Universul, octombrie 1911 (Anul 29, nr. 269-299)
1911-10-14 / nr. 282
Calendar pe anul 1911 Ortodox ifwfi, 13 Octaiatere. — MM. G*rp fi R»î»a. CotoHo Swa, 26 Octombrie. — E variat: ăs.soareki 16.44. Apusul soarelu. 5.14 UNIVERSUL are următorele linii telefonice Administrat*» . . . . . 6/62 Redacți»...................... . 12/88 Străinătatea ...... 20/56 spectacolele: zilei «rom. TEAT EI UITMATIOrVAJ: — Matineu : Ovidiu ; Seara : Cometa ți Scânteia. TEATRUL MA CHRIV (Compania Davila). — Fetița, București, 18 octombrie 1911. Alte fete ale chestiunii SCUMPIRII TRAIULUI In chestia scumpirii traiului se mai poate întoarce foaia și pe altă parte. Este ceea ce face publicistul francez Urbain Gohier în „Le Journal“, după ce trece în revistă tot ce se spune despre cauzele scumpirii în deosebi a alimentelor, și seria de remedii ce se propun: — Un mijloc ar mai fi și o împărțeală mai rațională a trebuințelor noastre. Câte din aceste trebuințe, un adevăr, se întreabă publicistul francez, nu sunt oare închipuite, dobândite prin pervertirea simțurilor, prin lipsă de ocupațiuni mai serioase, prin imitare maimuțărească, ș’așa mai departe... Cum nu i s’a întâmplat să fie solicitat de bieții oameni cari „n’au mâncat de trei zile“, și cari toate acestea miroseau a alcool sau a tutun? Adesea li se întâmplă și altora să semene cu niște necesitașî ca aceștia. In clasa muncitorească, ce economii nu s’ar putea face asupra acestor două articole: alcoolul și tutunul! S’a stabilit de multă vreme, cu cifre absolut indiscutabile, că lucrătorii de mine de la Anzin ar fi acționarii de căpetenie și stăpânii minelor, că muncitorii metalurgiști de la Creusot ar fi acționarii și stăpânii stabilimentului, dacă ar fi economisit ca să cumpere titluri numai atâta cât au risipit ca să se otrăvească... Nici o nevoie de coborâre în stradă cu săbii, puști și pistoale, ca să se dea minele lucrătorilor, uzinele muncitorilor, ar fi de ajuns ca proletariatul să înceteze de a se otrăvi. Burghezii de asemenea—taceia dar se resimt de scumpirea traiului,—ar putea să-și facă examenul conștiinței și examenul bugetului lor; să suprime numai cheltuelile fără rost, cheltuelile stricătoare; vor simți o mare ușurare,—ziaristul francez adaogă, desigur cu o oarecare exagerare : — se vor găsi aproape bogați. Apoi nu trebue să se uite că e un mijloc întotdeauna sigur de a face să scadă prețul unei mărfi oarecare, este să-I restrângi cumpărarea. Aci nu e vorba de obiectele de prima și neapărat zilnica trebuință, — dar sunt și alte articole de a căror scumpete se plânge lumea. Așa,—cităm iară? din articolul d-lui Urbain Gohier,—„niciodată berarii din München n’ar fi crezut că münchenezii s’ar putea lipsi de bere; au încercat, de aceea, să urce cu câteva centime prețul litrului; tot orașul s’a apucat să bea apă; puternicele fabrici de bere au trebuit să capituleze... Oare noi n’am putea trăi, o săptămână sau două, de pildă, fără zahăr?“ (Fiindcă e vorba acuma, și în Franța, de scumpirea zahărului aproape ca la noi). Fără a adopta toate aceste vederi și raționamente cuvânt de cuvânt, trebue totuși să recunoaștem că conțin și ele o bună parte de judecată sănătoasă și de sfaturi cuminți. Cheltuelile de prisos, sau chiar vătămătoare, contribuiesc și ele mult la îngreunarea traiului,iar pe de altă parte consumatorul nu știe îndeajuns să răspundă și el, cu mijloacele cari îi stau la îndemână, la unele scumpiri nejustificate... Acestea sunt două fețe ale chestiunii, cărora fără doar și poate ar trebui să li se dea, și la noi ca pretutindeni, ceva mai multă atențiune. ACORDUL FRANCO-GERMAN Paris, 12. — . Matin e informat că guvernul francez cercetează acum amănunțit toate actele oficiale relative la compensația teritorială din Congo, ce Franța o va da Germaniei. După studierea acestor acte, d. Combon va avea încă o întrevedere cu d. Iderlen Waechter, în care se vor discuta ultimele formalități. ,,Matin“ spune, că acordul între cele două state este acum definitiv hotărât. Paris. 12. — Din Madrid se telegrafiază aci, că încheierea acordului franco-german a produs în Spania mare senzație. Spaniolii l-au primit cu mare indignare. Ziarele spaniole, spun că Spania, drept protestare, nu va retrage trupele sale din Larache și Elksar. TRAGICA MOARTE A UNUI ȘEF DE TREN Câmpina, 12 Octombrie. Astă-noapte, la orele 10.40 a fost adus în agonie la spitalul din localitate, șeful trenului No. 725, anume Goleș Ion, de fel din București, având craniul fracturat deasupra ochiului drept. După informațiile date de personalul trenului, se zice că numitul, fiind epileptic, în timpul când a plecat din gara Băicoi spre Câmpina, a fost cuprins de o criză a acelei boale și in cădere s’a lovit de platforma vagonului, cauzându-și fractura craniului. După două ore, nenorocitul a murit. S’a avizat parchetul și familia numitului. Războiul italo-turc INTERVENȚIA PENTRU PAGE A ANGLIEI, FRANȚEI ȘI RUSIEI ■ INTERVENȚIA Italia respinge suveranitatea Turciei în Tripolis Roma, 12. —Ziarul „Tribuna" a publicat o scrisoare trimisă de un personagiu străin al cărui nume se ține secret și care sfătuește pe guvernul italian să mențină, cel puțin în mod provizoriu, suveranitatea nominală a sultanului asupra Tripolitaniei, după cum au făcut și Anglia in Egipt si Franța in Tunisia. Făcând comentarii asupra acestei scrisori, „Tribuna" declară că Italia nu poate să primească o asemenea situație, deoarece opiniunea italiană s’a arătat destul de clar in contra acestei idei și guvernul de la Roma nu are nici un motiv să nu țină socoteală de această părere a poporului italian. Iar in ceea ce privește exemplul dat de Anglia în Egipt și de Franța in Tunisia, el nu se potrivește cu ce poate face Italia in Tripolitania, deoarece e această diferență esențială că suveranii nominali ai Egiptului și Tunisiei rezidează în țările respective unde sunt ca niște ostatici în mdinele guvernelor Franței și al Angliei, pe când suveranul nominal pe care Italia ar trebui să-l recunoască rezidează în afară, se bizuește pe o armată puternică, și mai are un guvern și o diplomație asupra cărora Italia nu ar putea să exercite nici un control. Pe de altă parte, acest suveran e șeful Islamului și această suveranitate spirituală autonomă ar pricinui complicațiuni nemărginite în această țară dacă ar rămâne sub suzeranitatea Turciei. Apoi Tripolitania ar trebui să trimeată deputați la Constantinopol, ceea ce ar fi încă o altă cauză de complicațiuni. Prin urmare, în loc de a rămâne în pericolul de a vedea redeschizându-se chestiunea aceasta în întregime și poate într'un moment foarte favorabil Turciei și cu amenințări nouă pentru pacea europeană, e mult mai bine să se rezolve situația actuală dintr-un mod absolut definitiv. Angliei, Franței și Rusiei în interesul păcei Londra. 12. — Ziarul „Daily Chronicle" află că Anglia, Franța și Rusia au început o acțiune in interesul păcei stăruind pe lângă Italia ca să încheie pace, recunoscând suveranitatea Turciei asupra Tripolitaniei. Conform acestei soluțiuni, Turcia va mai primi de la aceste state un împrumut de 50 milioane lire sterline. SERVITORUL UNUI CONSUL GERMAN ÎMPUȘCAT Paris, 12. — Agenția „Havas“ află din Tripolis că servitorul indigen al consulului Germaniei de acolo a fost împușcat ieri de vara ce a omorât cu o lovitură de cuțit pe un soldat italian. Mobilitarsa îvreiai Berlin. 12. — Ziarului „Berliner Tageblatt“ i se telegrafiază din Constantinopol. Turcia continuă cu mobilizările. Guvernul turcesc consideră situația din Balcani ca foarte gravă. Cu toate asigurările guvernului din Sofia că Bulgaria nu mobilizează, Turcia nu poate avea încredere în intențiunile Bulgariei, căci dacă partidul războiului va veni în putere, pacea este serios amenințată. PLECAREA ITALIENILOR DINANINA Constantinopol. 12.—Valiul din Ianina a telegrafiat că toți italienii care locuiesc acolo au plecat, afară de consulul italian și de câteva alte persoane care au rămas. ATENTAT CONTRA UNUI NEGUSTOR ITALIAN Cairo. 12. — Un atentat cu bomba a fost comis contra unui negustor italian din Heliopolis. Italianul a scăpat cu viața dar explozia a distrus in parte prăvălia lui. -- V' v- - Femeile sári ® formând corpuri de voluntare Viena. 12. — Telegramă din Belgrad. Femeile sârbe din Crușevaț și Cragujevaț au format bel corpuri de voluntare in vederea unui viitor răsboiă. Ele au cerut ministerului da războiă să le pună în dispoziție 10 mii de puști și să le bișnuță ofițeri și subofițeri care să facă instrucția noului corp de armată. POLIȚEK 40.000 declarate in fals la Galați Galați, 12 Octombrie. S’a vorbit la timp de faptul că bancherul Silberstein din localitate, trimetând astă-vară pe contabilul sau, Gustav Haimovici, să încaseze de la banca „Dal Torso“ 30 mii lei. Haimovici a declarat că, pe când se întorcea cu banii la biuroul patronului său, lângă biserica „Sf. Voivozi-Mitoc“ a fost atacat de niște indivizi cari i-au luat banii. Pentru aceasta Haimovicî a fost licențiat din serviciu, depus și în urmă liberat pe cauțiune. Azi, o nouă afacere sensațională s’a ivit între Haimovicî și frații Silberstein. Socrul lui Haimovicî a protestat polițe în valoare de 40 mii lei, subscrise de tânărul Boldi Silberstein, fratele fostului patron al lui Haimovicî. Frații Silberstein au declarat în fals aceste polițe și în acelaș timp, au făcut parchetului o reclamație, prin care arată următoarele : In timpul când Haimovici se afla în serviciul casei Silberstein, în dese rânduri împrumuta pe tânărul Poîdi cu sume mici de bani, în schimbul cărora îl lua polițe în alb. Frații Slberstein susțin că polițele protestate azi și cari se ridică la 40 mii lei nu sunt decât polițele a căror valoare nu se ridică decât la câteva sute de lei și pe care Haimovici, de acord cu socrul său, le-a majorat. """CÎTnTA^TÂZT""TM“ VESELIA Ansnatul mitropolitului grec EMILIANOS AL GREBENEI Constantinopol, 12 Octombrie. O telegramă oficială a valiului din Bitolia, An Munif Bey aduce știrea că mitropolitul Grebenei, Emilianos, diaconul sau și servitorul, au fost găsiti omorâți în localitatea Pigaditza, situată intre satele grecești Gridadis și Sinhodo, la o depărtare de patru ceasuri de orașul Grebena. Omorul s-a săvârșit în niște împrejurări foarte groaznice. Asasinii au rămas până în prezent necunoscuți. Există numai mărturia unui cioban grec, care spune că asasinii erau în număr de 4 și purtau obișnuita fustanelă a hoților greci din Tesalia. Despre mobilul crimei sunt mai multe versiuni dintre cari cea mai verosimilă pentru cunoscătorii stării de lucruri din partea locului este, că asasinii erau briganzi ordinari și au comis crima, pentru bani. Bănuiala grecilor, însă este alta și anume , că triplul omor este opera unei bande turco-românești. Această aserțiune grecească se întemeiază tocmai pe faptul, că atât mitropolitul Emilianos cât și predecesorii I. P. S. Sale nu s’au dat înlături de La nici un mijloc, licit sau ilicit, pentru distrugerea a tot ce-i românesc în acele părți. De pildă , din ordinul Mitropoliei din Grebena s’a incendiat biserica catedrală cu hramul Sf. Maria, școala comunală, 152 de case românești, din Avdela. S’au omorât muchiarul român și trei fruntași ai comunității tot din Avdela în cele mai tragice împrejurări. Muchtarul a fost omorât chiar de mâna sacrilegă a Mitropolitului Sparanghelos. S’au ars casele fruntașilor români din Perivole și școala comunală din Băeasa; s’au omorât peste zece membrii ai comunității din Turcia; s’a atentat chiar în orașul Grebena asupra vieței românilor făcând uz de bombe cu dinamită și altele, cari toate laolaltă constitue un atentat la existența elementului românesc. Toate aceste crime susmt pentru greci o dovadă de rezbumare a românilor împotriva lor și trag concluzia, că triplul omor de astăzi nu poate fi decât opera acestei răzbunări. Noi am protestat întotdeauna împotriva acestor insimmațiuni, cu atât mai vârtos cu cât noi nu ne-am servit de asemenea mijloace barbare atunci când ne găsisam în cea mai posibilă legitimă apărare ne cum astăzi, când, existența noastră ca naționalitate distinctă este garantată de toate legile organice ale statului otoman. Nu domnilor greci. Noi am dezaprobat mijloacele banditești carii au rănit adânc sentimentul omenesc al lumei civilizate și suntem cel dintâi cari regretăm moartea tragică a mitropoliitului Emilianos, Eparhia Grebenei, fiind limitrofă cu Tesalia, este infestată de tot felul de boli, în deosebi astăzi, când Grecia mobilizează și într’un război , eventual își întemeiază succesul în lupta de guerilă (cleftopolemos). Se știe că Tesalia este sediul comitetelor revoluționare grecești, bine constituite și solid organizate. Autoritățile turcești au interzis Mitropolitului Emilianoscutreerarea eparhiei în împrejurările de neliniște, însă, I. P. S. Sa conformându-se ordinelor formale sosite din Fanar, a considerat ca nule și neavenite ordinele guvernului otoman. Ein Duminică s’a oficiat Un parastas la biserica patrianehiei, de către însuși patriarhul loachim al III și toți mitropoliții prezenți în Constantinopol. Discursul patriarhului a fost cu un caracter politic și revoluționar. Iată în rezumat acest discurs: ,,Moartea tragică a Mitropolitului Emilianos pe de o parte ne-a întristat, iar pe de alta ne-a bucurat. Ne-a întristat, pentrucă am peirdut un soldat devotat ideei noastre, ne-a bucurat, că ne-a dat cu prisosință dovada, că există printre noi soldați, cari să apere chiar cu riscul vieței interesele superioare ale credinței și ale neamului. „De aceea vă binecuvintez cu această cruce, care aparține în veci neuitatului patriarh Grigorie al V-lea, care, ca și Emilianos a suferit de asemenea moarte de martir. Grigore Folie din Coritza și Emilianos sunt cei trei martiri, cari ne vor călăuzi din viitor pentru a ne apăra neamul". Printre asistenți am remarcat pe d. Alexandropulois, însărciatul cu afacerile Legației Grecești împreună cu tot personalul. Manifestanții au fost mai tot supuși greci și strigau răzbunare ! răzbunare! Erl patriarhal însoțit și de piatra membri ai consiliului mixt a remis în persoană un tacric de protestare în chestia mitropolitului Grebeneî precum și a celorlalte chestii pendinte a Sublimei Porți. Atât marele vizir Said Pașa cât și ministrul justiției, Harry Bey, a asigurat pe patriarh, că deja guvernul a luat măsurile necesare pentru găsirea asasinilor și pedepsirea lor cu ultima asprime. Toturi deputații greci Busio și Vanivakas au depus pe biuroul Camerei un takrir (interpelare) întrebând pe ministrul de interne ce măsuri a luat împotriva asasinilor mitropolitului. In același timp alți doi deputați greci, Emanoilides, vicepreședinte, și Neilis secretar au depus și ei un tabrir în aceeași chestie. Aceștia fac parte din partidul de „Unire și Progres“, iar ceilalți sunt ultra-naționaliști și în solda legației grecești. Atât presa guvernamentală cât și cea independentă din Grecia, comentând omorul Mitropolitului Emilianos, sfătuește pe patriarhul Joachim al III-lea să declare Marea Biserică ortodoxă în starea de persecuțiune și să procedeze imediat la închiderea tuturor bisericilor! Fruntașii legitimi ai elementului românesc din Turcia, senatorul Batzaria și deputatul dr. Mișea au și înfierat insinuațiunile paneleniștilor făcute cu ocazia omorului lui Emilianos la adresa românilor. Dacă liniștea lasă mult de dorit în Macedonia aceasta se datorește în bună parte politicei banditești inaugurată și continuată de Partiarchat și Exarhhat de conivență cu Atena și Sofia. Eminentul bărbat de Stat, d. B. sturdza, vorbind într’un cerc de diplomați în Berlin a caracterizat cu următoarele cuvinte politica Greciei și a Bulgariei: „La Sofia, la Atena și la Fanar s’au înființat trei facultăți de ucigași, de unde se recrutează toate bandele menite ca să permanentizeze anarhia în Turcia“. Omorurile de oli și cele de astăzi dovedesc exactitatea afirmațiunii fostului prim-ministru român D. Sturdza- Peretai ” ..■•wnimicsyíSíSSESEj ... i -■ BARUL M. 8. REGELUI Iași; 12 Octombrie. Rectorul Universitatei din Iași a primit azi din partea administrației Curței Regale, recipisa Casei de depuneri cu No. 19920, arătând consemnarea făcută de Casa Regală, pe numele Universitatei ieșene, a sumei de 300 mii lei înscrisuri urbane București. Odată cu bonurile depinse, administrația Curței regale a înaintat și o petiție Casei de depuneri în următorul cuprins: „Cupoanele semestriale se vor remite la scadențe în mâna rectorului spre a se întrebuința valoarea lor, conform hotărârii Senatului universitar, pentru tipărirea tezelor și mai ales pentru ajutorarea studenților săraci, dar numai acelora cari ’și fac studiile la Universitatea din Iași". Universitatea a decis să exprime suveranului printr’o delegație specială de profesori mulțumiri pentru donație. Delegația va cere în acest scop zilele acestea o audiență la palat. a » misterios DIN STRADII SF. NICOUETEI Un tânăr găsit injlungat cu două lovituri de cuțit.—Crimă sau sinucidere — Ezi d. a., pe la orele 4, un băiat anume Petre C. Siliște, din serviciul prăvălieiului Toma Rădulescu, din str. Maica Domnului No. 5, aflându-se pe linia ferată București-Oltenița, în dreptul cantonului cu No. 9, a găsit pe un tânăr, care, plin de sânge, alerga, ținându-se cu mâinile de piept. Băiatul în chestiune a ținut să întrebe pe cel care fugea, ce are, dar acesta nu i-a răspuns nimic, ci fugind încă câțiva pași a căzut grămadă cu fața la pământ. Vre-o două-trei femei care asistaseră și ele la acest spectacol s’au dus în grabă la, cel care căzuse și ele văzând că acesta era înjunghiat și că se simtea să-și dea sufletul, au alergat die au adus lumânări pe cari le-au înțepenit în mâna muribundului. Intre acestea un locatar din Împrejurimi a dat fuga până la secție și a înștiințat pe d. comisar Frânculeacu, care, venind la locul unde se găsea muribundu-lea ridicat și cu o căruță l-a dus la spitalul Colentina. Acolo însă necunoscutul a încetat din viață mai înainte de a putea rosti un singur cuvânt. La spitalul Colentina . Examinând cadavrul, d. comisar Frânculescu a observat că ar avea două răni, una la gât și alta în piept. Fără a pierde vremea, d-sa se duse la telefon și înștiința poliția de cele petrecute în raionul circumscripției sale și astfel peste câteva minute se aflau La spitalul Golentina, d-nii N. Popp, inspectorul șef al siguranței Capitalei, D. Dumitrescu, inspectorul culoarei respective, d. comisar Vrânceanu și agentul Schina. Am urmat trăsura polițiștilor, astfel că am putut să asist încă de la primele cercetări făcute. Cadavrul este al unui tânăr, care nu avea mai mult de 19—20 ani. Era îmbrăcat cu cămașă, un ilic albastru și d'asupra o bluză albă, cum poartă calfele de bărbieri și, mai bine, se potrivește cu uniforma impusă de primărie pentru vânzătorii ambulanți de miel. Pantalonii erau de culoare neagră. Pe el se observa pete vechi de sânge, ori de o culoare roșie închisă. Un șorț alb dinainte era îmbibat cu sânge, cum tot plin de sânge era și brâul. Nici un semn particular la cadavru. Părul capului era tuns mic și de curând, iar mustața de abia îi răsărise și era de o culoare galbenă castanie. In picioare, mortul avea ciorapi de lână gris și ghete negre. D. comisar Frânculascu a declarat șefilor săi că făcând percheziție cadavrului, nu a găsit asupra lui decât o batistă roșie cu vărgi albe, la colțul căreia se afla înecată suma de 4 lei și 60 bani. Mort de curând, figura nu i se schimbase câtuși de puțin, cu toate acestea cât am stat la spital nimeni nu se găsise care să recunoască acel cadavru. Și n’au fost puțini acei cari l-au văzut. După cum spunea chiar comisarul Frânculescu, la locul unde fusese găsit muribundul se adunase peste o mie de oameni și toată lumea aceea urmase cătușa cu care a fost dus rănitul la spital, atrăgând diupă sine o altă puzderie de lume de prin mahalalele pe unde a trecut căruța. La locul unde s’a găsit muribundul Pornind de la spital, am plecat spre locul unde s’a găsit zăcând muribundul. Acest loc aparține direcțiunea căilor ferate. Acolo, chiar la capătul stradei Sf. Nicolae Tei, adică mai bine unde această stradă este întretăiată de Linia ferată București-Oltenița, în dosul casei cu No. 95 a lui Dumitru Iordache, pe niște gunoiu, am găsit o băltoacă de sânge, chiar lângă gardul de pe marginea liniei ferate. Comisarul Frânculescu ținu să ne arate că nu acolo fusese găsit muribundul și ducându-ne o distanță de peste 100 metri, ne-a arătat iarăși un loc plin de sânge și de acolo ne-a arătat un loc, la vre-o zece metri depărtare, unde muribundul căzuse și de unde nu s’a mai putut ridica singur. Intre locul întâia și al doilea, pe un morman de pietriș situat chiar în fața cantonului cu No. 9, s’a găsit un cuțit plin și el de sânge, cuțit din acelea cari servesc la desprinderea pieilor de pe miei și berbeci, mare de vre-o 25 centimetri cu lama de 15 centimetri și plăselele de lemn negru de vre-o 10 centimetri lungime. La locul al III-lea, unde s’a găsit cadavrul, nu s’a putut vedea decât o pată mică de sânge. Crimă sau sinucidere ? Am privit mirați cu toții câți ne aflam acolo, întrebându-ne cu privirea fiecare dacă necunoscutul tânăr a fost omorât sau s’a sinucis și cum amândouă aceste presupuneri puteau fi făcute, greutatea lămurirea acestui mister era și mai mare. Intre acestea a sosit și procuror Niculescu-Bolintin care, fiind pus repede în cunoștință cu tot ce se găsise până atunci, a urmărit cu atențiune investigațiile pentru găsirea vreunui indiciu. Lăsând pe polițiști să sitea ultimele informațiuni reprezentantului parchetului, am început personal să caut vreun iadiiciu și pe un gard care se înălță chiar lângă locul I, unde sângele se afla mai în abundență, am găsit niște semne curioase. Așa, pe grinda gardului am găsit o urmă cafenie roșcată care avea forma podului palmar și, tot în acea direcțiune, pe marginea de sus a scândurilor, niște urme identice cari semănau a fi urme de degete. Am arătat acolo urme d-lui inspector Dumitrescu și fiindcă d-sa găsise că culoarea lor nu corespundea cu acea a sângelui, am luat cu o hârtie sânge de jos și am făcut alte două pete pe gard. După câteva minute, sângele uscându-se și petale acestea au căpătat aceeași culoare cafenie roșcată. Am adus atunci la cunoștința d-lui procuror Niculescu-Bolintin existența acelor pete și d-sa a dat ordin ca scândurile să fie tăiate în dreptul petelor și ele să fie trimise la analiză. Tot în timpul cercetărilor de em, se credea la început că sângele găsit în locul I provenea de la niște pasări tăiate, căci era în adevăr cu greu de admis că tânărul înjunghiat a putut să străbată o distanță atât de mare, după ce a avut o pierdere așa de mare de sânge, fără ca pe tot drumul făcut de el să mai lase urme de sânge, decât la tocurile celelalte două, unde a căzut în urmă. Misterul acesta a fost lămurit însă repede prin depoziția făcută de băiatul Petre C. Siliște, care a declarat că văzuse pe rănit alergând din direcția primei băltoace de sânge spre celelalte două urme de sânge și care a spus că cel înjunghiat, în timpul când a trecut pe lângă el, ținea la piept șortul alb strâns grămadă în amândouă mâinile. Dar cum această lămurire a băiatului Petre Siliște nu prea clarifică mult misterul, rămână ca lumină completă să se facă atunci când se va stabilii identitatea mortului, când se va putea ști ce a făcut el în cursul zilei de ori și numai în caz când petele găsite pe gard ar fi de sânge, numai atunci se poate preciza că acel nenorocit—necunoscut până când scriem aceste rânduri—a fost omorât de un altul, care a fugit peste gard, lăsând imprimate acele urme. Până atunci însă, totul e mai*ter. AL. Tissescu íTAMmAm.