continua și în anii viitori. L. I. ^ÎISCRIE în învățământul primar D-ra Verona Corodeanu, institutoare la școala No. 10 de băeți din Galați, a fost transferată la școala No. 1 de băeți din Dorohoi. D-ra Maria D. Lăzăresci, institutoare la școala No. 1 din Dorohoi, a fost transferată la școala No. 10 Galați. D-na Maria S. Berha, institutoare la școala de fete din Mizil, a fost transferată la școala No. 2 Buzäu. D. D. Rădulescu, institutor la școala de băeți din Ostrov, a fost transferat la școala de băeți din Olenita. D-na Plăvănescu, directoarea școalei de fete No. 19 din București, a fost transferată în aceiași calitate la școala de fete No.. 26, tot din București. Conferința sanitară internațională CEILIA PILBIS — Chestiunea purtătorilor de vibrioni holerici.—Modificarea convențiunei sanitare internaționale din 1903.—Reînființarea carantinei — Interview cu d. dr. Talușescu, sub directorul serviciului familiar Chestiunea purtătorilor de vibrioni, ce revine zilnic de câtva timp în dările de seamă asupra mersului holerei în țară, va fi discutată cu precădere în conferința sanitară internațională convocată la Paris pentru revizuirea convențiunei sanitare internaționale din 1903. După cât știm, in legătură cu această chestiune, se vor aduce convențiunei modificări importante. Intre altele, e vorba și de reînființarea carantinei. Pentru amănunte, adresându-ne d-lui dr. Tatușescu, subdirectorul general al serviciului sanitar, d-sa ne-a dat cu multă bună - voință următoarele indicațiuni, pe care, la rândul nostru, le dăm cititorilor „Universului" ca date științifice de valoare și de actualitate în acelaș timp. Redăm întocmai cele spuse de d. dr. Tatușescu: „Acești agenți propagatori ai holerei, cari erau cu totul necunoscuți pe timpul când s’a discutat și încheiat convențiunea sanitară de la Paris (1903), astăzi au devenit factorii cei mai importanți in răspândirea flagelului, cei mai de temut, aceia de cari știința profilaxiei în viitor va trebui să ție seamă mai mult decât chiar de bolnavii afirmați. Numărul lor crește așa de mult, că în unele epidemii copleșește pe acela al bolnavilor existenți. Dovada o avem nu mai departe decât în epidemia ce bântue actualmente țara noastră, unde de câteva zile avem 10—12 bolnavi holerici și peste 20 de purtători de vibrioni și câți vor mai fi încă nedescoperită. Acești purtători au importanță atât în operațiunea de lățire a epidemiei, pentru că ei luând naștere din focarele de holeră afirmate se răspândesc peste tot, semănând holera și creând nouă focare, din care apoi se ivesc alți purtători și așa mai departe, cât și in operațiunea introducerea boalei din afară, pentru că ei pot trece frontiera neobservați și neretinuți de nimeni. Viitoarea profilaxie a holerei se va rezuma în goana contra purtătorilor de vibrioni; importanța bolnavului va cădea în al 2-lea plan. Pentru apărarea internă tactica, va consista în izolarea in număr cât mai mare a acelora cari au venit în contact cu bolnavul și liberarea lor numai după ce examenul bacteriologic al materiilor fecale va dovedi că nu sunt purtători de vibrioni, iar purtătorii pe cari această operațiune ii va descoperi, vor sta izolați ca și holericii și ținuți în observare până ce nu se vor mai constata vibrioni în scaunele lor, cel puțin 5 zile. Acest termen e necesar pentru că există purtători cari eliminează vibrioni In mod intermitent. Pentru apărarea din afară, măsurile prevăzute în actuala convenție trebue modificate și reintegrată în drepturile ei vechia carantină, cu singura deosebire că la fiecare lazaret carantinat se va instala un laborator cu tot personalul necesar, care, în cel mult 24 de ore, să examineze materiile fecale ale tuturor călătorilor reținuți, și, pe măsură ce se va constata că nu sunt purtători de vibrioni, să li se dea drumul, iar purtătorii să fie ținuți izolați până ce nu vor mai fi periculoși. Întrevedem clar necesitatea formării unui personal de laborator mult mai numeros decât cel de care dispunem astăzi. Pentru revizuirea tuturor acestor chestiuni, guvernul francez a convocat — cum se știe — o conferință internațională, la care am trimis și noi doui reprezintanți, pe d. dr. Slătineanu, inspector general sanitar, și pe d. dr. Argetoianu, secretarul legațiunei noastre de la Paris, cărora, pe lângă altele instrucțiuni, i s’a dat și aceia de a fi favorabili ideei reînființărei sistemului carantinar, astfel organizat după cum Tam arătat mai sus, și înzestrat atât de bine încât ea să nu reție pe cei cari nu trebue să fie reținuți decât cel mult 24 de ore. „înființarea acestei măsuri și menținerea ei este riguros indicată atâta vreme cât nu va fi descoperit serul sau medicamentul specific, care să distrugă acești microbi ce trăesc în stare parazitară în intestinul purtătorului“. c $$ CS AHIS printre administratorii de plasă Următoarea mișcare s’a făcut pe ziua de 1 Octombrie printre administratorii de plasă. D. V. Popovici, administrator cl. I al plășei Cârligătura (Iași), a fost pus în retragere spre a-și regula drepturile la pensie. D. Al. Sculi, administrator cl. II-a în județul Buzau, și cl. Socrate Nicolaide, administrator cl. III-a la Ilfov, au fost înaintate la cl. I-a în același județ. D. Th. Popescu, administrator în județul Dolj, și dl. Seb. Dumitrescu, administrator în județul Vâlcea, au fost numit! definitiv în funcțiunile ce ocupă. GOm sau VIAȚA PARTEA II MISTERUL DIN MAHLEPRE IX Zile liniștite Când secretarul general descoperise secretul averei neștiute de Blanche Carol, după ce o cunoscuse pe față grație directoarei pensionului, pusese ochii pe Justine să-l ajute. Justine era acela care lua pe Blanche de la pension. Roland îi promisese o zestre dacă îl ascultă și grație ei, o furtună se pregătea pentru pașnicii locuitori ai castelului. A doua zi după ce Roland Béroult scrisese biletul, d. Godet de abia se întorsese de la preumblarea sa obișnuită, când văzu pe banca pe care stătuse de vorbă cu Marguerite, pe ducesă. Se scoborâ de pe cal și acesta se duse singur spre grajd cu apucături de ștrengar. Ducesa parcă întinerise. D. Godet o examină de sus până jos : — Ah ' nici nu te mai întreb de sănătate... Vezi că Marie Madeleine vine cu noroc. —-E adevărat. — Ești fericită acum ? — Aproape. — Marie Madeleine e o adevărată zână, a câștigat de partea ei pe toți... și Blanche pare că o iubește. Oh!... și o înțeleg... — Biata fată e uneori de o tristețe! — Ai observat? — Dar cine nu o observă? Dar nu e nimic, așa sunt fetele la vârsta ei... Pe alee venea factorul. Se apropie, salută militărește, deschise cutia de tinichea, scoase ziare și scrisori și le dete ducesei. Ducesa îi zise prietenește : — Bună ziua Miraud, ce mai faci?... Ai, du-te și bea ceva la noi, să te răcorești. Miraud nu așteptă să fie rugat, știa el că la bucătăria din Maillepré are de mâncare și băutură. Dar mai era ceva, curta pe d-ra Justine Savart. Miraud voia să o ia de nevastă... Rândașii, băetii din bucătărie, toți râdeau de ei. Șeful bucătar, un burtos, zicea că Justine zăpăcise pe factor numai ca să-și omoare timpul.Se înșela. Justine avea ea planul ei. In dimineața în chestiune îl bombarda cu niște priviri ce-l făceai să sară de pe scaun. Când bucătarul întoarsa spatele, — Justine întrebă încet pe Miraud : —Ai vreo scrisoare ? — Da. — Dă-mi-o. i Factorul scoase din cismă , scrisoarea lui Roland. — Proastă meserie mai fac și eu Justine. — De ce ? — De!... Sunt un dobitoc... eu • îți aduc scrisori, cari poate... — Nu sunt pentru mine, ți-am mai spus. — Pentru cine ? — Asta e altă socoteală. Să nu mai mă întrebi. .Și-l mângâia pe obraz. Ajutoare de bucătari, băețașii intrară. — Ei! spuse unul, nu vă jenați îndrăgostiților. Factorul bău vinul și se sculă. Eși repede. —- Ei, Justine! spuse bucătarul, de ce nu lași omul în pace... — Eu! da ce i-am făcut!.. — Ei! pare că nu vedem noi cum tl zăpăcești... Poate vreau să mă mărit, și eu... de!.. Bucătarul râse cu hohot. — D-na Miraud!... Asta e nume de cățel!.. e caraghios! Justine ii privi cu ochii provocatori, cu capul dat pe spate. — Ei și!.. ce-ți pasă. Bucătarul se aplecă și o sărută drept pe buze in aplauzele celor de față. Ea fugi. Bucătarul își linse buzele cu limba... — Hm!.. dulce!.. Dacă ar ști doamna!.. In parc, ducesa citea scrisorile: — El! zise ea, toate bucuriile vin odată. — Ce mai e? întrebă bătrânul care citea un ziar. — Lignière s’a vindecat. — Atât mai bine. — Si vine la noi. — Singur? — Cu mama lui. — Atât mai rău. Și-și băgă nasul iar în ziar. D-na de Mais Lepre nu-l lăsă însă să citească. — Nu ai putut să suferi niciodată pe vara mea de Lignăreș. — A mai întâi e urâtă, înaltă, slaba, osoasă, plictisitoare, are limbă rea... e apoi severă pentru nimicuri, e ridiculă... — Exagerezi!.. — De loc... știi și d-ta... — O fi... dar fiul sau... — Oh! fiul ar fi omul cel mai perfect, dacă nu s'ar tine de poala mamei. El face însă pe copilul mic când e ea... — E brav însă... — Nu zic nu. — S’a bătut ca un erou... — Mai sunt și alții... — A căpătat o rană gravă!... — Să vezi că o să ne cam plictisească cu rana lui... — Dar n’au sa stea mult aci. — Până la toamnă... — Cam mult... j Mai e insă ceva’i — Da. ! — Citește. — Ah! de la Pierre. — De la el. — De la bravul nostru nepot, D. Godet citi, Pierre de Meillant, scria din Alexandria. Spunea că trece la Marsilia și de acolo vine la Maillepré. Sfârșea spunând că se întoarce cu aceleași idei, vrea să se retragă din lume. — Oh! spuse Godet, după ce isprăvi scrisoarea, cât ași iubi pe femeia care ar putea face să-și alunge asemenea idei. Vezi tot ideile lui. Ducesa ridică ochii spre cer. — Tot... — Am să încerc și eu să-l convertesc. Auzi! cu o avere ca a lui, să se facă călugăr! Asta e o nebunie. ... Liniștește-te! — Trebuie să-i vorbesc, să mă înțeleagă... ' D. Godet avea însă și o altă ideie. Iși zicea: — Ei cunosc eu pe cineva care ar avea mai mult succes decât mine. Și se gândea la Marie Ma«deleine. — La ce oră sosește imposante Lignières cu scumpul ei rănit? întrebă el. Ducesa nu avu nevoie să răspundă. Se auzi zângănitul clopotelor de ca| pe drumul din spre Bourges... Venea o caretă. Iubirea și Hazarda. Orologiul cel mare suna ora 11 de dimineață. Două fete urcau dealul de lângă râul Cher, apropiindu-se de castel. Cea mai mică purta o jerbă mare de flori de câmp. Era Blanche Carol. Cea mare era Marguerite. (Va urma. X