Universul, decembrie 1911 (Anul 29, nr. 330-357)

1911-12-04 / nr. 333

AI STIL XXIX No. 333—DUMINECA 4 DECEMBRIE UM!ILUSJAB WM - 6'PACSIM Fühbator UNGI-CAZZAVILUK CELE DIN URMA STIR1.DÎN LUMEA INTREA' 5 Bani La Kockäuia«—1.® 3ani In ser«ittltAl@ GEO AGTA Și ADMINISTRAȚIA stt» Stradax Brezoianu 11, București RĂZBOIUL TURCO ITALIAN PROCESUL Tranșeele de unde soldații italieni au bombardat casa, situată în apropiere de localitatea Treschium, unde arabii se întăriseră Calendar pe anul 1911 Universul Ortodox Sâmbătă, 3 Decembrie. — Profetul Sofronie. _ are urmatorele linii telefonice Catolic Administrația :.... 61$& Sâmbătă, 16 Decembrie.—Eusebiu. Redacția :...... 12/88 AJtfs.soarelui 7.46. Apusul soarelui 4.36 Străinătatea......................20/AS SPECTACOLELE ZILEI: Turneul d-nei și d-lui Silvain . Apoi ASTAZI SAMBATA : TEATRUL NAȚIONAL, tolul. TEATRUL LEON POPESCU (Liric).— Turneul Marthe Régnier : veii Se: TEATRUL MODERN. — [Compania Davila) : Scandalul. Irareștf, 3 Secsmlrk, 1911. LIPSAdeLOCUINTE Șl LOCURILE VIRANE S’a văzut soluția la care s’a oprit, în principiu, consiliul comunal al Capitalei ca să remedieze lipsa de locuințe, și prin aceasta sa provoace, în chip firesc, ca urmare, și o reftencire a chiriilor: supunerea la taxe a locurilor virane, și scutirea de impozite a construcțiunilor noui, pentru un anumit număr de ani. S’au• vazut, de asemenea, atât obiecțiunile cari s’au adus primei părți a acestei soluțiuni cât și răspunsul ce s’a dat acelor obiectiuni. S’a exprimat temerea că, supunându-se locurile virane la taxe, proprietarii lor s'ar vedea siliți să le vândă pe prețuri de nimic; li s’ar deprecia astfel: o avere a lor, ceea ce ar constitui, față de dânșii, o nedreptate vădită. Dar, la aceasta s’a răspuns — și acest punct de vedere l-a susținut însuși d. primar al Capitalei, D. Dobrescu, — că în realitate aplicarea de impozite pe locurile fără clădiri pe ele ar avea de rezultat imediat o însemnată concurență, care ar duce tocmai la o urcare a prețurilor locurilor, sau nu la o scădere a lor. Aceasta cu atât mai mult, cu cât nu trebue să se uita partea a doua a soluțiunii, scutirea de impozite, pentru un număr de ani, a construcțiunilor noue, — ceea ce va fi un puternic îndemn, atât pentru proprietarii de locuri cât și pentrualți capitaliști sau societăți de capitaliști, de a construi. Aici, d. primar a mai adăogit că va fi bine să se acorde scutiri mai însemnate clădirilor cu mai multe etaje și împărțite în mai multe apartamente, așa ca să poată adăposti un număr mai mare de familii. Prin această măsură se vor încuraja capitalurile să se angajeze în asemenea construcții și se va contribui și mai mult la asigurarea posibilității ca populațiunea, și cu mai multă și cu mai puțină dare de mână, să găsească locuințe confortabile, cu prețuri raționale. In sfârșit, s-a propus să se numească o comisiune de 7 membri care să studieze chestiunea și să formuleze o propunere definitivă, iar consiliul comunal a lăsat numirea acestei comisiuni la chibzuirea tdului primar. Avem toate motivele să «redem că, astfel stând chestiunea, ea nu se va tărăgăna cine știe cât, ci va merge cu pași repezi spre cea nmî nimerită a ei rezolvare. A mai spus însă un lucru de primar al Capitalei, și trebue să revenim și asupra acestuia. A spus că această soluțiune, a supunerii locurilor virane la taxe excepționale, mai trebue privită din două puncte de vedere: întâiul, că interesele generale trebue să primeze pe cele personale; al douilea că, față de sacrificiile pe cari le face comuna întreținând diferite servicii publice în folosul numai și numai al proprietarilor i de case, este nevoie să existe constructions cari să poată răsplăti comunei aceste sacrificii. Amândouă aceste considerații trebuie să aibă o greutate mare în hotărârea care se va lua. Proprietarul unui loc viran, oricât drept absolvit și imprescriptibil asupra proprietății sale ar avea, nu poate fi îngăduit să stea veșnic în împotrivire cu interesul obștesc, încăpățânându-se a ține de-a pururi îngrădit un loc fărră construcții pe el, în mijlocul orașului, în vreme ce lumea nu mai încape în construcțiile existente. Iar primăria, carea obligată a întreține, pietrar, canaliza, ilumina, curați etc. stradele, nu e mai puțin în dreptul de a căuta ca aceste lucrări sa fie în raport cu numărul acelor contribuabili pentru cariere se fac. Aceste două considerații ar fi chiar și numai ele, de ajuns pentru înlăturarea oricăror obiecțiuni din partea proprietarilor de locuri virane. Dar chestiunea e bine să fie discutată și lămurită, pe toate fețele ei, și din toate punctele de vedere , ce se pot pune înainte. țara ei îi dciÂă de. holeră „Nu mai e nici un caz“ — declară d. dr. BardescU directorul general al serviciului sanitar. — Date statistice. Măsuri pentru viitor. . Țara a fost declarată îndemnă de holeră..................................... Dela 13 Noembrie trecut, nu s’a mai constatat nici un nou caz, iar cei doi bolnavi cari se mai aflau la Sulina și Brăila, s’au vindecat Purtători de vibrioni nu mai sunt. Aceasta s’a comunicat și ministerului de externe, spre a încunoștiința la rându-i logatiunile statelor streine. Până se vor primi la direcția sanitară rapoartele tuturor inspectorilor sanitari asupra mersului epidemiei în diferitele regiuni ale țarei ce au fost contaminate, credem interesant să dăm deocamdată. Câteva date sumare. Au fost, în total în țară, anul acesta 172 cazuri de holeră: 74 dintre bolnavi s’au vindecat; 98 au murit. Purtători de vibrioni au fost 273. E de recunoscut, că epidemia s’a putut mărgini la acest număr de cazuri, datorită vigilenței și energiei corpului medical sanitar, care și-a îndeplinit totdeauna datoria cu tot felul cerut de gravitatea împrejurărilor. Pentru descoperirea cazurilor de holeră și a purtătorilor de vibrioni mai ales — considerați, cu drept cuvânt, ca agenții cei mai primejdioș de propagare ai epidemiei — s'a întreprins o muncă grea și obositoare; numai la laboratorul din Galați s’au făcut 13.000 de analize bacteriologice de dejecții. Atari analize s’au făcut însă la toate laboratoarele de bacteriologie și numărul lor e de aproape 200 de mii. * Direcțiunea generală a serviciului sanitar e preocupată acum a lua din vreme măsurile necesare pentru preîntâmpinarea epidemiei în cursul anului viitor. Se va îngriji de aproape de salubritatea localităților, mai ales va lua măsuri ca latrinele să fie curat întreținute și să nu lipsească, nici orașelor laici satelor apă potabilă. In porturi se va organiza o poliție sanitară și se vor completa . laboratoarele și, lazaretele existente. La Brăila se va cere înființarea unui lazaret și a unui laborator. Acestea sunt în linii generale masurile ce se vor lua. Asupra fiecăreia în parte vom vorbi la timp, după importanța ce va avea. i. s.C. ♦ Rugăm cu insistență pe onet public, care trimite sume pentru abonamente, să noteze pe verso cuponului de la mandat, data de când să înceapă abonamentul, cunoscând că încep numai la 1 și 16 ale Iunei. Sbp. com. ie trimit ca primăria Capitali' — Pledoaria d«lui Fleva —■ [UNK] La secția comercială a tribunalului Ilfov" au continuat ieri' dezbaterile în procesul intentat primăriei Capitalei de societatea comunală de tramvaie, tinzând la vărsarea mizei pe care a subscris-o primăria în capitalul societăței tramvaielor. Ședința se deschide la 1 d. a. Lume multă asistă și astădată la desbatere. Se dă cuvântul d-lui Fleva, reprezentantul comunei, spre a-și continua pledoaria. D. Fleva ’și susține» afirmațiunea făcută în anterioarele ședințe că procesul, ce se judecă e de o importanță deosebită. D. Fleva, vorbind de disentiunile urmate în Parlament relativ la chestiunea tramvaielor, spune că d. Brutianu a luat rolul apărătorului societății tramvaielor. E adevărul, spune, d-sa. că comuna e găsea pe care caută s-o jumulească atât partidul liberal cât și Banca Națională, dar și eu fac partei din gâștxte cari au dat ,alarma când pe spinarea comunei se înjgheba o societate de spoliațiune. Ami dat, alarma că, pe toate străzile Bucureștilor se acordă societății un monopol exclusiv. Dar nici primarul de atunci și nici unii din membrii fostului consiliu n’au înțeles ca să se acorde societății un monopol exclusiv asupra tuturor stradelor societății, cum, pretinde acul» societatea și «după cum se prevede în statutele d. D. Fleva arată că societatea caută să târască comuna în întreprinderi, în afară de București și în întreprinderi induatiale cari pot să-i aducă pagube enorme. Vorbește, despre tariful de transport stabilit die , societate și, spune că e oneros pentru, public, căci societatea a avut grija să prevadă că tariful de transport numai, atunci poate fi scăzut când se va constata , că traficul va fi acelaș în’timp de trei ani. Dar cine constată aceasta ? Tot societatea ! Spune că comuna n’a făcut decât o concesie, în care funcționarii români sunt taxați de incapabili în întreprinderii comerciale. Dar, la un congres al tuturor muncipiilor din Austria, s’a recunoscut capacitatea funcționarilor români slându-i chiar ca exemplu și numai societatea com. de tramvaie tratează pe funcționarii noștri de incapabili. E adevărat că la început s’au făcut concesiuni cari au adus primăriei un venit relativ foarte mic. Dar azi, e de datoria noastră să ne folosim de experiența stăinilor șî era de datoria fostului consiliu (A se folosească de acea experiență ca să facă concesia să folosească nu numai primărie! ci și interesului obștesc. " D. Fleva arată că, anterior actualei concesiuni s'au făcut alte oferte cu mult mai avantagioase, dar dosarul acelor oferta a dispărut de la primărie și numai cu mare greutate a putut fi regăsit Insă acel consiliu a căutat sa câștige avantaje mai mari pentru comună și din această cawsă tratativele n’au reușit, și atunci nu se conceda monopolul stradelor, cum s’a concediat actualei societăți. Actuala societate n’a voit insă să ia asupră-șî nici construcția acelor linii cari sunt în interesul Înfrumusețării Gațpitalei și în interesul comunei. Continuând, d. Fleva spune că după ce a vorbit despre statutu — care e actul al doilea al afacerei -- va vorbi despre actul al treilea ce-1 constitue caietul de sarcini al constructiunilor. Prin primul proiect de lege se prevedea că atât statutul cât și caietul nu s’au făcut în conformitate cu legea, Dar nici în ce privește votarea statutelor,, nici în ce privește subscripția ,și nici, relativ la modul cum s’a făcut repartiția, nu există nici un act oficial în arhiva primăriei. Sunt unele acte, dar toate aceste, acte nu sunt atașate la un singur , dosar, și s’a făcut totul, spre a se ascunde numele subscriitorilor. Spune că , în, tabloul prezentat de primărie,se arată numai numărul chitanțelor de subscripție, fără sa se arate numele subscriitorilor. In urmă,nu știu cum s’a făcut că in lege s’a prevăzut ca numai statutele să fie aprobate ,de consiliul de miniștri. Arată apoi că nici statutele n’au fost alcătuite în conformitate cu legea și nici subscripția precum și distribuția. Citește un cod din care rezultă că repartiția acțiunilor n’a fost făcută în conformitate cu legea, căci nu s’a făcut nici de primar, nici de un ajutor al sației de un consilier comunal care făcea parte dintr-o comisie compusă din reprezentantul comunei, reprezentantul bancii Naționale și reprezentanții băncilor și aceasta în contrazicere cu legea. Arată rolul jucat de reprezentantul băncii Naționale și al bancherilor în repartiția acțiunilor soc. tramvaielor și conchide că totul s’a făcut spre a năpăstui pe subscriitorii până la 5 acțiuni, pe primărie și numai în folosul. măritor capitaliști.i Spune‘,că roportiția, în loc să se facă ,la primăria Capitalul,s’a făcut, contrar, legei, la Banca Națională. D. Fleva arată că chiar și plata publicațiilor s’a făcut după plac, căci ziarelor partizane societății s’a plătit mai mult decât celor cu tiraj mare . La orele 4 d. a. ședința se suspendă și se redeschide la 4 luni. D. Fleva își continuă pledoaria. D-sa spune că e curios că lista, subscriitorilor, care urma tă se găsească in arhiva primăriei, s’a găsit La societate. In acest caz, spune d-sa, putem să bănuim că atât subscripția cât și repartiția să făcut contra legei și s’au favorizat capitaliștii. Vorbind de alegerea membrilor din consiliul de administrație, spune că alegerea s’a făcut în localul. Băneai Naționale, contrar legei, și nu se știe cine și câți au votat și câte acțiuni reprezintau. Arată apoi cum societatea, după alegerea consiliului sau de administrație, a nesocotit atât autoritatea comunei cât și a statului. Vorbind de modul cum s’a alcătuit caetul de sarcini, spune că societatea a început să funcționeze înainte de alcătuirea caetului de sarcini. Spune că tătl alcătuit două caete, unul sun d. V. Brătianu și altul sub d. Procopie Dumitrescu. Cel alcătuit sub bd. Brătianu era cu totul contrar intereselor comunei și, dacă n’a fos admis, aceasta se datorește plecărei d-lui Brătianu de la primărie. Caetul întocmit sub d. Procopie-Dumitrescu e mai favorabil intereselor primăriei dar Tiu a sunt. In caietul prim se prevedea că toate clădirile actualei societăți, cari dormn proprietatea comunei, societatea comunală poate sa te dărâme fără se se acorde primăriei vre-o despăgubire decât materialul; în al doilea caiet se prevede ca aoc. com. să plătească primăriei pentru acele clădiri o chirie ce reprezintă 5 la sută (fin valoarea inăoînlelor. D. Fleva analizând articolele din caietul de sarcine admis, spune că aproape toate sunt în contrazicere cu interesele comunei și fără nici un drept de control din partea comunei. Orele fiind înaintate d. Fleva își întrerupe pledoaria urmând s-o continue azi. Comunicarea d-lui D. Sturdza la Academie Academia Română a ținut ședință publică d, la orele 2 d. a., sub preșidențiia d-lui Iacob Negruzzi. Cel dintâi a vorbit d. Spiru C. Rajet, comunicând asupra fenomenului ceresc de Marti noaptea, 29 Noembrie a. c., exprimând dorința ca acei cari au mai observat lumina aceea puternică, ca lumina zilei, care a fost observată în Capitală în noaptea de Marți, să comunice observațiunile lor ca să se poată preciza , naima acelui fenomen ceresc. In urmă, d. Dimitrie A. Sturza și-a desvoltat a șaptea comxunicare cu privire la însemnătatea divanurilor ad-hoc din București și Iași in istoria retrașterex României. D. .Sturza a vorbit despre evenimentele din 1858, relevând certurile dintre caimacami cumni și despre Căimacâmia din Valahia a domnilor Emanoil Băleanu, loan Manu și loan A. Fillpescu. A pus in evidența, influența precumpănitoare, a adionarei elective din Iași 'asupra adunărei elective din București și și-a însoțit epmeunicarea de ixume citase documente din acel timp. " Ședința Academiei s’a ridicat către orele 4 d. a. L. "I. B DELA TRAGEREA pEnm .im mm.Tnsa Primim următoarea scrisoare: București, 1 Decembrie, 1911 Prea Stimate Domnule N. Dimitrescu-Câmpina Sub semnalul, abonat al prea prețuitului ziar. „Universul“,", ce de 39 de ani răspândește lumină și cultură în întreaga noastră România, am avut fericirea și norocul la tragerea marilor și prețioaselor premii din 27 Dicembrie a. c., să câștig cu No. 292.873, un costum de haine după măsură.. Rog pe A Tot Puternicul Dumnezeu, ziua și noaptea, ca să Vă deie sănătate, putere și fericire, dimpreună, cu stimabila d-voastră sofie, d-na Teodora Dumitrescu Câmpina, ca și pe viitor să puteți conduce și lucra cu onoare, zel și abnegațiune la prea prețuitul ziar ,,Universal“ al tuturor românilor și să puneți cât de multe mari și prețioase premii pentru abonați. Vă mulțămesc încă odată pentru premiul câștigat, și vă zic să trăiți la mulți, și, fericiți ani,stimate do tiviu Seliumitrescu cu Doamna dinpreună. . Cu distinsă stimă, D. Perja Str. Nicu. Florea, 10 MOXKAT ~~ Eșarpele și blănurile — Eșarpele din anul acesta, sunt mai lungi, mai largi și mai suple ca cele din anul trecut. Unele se aruncă pe umeri ca un 6aJ, altele vizitează manteluțele, altele învăluite raclaiile aproape tot așa de bine ca o manta lungă. Cu toate dimensiunile lor, aceste eșarpe se pot înfășură în jurul gâtului ca cravatele. Aceste eșarpe care sunt foarte lungi, largi și suple, se înfășoară ca o mantilă și suntfoarte elegante. Barmina și lotrul se pretează mai bine la această îrtrebuințareo decât alte blănuri cu părul mai mare. Multe din eșarpe sunt dublate cu blană la fel cu fața, așa că se pot purta pe ambele părți. Se văd asemenea multe eșarpe dublate cu crepe de bine încrețit, sau cu gaz, sau cu mătase semănată cu flori de ca itifea,. Adesea capetele eșarpei se împodobesc pe dos cu broderii prețioase care se vad în mișcările eșaxpse. Se dublează breitschwaniz-abordat cu ermină cu mătase albă pe care se desfășoară mici frunze de catifea neagră; această dublură frumoasă amintește alianța albului cu negru al celor două blănuri. Toate blănurile sunt la modă, numai felul* cum sunt lucrate le reînoește aspectul. Garniturile de blănuri, sa aranjează in ginere, reviste, benzi și acelea care nu au xxici o simetrie, sunt cele xxiai puțin banale și au xxiai ixxuli succes. Multe jachete tailleur , au galere de blană: unele, foarte mari, acoperă umerii și ascund cusătura monocci; altele, xxiiii mici, tu prelungesc în spate în formă de galei mariimr, ascuțit sau rotund. Vezuțția. Eșarpă-mantilă de top dublată cu lutru. GRIGORE ION tot al titaaniQi lăsat.îs omire.C?? face jrim 3m Visla íret Maiíiia ..traivcisul. In centrul Capitalei, uitat de toată lumea,, trăește încă, unul din’ eroii războiului ’independenței, viteazul între viteji care,cu mâna-i viguroasă de țăran,, a scris una din paginele cele mai frumoase din istoria României de azi. E vorba, poate ați ghicit, de sergentul veteran Grigore Ion, cel care, după o luptă crâncenă, corp la cori’, cu mai mulți turci, a izbutit să smulgă un steag de la inamic și să-l ■ depue la picioarele lui Vodă Carol. Știam, că Grigore Ion se află in slujbă la „Monitorul Oficial“ și, însărcinat de d. Dimitrescu- Câmpina, directorul ziaruluii nostru, m’am dus să-l văd. — Aici e Grigore Ion? întreb pe portar. — Da, domnule. . —. Aș putea să-l văd? — Cum nu, trebue să fie prin curte. NI voi chema îndată. Am fost poftit într’un biuron, cam întunecos, spre a aștepta pe veteran. După câteva minute, ușa se deschise binișor și intră cu sfială un bătrân, ca de 60 ani, cu mina obosită, dar încă destul de viguros. Bătrânul salută militărește. — D-ta ești Grigore Ion? îl întreb. — Da, să trăiți! — Atunci, te rog să vin cu mine până la „Universul“. — Numai să mi sa dea voie. Din fraricire luasem de mai înainte învoirea fofclui Aleiancrescu, sub-directorul „Monitorului Oficial“, așa că puturăm pleca imediat, , înainte însă de a trece pragul. Grigoru Ion mă întreabă la ureche: __ Să-mi iau și decorațiile? — Ia-ți-le. Disipiăru printr’o ușă laterală și se întoarse peste câteva momente cu șirul de decorații pe cari le vârâse într’un buzunar. Când ieșirăm pe bulevard, în prixă lumină, putui să examinez mai bine pa Grigore Ion. Un păr alb eștind de sub căciula uriașă, forma o coroană de crini , in jurul franței sale brăzdată de linii adânci. Privirea bravului veteran, departe de a fi cruntă, era învăluită de o ușoară melancolie. Deși îmbrăcat ca un muncitor de rând, aspectul lui era așa de plăcut și de simpatie încât era cu neputință ca să nu te simți cuprins, pentru el, de un simțim âxxt profund de iubire și de respectul ce ți-i impune orice om istoric. Sunt de atunci vreo două săptămâni. Era în ziua când căzuse asupra orașului, o cantitate așa de mare de zăpadă. Grigore Ion, încălțat cu cisuri lungi, până peste tremuncli î, mergea, alături de mixto spre Brezoianu. Eu simțeam o adevărată drie ",și mărturisesc că niciodati, nu mă socotisem mai onoratiții tovărășia cuiva. In timpul războiului eram prin clasele primare și,ca toti copiii din generația mea, am fost crescut intro puternică atmosferă războinică. Eram înflăcărat de sunetul muzicilor militare care conduceau regimelitele la bătălie și de imnurile cari slăveau isbânzile arxxxate române.. Prin "vitrinele librăriilor și pe strada nu vedeam decât, tablouri reprezentând episoadele gloriosului războiu. Apoi, preatutindeni, prizonieri turci cu uniformele arse de pulberă, curcanii în opinci și cu mantale ciuruite de gloanțe. La noi ,acasă aveam în gazdă vre-o patru curcani, cari mi-au povestit multe lucruri frumoase de la luptele la cari luaseră parte și mi-a’ü arătat mecanismul, puștelor de cari! se serviseră spre a ucide pe turci. Făceam tot ce-mi stam putință spre a îndulci dața acestor oameni, cari mi sepâriau extraordinari. Stăteam cu eî pârnă noaptea târziu • și le împărțeam cu dragă inimă gologane de aramă din pușculița mea. Ce n’aș da acum ca să revăd pe curcanii mei cari, în fragieta-mi copiliric mi-au pricinuit prin povestirile lor emoțiile cele mai înălțătoare și mi-au dat impresii puternice ce nu se vor șterge niciodată din ex eerul meu. In școală nu vorbeam decât despre razboiu, nu ne jucam decât de-a războiul, nu cântam decât cântece de r äzboiu, îm desenam decât soldați și bătălii. Eu desenam cu o uimitoare abilitate pe căpitanul Valter Mânrăciheanu, sus pe credulă, înconjurat de turci, și de curcani, având o mâna pe pieptul rănit de moarte și cu cealaltă împlântând steagul pe roderia turcească. Și mai desenam cu succes ,pe Grigore Ion îrfățișându-l în momentul când smulge steagul de la turci. In inima mea confundam, în aceiaș adoxație pură pe Vaite» Maracineanu, pe Grigore Ion și pe toți ceilalți eroi ai răzixHU- lui pentru cari aveam un cult-Se explică dec! ușor de ce mă simțeam acum atât de onorat, de tovărășia lui Grigore Ion, pe care îl admirasem de mic copil și cu chipul, căruia, fiind școlar, exjplusem caete întregi.' Pe mâna dreaptă a eroului văd un fel de 'abces caro, sân»gera. —— Ce aî la mână? îl întreb. . — Ia, m’am lovit cu nictoj pew!. — Dar ce faci d-ta la :,Mâni-i tori? — Acum ajut la curățirea zî ± jpezei din curte. — Dar în alte zile? — Sunt um de serviciu, mmiä SMARA 10) Fata tatin ROHAN de MORAVURI . Apoi, cu caracterul sau cinstit și cu sentimentele sale înalte și frumoase, ar fi voit ceva nobil și ales, ceva ideal, ceva neîntinat și neatins de clevetire... unde să găsească el o pagină sublimă la care să se oprească? Ascultând istorisirile grase, ale camarazilor săi, se gândea în Rosneo și Julieta, la Dafnis și Cloe, Paul și Virginia, Herman și Dorothea, Faust și Margareta. Asemenea subiecte de rmdft T-swy ft .lutat a.nf.cii- lor ? în a căror inimi a încolțit atâta candoare, atâta iubire? Nu’î călcase lui Barbu piciorul pe acasă câteva zile de urâtul cucoanei Săftica, nu știa unde să mai fugă. Banchetul iar, de la Aquila României,îl desgustase, căci, la urmă, în colegii lui, văzuse numai perversitate și destrăbălare. ■ Cu trenul de plăcere se dusese până în Constanța și bătuise coastele marei înfuriate, urletul ei parcă răsuna în sufletul său. Ar fi plutit veșnie'spre a scăpa de plitiseala' care îi sângera, inima. Se întorcea în sfârșit’ acasă și nu știa cum să facă spre a nu da pciu' cu Săftina. Oftlca,’ cum o mumia'el. Era greu pentru ca. Bâ’,zoiasca, îi țineau calea, îl descosea până la miezul nopței și-l obosea cu îngrijirile materne, cum spunea ea.............. ... Pentru "ce. protectorul încă" a fost o ființă demnă de M.masca cel mai mare dispreț. In ea el nu vedea pe mama îndurerată, care da în amintirea fiului ce perduse, ci pe femeia cu intențiuni infame, pe femeia care da,spre a avea pe cineva’ dinainte, înjosit, vecinie cățeluș supus și la ■ordinele ei. • "Când pleca , și când venea îi întindea mâna să i-o sărute, când se făcea c’a uitat, ea zise: ■—.Se poate, puiule, să mă uiți? Miorai-au sărutat ména zapciii, pumoșniciî, isprăvniceiî, vai ! "Când' mergeam la baluri cu răposatul, una era Săftica Barzoiasca. N’avea mamă Barbu, totuși, s'ar fi lipsit, d’asemenea ființă, dacă D-zei i-ar fi dăruit una ca Barzoiasca. Ei, era anostă și pace și ’i privea, cu niște ochi... și se gătea și sa intorzona ca o brezne. D'apoi murse. di apoi • sprâncerio trusi și căneala acea dirie, de soia.’ Femeile bătrâne de ce n’or fi ’nțerog'â'ind ele că pe fețele lax, ruinele vremei sunt ireparabile ? D’apoi cunoștințele Săfticăi Doamne, doamne,scapă-mă, i.șî zicea Barbu în »ine și-șî făcea cruce, câid intra pe poartă. •Do , câte’ or*I nu-1 pisase la cărți, ele seara și până la ziua alba, do ,câte ori nu-și , blestema censul când a cunoscut-o. Și câte prostii, câte versuri, câte aluzii malițioase și ponturi da mahala, -Minunate* erau sindrofiile Bârzoiaschi. Pe la miezul nopței începeai să curgă sticlele cu vin dela Aquile României. • Hristaelie, unde. sa’și ‘facă reclamă? Cu nenorocire,să ne fie de bine, la idolințe, când xxe-o fi mai rău să ne fie ca acuma. Bârzoiască dragă, să mă vezi moartă..., dacă, u’ai.bea, paharul pană tir fund’. In sănătatea cui știu, eu! V rof -Safüeo? -Amur,.să Tipul, Bax bu, fugea de câte ori putea, dar trebuia, în multe rânduri, să facă cheful gazdei, căci altfel a doua zi, cafeaua era fără gust ■ și rece, gunoiul sta până în prânz în mijlocul casei, hainele necurățate, ghetele neșterse, servitoarea era mereu dusă în târg, sau la apă. Așa se găsea persecutat, studentul, ori de câte, ori n’avea răbdarea ș’asculte neroziile cunoștințelor Barzolaschi, să-și piardâ vremea cu: passe, bat, tin, intru platcă etc., sau să tacă. Intre oamenii carii nu sunt nici de condiția ta, nicî de forța inteligenței taie, nu tu ești, acela care însemnezi cara, ci aceia cărora le toacă gura, și le zornăesc în buzunare banii câștigați la masa verde. Eî clevetesc despre tot orașul, critică* și pe cîneș cunoaște, și pe cină xiu cunoaște, . a' Cel de teapa-Ion, bine înțeles, croer, rămâi la mijlocul lor, ca ciuturezul și pariuxx nerod. Ișî dau ceata, vezi bine că râd de tine. Și sunt mulți cari fiuxxxaî în astfel de cercuri își găsesc ixiulțănțirea, iar tu, asurzit, mori de plictiseală, respiri, canid poți scăpa dintr’o asemenea aduătură vițioasă, din care, ce poate ali să isbucnească ,da cât scandalul. Moravurile rele se întind ca pecinginea și arare se găsește pui care să nu fie atins de critica, d’acest. virus al societăței. Ca marin toate casele de trampa Barzoinschi, jocul cărților era o pacoste, o ruină. Slujbașii,negustorii, meseriașii și mai alea divorțații și oamenii fără capä'tâiü își pierdeau timpul, sperând, în noroc și ascultând la intrigi, la iscodiri și la zavistii, cariim, se. ..pipidleaă, fxic- odată și cari - aveăxx'caur-, mări- spârgui de casă, bătăi," pagube. De aceea Barim.' fugea. ■rt .r.T.'.i .Tk.'T.■»‘ • ’ T 7 -.......... Spre nenorocul lui sosi acasă tocmai, când salonul “era plin de musafiri. S'ar fi ascuns în gaură de șarpe, dacă ar fi putut, numai să nu vadă pe oximeni și ar fi dorit să pătrundă pe nesimțite în odaia lui, însă cine putea, mișca un pas în curte, fără ca Saftira să nu ia seama? ■ Intr’ă dar în mijlocul adunărei, cu o figură care să placă tuturora, salută surâzător și începu să istorisească modul admirabil cumn a petrecut în mijlocul camarazilor săi, bineînțeles înflorind totul, cum putea mai mult. Toți îl felicitară, îi gustra, vesel, voios și amuzant. Săfuica, era încântată., când .’ se servea ceaiul, șopti, ceva la ureche lui Barbu, și iu, urii să ii pofti să ia.. toc... lângă dânsa* la; maps. .Vaii Vai!... Sunt cam obosit, căci* viu dela, Constanta—■ Cu, trenul de durere, stana înghemuiți ca sardelele * și • apa* 10 am doruit cu trei pi*ietșn.Il intr’uix pal, adică zic c’anx dormit, însă cine a putut da ochii in gene de miros urât și’ 3« murdărie? In țară la noi, co^B«parativ cu ce aud și citesc* tat este aiuiea, dar bani și în schimb ești chinuit. Mulțumit am fost când am văzut, răsăritul soarelui. O coama uriașe*de nn bine, smaralde, briliante, salfi« x*e și topaze, care se strecura în* văluită în zăbranie de nor și cobora, ca voind a se scălda in valurile azurii ale mărci, d’asupra, ei, presăratee miria.O de scântei ce poleiau talazurile și solzii peștilor;. Ce ,priveliște frumoasă*! Ați văzut vr’o.. dată 11 iarea? Când am sosit cu Dvinul, era înfuriată, gemea : cu suftețul vreu; seara"■ [UNK] [UNK] [UNK]$.:, potolise puțin și în zori era do* necunoacut. Cât e de schimbăioar^ *■’