Universul, mai 1912 (Anul 30, nr. 117-147)
1912-05-01 / nr. 117
Catastrofa lui „Titanic“ me zise la Atena 1,uniri de salvare ducând pe nanfnașjtali pe vasul <Carpathia* Calendar pe anul 1912 Ortodox Luni, 30 Aprilie. — Apostolul Iacob fratele Domnului Catolic Luni, 13‘Maiü. — Servasiu Răsăritul soarelui 4.53; apusul 7.31. „UniversuL“ ARE VÜRTOARELE UNITEUF« Administrația.................» 6/62 Redacția.............................. 12/88 Străinătatea 20/56 a BagBBa H B BBBWaBBBBi BBW MaBB a BBgi BWI K B B BBBB a BHMI hilor din vilaietul Smirnei a fost publicată. REDESCHIDEREA DARDANELELOR# Constantinopol: 28B— După comunicarea ministrului de războii, lucrările de pescuire a minelor din Dardanele au fost suspendate alaltăeri și ori, din cauza timpului defavorabil. Știrile din izvor privat, spun că lucrările au fost reluate ori după amiază. TAXE VAMALE PROHIBITIVE PENTRU MĂRFURILE ITALIENE Constantinopol, 28. — Senatul a votat proiectul provizor de impunere a unei taxe vamale de 100 la 100 asupra mărfurilor italiene, afară de pucioasă. INSULA CARPATOS N’A FOST OCUPATA Constantinopol. 2S. — Ziarul „Terdjumani hakikat“ dezminte știrea ocupărei insulei Garpatos de către italieni. Comunicația cu insula Rhodos ar fi restabilită. Numai trei vase de războiu. italiene ar fi rămas în fața insulei Rhodos. 50 ITALIENI FĂCUȚI PRIZONIERI LA SMIRNA Constantinopol, 28. — 50 de italieni au fost arestați la Smirna ca prisoneri de războin și aduși aci. KAZIONIII TAL0-TIRC Marele mi?declară că Turcia nu cedează la paris. 28.— Marele-vizir Said pașa a făcut toras pondentului din Constantinopol al ziarului „Le Matin" , următoarele declarații: „Ocuparea insulei Rhodos și a altor insule din Marea Egee nu va influența întru nimic asupra atitudinii guvernului otoman. „Noi accentuăm încă odată, că pacea nu se poate negocia decât ie baza recunoașterei suveranitatei efective a sultanului asupra Tripolitaniei și Cirenaicei. Noi nu ne putem mulțumi cu suveranitatea religioasă a padișahului pe care, în orice caz, la calitate de calif, o exercită asupra musulmanilor din toate părțile lumii. „Recunosc că e nevoe să se grăbească încheerea păcei, pentru că dacă situația de azi ar mai dăinui, ea ar putea să pericliteze însăși pacea Europei. Puterile neutre trebuie să caute mijlocul de a-și putea din nou oferi mediațiunea, pe baze însă acceptabile pentru noi. In deosebi Franța și Anglia au tot interesul în menținerea echilibrului pe toată întinderea Mărei Mediterane. „Cât despre convocarea unei conferințe europene, e mai mult ca sigur, că Italia n’ar primi o asemenea propunere. MĂRGINIREA ACȚIUNEI NAVALE A ITALIEI Constantinopol, 28. — Cercurile diplomatice sunt încredințate de că Italia îșî va mărgini acțiunea ei navală în Arhipelag și că în nici un caz nu va ataca Smirna, Salonicul ori va încerca să forțeze intrarea Dardanelelor. ITALIA NU VA EVACUA TRIPOLITANIA Viena. 28. — „Neue Freie Presse" află din sorginte italiană autorizată, că nici in glumă nu se poate vorbi de o eventuală evacuare a Tripolitaniei si Cirenaicei. Decretul de anexare rămâne in picioare si va fi adus la îndeplinire cu toată perseverența, până ce dominațiunea italiană va deveni efectivă pe toată întinderea celor două provincii. Indiferent de cine va fi la putere, opera începută de cabinetul Giolitti ,va fi nu numai respectată, dar și desăvârșită. Camerele, de altfel, s'au manifestat destul de clar in aces sens. Toate partidele sunt unanime în a reclama menținerea anexatei Tripolitaniei la Italia. O PROPUNERE DE PACE Viena, 28 (telegramă din Turin). —• Ziarul „Stampa“ publică un articol al unui bărbat de Stat englez care enunță următoarea formulă pe baza căreia să se trateze pacea : Italia să considere ca literă moartă decretul de anexiune, să se cunoască suveranitatea nominală a sultanului asupra Tripolitaniei, care să fie guvernată de un vicerege numit de Poartă. Enver fesyemert Dorna. 28. — Ziarul „Tribuna“ primește din Cairo știrea că Enver bey a murit în adevăr, în urma rănilor căpătate într’o luptă de lângă Derna. Moartea a survenit pe drum, în călătoria rănitului de la Derna la Marint. Succesorul lui Enver bey la comanda trupelor turco-arabe din Cirenaica e colonelul Ersuk Cadribey care, împreună cu 10 ofițeri turei, se găsește acum în drum spre frontiera egipteană de unde va încerca să treacă pe câmpul de războin. LUPTE LA RHODOS Viena, 28 (telegramă din Milano).—Ziarul ,,Secolult află din Roma, că, în interiorul insulei Rhodos, s'au dat două lupte crâncene, cu pierderi mari din partea turcilor și a italienilor. Luptele acestea au avut loc între Santelia și Altavro. EXPULZAREA ITALIENILOR Constantinopol, 28.—Vadeaua privitoare la expulzarea italie Pericolului îi fin răsboiu între Germania și Anglia Berlin. 28.— Amiralul Tirpitz,ministrul marinei, vorbind în ședința de azi a comisiunii budgetare, s’a ocupat, în deosebi de zvonurile colportate pe vremuri despre pericolul unui război între Germania și Anglia, ce ar fi existat vara trecută. Avem declarația d-lui Asquith, primul-ministru al Angliei —a observat amiralul—că Marea Britanie n’a avut un singur moment intenția de a provoca un razboiu. Noi nu putem decât să luăm cu satisfacție act de o declarație atât de categorică și atât de autorizata. Că departamentele de război și de marină din ambele țări au luat atunci măsuri de precauțiune, un tagăduesc — a adăugat ministrul,—dar asta nu angaja întru nimic pe factorii răspunzători ai politicei streine atât din Berlin cât și din Londra. Intrucât privește Germania, înarmările sale pe mare au avut și azi un caracter, de defensivă pură și de garanție a păcei. Odiseea mtei minore o copilă de 14 ani, fiica unui lucrător de la fabrica Wolf, văzând în ce mizerie a ajuns familia ei — sunt opt copii — s-a hotărât să părăsească școala profesională și să se bage servitoare, ca să ajute și ea intrucâtva s pe părinții ei. Mama ei învoindu-se, i-a căutat un loc și în cele din urmă a fost angajată servitoare la un doctor din str. Șelari. Aci fata s’a împrietenit repede cu bucătăreasa, care o învață că, fiind fată deșteaptă și frumoasă, poate câștiga ușor bani mulți fără a munci. Bucătăreasa hotărâtă, să exploateze minora, s’a dus la hotelul Cairol unde trăsese un comerciant bogat din provincie, și-a oferi fata pentru suma de 2000 lei. Comerciantul văzând că fata e minoră și de teama parchetului, a refuzat târgul, dând fetei cinci lei pentru bomboane și bucătăresei șapte lei pentru osteneală.* Fata, bineînțeles, a părăsit serviciul și a fost instalată de către bucătăreasă la o prietenă a acesteia. In timpul acesta fata a făcut întâmplător cunoștință cu un ademenilor de minore, care a convenit cu ea ca să o vândă unui proxenet din Roșiorii-de-Vede. Fata a fost dusă la un fotograf, pentru ca infamul mijlocitor să poată duce cu el la Roșioriî-de-Vede o fotografie, in baza căreia să facă târgul. A doua zi însă, ducându-se că ia fotografiile, nu le-a găsit gata deoarece placa se spărsese. Proxenetul a plecat fără fotografie, dar când, peste câteva zile s'a întors în București, n’a mai găsit fata. In timpul acesta, părinții fetei s’au dus la stăpânul acesteia, spre a se interesa de ea. La auzul vestei că fata a fugit, bieții părinți—cari sunt supuși austro-ungari — au reclamat cazul consulatului, care la rândul său a cerut poliției urmărirea minorei. Sâmbătă un agenit a arestat-o, pe când se afla la un biurou de plasare din piața Amzei. Adusă la poliție, ea a declarat cele povestite mai sus .Minora a fost plasată apoi la domiciliul părinților ei. R. împrejurimile: Tatoî, Ksfisîa și Fata! După ce mi-am îndeplinit însărcinarea dată de direcțiunea ziarului și am terminat cu vizitele prin oraș, am plecat cu un automobil pus la dispoziție cu multă gentilețe de d. deputat Leonidia Embîriev, marele armator din Atena, care a înființat o linie de vapoare Pireu-America, și am vizitat într’o zi împrejurimile capitalei Greciei. Pe o șosea bună, având pe laturi plantați tot felul de arbori de prin partea locului ca: portocali, măslini și între ei tufe de „echinocactus“ cari acolo îndeplinesc rolul gardurilor vii de pe la noi, am ajuns la Tatoi, vechea localitate „Dekeleiu“ reședința de vară a M. S. Regelui Greciei și a principelui moștenitor. De la Atena până la Tatoi, pe o distanță de vre-o 24 km., șoseaua urcă mereu și, tot, șerpuind prin plantații abundente bine îngrijite, ajunge între două dealuri la o înălțime de vre-o 500 metri într-o imensă pădure naturală de pini. Aci și-a construit familia regală a Greciei palatul de vară, tot din piatră de un stil simplu dar impunător, înconjurat de parcuri splendide în care se găsesc tot felul de flori, în jurul statuelor de marmoră presărate in toată grădina. In jurul palatului sunt diferite alte clădiri și locuințe de ale oamenilor Curtea ascunse prin desișuri. Pe vârful unui munte în apropiere e construit un turn în care ea găsește instalat un muzeu al regelui George. Tot aci la Tatoî de găsește , și palatul principelui moștenitor. Ambele palate se găseau închise când am vizitat localitatea. Soldații din gardă ne-au dat toate deslușirile. Intre Tatoî și localitatea Kefisia să găsesc viile și diferite ferme, proprietatea regelui. Produsele lor se desfac în toată Grecia. In special vinul „Tour de la Reine“ produsul acestor vin, e foarte căutat. De la Tatoi, scoborând pe o altă șosea pe lângă viile regelui, după un parcurs de 4—5 km, am ajuns la Kefisia, stațiunea de vilegiatură a atenienilor. Toți bogătașii din Atena și-au construit aci vile frumoase, în mijlocul unei vegetațiuni abundente. Localitatea e deschisă din toate părțile. Refisia este pentru greci ceea ce este pentru noi Sinaia, dar nu se pot compara. Se găsesc aei localuri publice unde în timpul sezonului, bande de lăutari din Româi S. fac ăunciul vizitatorilor cu cântecele noastre naționale foarte mult gustate acolo. In această localitate bogătașul Postemalgioglu, un mare bancher din Atena, care posedă una din cele mai frumoase vile, în stil egiptean, a oferit un banchet studenților români când au făcut escursiunea în Grecia acum doisprezece ani. Remisia e legată cu drum de fer de Atena. Ca stațiune de băi de mare este Falh'ut, cel nou și vechili. Aceasta localitate este situată la o depărtare de 1—4 km. de Atena cu carel e , legata prin o șosea perfect întreținută și cu linii de tramvai electric. Se întinde în jurul unuul golf la Nord și peste deal de Pireu. Talerul e considerat ca continuare a acestui port. De jur împrejur sunt numai vile și hoteluri cu vedere deschisă la mare. E lipsit de plaje, dar în schimb are niște terase frumoase cari înaintează mult în mare. In golful acestei localități staționează de obicei flota de război și a Greciei. Intre mulțimea de hoteluri , și vile mari de egri mai frumoase, se ridică impozant marele hotel „Adatori", o clădire grandioasă, proprietatea aceluiași bancher Pestemalgiogli ca vila de la Tremisia. In superbele saloane ale acestui hotel s’au oferit compatrioților și tuturor persoanelor cari au participat oficial la serbările Universității ce au avut loc în sărbătorile Paștelui două mari banchete. Această localitate fiind aproape de Atena, către seară în fiecare zi, toată lumea merge la preumblare la malul mării. * • Aceasta este catena modernă, capitala regatului Greciei, ca oraș, cu viață și împrejurimile ei actuale. Cele ce am publicat nu sunt incât observațiuni exacte făcute în cursul zilelor cât am fost oaspetele ei. Const. Puianu votul unniversal de Ungaria Budapesta. 28. — Partidul național slovac a convocat pentru ziua de 14 (27) Mai, la Petrowatz (Ungaria de jos) o mare întrunire publică in favoarea votului universal. La meetingul acesta vor lua parte și sârbii și chiar maghiarii partizani ai întroducerii votului obștesc. Oratorii diverselor naționalități vor ține cuvântările în limba lor maternă. . Cunoscutul stoieiolog și amic al naționalităților, dr. Oscar Jaszy, va vorbi din partea „Ligei sufragiului uni varrni“. Rencredirea MiMtia Sâmbătă noapte soldatul Gh. Croșare, din reg. 2 cetate, compania depozitului, voind să traverseze linia ferată în gara Chitila, a fost lovit de o mașină ce manevra și grav rănit la cap. Cu o mașină el a fost adus în gara de Nord și apoi transportat la spitalul militar. Atragem atențiunea cititorilor noștri cu numărul asupra anunțului cu marile premii (seria II-a din pag. II-a). Alexandru ion 1 Cm In luna florilor, in luna Mai Întreg pământul când, este rar, Iașii 'n vestminte de sărbătoare Țesute 'n raze prinse de soare, Iașii, cu fruntea 'nflăcărată, Iașii, cu brațul drept ridicat. Cu gestul nobil azi ne arată Chipul lui Cuza în bronz turant. Ne arată chipul Domnului care Făcu Unirea, visul frumos Ce-l legănase un șir lung de ani, Ne-arată chipul Domnului mare, Ce, plecând, ochii spre cei de jos, Pământuri dele iar la țărani, O biată turmă iar un popor, Stăpâni făcându-l pe munca lor. Ne-arată chipul celui, ce’n .veci Vin ne stă 'n suflet, pentru că scoase Averi străbune din păcătoase Mâini de fățarnici călugări greci; Ne-arată chipul unui erou Cu suflet mare și adâncă minte, Care deschise drumul cel nou, Pe care țara bine 'ndreptată, Cată să meargă tot mai nainte Spre ținta care-i fu arătată. Ne-arată chipu i și, cu iubire, In lume Iașii aducând știre, Chiamă suflarea cea românească Să se adune ca să-l privească. — Veniți, ne zice, în luna Mai, întreg pământul când este rar, Veniți la mine, voi frați munteni, Cu care dânsul strâns ne-ai legai, Formând o țară d'apururi una precum fusese Bozna străbuna. Veniți, încoace transilvăneni Și tot frătuții de prin Banat . Pășiți hotarul din Bucovina, Din Basarabia, cei ce lumina Romanității arzând purtați, Veniți, căci sunteți mult așteptați, Și voi din locuri mai depărtate, In care suflet de frate bate, Voi aromânii opriți la Bind Spre care brațe d’aci se 'ntind, Veniți d'acolo, din depărtare, Să 'ncingem horă întinsă, mare. In jurul celui ce 'ncununat Cu nimbul gloriei azi, ne arată Al său chip falnic în bronz ,turnat , Să 'ncingem hora bine legată. In luna floilor, acum in Mal, Întreg pământul când este rai, Să 'ncingem horă cum nici odată N’a mai fost alta asemănată. Să 'ncingem horă viu, rotitoare Cum merg planeții in jur de soare... . De pretutindeni veniți, veniți Toțî care 'n suflet români vă știți,. Fiindcă dânsul cât timp a stat Pe tronul țării nestrămutat, (Precum neștearsă păstrează 'n [sine O amintire frumoasă oricine) Domn al românilor s'a 'ntitulați ' N. Ține . D-nii abonați cari cer schimbări de adresă, sunt rugați cu inzistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este imprimată adresa cu care primeau ziarul până atunci, spre a se putea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea ziarului la noua adresă. MEMORIILE WMMMm STElina VIII ARESTAREA DOAMNEI STEINHEIL Când mi-am venit, în fire m’am hotărât să mă duc la d. Hamard și-mi spuneam mereu mic însumi: „Trebue să-i spun exact ca mi-ar fi spus ziariștii, să nu schimb o vorbă. Altfel, ași fi pierdută și eu și Marta. Suferisem atât încât nu mai aveam de loc putere, abia îmi simțeam corpul. Mă liniștisem, însă. Mir era frică insă de mulțimea de afară, de mulțimea care vrea să ne omoare, să dea foc casei. Sărutai pe d-na Chabrier și-î lăsa bani ca să aibă grije de Marta, dacă mi s’ar întâmpla ceva. ■ Mi se spusese de atâtea ori în timpul nopței, că voü fi arestată ! Spusei Maridei: — Acum trebue să spui adevărul. Ea răspunse : —N’am să spun nimic. Aerul din grădină îmi făcu bine. Când mă găsii în stradă cu Marta și cu dl. Chabrier, fusei mirată că nu văzui nici un polițist. Ziariștii mințiseră deci. Un taximetru al ziarului le Malin aștepta la poartă. — Unde mergem? intrebă șofetistul. —■ La siguranță, răspunsei ea. D. Hamard nu era acolo. Era ora 4 și 20 dimineața. Am așteptat puțin și a sosit îmbrăcat în grabă, nepieptănat, cu cămașa de noapte sub haină. Figura lui arăta spaima. . Cineva îmi spuse : — D. Hamard va fcri ce-î vei spune d-ta. Spusei, sau mai zine zis, repetai, tot ceia ce am spus în acea noapte. Nu oameni cu anterie, nu giuvaeruri furate; d. Boll era prietenul meu, Alexandru Wollf, omorâtorii. D. Hamard sunt spuse : — Vei fi confruntată cu Wolf. Sosi d. Leydel (judecătorul de instrucție); el esclamă: — Am râs de mine. De ce nu mi-am spus adevărul ? Am răspuns: — Iartă-mă. De ce plângea el? Mă miram și-mii spuneam: — Dacă ar fi avut mai multă tenacitate ai îi cautaui și ar fi găsit pe cei trei bărbați și pe femeie. Sosi avocatul meu, Rubin. — Ce-am auzit! exclamă el speriat, am acuzat pe Wolf. Wolf fu adus înăuntru. Fusese arestat la 7 dimineața. Ii se citi declarația mea. El se făcu palid, se mânie și negă totul. Eu aveam, bineînțeles, multe bănueli asupra lui Wolf, dar declarațiile mele fuseseră inspirate de cei doaă ziariști și de scrisorile anonime. Nu știam ce să mai spui și mă gândeam că singurul lucru ce puteam să fac ara să repet zisele „mărim risuri“ din timpul noptei. Wolf explică ce făcuse în noaptea de 30 Mai. Martora era de față. Când d. Haynard mă întrebă, eu declarai în fața ei: „ Fiul d-tale, Alexandru, pe el l-am văzut intrând în odaia mea în noaptea crimei. El m’a îndopat cu vata și m’a legat. După explicările lui Wolff spusei: — Wolff a intrat în camera mea, sau cineva care avea aceiași figură ca și el. Wolff îmi spuse că sunt o femeie nebună și isterică. Eu mă gândeam : — Dacă sunt arestată, vor fi arestați și Couilard și Wolff. Adevărul va eși la lumină. Nu știam că lui Couillard!_ Îi se dedese drumul in acea zi, iar Wolff era reținut numai pentru câteva ceasuri. Sosi Marta însoțită de d. Chabrier. Cât era de palidă! Ce obosiți de lacrămî, ce speriați îi erau ochii. Căzu în brațele mele și începu să plângă. — Mamă! Mamă! striga ea, o să ne închiză! Nu poți să flacî nimic ? Spune ceva, dacă știi ceva. Atunci, d. Grandjean, substitutele procuror, îmi smulse fata din brațe și-mi spuse: — Ah ! îți iubești fata, atunci ■o YOYÜ face să sufere, ca să vorbești d-ta. De la 4 și 30 până la 7 seara, cu scurte intervale numai, în care timp am putut să vorbesc cu Marta și să iau puțin ceai, am fost mereu interogată în cabinetul d-lui Hamard, de el însuși, de d. Grandjean și de cu Leyditt. Pe la orele 4 d. a. s-a hotărât arestarea mea. înainta însă, am mai fostă interogată odată de d. Leydel. Ne-am dus de la Siguranță la Palatul de justiție- Eram însoțită de inspectori, de judecători, șeful siguranței, avocatul Aubin cei douî secretari ai lui și alții. Am suit scările printr’un furnicar de ziariști, cu cari au avut inspectorii de lucru. Alexandru Wolff adus de două guarzi municipali fu confruntat din nou cu mine. Nu-i mai acuzam ca mai înainte, ba-1 rugai să-mi dea „ajutorul, pentru a descoperi pe omorâtor“. "—“Așa trebuia să vorbești exclamă Wolff, nu-mi convenea de loc, să mă ghilotineze pentru plăcerea d-tale. D. Leydel îmi supse : — Eșteî arestată. Mie nici că-mi păsa. Nu, mai înțelegeam îngrozitoarea în sera*' nălbire a acestor cuvinte. Faști din cameră. Avocatul Rubin se afla în coridor cu Marta. —, Te.-am arestat ?, o întrebai eu. — Nu, răspunse avocatul, ea e liberă. Consolat pe Maria și-a spusei (ea mi-a spus în urmă cuvintele ce i-am spus atunci): — Nu mai plânge... Știi bine că nu sunt eu cea dintâi care pătimesc așa ceva. Maria Antoaneta a fost și ea ■ arestată. Și câte altele. Fiica mea mă îmbrățișa și plecai. Am urmat, pe avocatul Rubin, la siguranță, unde am intrat în cabinetul d-lui Hamard. Avocatul mi-a spus să stau liniștită și să aștept. D. Hamard mă întrebă dacă vreau să mănânc ceva. Erau orele nouă sau zece seara. — Da, răspunsei ou... Șuncă și ceai, ași vrea. Când mi se aduse ce cerusem, mă așezai la o roată și spusei șefului siguranță!: — Nu mă vei lăsa să mănânc singură. Mănâncă și d-ta cu mine. D. Hamard răspunse politi cos: -- Oh !, am atâtea de,făcui'. După ce isprăvit de mâncat, d. Hamard îmi spuse : — Doamnă, a sosit timpul. Curaj. Mă scoborâm jos cu inspectorii, pe cari ii cunoșteam foarte bine. — Unde mergem ? întrebai eu. — La Saint-Lazare. D-na Steinheil a fost dusă în adevăr în acea noapte la închisoarea Saint-Lazare și acolo o călugăriță, sora Leonida, a dus-o în celulă. D-na Steinheil s’a așezat pe pat, a auzit cheia cum se întoarce. Rămăsese închisă cu încă două femei, cari vorbeau despre ea. A început să strige, apoi a leșinat.* In numărul de mâine: Viața Doamnei Steinheil în închisoare. Prifgrama participării veteranilor la serbările de 10 Mai 1) Locul de întrunire s’a fixat pe ziua de 9 Maiü, orele 10 dimineața pe piața din fața Expoziției la întâlnirea stradelor 11 Iunie cu bulevardul Neatânnăreî.# 2) Toți veteranii repartizați pe județe și comune vor fi înscriși într’un anume tablou ca să nu se mai strecoare iar printre noi persoane cari n’au calitatea de veteran, și puse anume să provoace scandal. 3) înscrierea se va încheia cu cel din urmă tren de persoane ce sosește în dimineața zilei de 10 Mai înainte de defilare. 4) După terminarea serbarea va avea loc o întrunire în vreuna din sălile din Capitală unde ne vom conitrui nevoile și chestiunile ce ne privesc. Poliția ne-o vom face singuri și rugăm autoritățile să nu ne zădărnicească. Preș. St. Georgescu-Sergent. Membrii: Ilie Predescu, C. Moțățeanu, C. N. Calvocorescu. (Puterea iubire! Domnișoara Margareta )Sunt singura lui rudă. Ne-am certat de mult timp și s'a dus să locuiască într’un mic oraș din sudul Franței, sub pretext că clima Parisului nu-l priește... Margareta nici nu cunoaște pe unchiul său! . „ — Asta nu,« un motiv ca să te desmoștenească murmură artistul distrat, pe care aceste lucruri nu-1 interesa de loc. m — Nu, dar uite să vezi ce-a fă■cut acest guguman, care toată viața lui a fost un om curios. In tinerețea lui credea că are talent la pictura. Dr. S'a dus în Italia și a mâzgălit acolo la pânze, cari nu s'ar vinde nici cu 15 lei. Dacă mi-ar lăsa ca moștenire numai tablourile, apoi ar însemna că nu mi-ar lăsa nimic. Dar are avere, are o avere cât a mea, dacă nu și mai mult S’ar putea însă să-și facă testamentul în favoarea unui copil pe care l-a avut de mult la Roma. *— Se însurase ? — Așa se zice, dar nu e lucru dovedit. Se pretinde că ar fi luat de soție pe una din acele caraghioase, cari pozează pentru pictori.Mie însă nu-mi vine să cred că a putut să facă o prostie atât de mare. S'ar putea însă să-și lase averea fetei din flori pe care a avut-o, înțelegi acum, dragă Freitense, de ce nu pot să sufăr modelele italienești. " • Ceea ce e mai curios, acă fratele meu nu s'a preocupat niciodată de frumoasa familie ce-șî croiase acolo în Italia. După ce și-a aranjat afacerile, s-a apucat dorul să se întoarcă în Franța, stabilindu-se în orășelul care trăește singur cu e. Când aflai de această hotărâre a lui, îi propusei să ne împăcăm. Ii oferii să vie să șează la mine și m-așî fi dus să-l aduc. Ași! Mi-a răspuns cu o scrisoare foarte rece prin care refuza și împăcarea și întrevederea Și asta de zece ani de zile. Bineînțeles că am pus să-l supravegheze. Chiar, notarul lui mă ține în curent cu tatlul Am aflat astfel că de curând, voește să-șî facă testamentul in favoarea unor persoane străine și sunt foarte neliniștit. • ~ Draga fată, nu cred că aceste amănunte por să mi arefrize mult pe el. Freneuse. De altfel se va ridica cortina și vreau și eu să văd piesa și să ascult. — Au dreptate, cred și eu că l-am plictisit pe bietul Freneuse cu afacerile familiei mele. Dar mă va scuza. In fond de ce mă îngrijesc eu pentru acea moștenire? Pentru tine !... Țineam să explic apoi Tul Freneuse, de ce nu pot eu să sufăr pe italience!« cari servesc de model. Aceasta nu ne va împiedica să venim zilele acestea să-i admirăm tabloul. Freneuse date din cap ca semn de aprobare. Cortina se ridicase. Freneuse numai > ei-a obligat să spună ceva. De altfel abia ascultase povestea spusă de tatăl Margaretei. Își făcuse însă bine părerea de astădată. că convorbirea tatălui era cu totul lipsită de farmec și că bătrânul avea niște păreri revoltătoare în ce privea asta. Freneuse nu se simțea destul de capabil să distne cu bătrânul burghez, cât valorează modelele italienești pentru pictorii din Paris. De aceea se mulțumi numai să contemple in beatitudine frumosul profil subeixsian al Margaretei. Artistul era absorbit în această contemplare, care era foarte mult pe placul fetei, pe când d. Paulet, înarmat cu un binoclu enorm cerceta sala ce era plină de privitori și mai ales de privitoare. — E splendidă își zicea Freneuse examinând ca un cunoscător liniile acelui profil. Cred că are și inteligența și inima. Acela pe care ea îl va iubi nu va fi un nenorocit; și apoi bărbatul care o va lua de soție,nu va fi nevoit să trăiască la un toc cu socru. Alai bine ar fi fost mai puțin bogată , și socrul mai puțin prost. Ce idei are!.. E die mirare că nu observă el că nu ne învoim de loc. Din contra mi-arată o mare simpatie ! Poate sî face plăcere să mă arate prietenilor lui ca pe o pasăre rară. Știu că-î place să se păunească cu prietenia artiștilor. Dar trebue să știu mai bine, dacă mă iubește fata, nu vreau să am decepțiuni. . Nu o iubesc încă prea mult, dar ași iubi-o, dacă ași petrece alături de ea încă vreo câteva seri. Un discurs în regulă ișî ți nu Freneuse. Așa era obiceiul lui.. Cu ochii mânca pe d-ra Pau ut, care vedea bine ce efect produsese anagra'tânărului... La un moment dat se simți jenată de persistența privire! lui admirative și luând binoclul se uită la Jack Sheppard, care intrase în scenă. Freneuise pricepu. Se uită și el aiurea, în fotoliurile de orchestră. Ochii ii se opriră numai decât asupra unui bărbat, care sta cu spatele la avantscenă, în primul rând al fotoliurilor. Omul acela nu ar fi atras toată atențiunea lui Freneuse, deși sta în picioare, pe când toți steteau jos, dar privirea lui era îndreptată tocmai spre loja d-lui Paulet. Ochii artistului, cari erau excelenți întâlniră pe ai spectatorului cu pricina. Era domnul pe care îl bruscase și care i se păruse că semăna cu individul de pe Imperiala. De altfel nu avea altceva ds _ făcut pe când d-ra Paulet se uita pe scenă cu bine esc Curiozitatea lui Freneuse era cu totul ațâțată. Făcea mari sforțări, ca să poată să-și aducă aminte mai bine, da omul din omnibuz. Constată astfel mari asemănări. Sigur însă nu putea să fie. Parisul e plin de oameni cari puteau să semene cu cei pe care Freneuse îl văzuse în omnibuz., Talia era aceeași, pieptul scos afară, mișcările bruște. Individul făcea din când în când gesturi sacadate, părând că se adresează cuiva. Cu cine vorbea ? Freneuse îl văzu aplecându-se și spunând ceva unei femei, care sta pe un fotoliu de lângă el. Lucrul era foarte natural, dar artistul avu deodată intuiția că acea femei nu era alta decât cea, cu acul strivit. IV. ..rimo iu