Universul, ianuarie 1912 (Anul 30, nr. 1-29)

1912-01-01 / nr. 1

öküAIGü; 'mű Vfótescük C. Immrét B. C. fenescn -.a-iwl miUJar JBnlstPOÎ plenipoteafisr Prímül secretar Membrii Legațu­ras? noastre, înainte­­ de a fi primiți in audiență solemnă de SI. Hl tW­ilJi ÍÍ ÍJUUUUVj UW et 13 p 11 D. €. Stoicescu Al 2-lea secretar Regele Italiei (Fotogr. Blass, Roma) rr [UNK]; ■:: • c­. ; iS^H9H „Univ­ersul“ £&l'V­­ed­mbne. — Cuvioasa are urmätorele linii telefoni­cs Catolic Administrația ..... 6/® *=’•■••• • uaric.-liaptême. fie NS. Redacția ....... 12/88 l ’ o­­­r?1­ ’ .32. Apusei soarelui 4.57 Străinătatea.. « „ . „ gS/«i SPECTACOLELE ZILEI: I] SAMBATA : * r/í’i'küiVvi..1—«*-rséi<»MJi uíu copHiirie». •WHOC-IDIA. — LU-laehc. UÎON Mî’E'.CU­­.LIRIC).­Comp. Lirică Grigoriu.— «!_>■.? .lf» Luxembars». . n­ODEUX. — (Compania Davila). — (Simona și Po­vecle de i­rochiu» SE PE CÂMPUL SE RĂZBOI­ ­ DZH TOSPILOS T>e la trimisul nostru special) 27 Decembrie. gä Tripolis am amit în junii , . ... ,­­ ISSi meu șueratul gloanțelor. Dau ■n doau aulil cum. trebue sa fie o cauza a acestei v^­­.­­ ry. ia mi înstrul de es­ perchezițiî! Nu-î place oare cui ^ tem­nu« , va mutra mea? Poate că vre­u­­­n bun om nu poate nu­a t­ intre corespondenții ita­ i­­ l­i: daca nu place re­ yeni cu cari nu sunt în con­sum', astfel suna un ci- ț.aci oarece prea marea lui eman „Șt. ac­ov''“ u' junețe nu se potrivește cu vârste -uit sa-1 espermen­­t căror rapoarte superla­tive le citesc cu o uimire crea ^ coridorul d­C. pândă și cari anunță o luptă * , a 1­­x avant-posturi ca o victorie nu­mele rasuna^c. pa­d pOi60njcar astfel în­cât cun­at du­pă a^ea auz VQr pü10a gg_ rapor­eze despre a șa. Deschisen­­șii CP o adevărată mare luptă și victo­r­i­­a rîe, dacă le-a secat depozitul de swr.tc n­i', atîe'î,l„ cuvinte de laudă ? Poate vre-u­n solde j niîar­ nuj­­ ym aceș[j tineri s’a supăra șil ,c m ca­'aDmi,en p,e mine, după cum fac adesea o ofensa pentru a­ orî fațg <$„ corespondenții tutu 1­ra.«'îc>­>i'!n*ri> Ivantu­ror națiunilor, afară de cei fran­c­i,ă 1­r­ ■ ceiî cari sunt la­ el în mare fa Ih î. vor apăru fața sim­­voarp ft xcy.artiluî consulatu­ Mi-aduc însă aminte că acim p '**• d. Lehmann, care ^teva zile ara auzit că un colet P italian a scris sau ,v.roa, să scrii ți se va face o­per- un articol despre mine. Până a­ni­iliară. Comandau- cum am­ căutat zadarnic acel enemlul Salza, l’a articol de cuprinsul căruia sun­­ i­ în persoană des- foarte curios, căci de oarece ei * . I . pe consulul dr. Til- . trăasc liniștit și mă dedic­­ reper .. m’a însărcinat pe s­tagi­ului meu, nu sunt tocmai­­ vin în ajutor. ) personalitate eclatantă. Dar poa­te r pentru ce? Care este­­ te că tocmai această viață retra ••.castel măsuri ofensa- Cste motivul că apar, suapee •­­ împro­mițătoare pen- ?l­­a unul dintre acești colegi a * j misift met »»’a denunțat ca spion. mLnu CLdili Căci’ ce însemnează altceva < ,i5alt.a nj. ,a perchiziție in toiul războiului n- Vidikri do’ dt de cât câ eceiuri, căruia i se fa­c aici int­ro stare do Ce iste bănuit că spionează? w 4­„ .. . Pe când meditam astfel asu­­’el­­ ca șt­iu aatat prea bine, pra cauzelor perchiziț­iei, intri ion in luptele lân­ în cameră locotenentul cu do carabinieri. Afară un carabinier rărește la ușă, iar cellalt la scară. Locotenentul mii salută politi­cos și mă întrebă: — D-ta ești d. Kut-dhba­ch ? — I3a. — Care este numele d-tale întreg ? — Care este numele tatălui d-tale ? ■ — Bunul și fericitul meu tată! De treizeci și șapte ani zace în pământul nordic. Ce are a face . .­..p­­ ; în arest r­roc'­ft-' ‘•r­­bal pe pământ s.Mcan­? M’am supus și am răspuns la întrebare.­ • â — Am ordin să vă fac pecchi­­ziție, zise ofițerul după­ ce-și notă numele. — Protestez, acum însă trebue să mă supun forței, dar mă voi plânge consuliu german și voi cere "satisfacție. Ofițerul se­­ înclină tăcut _• și printr’un gest ordonă soldaților să se apuce de lucru. Imediat fu deschis dulapul și scrinul lavaboului. Ori isiide zăreai o bucată de hârtie scrisă o luau și o puneai­ pe masa pe care se íu­flau scrisori de amor și conturi neplătit«. Mi s’ami confiscat și car­netele de note, ba chiar și anua­rul societăței „Leipziger Presse“ precum și invitația­ la serata din București. După aceea soldații deschiseră geamantanul din care luară toate hârtiile, punân­­du-le pe lângă celelalte. Mai întâi m’am supărat, dar apoi am început să mă amuz ea și să privesc această operă cu liniștea senină, pe care o dă cu­mulți o conștiință curată. La sfârșit scrisorile și cărțile confiscate fură legate într’un pachet, pe care îl luă subsuoară un carabiner. " Ofițerul după ce mă salută cu politeță, plecă cu escorta sa. După un ceas, mă aflam­­ la consulul german, d. Tilger, care era ocupat cu redactarea unui raport asupra­ acestui caz, către ministerul afacerilor străi­ne din Berlin. Regretat că dam așa de mult de lucru consulului, așa de îm­povărat cu munca . Am declarat în­ procesul-verbal ce mi s’a luat de d-sa, că nesimțindu-mă câtuși de puțin vinovat îl rog să mă ia sub protecția sa și să-mi procure satisfacție pentru pere­chi­zi­u­­a ce mi s’a făcut și contra căreia pro­testez. D. Tilger mi-a declarat mintea. De atunci au trecut două zile și n’am aflat încă nimic despre afacerea mea. De la­ niște cunos­cuți am aflat că poate faptul că vorbesc des cu consulul austriac, d. de Kwiatowsky, precum și împrejurarea că din când în când trimit­­ la Constanti­no­p­ol și primesc de acolo scrisori (doi din copiii mei trăesc la Con­­stantinopol), m­-au făcut sus­pect. Afara ide aceea este indicat și un profesor ungur de limbi streine din Padua, care urmă­rește rapoartele înrie publicate în ziarele germane pe cari el — mai catolic de­cât Papa,­ căci o­­norabilul domn nu este supus i­­talian — le-a denunțat, odată în mod rușinos comandantului su­prem, generalul Caneva. De­oare­ce rapoartele mele sunt o­­­iective, mi-a fost foarte ușor să desmint denunțarea acestui fai­mos profesor, care își face de­si­gur numai reclamă. Poate că le astă dată și-n­vâră; cornii ■'intro pov- Aîsr s­l arabilor Arabii și T­ir,regii concentrați la Djehdbel' Gu­artan și Azizifi, sunt foarte întreprinzători. Eî se stopeazâ în număr de mai multe mii și caută să atace prin surprindere detașamentele de recunoașteri ala stalifiiiilor­­ din Ain Zara.­Din cauza aceasta de câte­va zile a intrat din nou în funcțiu­ne balonul captiv, pentru ca să supravegheze ținutul De aseme­nea a fost lan­­sat era și un aero­plan, cu care prilej s’au desco­perit puternici­ atri­pam­ente de arabi la Suani Eieni Ad­em, Ben Gaseir și Sidi Selah. In apropie­re de A­z­iz­ia și i­do Gháriani­ * ■ Ultimul vapor italian sosit aici a adus numeroase echipa­mente pentru lazarete­, Trăsuri pentru răniți, medicamente, etc. La reîntoarcere spre casă vapo­rul a luat vre-o 20 arabi, con­damnați de consiliul de räzboia la câte 30 de ani, temniță pentru diferite crime. De­oarece într’o moschee «din oraș s-a găsit o mare cantitate de arme, consiliul de räzboiu va avea iarăși de lucru. Ministrul de­ externe al G­er­­maniei, d. de Kiderlen-Wăchter, răspunzând la întărea de anul nou consulului de aici, dr. Til­ger,­­i-a­­ trimis acestuia o cutie de țigări foarte fine, marca „Kichterlen“, împreună era o scri­­soa­re, în care în cuvinte foarte călduroase recunoaște bunele servicii pe cari le-a adus dr. Til­­ger' în atente' timpuri grele. . . A. Kutschbach Fastei­îs Ben­­lîis .Se e-a-se desvăluie Craiova, .30. Decembrie.­­ ■ Mari vijelii, au produs­­ pagu­be în comunele. Bârca gi’.Goicea- Mare. In comuna Bârca au­ fost d­esvel­ite 160, case; multe împrej­muiri au­ fost rupte, p.om-în des­­răcăcinațî, comunicația telegra­­fică întreruptă. La Goice­a­ Mare au­ fost ele sve­­lile 2340 de case.. Multe hamba­re și pătule su­ fost distruse. Știri sosite din județ.arată,că vântul a produs pagube și, în alte comune. SCRISORI ROMANE Italia in 191 Anul care a trecut va rămâne ramiorabil in is­oria.' Italie:, •csteî, a fost bogat în­ evenimente ce iii. zguduit adânc­ conștiința, națională. A început cu serba­­­rile cincomnienarului și ■ expozi­țiile jubilare și s’a u­­ușit', cu ră»i«iu» din Tripolitan­ia. De­ș1 în aparență aceste mani­festă« sunt deosebite,—în­ fond acel».* sRult s­e­ găsește la­ baza lor. Eic Âti revelai lume! întregi O ram­ie nouă, plină de avânt și te­alrgie, o Italie cai­e pe toa­te­­ sfâmu­rile activității sociale »!« ‘ jti fruntea națiunilor. 1Februarie,­­ pe Capitoliu, s'a j­i.deschis serbările închinate Risou­rimvntului și oratori din toate colțurile . țurci au­ arătat j/r ' '■fresuî ce-i săvârșise națiu­nea­ italiană în cei 50 de ani de la­­ unirea Patriei. Dela început, s’a. sir...ii, că acum unitatea Italiei se Ob­bogolo­g­i d­e fapt, căci e­n­­tur­a,sir.ul pentru aniversarea glo­boasă. era d­e o potrivă do­mp'« în toate colțurile țărei. Wohin). spirit privincianislic­­îr.v t.ase­ia a.'mai tiraniza viața pl­­ini că și italienii din ton to­un­­gi­,"i’c peninsulei arătau cu .bu­cul .'o că. sunt fiiî aceleași, țări. L­a aceasta prima satisfacție mare pe care o aducea anul 1911, b’au­ deschis»curând expozițiile: Actiw, Florența, și Turin sau­ în t­­ecut în a glorifica ova .rí.­.?',­­tot" cari au adus proclamar­ea cei­­ I de a treia Italii, la câte șa treie orașe s’au­ putut, vedea că la cuvintele înflăcărate ale­­ ora­torilor patrioți corespunde rea­­lity.rea.. lucrurilor. l­a Roma ca și la­­ Turin—unde au­ fost­ principalele expoziții— Wats, provinciile, au participat cu un egal avânt și fiecare din ele a arătat cu ce a contribuit la progresele țărei în ultima jumă­tate de secol. i'dvîre­­ in totalitatea­ lor, cele două expoziții ofereau o imagine ii­' demnă de o admirație fără •e­ i’i-vă,—a mimceî fără preget, a noțiune! viguroase in centi­mă în­ăltare. 1 Dacă străinii' ca­re au fost la Roma și la Turin au­ rămas sur­­p'riși' găsind o Italie necunos­­u­­tă, — nu­ mai puțin surprinși .■ ai, fost, italieni­ înșiși, care pen­­­ct.A tată’,a­­ oară vedeau reunite la un joc activitățile felurite ale compatrioților lor din toate păr­țile țărei și chiar ale acelora ce trăesc răspândiți în lumea în­­treagă. Expozițiile au desăvârșit trezi­rea conștiinței naționale începu­tă de ceremoniile oficiale ale co­memorărilor. „Așa­dar Italia e o țară în care nu se vorbește și re cântă numai — auzeai prin toate colțurile — ci o țară ca­re a muncit și muncește în toate do­meniile“. Un optimism binefăcă­tor se întinse încet-încet în toa­tă­ națiunea și paralel cu el se năștea­ un so­rtiment, de­ împotri­­vire și de necaz în contra acelor sceptici care invocau und­e­rele ce rămăseseră prin provinciile sudice ale Italiei, spre a micșora bucuria acelui s­ortiment al re­­naș­terei și al conștiinței de sine. Critici de meserie, aceia care în­cerce­u să insinueze îndoiala în suflete, ne­vrând să țină seama de tot ce era­ bun și relevând me­reu­ numai ce nu se putuse încă face,­­ nu mai erau ascultați de nimeni. Procesul Camorrei, faptele urâte de la Verbicaxo, ignoranța și superstiția unora, din regiunile Sudului, — erau fapte care inspirau d­esgust i­­mensei majorității a poporului italian. In alte dăți, opinia pu­blică s’ar fi delectat, cu cronica scandaloasă a unor asemenea procese ori aberații, —­­­cine nu își amintește de procesul minis­trului Nași, de drama. Marri și altele) ;—eranțăzi însă, , după ce se trezise adevărata conștiință a poporului, .asemenea fapte,,, pă­reau mmilitoaxe și deșteptai! si­lă și revoltă.. . Ceeă ce mărea indignarea Ita­liei era faptul că în străinătate numai prea­­ puțini înțeleseserâ schimbarea; adâncă ca se produ­sese în sufletul națiunii și că cel mai amic!, chiar dintre aceia ca­re cǎlatoreau prin Italia, — o copei­nimia încă o țară care trăește de gloria trecutului. Po­porul italian de asăzi era încă socotit ca un popor de idealiști ori de flecari, când nu era, chiar descris ca o adunătură de bri­ganzi în haine de catifea și cu brâu­ plin­­ de pumnale..... Când însă lumea întreagă, s'a­­ putut convinge că între Alpi și marea Mediterană s’a format Un popor nou, care nu se mulțu­mește să cânte și să trăiască din gloria străbună ci știe și poate,să-și scrie și el pagina lui ci an­ nur. t otire-v­itipdă'in '’paguba­ ei; admi­rable­i organizare­a­­»marinei ■ și- ar­puterea eroică ei&vârșit afirmarea nouri îtnb­ri conștiințe ■ naționale de istorie în cartea lumei. Cam­pania în Tripolitania și Cirena­­ica a dovedit­ în m­od evident a­­cest­ lucru. .Nu vom repeta aci câte dl ați scris pentru și contra acțiunei Italiei. Vom spurce nu­mai atât­ că hotărârea­ Italiei de a ocupa provinciile din Nordul Africii a fost un rezultat al nou­lui spirit ce îi rîvuilețește acest­ popor* a fost o afirmare bărbă­tească a unei națiuni în care sa trezit conștiința adevăratei sale puteri. Entusiasmul unanim cu care a fost primită în toată ța­ra campania din Tripolitania, a­­tit­ idinea energică a diplomației italiene, care nu a­ mai îngăduit ca Statele aliate ori amice să se îrtă la organizare­a matții de uscat ș a soldaților din toate armele,­— toate acestea au fost cea mai e­ Idcm­entă dovadă­ că intr’adevăr o nouă Italie există și că ea re­prezintă o putere de care de aci încolo vor trebui ru­­ țină amil toate Statele. Iar perii­ italienii ÎB­­ i vi, chipul cura a fost și c , dusă campania t­r­­on­tană a­­­ pu­­­toricul Gxiglie Velmo Fer­re­r­o și cuci mulți sociologi și oameni poliției relevează cu drept­­ cu­vânt cu această îndreptare defi­nitivă i .națiune! .face din ac­tualul r Aboiu cel m­aî însemnat evenimen­t al istoriei­ contimpo­rane italiene. Ce departe e a­­cuma Italia de vremurile de la Adua și de agitațiile interne ! ■ Nimic nu e mai binefăcător pentru o națiune de­cât încre­derea în propria-i valoare și­ nu­ puterile sale. Această încredere face să dispară de pe orizon­ul viețe­i publice toate celi n­ i­ ® mo­­srh’he de moment și deschide o­­rizonturi nouî și atrăgătoare. Cu­­ multă mândrie bătrâni pa­trioți spun că s’a realizat do­rința lui Massimo d’Azegiio ex­primată acum o jumătate veac: „Italia e făcută, mai trebuie tă­cuți italienii”. Anul 1911 va fi un an binecuvân­tat pent­ru poporul italian, r­­ că el i-a dat putința să-și­­ afirme nou­a să adevărata sa valoare. E. Porn. lîîze^n­'ea isi -hmosciluius Fiin&^eiuî feidinar.­i Iași, 30 Decembrie. .4. S. TI. Prinicipele Ferdinand plecând­­ tim­Țeadă cu d. P. P. Carp din Țibănești spre b­uhă­­ești, spre a lua trenul de Bucu­rești, automobilul cu carp cu­la­­torină s'a înzăpezit d­in cauza viscolului. Imediat au­ sosit mai mulți să­­­ni cu boi, pe cari inhurm­ându-1 și automobil i-au dus la Buhu­­ești. ' ————M— 4, 4B> ■ț­ JSBPV ș i«w»— - MARELE VIZIR ANUNȚA RE­TRAGEREA CABINETULUI Constan­ti­noipol 30. — Marele vizir Said pașa a comunicat co­mitetului tânăr­ turc, că întreg cabinetul se va retrage în cu­rând. Marele vizir a declarat că așteaptă numai sosirea în Cons­­tantinopol a seihului­ islam, ca să poată prezintă demisiile Sul­tanului. ȘEDINȚA FURTUNOASA A CAMEREI OTOMANE Constantinopol, 30. — In șe­dința de a zi a Camerei, cu pri­lejul discuțiunei modificărei art. 35 din Constituție, s-a pe­trecut un scandal, care numai­­ cu greu a fost potolit In timpul discursului deputa­tului albanez Hassan care sus­ținea modificarea Constituției s’a­ ridicat deputatul oposiționist Sabri strigând partidului gu­vernamental : „Partidul și co­mitetul tânăr turc sunt o ceată de bandiți, ordinari !“ Deputatul tânăr­ tu­rc Baban­­zabet a ripostat lui Sabri,: „Ești un om de­ rând !“ S’a produs un zgomot enorm. Deputații au părăsit locurile lor și înaintau unii asupra altora amenințânddu-se cu pumnii. Pre­ședintele numai cu greu a pu­tut înlătura o încăerare între deputați. Fâcându-se liniște un depute, din ■. opoziție anunță că opoziția va primi numai un guvern ir frunte ,cu un mare vizir în afară de­ partide.. Publicul din galerie a aplau­dat­ cu mare zgomot cuvintele deputatului­­ opoziționist. Preșe­­­dintele amenințând că va eva­cua galeria, publicul s-a liniștit. Ședința Camerei a continuat apoi în liniște. in­ lllîllil * m , î, ,­­ • m PROBABILITATEA UNUI CA­BINET DELCHISE Paris. 30.— Persoanele din cer­eul d-lui Bourgeois socotesc sigur că acesta, din cauză că medicii i-au interzis ori­ce sforțare, va refuza să formeze cabinetul. Este cu pu­tință ca președintele Farberes să ofere în acest caz această misiune d-lui­­ Bolcsssi. Amicii r­­-lui Bel­­cas să socotesc că această însărci­­nare nu va fi refuzată. LEON BOURGEOIS ÎNSĂRCI­NAT CU FORMAREA CABINE­TULUI Paris, 30.—Eși președintele re­­publicei a primit pe d-niî Bris­­son și Dubost. Cei doi președinți Ai Corpurilor Legiuita­ar a au­ fost­­ consultați de d. Failures asupra crizei ministeriale și au reco­mandat ca viitor prim-ministru pe d. Leon Bourgeois, care a și fost chemat de d. L'allieres la E­lisSCU, Paris. 30. — Din anturajul d-lci Léon Bourgeois se asigură cfi acesta nu este dispus a pri­mi sarcina de a forma n­oui cabi­net, di­n cauza unei boala da­­ ochi. Si prea poata ca d.. Bourgeois să re&ósinade în locul său preșe­dintelui Falberes pa d. Ray­mond Poincaré. In acest caz d. Bourgeois va­­ primi portofoliul externelor. Poincaré este raportorul co­misiei senatoriale în acordul franco-germ­an­ și speră că după ce a fost trântit de Can­laun va reuși să treacă acordul prin Se­nat. Din cabinet în frunte cu Poin­caré sau Bourgeois îșî va lua și sarcina ca tratativele cu­­ Spania ia chestiunea marocană să fie duse la bun sfârșit. NESIGURANȚA NOULUI ȘEF ÎN PRIVINȚA BE GUVERN D. Leon Bourgeois nu s'a de­cis încă a accepta sau a "­­uza ■însărcinarea ca i s'a dat. Amicii d-sale.il îndeamnă să primea­scă fără întârziere conducerea guvernului. Se mai vorbește de na cabinet Dupay. Din acesta ar face par­te câțiva membrii ai vechiului cabinet Waldeck Froasseau. Ziarul „Matin“ afirm­ă cu toa­tă siguranța ca formarea cabi­netului va fi încredințată d-lui Delcassé. SPANIA VOIND SA­ PROFITE DE CRIZA DIN FRANȚA Paris, 30 (telegramă din Ma­drid). — In cercurile politice de tii. i 31­’cî*ci C<t b|/flDIâ '• L țt­* O­ i­ta pa Urino actualei crize minis­teriale din Franța prin faptul" că fiind preocupați de criza internă bărbații politici francezi au Voi­ds destulă atențiune­­ratative­­lor cu Spania în privința­ aran­jamentului franco-spaniol im Maroc. Negociațiunile pe care le-a în­ceput cabinetul Caillaux cu Spania au fost întrerupte. In­­timpul acestei pauze in negocia­­țiuni spaniolii se vor menține în pozițiunile ce se ocupă in Maroc.. Guvernul spaniol speră că noul cabinet francez nu numai că vor aproba ceea­ ce a făcut d. Cail­­laux dar se va grăbi să închee a­­cordul și c­u Spania în privința Marocului. D. Léna Bousaeois însărcinat [UNK] cu ■ [UNK]­formarea cabi­­nudui D. Raymond Poincaré D. Aristid­e Briand fost prim-ministru Aristide Briand, fost prim-mi­nistru ,și Millerand au promis d-lui Bourgeois sprijinul lor. In cazul când d-nii Briand și Mil­lerand vor intra in noua combi­­națiune, cel dintâia va primi portofoliul internelor iar cel de al douilea portofoliul afacerilor externe. Se crede că în urma a­­cestui concurs prețios Leon Bourgeois se va decide să accep­te președinția consiliului. jt. Milieraud Sl. fi­ S do la Vor.:?;.trsnarl îcojal Dorohoi, 80 Decembrie. Trenul de persoane dintre Doros­hoi și Iași cu No. 199, care a ple­cat azi dimineață din gara Doro­hoi, între stațiile Ungureni și Vorniceni, la un kilometru de Vorniceni, a ajuns trenul de marfă 556, cu care s’a ciocnit. Botul ma­șin al trenului de persoane a lovit ultimul vagon al trenului de mar­fă, răsturnând­ și sfărâmând 7 va­goane. Mașina trenului de persoa­ne a suferit mari stricăciuni. S-a trimis imediat o mașină din Dorohoi, care a readus în stație trenul de persoane cu toți pasa­gerii. Linia, va fi restabilită peste S zile ; circulația se face prin trans­bordară. Un frânar al trenului de marfă a fost ușor rănit. înghețarea canalelal Macíbusbi Brăila, 30 Dec' Astă-noapte canalul Mm­mu a înghețat. Pe Dunăre s’au ivit mici de ghiață. Toate șlepurile au in­ ■ adăpost; numai câteva d­ore de construcție sau a rămas încă pe Dunăre, s,­­ ajutor vre-unui vas ce ;.■ [UNK] [UNK] [UNK] nil, în pericol Cursele vaporului loca pr­sageri al N. F. R. nu s-i rupt încă. 33) urmă se duseră- și la Consulat de acolo li se spuse că a fost îi oft* An A Berlin o familie Spulberescu dar că soțul a perdut toată ave I 1 RV cS‘r^ nu se știe unde i t­m T Bl Lucrurile din casă i-au­ fos 1/1 1 /i I 1 I vâ­ldute de creditori­i ICA laC-4. tal v — Dar d-na Spulberescu unde este, pe dânsa o căutăm, ea ci Ar de minvum­e-a făcut ? PARTFA TT * “ P? dânsa ? ^ar cille SUnteț­ix I d-v., zise un amploiat. ut minut și huruiră jos ‘ — Noi ? Niște neamuri al le Kristiței, iar Kivu sale, x-le, le ridică furios și ! — Vă văd oameni cum se cade ! că va nevesti­sei în cap : ce rudă venea cu d-v. d-na Spui ,a țipa de se strânsese beresen ? Un gardist Îl văzu și era — Ne era nepoată. . ridice, la învalmășală — Bună poamă, nu vă sună •un român trecând pe f­­rați, dar vă spun că a speriat t­u de interpret, stărui ca rașul «•. ' deriLoare'' e puși în libertate, de De aptul nu era așa grav, npștinț­. a .. r. o­­, -ntul, aflând cauza pen­­să.-i iVm im­. > veniseră aici, îî conduse t<azi cu rv denî, însă cercetările lor i dë rișir.. I zadarnice. In colo din­­ fKr • m i •• — Vai, vai ce păcate, ce păca­te, Kivale, ce ne facem noi ? — Ei, ce să ne facem ? stricăm noi ceva ? 1 — Dar când o auzi tata­ sau de urmările astea, moare. — Degetul lui Dumnezeu, ce vrei ? Ce era să iasă din Hris­­tache ? — Dar la Paris nu-i știți adre­sa ? N’ați putea ,să ne­­ îndreptați de unde să-i luăm u­rma ? — Nu știți nimic domnule. Ci­ne să se intereseze de,așa fera­ce stricată. Noi am fost mulțumiți c’am­ scăpat ‘de dânsa. — Vai de noi, vai de noi, să facem atâta drum­ de­geaba!.... Kivu și Clristn­a văzând că por­­deau vremea, plecare. Studen­tul îl vnna până la hotel, acolo Kivu se pu­ ceva la urechea soției nu dăm de ea, paguba ei. Așa o­­ lată ,și un pol pentru ostenea­lă. Studentul, înțelegând,cu cine are da a face, surâse, le mulțumi și nu , știu cum să plece ,mai re­pede. • Către o seară­, călătorii, eșind în balconul .hotelului, ca ,să nu mai mănânce­ un restaurant, luară câteva crestături, de pași ramă­rii ronțăo în gură și să­ la mai treacă de ciudă și de urât . Soții Corntb­es­cu­­­ duceau o viață tihnită și­­ lumea Îi­­ cita ea pe niște­ oameni de ispravă. Fa­milia Terenzescu, care moștenise o avere colosală, se stabilise la­ Paris și toate afacerile din­­ țară le încredințase lui Bazim, care, din când in când se duce­­, la capi­tala Franței spre a da și lua în­gânați ,de vânturi, in luminișul gradinei pe ramuri de : măciși, pițig­oiii,­scatii și cinteza ciri­pea;'* a iarnă, o uniformitate de timp și de viață,, chiar, când se învârtește,' într’o­ atmosferă de pace conjugală,­devine, năbuși­­toare,, plicticoasă. Sofia urm­a să fie dulce, blajină, înțeleaptă •­ ei harnică de-tceva dragă lumea sa privești cum începuse să mear­gă de bine­­ rostul gospodăriei sale. Nici o opunere, nici o con­­trarietate, ca­re să­ tulbure minș­­tm soțului sau. Barbu, sa­ înțele­ge, era mulțumit de opera lui și de aceea umbla și el ca ceasor­nicul. De la tribunal acasă, de tt­­casă la tribunal și așa se scurse­ră zile,­­ săptămâni, luni și ani. Copiii se măriseră crescuți în principii morale, sănătoase. .Fa­ze de datorie. Fie­care părea is­tovit, stins de pe picioare. Pe el îi muncea și politica, această pa­coste neagră, care mistuește sau aprinde patimii, fâcându-te de multe ori să combați și­­ să pone­grești un lucru pe care îl aveai ca principiu, sau sa susții o­ utopie. Cum venea scara, fie­care in­tra in­­ camera lui, lua cărți, re­viste, ziare și citeau, apoi adtor­. Ce reci suntem noi Sofia și lumea zice că... — Da, Barbule, observ și eu că zilnic între noi se așează un sloi puternic de ghiață, așa ne-am cern­t viața și așa vom sfârși-o. — Depinde de tine, n­ de ce nu­­­a întreține fochi sacru? De ce nu te-ai gândit a face din vatra firii, ceva încântător, ceva ,­mă încălzească sufletul și să i-l miște, căci uite, Sofia dra­­mă, sim­i că așa nu mai pot trăi, erou din vr’un roman, Barbu ia­­r viața asta, care mă înebunește, bânzile,­ sau­. -înfrângerile șefilor­­ mă omoară, de partid, in fața scenelor ale lu­­i — Dar eu, ce să zic atunci, cu hire descrise de autorii francezi,­­ care mă Învârtesc toată ziua ,în­soții aceștia, rămași cinstiți pa­ gură între cei patru pereți ,­i„­nă­ acum’, se simțeai­ slabi, nu mor de urât. Tu cel puțin la Curte­­a tribunei, la Cameră, ve­zi altă lume, vorbești, pledezi, auzi alt­ceva, dar cu ? trebnicî, incapabili parcă, față d­n figurile ce le făceau cei din sce­nele amoros Am­â­idoai acum — Sofia, nimic­­­’nu­ieste aces­— Vrei și tu ca toți, n­rea sinceră și permanen țieî tale, vrei iubire de zână, vrei amantă la mai mee perdută, care să-ți d­­răni și mângâerî, după veni la dânsa cu buzunar, luxul și cochetăria lor, va ruina casei ca atâți neg care și-a jertfit cinstea și copiilor la niște... — Nu, nu vreau asta,­­ născut onest și bun, nici nu va cădea astfel și-ți — Nu, nu jura nu zac mea este plină d așa n’o să faci tu excepție. "■ țineți oameni până nu vi­sați femeile. Le schim­b»­ de a uri­a pentru ceva ra­i de­cât soțiile voastre. — Dar de unde știi tu — Din Iui­;ea in co­r' *• JB

Next