Universul, octombrie 1911 (Anul 29, nr. 269-299)

1911-10-01 / nr. 269

PLU fiD Blcail BUBI »FOWLER“ REAJUNSE DE NICI O IMITAȚIUPTE În MUNCA ZILNICĂ, DURABILITATE și ECONOMIE, recunoscute de elita marilor agricultori din toată lumea ca cele mai sigure sub ori­ce împrejurări. Singurele care din toate sistemele cu cablu au obținut S3AND­om și mamită m &m LA EXPOSITIA UNIVERSALA DIN BRUXELLES 1810 Peste 12.000 mașine „FOWLER“ vândute In toată lumea In capul culturei cu aburi în Români­­a se află: Ad. dom. Cor. a Casei Regale cu 7 pluguri «Fowler» 5rc. La G. Gr. Canta CliZinO cu 9 pluguri «Fowler» Casa Principilor Știrbei cu 5 pluguri «Fowler» Casa Marghiloman-Ferechide cu 4 pluguri «Fowler» Principele C. 9. Soutzo cu 3 pluguri «Fowler» Ministeru! Agriculture! esu 3 pluguri «Fowler» Esc. Sa P. P. Carp cu 1 plug «Fowler» și alți mari proprietari In total ca. 80 pluguri cu aburi „Originale Fowler" care au fost puse în funcțiune personal de D-I <SULSIîS SĂX ® M Inginer specialist și reprezentant general al B -lor JOHN FOWLER <&. Comp. BUSURSȘTI. — Strada Armașniul No. 6 CIOCOLATA - CACAO instalație soderna.-fABRIGAȚIUNE SUPERIOARA Fabrica, București, 97, Calea Victoriei No. 97.-Telefon ^ rii vizitați Magazinul­^ J&H = SîEUI!CIEAM& lt;kMÂ&ATESCCI­T, Sepeari, 16. (Prâns Sf. Mm.) \0f \ SPLENDID ASORTAT C­J INCALTAMINTE ^^âî­DCRATA IN ATELIER PROPRIU. TELEFON^#*^ 1 deposit de șoșeni a galoși 1^19/20 MARC* TRIUNGHIU. A 1 Sirm­ania 9 — 3 AVERILORS I TM"TM1 contra­­ g FURT și I O CI teftea BSOALAH Curtea BEGALA E3S3 CUJBSE A­S*3 GHLE'SSwA. Pasca ANSLIELl Păstrează Averile IX CELEBRELE One de Bani 1011S LOI^DON Cea mai bună dovadă de superioritatea lor Cereți prospecte la Zie­pozitul General Leon P. Abrah­ovicz București, Calsa Moșilor 80 <eexm&mm mE Rama&sm 1Se caută K­epre­s­ezentanți activii d­in toate orașele­­ principale BoHțTomi roditori și ornamentați, coarde viță altoite și americane, tran­dafiri, brazi, b­uia și merișori ? Vizitați parcul Șoseaua Groză­vești 80, fața Palatului Cotro­­ceni. 667 — M. I. CHIRESCU — Furnizorul Curței Regale CALEA MOȘILOR No. 82 Execută comenzi și repa­­rațiuni. 555 Eftin, Solid, Prompt A­VIS la ziua de 2 Octombre a. c., orele 3 p. m­., se va vinde prin licitație la se­diul Societate­ centrale Agricole, în str. C. A. Ro­­setti No. 5, mobilier scos din uz, etc. 514 Big Rev­­i Metodă d ® piano de M­ariee. Cea mai bună metodă, singura după care copii invață cu ușurință. Prețul let 3.15. Ia provincie franco lei 4.25. Adresați comandele la magazi­­nul JEAN FEDER. București, DOAMNA DOCTOR TRANCU-RAINER Fost șef de clinică obstericală și chirurg al spitalelor Eforiei FACEM, SOLI «Le FEMEI și Gflra&8@ICAL.S Strad.» SCAUKE 33 Cons. 6-7V, d. a. Tel. 10 .97 345 Of. D. A. Popovici SPECIALIST PENTRU Boalele de Gât,Nas și Urechi —S­a întors prin străinătate— Și și-a reluat Consult, data 3—6 a. a. — Strada 9 SINSATOI 3 — TELEFON 10/35. 615 Cine întrebuințează zilnic, conac­­cacnt Octolul practica cea mai bună îngrijire a dinților. I. P. Bérlesen Doctor in drept, din Paris Fost Judecător și Prim-Procuror la trib. Ilfov — AVOCAT — Reîntorcându-se în BUCUREȘTI, și-a reluat ocupațiunile. 638 — Strada Sălciilor, 2 bis — larg ocaziune S’au pus în vânzare măr­furile cunoscutului maga­zin de lingerie 566 JEAN ElliS Calea 710T8BÎEI 45 Cu­sure reducere BOAMHILXE cari țin la dușminele fru­mos vopsite și cu un luciu durabil să întrebuințeze „Sol­idol“ cea mai bună și durabilă cu luciu splendid. Usucă repede, nu lipsește și nu se pătează de apă,­deci SUPERIOARA fabricelor străine. Depozit general: Gara Zimmer & €; „LA ELEFANT“ — STR. IIPSCANI 86 — (in fața gradinei Sf. Gheorghe! ________BUCUREȘTI 517 Pepinierele D. M. BRAGADIRU din com­. Bragadiru-Bulgaru INSTAINȚA 1&EI Aducem la cunoștința Onorarei clientele, că de la 1 August 1911, d. Etienne Lacroix, șeful grădinar, s'a retras din serviciul nostru. Rugăm ca pe viitor comenzile și ori­ce altă corespondență, să ni se adreseze nouă direct și anume : Pe­pinierele Bragadiru. București. Nouile noastre cataloage se trimit la cerere gratis. Administrația Pepinierelor 533 i>. K­. Bragadiru. Vițe altoite și nealtoite Pepiniera 0. StARIAH 7zzzz IFlorica-Yalea-Mare Vinde viță altoita de perfecta calitate cu 622­­ PREȚURI REPUSE ~ Recomandăm MEMORIILE... "TZ REGELUI =77 CAROL I Apărute £a 8 volume în editu­­ra ziarului „Universul“. Volumul al 9-lea sub tipar Cea mai interesantă lucrare relativ la neamul nostru româ­nesc. In ele se oglindește viata și desvoltarea poporului nostru în ultimii 40 de ani. Să nu lipsească această carte din casa nimănui. Prețul, bani 50 volumul, plus 10 bani de volum, porto ._____ înțeleagă importanța enormă a modului de eficacitate particular Odoluhri. Pe cănd cele­l­alte ape de gură similare au efectul numai in cele câteva mo­mente ale întrebuințării lor, Odol face efect și după multe ore. Despre această afirmațiune există numeroase publicații științifice, cari dovedesc, ca prin proprietățile specifice ale Odolului desvoltarea proceselor de fermentațiune este oprită și prin aceasta și stricăciunea dinților. Cercurile înalte din Bulgaria cred că a sosit momentul, ca să-și pue în aplicare proectul lor cu privire la alipirea Mace­doniei de Bulgaria. Pentru o Bulgarie mare toți sunt de acord. . . Cu toate declarațiile împăciui­toare ale d-lui prim­-ministru Gheșof, toți, dela Țarul Ferdi­nand până la ultimul politician, sunt pentru o politică ofensivă în Macedonia. Măsurile militare luate de Bul­garia la fruntariile turcești ne îndreptățesc să credem că Bul­garii au să tulbure pacea în Balcani. Țarul Ferdinand lucrează să-și asigure neutralitatea Aus­triei într-un războiu­ eventual cu Turcia. Pe de altă parte, în Ma­cedonia o mare fierbere printre Bulgari. Exarh­atul din Constantinopol a suspendat lucrările Sinodului și toți Mitropoliții au plecat pe la diocesele lor. Exarh­ul, care și după proclamarea indepen­denței Bulgariei a rămas și șeful spiritual al celor din regat, lui este câtuși de puțin pentru o politică împăciuitoare și se pre­tează la instigațiile politiciani­lor din Sofia. Cu un cuvânt, si­tuația în Balcani este mai pre­cară ca oricând. Faptul că Rusia mobilizează și că toate marile Puteri au tri­mis escadrele lor în Mediterana produce mare emoție aici. Parohii TUTUROR Moartea profesorului Agura — Amănunte — Iași, 29 Septembrie. Corpul regretatului profesor universitar Agura, — reprezen­tantul universitate­ din Sofia,— care a murit era subit, a fost de­pus la biserica ,,Buna-Vestire“ du­pă ce a fost îmbălsămat. Se așteaptă sosirea membri­ 1­lor familiei decedatului. Corpul profesorului Agura va­­ fi transportat la Sofia. In legătură cu moartea tragi­că a profesorului bulgar Agura, mai menționăm următoarele: Câteva ore înainte de a fi gă­­­­sit mort, regretatul profesor a fost vizitat de d. Maiorescu, ca­­­­re i-a comunicat că M. S. Rege­­­le l-a decorat cu ordinul „Stea­­­­ua României“. Agura era născut în Basara­bia. In 1866 veni în Iași și ur­mă cursurile seminarului „Ve­niamin“. Tot aici, în Iași, a fost peda­gog la „Institutul Academic“. In 1872 fa numit revizor școlar pen­tru județele Iași și Vaslui. In timpul războiului ruso-turc trecu în Bulgaria, unde la 1880 fa numit profesor de istorie la Filipopole, iar la 1889 profesor la universitatea din Sofia. Regretatul Agura a fost și mi­nistru de instrucțiune publică în Bulgaria sub prințul Battenberg. In ultimul timp s’a retras din politică și se ocupa numai de catedra sa. Vestea moriei lu­i Agura a im­presionat adânc pe M. S. Re­­­­gele, care a trimes o coroană ca s’a depus pe sicriul regretatului. Vestea s’a telegrafiat minis­terului instrucției publice din Bulgaria.a Azi, la ora 3, tot­i delegații u­­niversităților străine împreună cu profesorii universităței ieșene, în frunte cu d-nii miniștri A­­rion și Maiorescu, s-au dus la bi­serică depunând flori pe sicriul regretatului. D. ministru Arion a hotărât ca cheltuelile de înmormântare să fie suportate de ministerul instrucțiunei publice. Probabil că corpul prof. Agura va fi tri­mes din Iași cu trenul de Sâm­bătă după amiază la Sofia, și va fi condus până la graniță de o delegațiune de profesori uni­versitari. Telegrama d-lui ministru C. Arion Iași, 29 Septembrie D. C. Arion, ministrul instruc­țiunei publice a expediat minis­trului de instrucție din Sofia următoarea telegramă: Am durerea de a vă anunța că profesorul Agura, delegat al Universităței din Sofia la serbă­rile Universității din Iași, a în­cetat subit din viață di­ seară. „Adânca simpatie, pe care de­functul a exprimat-o, in numele f] nicer si tații din Sofia, in aju­nul chiar al morții sale, pentru România, unde iși făcuse stu­dii!"’, fac încă și mai vii regre­tele noastre, pentru­ această moarte neașteptată și prematu­ră. „Rog pe Excelența Voastră să primească expresiunea adânci­lor mele condoleanțe și să o îm­părtășească Universităței din Sofia, la al cărei doliu Univer­sitățile iau o vie parte. „Măsuri au fost luate pentru ca corpul să fie îmbălsămat și ca rugăciunile și onorurile cari se datore­sc celor morți să fie făcute“. (si) Const. C. Arion, ministrul instrucHunei publice și al cultelor din România | 1 SAMBATA 1 OCTOMBRIE Isxi DIN BUCOVINA. (Corespondentă particulară a ziarului *Universul» INTERNATUL MESERIAȘILOR ROMANI Cernăuți, 27 Septembrie. In fine, după o activitate rod­nică numai de patru ani, socie­tatea meseriașilor români din Cernăuți a realizat una din ce­le mai însemnate aspirațiuni ale poporului român din Bucovina.­­ E vorba de internatul mese­riașilor și comercianților ro­mâni, a cărui sfințire și inaugu­rare festivă va avea loc peste câteva zile, și la care vor parti­cipa toți deputații și fruntașii poporului, din această provin­cie. Cred interesant a face o mică schiță asupra modului cum a fost înființată această societate, a meseriașilor. In anul 1907, într'o seară de iarnă, pe când se aflau la o pe­trecere, mai mulți meseriași au venit la ideea să înființeze o societate a meseriașilor români. Ideia a purces de la un lucrător tipograf, care, în înțelegere cu încă 3—4 tineri inimoși, a în­ceput a propaga această idee, care în curând a început a prinde, așa că după un timp re­lativ scurt s’a convocat o adu­nare a meseriașilor, cu care oca­zie s’a și înființat societatea. Ca președinte a fost ales d. Dimi­­trie Bucevschi, directorul tipo­grafiei românești din Cernăuți, sub a cărui conducere se află și astăzi societatea­. Timp de doui ani, societatea s-a mărginit la plasarea de e­­levi pe la maeștrii din Cernăuți și provincie, la aranjarea de pe­treceri naționale și răspândirea culturii printr-o bogată bibliote­că. In anul 1909 societatea a a­­pelat la ministerul cultelor din România, solicitând câteva lo­curi gratuite la școlile de mese­rii din regat, pentru elevii bu­covineni, cerere care a fost pri­mită cu amabilitate și de care societatea a și făcut uz, trimi­țând pe spesele ei, la școala su­perioară de arte și meserii din Iași 7, iar la cea din București 8 elevi. In anul următor s’a repetat aceeaș cerere, care a fost de ase­­menea satisfăcută, astfel că as­tăzi societatea meseriașilor se poate mândri cu acest frumos început, care i-a asigurat simpa­tia tuturor oamenilor de bine. Societatea însă nu s-a mărgi­nit numai la această modestă activitate; ea a apelat la „soci­etatea pentru cultura și litera­tura româ­­ă în Bucovina” și prin intermediul unor persoane influ­ente, la Dieta țării, spre a-i veni in ajutor. Bazat pe con­cursul acestor două instituțiuni, comitetul a început să se gân­dească la clădirea unui internat. „Societatea pentru cultura și literatura română" a donat so­­cietăței meseriașilor un teren în valoare de peste 8000 cor., iar Dieta țării a acordat o subven­­țiune de 13.000 cor. pentru clădi­rea internatului. încurajat de acest succes, co­mitetul s’a pus pe lucru și în mai puțin de un an a strâns, prin subscripțiuni, fondul nece­sar pentru terminarea lucrări­lor. Astăzi vedem înălțândui-se falnic, în centrul orașului, un edificiu impozant, având tot con­fortul și pe care fâlfâie mândru stindardul tricolor. Clădirea e încălzită cu calorife­re și luminată cu electricitate. In subsol se află­ o spațioasă bu­cătărie, prevăzută cu­ toate cele necesare și o mare sală de mân­care. In parter, locuința direc­torului, compusă din 3 frumoase odăi și o sală festivă elegantă și artistic decorată, in etajul I se află două dormitoare igieni­ce (cu câte 15 paturi) precum și o frumoasă bibliotecă cu o sală de citire. In etajul al II-lea se a­­flă de asemenea trei dormitoare (tot a 15 paturi) precum și o spațioasă sală de spălat. Signs bvtermatus dev cernăuți COTA ANELOR DIVAEEI Pa ziua de 29 Septembrie 1911 — IX ROM­A­VIA — Dunărea scade la T.-Severin;­a staționată la Tulcea; in cele­lalte porturi crește: T.-Severin 170 ; Calafat 155 ; Bechet 133 ; T.-Măgurele 134; Giurgiu 150; Oltenița 130 ; Că­lărași 98 ; Cernavoda­­ 100 ; Gura- Ialomitei 95; Brăila 85; Galați 82 ; Tulcea 37. POVESTEA VIEȚII MELE M­­EM­O­RIIL­E Luisei de Saxonia CAPITOLUL XVIII Pisica fantomă Câtva timp după moartea re­gelui, mi s’a întâmplat o aven­tură misterioasă și cam îngrozi­toare in capela palatului din Zinzendorfstrasse. într’o zi, socru-meu, pornit pe calea confidențelor, mi-a spus că s'a văzut uneori pe altar o pisică neagră fantomă, și că a­­ceastă vedenie prevestea nenoro­ciri mari; d­ ’mi mai împărtăși credința lui că pisica era dacă nu chiar diavolul, cel puțin u­­nul din slujitorii lui. Am râs de acest basm și l’am sfătuit să gonească pe necuratul cu aiar­­mă, o lumânare de ceară și un clopot. Cu toate acestea, a tre­buit să văd și eu într’o zi pisica misterioasă. In luna Noembrie 1902 fiind in capelă, zării pisica enormă și neagră cocoțată pe altar între două lumânări. Crezul că e o ilujie, dar aruncând o privire in­ jurul meu­, văzui, după înfă­țișarea fețelor rudelor mele că nu mă înșelasem. Cum s’a sfâr­șit slujba, Mathilda se repezi la sacristie și porunci asistenților să caute pisica și s'o dea afară din capelă. Dar nimeni n’o pu­tu găsi; cu toate acestea, ea nu putuse să scape, ferestrele și ușile fiind închise. Taina răma­se nelămurită. Socru-mea tăcea posomorât și ne rugă să nu spu­nem nimănui nimic despre acea­stă arătare. Lucrul era desigur cel puțin extraordinar, dar, pi­sică sau diavol, a­m văzut-o cu ochii mei... Prigonirile de care începusem să șuier și încercările prin cari trecusem mă făcuseră cam su­perstițioasă și m­ă întrebam dacă pisic­a-fantoma nu-mi ves­tea viitoare nenorociri. Atunci i ’mi adusei aminte de prooroci­rea făcută la nașterea mea.Moa­­șa, care avea faima de a fi som­nambulă, mă luă în brațe, mă privi curioasă mult timp și zise în sfârșit: „Copila aceasta va purta într'o zi o coroană, dar viitorul ei mi se arată întune­cat și soarta ei vor fi nenumă­rate necazuri“. Biserica și curtea mă urau Biserica nu mă putea suferi, căci preoții desapmbau părerile mele de liber-cugetătoare și mo­dernismul meu, nesuferit la Va­tican. Cei de la curte mă urau, știind foarte bine că dacă aș a­­junge vr’odată la putere, întâia mea grijă ar fi să schimb acest vechiu regim putregăit și să mă­tur prin reforme tirania­, ne­dreptatea și desfrânarea ce dom­neau pretutindeni. Dușmanii mei mai știau marea trecere ce o aveam pe lângă barbatul meu, și se îngr­ozeau­ de prietenia mea cu împăratul Wilhelm, pe care nu doreau­ de loc să-l vadă ajun­gând aliatul meu. Apoi eu prea mă interesam mult de popor ca să fiu bine văzută de cei de la curte, și nu îmi ascundeam sentimentele fa­ță de religia Statului; mi s’a părut totdeauna absurd ca un popor protestant ca Saxonii să n’aibă un guvern protestant în loc de un rege catolic până la fanatism. Aș fi vrut­ să fac din curte un centru artistic și intelectual și aceasta era văzut cu ochi răi. Regină și prizonieră Ou­ I cât am suferit la început, în mâinile prigonitorilor mei! Adesea am încercat, să m’a­răt curajoasă și nobilă și să iert pe nemiloșii mei vrăjmași, dar n’am putut, căci rana ’mi era prea adâncă. Poate că iertarea D-nei Maria Aigilescu Directoarea insursivului a BOLII­TINE­ANU » BUCUREȘTI Bana noastră mamă Cu bucurie, am văzut că, cu toată durerea ce ăi, nu încetezi de a conduce institutul Bolinti­­neanu, și chiar te-am decis a înfi­ința cursul superior, cea ce mi-a dat prilejul de a lăsa pe copila mea Zoica, să continue școala tot sub buna și părinteasca D-tale conducere, prin care ai făcut tot­deauna mulțumirea părinților. Sunt fericită de aceasta și-fi scriu public, pentru a-ți arăta dragostea și recunoștința mea. Nopua D-tale SOFIA MOOR DRAGIICI să vie odată, mai târziu, dar acum n’am decât ură și dispreț în suflet. Mă simțeam ca o pasăre săl­batecă pusă în colivie, fără nă­­dejde de libertate. Adesea, rezo­­nată de fereastră, priveam ca­nonii din popor cari nu liniștea­uerii, se intorceau acasă mul­­țum­iți... Cât de mult îi pizme­­am! Ei, cel puțin, își puteau t­răi viața, ca ființe obișnuite. Mie nimic nu’mî era îngăduit a­­fară de suferință. Ce naivi sunt acel cari­piz­­•UUCPC fericirea capetelor înco­ronate! Câți dintre noi nu s’ar le­păda bucuroși de rangul lor! Luxul regalei puneri în scenă nu ne aduce fericirea, și prinții nu sunt la urma urmelor decât niște bieți oameni. Creșterea noastră nu ne îngădue să adop­tăm, la nevoe, nici o altă situa­ție ; putem fi mărinimoși fiindcă avem bani la dispoziție, putem fi grațioși fiindcă asta nu­ e­­ mese­ria ; dar dacă ne arătăm o sin­gură dată oameni în carne și ’n oase, ne piere aureola. Cred că mulțimei îi place luxul și pompa ce înconjoar­ă pe regi! Îmi sunt Încredințată că o fru­moasă cavalcadă de circ ar a­­vea la Dresda tot atâta succes ca și o procesiune de încoronare. Principesa Luisa de Saxonia (Va urma).. Nouile descoperiri istoricii la Reșca (Romanați) — 16 veacuri de la moartea im­­pâratului Galeriu — Societatea istorică română din Capitală urmărește cu un viu interes săpăturile ce se fac la Reșca (Romanați) și care au pus pe urma unor descoperiri arheologice de cea mai mare în­semnătate pentru întregirea is­­toriei noastre naționale. E vor­­ba de cercetările d-lui Al. T. Da­­mitrescu, dela Academie, secree­tarul societăței istorice din Bu­curești. D-sa și-a terminat ul­­timele cercetări și a descoperit urmele unei străzi romane cum și acelea ale unei clădiri monu­mentale, formată din columne în stil corintic și darie, cu basr­so­reliefuri pe capiteluri înfăți­șând flori de ac­antus. Aceste urm­e dacoromane sunt de pe vremea împăratului G­aleri­us care a domnit la începutul vea­­cului IV d. Chr. și care a fost în­mormântat la Romula (astăzi Reșca) în anul 311 d. Chr. Se împlinesc anul acesta șai­sprezece veacuri de la moartea­ acestui împărat legendar, pe care poporul îl numește astă­zi Ler împărat sau Domnul de rouă. Cercetările d-lui AL I. Deme­­trescu, au început acum 11 ani și ele vor continua și în anii vi­­itori. L. I. ^ÎISCRIE în învăță­mântul primar D-ra Verona Corodeanu, insti­tutoare la școala No. 10 de băeți din Galați, a fost transferată la școala No. 1 de băeți din Doro­­hoi. D-ra Maria D. Lăzăresc­i, ins­titutoare la școala No. 1 din Do­­rohoi, a fost transferată la școa­la No. 10 Galați. D-na Maria S. Berha, institu­­toare la școala de fete din Mi­­zil, a fost transferată la școala No. 2 Buzäu. D. D. Rădulescu, institutor la școala de băeți din Ostrov, a fost transferat la școala de băeți din Olenita. D-na Plăvănescu, directoarea școalei de fete No. 19 din Bucu­rești, a fost transferată în ace­iași calitate la școala de fete No.. 26, tot din București. Conferința sanitară internațională C­EILIA PILBIS — Chestiunea purtătorilor de vibrioni holerici.—Modificarea con­­vențiunei sanitare internaționale din 1903.—Reînființa­rea carantinei — Interview cu d. dr. Talușescu, sub­ directorul servi­ciului familiar Chestiunea purtătorilor de vi­­brioni, ce revine zilnic de cât­va timp în dările de seamă asu­pra mersului holerei în țară, va fi discutată cu precădere în conferința sanitară internațio­nală convocată la Paris pentru revizuirea convențiunei sani­tare internaționale din 1903. După cât știm, in legătură cu această chestiune, se vor aduce convențiunei modificări impor­tante. Intre altele, e vorba și de reînființarea carantinei. Pentru amănunte, adresân­­du-ne d-lui dr. Tatușescu, sub­directorul general al serviciului sanitar, d-sa ne-a dat cu multă bună - voință următoarele in­­dicațiuni, pe care, la rândul nostru, le dăm cititorilor „Uni­versului" ca date științifice de valoare și de actualitate în a­­celaș timp. Redăm întocmai cele spuse de d. dr. Tatușescu: „Acești agenți propagatori ai holerei, cari erau cu totul ne­cunoscuți pe timpul când s’a discutat și încheiat convențiu­­nea sanitară de la Paris (1903), astăzi au devenit factorii cei mai importanți in răspândirea flagelului, cei mai de temut, a­­ceia de cari știința profilaxiei în viitor va trebui să ție seamă mai mult de­cât chiar de bol­navii afirmați. Numărul lor crește așa de mult, că în unele epidemii co­pleșește pe acela al bolnavilor existenți. Dovada o avem nu mai departe de­cât în epidemia ce bântue actualmente țara noastră, unde de câteva zile a­­vem 10—12 bolnavi holerici și peste 20 de purtători de vibrioni și câți vor mai fi încă nedes­­coperită. Acești purtători au impor­tanță atât în operațiunea de lă­țire a­ epidemiei, pentru că ei luând naștere din focarele de holeră afirmate se răspândesc peste tot, semănând holera și creând nouă focare, din care a­­poi se ivesc alți purtători și așa mai departe, cât și in operațiu­nea introducerea boalei din a­­fară, pentru că ei pot trece fron­tiera neobservați și neretinuți de nimeni. Viitoarea profilaxie a hole­rei se va rezuma în goana con­tra purtătorilor de vibrioni; im­portanța bolnavului va cădea în al 2-lea plan. Pentru apărarea internă tacti­ca, va consista în izolarea in nu­măr cât mai mare a acelora cari au venit în contact cu bolnavul și liberarea lor numai după ce examenul bacteriologic al mate­riilor fecale va dovedi că nu sunt purtători de vibrioni, iar pur­tătorii pe cari această opera­țiune ii va descoperi, vor sta i­­zolați ca și holericii și ținuți în observare până ce nu se vor mai constata vibrioni în scau­nele lor, cel puțin 5 zile. Acest termen e necesar pentru că e­­xistă purtători cari eliminează vibrioni In mod intermitent. Pentru apărarea din afară, măsurile prevăzute în actuala convenție trebue modificate și reintegrată în drepturile ei ve­chia carantină, cu singura deo­sebire că la fiecare lazaret ca­­rantinat se va instala un labo­rator cu tot personalul necesar, care, în cel mult 24 de ore, să examineze materiile fecale ale tuturor călătorilor reținuți, și, pe măsură ce se va constata că nu sunt purtători de vibrioni, să li se dea drumul, iar purtă­torii să fie ținuți izolați până ce nu vor mai fi periculoși. În­trevedem clar necesitatea for­­mării unui personal de labora­tor mult mai numeros de­cât cel de care dispunem astăzi. Pentru revizuirea tuturor aces­tor chestiuni, guvernul francez a convocat — cum se știe —­ o conferință internațională, la care am trimis și noi doui re­­prezintanți, pe d. dr. Slătinea­­nu, inspector general sanitar, și pe d. dr. Argetoianu, secretarul legațiune­i noastre de la Paris, cărora, pe lângă altele instruc­țiuni, i s’a dat și aceia de a fi favorabili ideei reînființărei sistemului carantinar, astfel organizat după cum Tam­ ară­tat mai sus, și înzestrat atât de bine în­cât ea să nu reție pe cei cari nu trebue să fie reținuți de­cât cel mult 24 de ore. „înființarea acestei măsuri și m­enținerea ei este riguros indicată atâta vreme cât nu va fi descoperit serul sau medica­mentul specific, care să dis­trugă acești microbi ce trăesc în stare parazitară în intestinul purtătorului“. c $$ CS AHIS printre administratorii de plasă Următoarea mișcare s’a făcut pe ziua de 1 Octombrie printre administratorii de plasă. D. V. Popovici, administrator cl. I al plășei Cârligătura (Iași), a fost pus în retragere spre a-și regula drepturile la pensie. D. Al. Sculi, administrator cl. II-a în județul Buzau, și cl. So­­crate Nicolaide, administrator cl. III-a la Ilfov, au fost înaintate la cl. I-a în același județ. D. Th. Popescu, administrator în județul Dolj, și dl. Seb. Du­­mitrescu, administrator în ju­dețul Vâlcea, au fost numit! de­finitiv în funcțiunile ce ocupă. GOm sau VIAȚA PARTEA II MISTERUL DIN MAHLEPRE IX Zile liniștite Când secretarul general des­coperise secretul averei neștiute de Blanche Carol, după ce o cu­noscuse pe față grație directoa­rei pensionului, pusese ochii pe Justine să-l ajute. Justine era acela care lua pe Blanche de la pension. Roland îi promisese o zestre dacă îl ascultă și grație ei, o furtună se pregătea pentru paș­nicii locuitori ai castelului. A doua zi după ce Roland Béroult scrisese biletul, d. Go­det de abia se întorsese de la preumblarea sa obișnuită, când­ văzu pe banca pe care stătuse de vorbă cu Marguerite, pe du­cesă. Se scoborâ de pe cal și aces­ta se duse singur spre grajd cu apucături de ștrengar. Ducesa parcă întinerise. D. Godet o examină de sus până jos : — Ah ' nici nu te mai întreb de sănătate... Vezi că Marie Ma­deleine vine cu noroc. —-E adevărat. — Ești fericită acum ? — Aproape. — Marie Madeleine e o ade­vărată zână, a câștigat de par­tea ei pe toți... și Blanche pare că o iubește. Oh!... și o înțeleg... —­ Biata fată e uneori de o tristețe! — Ai observat? — Dar cine nu o observă? Dar nu e nimic, așa sunt fetele la vârsta ei... Pe alee venea factorul. Se apropie, salută militărește, deschise cutia de tinichea, scoa­se ziare și scrisori și le dete du­cesei. Ducesa îi zise prietenește : — Bună ziua Miraud, ce mai faci?... Ai, du-te și bea ceva la noi, să te răcorești. Miraud nu așteptă să fie ru­gat, știa el că la bucătăria din Maillepré are de mâncare și bă­utură. Dar mai era ceva, curta pe d-ra Justine Savart. Miraud voia să o ia de nevas­tă... Rând­așii, băetii din bucă­tărie, toți râdeau de ei. Șeful bucătar, un burtos, zi­cea că Justine zăpăcise pe fac­tor numai ca să-și omoare tim­pul.Se înșela. Justine avea ea planul ei. In dimineața în chestiune îl bombarda cu niște priviri ce-l făceai­ să sară de pe scaun. Când bucătarul întoarsa spa­tele, — Justine întrebă încet pe Miraud : —Ai vre­o scrisoare ? — Da. — Dă-mi-o. i Factorul scoase din cismă , scrisoarea lui Roland. — Proastă meserie mai fac și­­ eu Justine. — De ce ? — De!... Sunt un dobitoc... eu • îți aduc scrisori, cari poate... — Nu sunt pentru mine, ți-am mai spus. — Pentru cine ? — Asta e altă socoteală. Să nu mai mă întrebi. .Și-l mângâia pe obraz. Ajutoare de bucătari, băețașii intrară. — Ei! spuse unul, nu vă je­nați îndrăgostiților. Factorul bău vinul și se scu­lă. Eși repede. —- Ei, Justine! spuse bucăta­rul, de ce nu lași omul în pace... — Eu! da ce i-am făcut!.. — Ei! pare că nu vedem noi cum tl zăpăcești...­­­ Poate vreau să mă mărit, și eu... de!.. Bucătarul râse cu hohot. — D-na Miraud!... Asta e nu­me de cățel!.. e caraghios! Justine ii privi cu ochii pro­vocatori, cu capul dat pe spate. — Ei și!.. ce-ț­i pasă. Bucătarul se aplecă și o sărută drept pe buze in aplauzele celor de față. Ea fugi. Bucătarul își linse buzele cu limba... — Hm!.. dulce!.. Dacă ar ști doamna!.. In parc, ducesa citea scriso­rile: — El! zise ea, toate bucuriile vin odată. — Ce mai e? întrebă bătrânul care citea un ziar. — Lignière s’a vindecat. — Atât mai bine. — Si vine la noi. — Singur? — Cu mama lui. — Atât mai rău­. Și-și băgă nasul iar în ziar. D-na de Mais Lepre nu-l lăsă însă să citească. — Nu ai putut să suferi nici­odată pe vara mea de Lignăreș. — A mai întâi e urâtă, înaltă, slaba, osoasă, plictisitoare, are limbă rea... e apoi severă pen­tru nimicuri, e ridiculă... — Exagerezi!.. — De loc... știi și d-ta... — O fi... dar fiul sau... — Oh! fiul ar fi omul cel mai perfect, dacă nu s'ar tine de poa­la mamei. El face însă pe copilul mic când e ea... — E brav însă... — Nu zic nu. —­ S’a bătut ca un erou... — Mai sunt și alții... — A căpătat o rană gravă!... — Să vezi că o să ne cam plic­tisească cu rana lui... — Dar n’au sa stea mult aci. — Până la toamnă... — Cam mult... j Mai e insă ceva’­i — Da. ! — Citește. — Ah! de la Pierre. — De la el. — De la bravul nostru nepot, D. Godet citi, Pierre de Meillant, scria din Alexandria. Spunea că trece la Marsilia și de acolo vine la Mai­­llepré. Sfârșea spunând că se întoar­ce cu aceleași idei, vrea să se retragă din lume. — Oh! spuse Godet, după­ ce isprăvi scrisoarea, cât ași iubi pe femeia care­­ ar putea face să-și alunge asemenea idei. Vezi­ tot ideile lui. Ducesa ridică ochii spre cer. — Tot... — Am să încerc și eu să-l con­vertesc. Auzi! cu o avere ca a lui, să se­ facă călugăr! Asta e o nebu­nie. ... Liniștește-te! — Trebuie să-i vorbesc, să­ mă înțeleagă... ' D. Godet avea însă și o altă ideie. Iși zicea: — Ei­ cunosc eu pe cineva care ar avea mai mult succes de­­cât mine. Și se gândea la Marie Ma«­d­eleine. — La ce oră sosește imposan­te Lignières cu scumpul ei ră­­nit? întrebă el. Ducesa nu avu nevoie să răs­pundă. Se auzi zângănitul clo­potelor de ca| pe drumul din spre Bourges... Venea o caretă. Iubirea și Hazarda. Orologiul cel mare suna ora 11 de dimineață. Două fete urcau dealul de lângă râul Cher, apropiindu-se de castel. Cea mai mică purta o jerbă mare de flori de câmp. Era Blanche Carol. Cea mare era Marguerite. (Va urma. X

Next