Universul, mai 1912 (Anul 30, nr. 117-147)

1912-05-01 / nr. 117

Catastrofa lui „Titanic“ me zise la Atena 1,uniri de salvare ducând pe nanfnașjtali pe vasul <Carpathia* Calendar pe anul 1912 Ortodox Luni, 30 Aprilie. — Apostolul Iacob fratele Domnului Catolic Luni, 13‘Maiü. — Servasiu Răsăritul soarelui 4.53; apusul 7.31. „UniversuL“ ARE VÜRTOARELE UNI­­TEUF«­ Administrația.................» 6/62 Redacția.............................. 12/88 Străinătatea 20/56 a BagBBa H B BBBWaBBBBi BBW MaBB a BBgi BWI K B B BBBB a BHMI hilor din vil­ai­etul Smirnei a fost publicată. REDESCHIDEREA DARDANE­­LELOR# Constantinopol: 28B— După co­municarea ministrului de răz­boii, lucrările de pescuire a mi­nelor din Dardanele au fost sus­pendate alaltăeri și ori, din cau­za timpului defavorabil. Știrile din izvor privat, spun că lucrările au fost reluate ori după amiază. TAXE VAMALE PROHIBITIVE PENTRU MĂRFURILE ITALI­ENE Constantinopol, 28. — Senatul a votat proiectul provizor de im­punere a unei­ taxe vamale de 100 la 100 asupra mărfurilor i­­taliene, afară de pucioasă. INSULA CARPATOS N’A FOST OCUPATA Constantinopol. 2S. — Ziarul „Terdjumani hakikat“ dezminte știrea­ ocupărei insulei­­ Garpatos de către italieni. Comunicația cu insula Rhodos ar fi restabilită. Numai trei vase de războiu. i­­taliene ar fi rămas în fața insu­lei Rhodos. 50 ITALIENI FĂCUȚI PR­IZO­­NIERI LA SMIRNA Constantinopol, 28. — 50 de i­­talieni au fost arestați la Smirna ca prisoneri de războin și aduși aci. KAZIONIII TAL0-TIRC Marele mi?declară că Turcia nu cedează la paris. 28.— Marele-vizir Said pașa a făcut­­ toras pondentulu­i din Co­nstantinopol al ziarului „Le Matin" , următoarele decla­­rații: „Ocuparea insulei Rhodos și a altor insule din Marea Egee nu va influența întru nimic asupra atitudinii guvernului otoman. „Noi accentuăm încă odată, că pacea nu se poate negocia de­cât ie baza recunoașterei suverani­tatei efective a sultanului asu­pra Tripolitaniei și Cirenaicei. Noi nu ne putem mulțumi cu su­­veranitatea religioasă a pad­ișa­­hului pe care, în orice caz, la ca­litate de calif, o exercită asupra musulmanilor din toate părțile lumii. „Recunosc că e nevoe să se grăbească încheerea păcei, pen­tru că dacă situația de azi ar mai dăinui, ea ar putea să peri­cliteze însăși pacea Europei. Pu­terile neutre trebuie să caute mijlocul de a-și putea din nou o­­feri mediațiunea, pe baze însă acceptabile pentru noi. In deo­sebi Franța și Anglia au tot in­teresul în menținerea echilibru­lui pe toată întinderea Mărei Mediterane. „Cât despre convocarea unei conferințe europene, e mai mult ca sigur, că Italia n’ar primi o asemenea propunere. MĂRGINIREA ACȚIUNEI NA­VALE A ITALIEI Constantinopol, 28. — Cercu­rile diplomatice sunt încredința­­te de că Italia îșî va mărgini acți­unea ei navală în Arhipelag și că în nici un caz nu va ataca Smirna, Salonicul ori va încer­ca să forțeze intrarea Dardane­­lelor. ITALIA NU VA EVACUA TRI­­POLITANIA Viena. 28. — „Neue Freie Pres­se" află din sorginte italiană au­torizată, că nici in glumă nu se poate vorbi de o eventuală eva­cuare a Tripolitaniei si Cirena­icei. Decretul de anexare rămâne in picioare si va fi adus la înde­plinire cu toată perseverența, până­ ce­­ dominațiunea italiană va deveni efectivă pe toată întin­derea celor două provincii. Indi­ferent de­ cine va fi la putere, o­­pera începută de cabinetul Gio­­litti ,va fi­­ nu numai respectată, dar și desăvârșită. Camerele, de altfel, s'au manifestat destul de clar in aces sens. Toate partide­le sunt unanime în a reclama­­ menținerea anexatei Trip­olita­­niei la Italia. O PROPUNERE DE PACE Viena, 28 (telegramă din Tu­rin). —• Ziarul „Stampa“ publi­că un articol a­l unui bărbat de Stat englez care enunță­­ urmă­toarea formulă pe baza căreia să se trateze pacea : Italia să considere ca literă moartă decretul de anexiune, să se cunoască suveranitatea no­minală a sultanului asupra Tri­politaniei, care să fie guvernată de un vice­rege numit de Poartă. Enver fesy­e­mert Dorna. 28. — Ziarul „Tribu­na“ primește din Cairo știrea că Enver bey a murit în adevăr, în urma rănilor căpătate într’o lup­­tă de lângă Derna. Moartea a survenit pe drum, în călătoria rănitului de la­ Derna la Marint. Succesorul lui Enver bey la comanda trupelor turco-arabe din Cirenaica e colonelul Ersuk Cadri­bey care, împreună cu 10 ofițeri turei, se găsește acum în drum spre frontiera egipteană de unde va încerca să treacă pe câmpul de războin. LUPTE LA RHODOS Viena, 28 (telegramă din Mila­no).­—Ziarul ,,Secolult află din Rom­a, că, în interiorul insulei Rhodos, s'au dat două lupte crâncene, cu pierderi mari din partea turcilor și a italienilor. Luptele acestea au avut loc între Santelia și Altavro. EXPULZAREA ITALIENILOR Constantinopol, 28.—Vadeaua privitoare la­­ expulzarea italie­ Pericolul­ui îi fi­n răsboiu între Germania și Anglia Berlin. 28.— Amiralul Tirpitz,­­mini­strul marinei, vorbind în ședința d­e azi a comisiunii bud­getare, s’a ocupat, în deosebi de zvonurile colportate pe vremuri despre pericolul unui război­­ între Germania și Anglia, ce ar fi existat vara trecută. Avem declarația d-lui Asquith, pr­imul-ministru al Angliei —a observat amiralul—că Marea­ Britanie n’a avut un singur mo­ment inte­nția de a provoca un razboiu. Noi nu putem decât să luăm cu satisfacție act de o de­clarație atât de categorică și a­­t­ât de autorizata. Că departamentele de război­­ și de marină din ambele țări au luat atunci măsuri de precauțiu­­ne, un tagăduesc — a adăugat ministrul,—dar asta nu angaja întru nimic pe factorii răspun­zători ai politicei streine atât din Berlin cât și din Londra. Intru­cât privește­ Germania­, înarmările sale­ pe mare au avut și azi­ un caracter, de defensivă pură și de garanție a păcei. Odiseea mtei minore o copilă de 14 ani, fiica­ unui lucrător de la fabrica Wolf, vă­zând în ce mizerie a ajuns familia ei — sunt opt co­pii — s-a hotărât să părăsească școala profesională și să se bage servitoare, ca să ajute și ea in­tru­câtva s pe părinții ei. Mama ei învoindu-se, i-a căutat un loc și în cele din urmă a fost an­gajată servitoare la un doctor din str. Șelari­. Aci fata s’a împrietenit repe­de cu bucătăreasa, care o înva­ță că, fiind fată deșteaptă și frumoasă, poate câștiga ușor bani mulți fără a munci. Bucătăr­easa hotărâtă, să ex­ploateze minora, s’a dus la ho­telul Cairol unde trăsese un co­­mer­ciant bogat din provincie, și-a oferi fata pentru suma de 2000 lei. Comerciantul văzând că fata e minoră și de teama parchetu­lui, a refuzat­­ târgul, dând fetei cinci lei pentru bomboane și bucătăresei șapte lei pentru os­teneală.* Fata, bine­înțeles, a părăsit serviciul și a fost instalată de către bucătăreasă la o prietenă a acesteia. In timpul acesta fata­ a făcut întâmplător cunoștință cu un a­­demenilor de minore, care a convenit cu ea ca să o vândă u­­nui proxenet din Roșiorii-de-Ve­­de. Fata a fost dusă la un foto­graf, pentru ca­ infamul m­ij­loci­tor să­ poată duce cu el la Ro­­șioriî-de-Vede o fotografie, in baza căreia să­ facă târgul. A doua zi însă, ducându-se că ia fotografiile, nu le-a găsit gata de­oarece placa se spărsese. Proxenetul a plecat fără foto­­grafie, dar când, peste câteva zile s'a întors în București, n’a mai găsit fata. In timpul acesta, părinții fetei­­ s’au dus la stăpânul acesteia, spre a se interesa de ea. La au­zul vestei că fata a fugit, bie­ții părinți—­cari sunt supuși a­u­­stro-ungari — au reclamat cazul consulatului, care la­ rândul său a cerut poliției urmărirea mino­rei. Sâm­bătă un agenit a arestat-o, pe când se afla la un biurou de plasare din piața Amzei. Adusă­ la poliție, ea a declarat cele povestite mai­­ sus­ .Minora a fost­ plasată apoi la domiciliul părinților ei. R. împrejurimile: Tatoî, Ksfisîa și Fata! După ce m­i-am îndeplinit în­sărcinarea dată de direcțiunea ziarului și am­ terminat cu vizite­le prin oraș, am plecat cu un au­tomobil pus la dispoziție cu mul­tă gentilețe de d. deputat Leoni­­dia Embîriev, marele armator din Atena, care a înființat­ o linie de vapoare Pireu-America, și am vi­zitat într’o zi împrejurimile ca­pitalei Greciei. Pe o­­ șosea bună, având pe la­turi plantați tot felul de arbori de prin partea locului ca: porto­cali, măslini și între ei tufe de „echinocactus“ cari acolo îndepli­nesc rolul gardurilor vii de pe la noi, am ajuns la Tato­i, vechea lo­calitate „Dekeleiu“ reședința d­e vară a M. S. Regelui Greciei și a principelui moștenitor. De la Atena până la Tatoi, pe o distanță de vre-o 24 k­m., șoseaua urcă mereu și, tot, șerpuind prin plantații abundente bine îngriji­te, ajunge între două­ dealuri la o înălțime de vre-o 500 metri în­tr-o imensă pădure naturală de pini. Aci și-a construit familia regală a Greciei palatul de vară, tot din piatră de un stil simplu dar impunător, înconjurat de parcuri splendide în care se gă­sesc tot felul de flori, în jurul sta­­tuelor de marmoră presărate in toată grădina. In jurul palatului sunt diferite alte clădiri și lo­cuințe de ale oamenilor Curtea as­cunse prin desișuri. Pe vârful unui munte în apro­piere e construit un turn în care ea găsește­­ instalat un muzeu al regelui George. Tot aci la Tatoî de găsește , și palatul principelui moștenitor. Ambele palate se gă­­seau închise când am vizitat loca­litatea. Soldații din gardă ne-au dat­­ toate deslușirile. Intre Tatoî și localitatea Kefisia să găsesc viile și diferite ferme, proprieta­tea regelui. Produsele lor se des­fac în toată Grecia. In special vi­nul „Tour de la Reine“ produsul acestor vin, e foarte căutat. De la Tatoi, scoborând pe o altă șosea pe­ lângă viile­ regelui, după un parcurs de 4—5 k­m, am ajuns la Kefisia, stațiunea de vilegia­tură a atenienilor. Toți bogăta­șii din Atena și-au construit aci vile frumoase, în mijlocul unei ve­­getațiuni abundente. Localitatea e deschisă din toate părțile. Refisia este pentru greci ceea ce este pentru noi Sinaia, dar nu se pot compara. Se­ găsesc aei lo­caluri publice unde în timpul se­zonului, bande de lăutari din Ro­­­mâi­ S.­ fac ăun­ciu­l vizitator­il­or cu cântecele noastre naționale foarte mult gustate acolo. In a­­ceastă localitate bogătașul Poste­­malgioglu, un mare bancher din Atena, care posedă una din cele mai frumoase vile, în stil egip­tean, a oferit un banchet studen­ților români când au făcut escur­­siunea în Grecia acum doispre­zece ani. Remisia e legată cu drum de fer de Atena. Ca stațiune de băi de mare este Falh'ut, cel nou și vechili. Aceasta localitate este situată la o depărtare de 1­—4 k­m. de A­­tena cu carel e , legata prin o­­ șo­sea perfect întreținută și cu li­nii de tramvai electric. Se întinde în jurul unuul golf la Nord și pes­te deal de Pireu. Talerul e consi­derat­ ca continuare a acestui port. De j­ur împrejur sunt numai vi­le și hoteluri cu vedere deschisă la mare. E lipsit de plaje, dar în schimb are niște terase frumoa­se cari înaintează mult în mare. In golful acestei localități sta­ționează de obicei­ flota de răz­­boi și­ a Greciei. Intre mulțimea de hoteluri , și vile mari de egri mai frumoase, se ridică impozant ma­rele hotel „Ad­atori", o clădire grandioasă, proprietatea aceluiași bancher Pestemalgiogli ca vila de la Tremisia. In superbele saloane ale acestui hotel s’au oferit compatrioților și tuturor persoanelor cari au parti­cipat oficial la serbările Univer­sității­ ce au­ avut loc în sărbăto­rile Paștelui două m­ari banchete. Această localitate fiind aproa­pe de Atena, către seară în fi­e­­care zi, toată lumea merge la preumblare la malul mării. * • Aceasta este catena modernă, capitala regatului Greciei, ca o­­raș, cu viață și împrejurimile ei actuale. Cele ce am publicat nu sunt in­­cât observațiuni exacte făcute în cursul zilelor cât am fost oaspe­tele ei. Const. Puianu votul unniversal de Ungaria Budapesta. 28. — Partidul na­țional slovac a convocat pentru ziua de 14 (27) Mai, la Petro­­watz (Ungaria de jos) o mare întrunire publică in favoarea votului­ universal. La meetingul acesta vor lua parte și sârbii și chiar maghia­rii partizani ai întro­ducerii vo­tului obștesc. Oratorii diverse­lor naționalități vor ține cuvân­tările în limba lor maternă. . Cunoscutul stoieiolog și amic al naționalităților, dr. Oscar Jaszy, va vorbi din partea „Ligei su­fragiului uni varrni“. Rencredirea M­iMt­ia Sâmbătă noapte soldatul Gh. Croșare, din reg. 2 cetate, compa­nia depozitului, voind să tra­verseze linia ferată în gara Chi­­tila, a fost lovit de o mașină ce manevra și grav rănit la cap. Cu o mașină el a fost adus în gara de Nord și apoi transportat la spitalul militar. Atragem atențiunea cititorilor noștri cu numărul asupra anun­țului cu marile premii (seria II-a din pag. II-a). Alexan­dru ion 1 Cm In luna florilor, in luna Mai Întreg pământul când, este rar, Iașii 'n vestminte de sărbătoare Țesute 'n raze prinse de soare, Iașii, cu fruntea 'nflăcărată, Iașii, cu brațul drept ridicat. Cu gestul nobil azi ne arată Chipul lui Cuza în bronz turant. Ne arată chipul Domnului care Făcu Unirea, visul frumos Ce-l legănase un șir lung de ani, Ne-arată chipul Domnului mare, Ce, plecând, ochii spre cei de jos, Pământuri dele iar la țărani, O biată turmă iar un popor, Stăpâni făcându-l pe munca lor. Ne-arată chipul celui, ce’n .veci Vin ne stă 'n suflet, pentru că­­ scoase Averi străbune din păcătoase Mâini de fățarnici călugări greci; Ne-arată chipul unui erou Cu suflet mare și adâncă minte, Care deschise drumul cel nou, Pe care țara bine 'ndreptată, Cată să meargă tot mai nainte Spre ținta care-i fu arătată.­ Ne-arată chipu­ i și, cu iubire, In lume Iașii aducând știre, Chiamă suflarea cea românească Să se­ adune ca să-l privească. — Veniți, ne zice, în luna Mai, întreg pământul când este rar, Veniți la mine, voi frați munteni, Cu care dânsul strâns ne-ai legai, Formând o țară d'apururi una precum fusese Bozna străbuna. Veniți, încoace transilvăneni Și tot frătuții de prin Banat . Pășiți hotarul din Bucovina, Din Basarabia, cei ce lumina Romanității arzând purtați, Veniți, căci sunteți mult aș­­­­­teptați, Și voi din locuri mai depărtate, In care suflet de frate bate, Voi aromânii opriți la Bind Spre care brațe d’aci se 'ntind, Veniți d'acolo, din depărtare, Să 'ncingem horă întinsă­, mare. In jurul celui ce 'ncununat Cu nimbul gloriei azi, ne arată Al său chip falnic în bronz ,turnat , Să 'ncingem hora bine legată. In luna floilor, acum in Mal, Întreg pământul când este rai, Să 'ncingem horă cum nici odată N’a mai fost alta asemănată. Să 'ncingem horă viu, rotitoare Cum merg planeții in jur de­­ soare... . De pretutindeni veniți, veniți Toțî care 'n suflet români vă știți,. Fiindcă dânsul cât timp a stat Pe tronul țării nestrămutat, (Precum neștearsă păstrează 'n [sine O amintire frumoasă ori­cine) Domn al românilor s'a 'ntitulați ' N. Ține . D-nii abonați cari cer schim­bări de adresă, sunt rugați cu in­­zistență să bine-voiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este im­primată adresa cu care primeau ziarul până atunci, spre a se pu­tea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea zia­rului la noua adresă. MEMORIILE WMMMm ST­Elina VIII ARESTAREA DOAMNEI STEINHEIL Când mi-am venit, în fire m’am hotărât să mă duc la d. Hamard și-mi spuneam mereu mic însumi: „Trebue să-i spun exact ca mi-ar fi spus ziariștii, să nu schimb o vorbă. Altfel, ași fi pierdută și eu și Marta. Suferi­sem atât în­cât nu mai aveam de loc putere, abia îmi simțeam corpul. Mă liniștisem, însă. Mir era frică insă de mulțimea de afară, de mulțimea care vrea să­­ ne omoare, să dea foc casei. Sărutai pe d-na Chabrier și-î lăsa­ bani ca să aibă grije de Marta, dacă mi s’ar întâmpla ceva. ■ Mi se spusese de atâtea ori în timpul nopței, că vo­ü fi ares­tată ! Spusei Maridei: — Acum trebue să spui ade­vărul. Ea răspunse : —N’am să spun nimic. Aerul din grădină îmi făcu bine. Când mă găsii în stradă cu Mar­ta și cu dl. Chabrier, fusei mira­tă că nu văzui nici un polițist. Ziariștii mințiseră deci. Un taximetru al ziarulu­i le Malin aștepta la poartă. —­ Unde mergem? int­rebă șo­­fetistul. —■ La siguranță, răspunsei ea. D. Hamard­ nu era acolo. Era ora 4 și 20 dimineața. Am așteptat puțin și a sosit îmbrăcat în grabă, nepieptănat, cu cămașa de noapte sub haină. Figura lui arăta spaima. . Cineva îmi spuse : — D. Hamard va fcri ce-î vei spune d-ta. Spusei, sau mai zine zis, re­petai,­ tot ceia ce am spus în a­­cea noapte. Nu oameni cu ante­­rie, nu giuvaeruri furate; d. Boll era prietenul meu, Alexan­dru Wollf, omorâtorii. D. Ham­ard sunt spuse : — Vei fi confruntată cu Wolf. Sosi d. Leydel (judecă­toru­l de instrucție); el esclamă: — Am râs de mine. De ce nu mi-am spus adevărul ? Am răspuns:­­ — Iartă-mă. De ce plângea el? Mă miram și-mii­­ spuneam: — Dacă ar fi avut mai mul­tă tenacitate ai îi cautaui și ar fi găsit pe cei trei bărbați și pe femeie. Sosi avocatul meu, Rubin. — Ce-am auzit! exclamă el speriat, am acuzat pe Wolf. Wolf fu adus înăuntru. Fu­sese arestat la 7 dimineața. Ii se citi declarația mea. El se fă­­cu palid, se mânie și negă to­tul. Eu aveam, bine­înțeles, multe bănueli asupra lui Wolf, dar declarațiile mele fuseseră inspirate de cei doaă ziariști și de scrisorile anonime. Nu știam ce să­ mai spui și mă gândeam că singurul lucru ce puteam să fac ara să repet zisele „mărim risu­ri“ din timpul noptei. Wolf explică ce făcuse în noaptea de 30 Mai. Martora era de față. Când d. Haynard mă întrebă, eu declarai în fața ei: „ Fiul d-tale, Alexandru, pe el l-am­ văzut intrând în odaia mea în noaptea crimei. El m’a îndopat cu vata și m’a legat. După explicările lui Wolff spusei: — Wolff a intrat în camera mea, sau­ cineva care avea ace­iași figură ca și el. Wolff îmi spuse că sunt o fe­meie nebună și isterică. Eu mă gândeam : — Dacă sunt arestată, vor fi­­ arestați și Couilard și Wolff. Adevărul va eși la lumină. Nu știam că lui Couilla­rd!_ Îi se dedese drumul in acea zi, iar Wolff era reținut numai pen­tru câteva ceasuri. Sosi Marta însoțită de d. Cha­­brier. Cât era de palidă! Ce obo­siți de lacrămî, ce speriați îi era­u­ ochii. Căzu în brațele m­ele și începu să plângă. — Mamă! Mamă! striga ea, o să ne închiză! Nu poți să flacî nimic ? Spune ceva, dacă știi ceva. Atunci, d. Grandjean, substi­tut­ele procuror, îmi smulse fata din brațe și-mi spuse: — Ah ! îți iubești fata, atunci ■o YOYÜ face să sufere, ca să vor­bești d-ta. De la 4 și 30 până la 7 seara, cu scurte intervale numai, în care­­ timp am putut să vorbesc cu Marta și să iau puțin ceai, am fost mereu interogată în ca­binetul d-lui Hamard, de el în­suși, de d. Grandjean și de cu Leyditt. Pe la orele 4 d. a. s-a hotă­rât arestarea mea. înainta însă, am mai fostă interogată odată de d. Leydel. Ne-am­ dus de la Siguranță la Palatul de justiție- Eram însoțită de inspectori, de judecători, șeful siguranței, a­­­vocatul Aubin cei douî secretari ai lui și alții. Am suit scările printr’u­n furnicar de ziariști, cu cari au avut inspectorii de lucru. Alexandru Wolff adus de două guarzi municipali fu confruntat din­ nou cu mine­. N­u-i mai a­­cuzam­ ca mai înainte, ba-1 ru­gai să-mi dea „ajutorul, pentru a descoperi pe om­orâtor“. "—“Așa trebuia să vorbești ex­clamă Wolff, nu-mi convenea de loc, să mă ghilotineze pentru plăcerea d-tale. D. Leydel îmi supse : — Eșteî arestată. Mie nici că-mi păsa. Nu, mai înțelegeam îngrozitoarea în sera*' nălbire a acestor cuvinte. Faști din cameră. Avocatul Rubin se afla în co­ridor cu Marta. —, Te.-am arestat ?, o întrebai eu. — Nu, răspunse avocatul, ea e liberă. Consolat pe Maria și-a spusei (ea m­i-a­ spus­­ în urmă cuvinte­le ce i-am­ spus atunci): — Nu mai plânge... Știi bine că­ nu­­ sunt eu cea d­intâi care pătimesc așa ceva. Maria Antoaneta a fost și ea ■ arestată. Și câte altele. Fiica mea mă îmbrățișa și ple­­­cai. Am urmat, pe avocatul Rubin, la siguranță, unde am intrat în cabinetul d-lui Hamard. Avoca­tul mi-a spus să stau liniștită și să aștept. D. Ham­ard mă între­bă dacă vreau să mănânc ceva. Erau orele nouă sau zece seara. — Da, răspunsei ou­... Șuncă și ceai, ași vrea. Când mi se aduse ce cerusem, mă așezai la o roată și spusei șefului siguranță!: — Nu mă vei lăsa să mănânc singură. Mănâncă și d-ta cu mine. D. Hamard răspunse poli­ti­ cos: -- Oh !, am atâtea de,făcui­'. După ce isprăvit d­e mâncat, d. Ham­ard îmi spuse : — Doamnă, a sosit timpul. Curaj. Mă scoborâm jos cu inspec­torii, pe cari ii cunoșteam foarte bine. — Unde mergem ? întrebai eu. — La Saint-Lazare. D-na Steinheil a fost dusă în adevăr în acea noapte la închi­soarea Saint-Lazare­ și acolo o călugăriță, sora Leonida, a du­­s-o în celulă. D-na Steinheil s’a așezat pe pat, a auzit cheia cum se în­toarce. Rămăsese închisă cu în­că două femei, cari vorbeau despre ea. A început să strige, apoi a leșinat.* In numărul de mâine: Viața Doamnei Steinheil în închisoare. Prifgrama participării veteranilor la ser­­bările de 10 Mai 1) Locul de întrunire s’a fixat pe ziua de 9 Maiü, orele 10 di­mineața pe piața din fața Expo­ziției la întâlnirea stradelor 11 Iunie cu bulevardul Neatânnă­­reî.# 2) Toți veteranii repartizați pe județe și comune vor fi înscriși într’un anume tablou ca să nu se mai strecoare iar printre noi persoane cari n’au calitatea de veteran, și­ puse anume să pro­voace scandal. 3) înscrierea se va încheia cu cel din urmă tren de persoane ce sosește în dimineața zilei de 10 Mai­ înainte de defilare. 4) După terminarea serbarea va avea­ loc o întrunire în vre­una din sălile din Capitală un­de ne vom conitrui nevoile și chestiunile ce ne privesc. Poliția ne-o vom face singuri și rugăm autoritățile să nu ne zădărnicească. Preș. St. Georgescu-Sergent. Membrii: Ilie Predescu, C. Moțățeanu, C. N. Calvocorescu. (Puterea iubire! Domnișoara Margareta )Sunt singura lui rudă. Ne-am certat de mul­t timp și s'a dus să locuiască într’un mic oraș din sudul Franței, sub pretext că clima Parisului nu-l priește... Margareta nici nu cu­noaște pe unchiul său! . „ — Asta nu,« un motiv ca să te desmoștenească murmură ar­tistul distrat, pe care aceste lu­­cruri nu-1 interesa de loc. m — Nu, dar uite să vezi ce-a fă­­■­cut acest guguman, care toată­­ viața­ lui a fost un om curios. In tinerețea lui credea că are talent la pictura. Dr. S'a dus în Italia și­ a mâzgălit acol­o la pânze, cari nu s'ar vinde nici cu 15 lei. Dacă mi-ar lăsa ca moștenire numai tablourile, apoi ar în­semna că nu mi-ar lăsa nimic. Dar are avere, are o­ avere cât a mea, dacă nu și mai mult S’ar putea însă să­-și facă tes­tamentul în favoa­rea unui copil pe care l-a avut de mult la Roma. *— Se însurase ? — Așa se zice, dar nu e lu­cru dovedit. Se pretinde că ar fi luat de soție pe una din acele cara­ghioase, cari pozează pentru pictori.­­Mie însă nu-mi vine să cred că a putut să facă o prostie atât de mare. S'ar putea­ însă să-și lase ave­rea fetei din flori pe care a a­­vut-o, înțelegi acum, dragă Fre­­itense­, de ce nu­­ pot să sufăr modelele italienești. " • Ceea ce e mai­ curios, a­că fra­­­tele meu nu s'a preocupat nici­odată de frumoasa familie ce-șî croiase­ acolo în Italia. După ce și-a aranjat aface­rile, s-a apucat dorul să se în­toarcă în Franța, stabilindu-se în orășelul care trăește singur cu e. Când aflai de această hotă­râre a lui, îi propusei să ne îm­păcăm. Ii oferii să vie să șează la mine și m-așî fi dus să-l aduc. Ași! Mi-a răspuns cu o scrisoare foarte rece prin care refuza și împăcarea și întrevederea Și asta de zece ani d­e zile. Bine­înțeles că am pus să-l supravegheze. Chiar, notarul lui mă ține în curent cu tatlul Am aflat astfel că de curând, voește să-șî facă testamentul in favoarea unor persoane străine și sunt foarte neliniștit. • ~ Draga fată, nu cred că a­­ceste amănunte por să mi arefri­ze mult pe el. Freneuse. De altfel se va ridica cortina și vreau și eu să văd piesa și­ să ascult. — Au dreptate, cred și eu că l-am plictisit pe bietul Freneuse cu afacerile familiei mele. Dar mă va scuza. In fond de ce mă îngrijesc eu pentru acea moștenire? Pentru tine !... Țineam să explic apoi Tul Fre­neuse, de ce nu pot eu să sufăr pe italience!« cari servesc de model. Aceasta nu ne va împiedica să venim zilele acestea să-i admi­­răm­ tabloul. Freneuse date di­n cap ca semn de aprobare. Cortina se ridicase. Freneuse nu­mai > ei-a obligat să spună ceva. De altfel abia­­ ascultase­­ po­vestea spusă de tatăl Margare­tei. Își­ făcuse însă bine părerea de astădată. că convorbirea­­ ta­­­­tălui era cu totul lipsită de far­mec și că bătrânul avea niște păreri­ revoltătoare în ce privea asta. Freneuse­ nu se simțea destul de capabil să distn­e cu bătrânul burghez, cât valorează modelele italienești pentru pictorii din Paris. De aceea se mulțumi numai să contemple in beatitudine fru­mosul profil subeixsian al Mar­garetei. Artistul era absorbit în aceas­tă contemplare, care era foarte mult pe placul fetei, pe când d. Paulet, înarmat cu un binoclu enorm cerceta sala ce era plină de privitori și mai ales de pri­vitoare. — E splendidă­­ își zicea Fre­neuse examinând ca un cunos­­cător liniile acelui profil. Cred că are și inteligența și inima. Acela pe care ea îl va iubi nu va fi un nenorocit; și apoi băr­batul care o va lua de soție,nu va fi nevoit să trăiască la un toc cu socru. Alai bine ar fi fost mai puțin bogată , și socrul mai puțin prost. Ce idei are!.. E die mirare că nu observă el că nu ne în­voim de loc. Din contra mi-arată o mare simpatie ! Poate sî face plăcere să mă arate prietenilor lui ca pe o pa­săre rară. Știu că-î place să se păuneas­­­că cu prietenia artiștilor. Dar trebue să știu mai bine, dacă mă iubește fata, nu vreau să am decepțiuni. . Nu o iubesc încă prea mult, dar ași iubi-o, dacă ași petrece alături de ea încă vreo câteva seri. Un discurs în regulă ișî ți­ nu Freneuse.­­ Așa era obiceiul lui.. Cu ochii mânca pe d-ra Pau­­­ ut,­ care vedea bine­ ce efect pro­dusese anag­ra­­'tânărului.­.. La un­ moment dat se simți je­nată de persistența privire! lui admirative și luând binoclul se uită la Jack Sheppard, care in­trase în scenă. Freneuise pricepu. Se uită și el aiurea, în foto­­liurile de orchestră. Ochii ii se opriră numai decât asupra unu­i bărbat, care sta cu spatele la avantscenă, în primul rând al fotoliurilor. Omul acela nu ar fi atras toată atențiunea lui Freneuse, de­și sta în picioare, pe când toți st­et­eau jos, dar privirea lui era îndreptată tocmai spre loja d-lui Paulet. Ochii artistului, cari erau ex­celenți întâlniră pe ai spectato­rului c­u pricina. Era domnul pe care îl brus­case și care i­ se păruse că se­măna cu individul de pe Impe­riala. De altfel nu avea altceva ds _ făcut pe când d-ra Paulet se­­ uita pe scenă cu bine esc Curiozitatea lui Freneuse era cu totul ațâțată. Făcea mari sforțări, ca să poată să-și aducă aminte mai bine, da omul din omnibuz. Constată astfel mari asemă­nări.­­ Sigur însă nu putea să fie. Parisul e plin de oameni cari puteau să semene cu cei pe care Freneuse îl văzuse în omnibuz., Talia era aceeași, pieptul scos afară, mișcările bruște. Individul făcea din când în când gesturi sacadate, părând că se adresează cuiva. Cu cine vorbea ? Freneuse îl văzu apl­ecându-se și spunând ceva unei femei, care sta pe un fotoliu de lân­gă el. Lucrul era foarte natural, dar artistul avu de­odată intuiția că acea feme­i nu era alta decât cea, cu acul strivit. IV. ..rimo iu

Next