Universul, iunie 1912 (Anul 30, nr. 148-177)

1912-06-11 / nr. 158

f 5 bani în România. ~ 10 bani in străinătate— c NUMĂR N S3 PAGI ML atastrofa vaporului ----„ERZSEBET KIRÁLYNÉ“ — — 3N“oul3. fl.y1n9.nn YvtQ cL© Isl txLKXiisn.1 aaostxTja. s^pecial Cernavoda, 9 Iunie. „Universul“ a fost singurul ziar care a relatat azi diminea­ța toate amănuntele înfiorătoa­rei catastrofe a vaporului ungar ,„Erzsébet Királyné“. Foile au fost smulse din mâinile vânză­torilor, așa că la ora 9 diminea­ța nu se mai găsea nici un nu­măr al ziarului la depozitarul Vostru din localitate.­­­ Prin toate localurile publice și pe străzi nu se văd decât gru­puri de cititori discutând peri­pețiile acestei catastrofe, apre­ciind totodată sacrificiile pe cari le face ziarul „Universul“ pen­tru ca cititorii săi să fie cât mai bine informați. CÂTEVA NOTE ASUPRA VO­IAJORULUI DUMITRESCU D. Jalinas, reprezentantul fa­bricei de bere din Azuga la Con­stanța, a sosit în localitate, de unde a telegrafiat numitei fa­brici că voiajorul Marin Dumi­­trescu, care se afla pe vaporul incendiat, a dispărut în noaptea catastrofei, fără a se ști de soar­ta lui. Tot în acest scop a sosit azi în localitate de Moise Boeru, direc­torul general al fabricei din Azuga. L-am rugat să-mi dea câte­va relațiuni asupra voiajorului Ma­rin Dumitrescu. D-sa mi-a dat următoarele a­­mănunte asupra trecutului nu­mitului voiajor: Marin Dumi­trescu se afla în serviciul fabri­cei din Azuga, de la Noembrie 1911, înainte de a fi la noi, a fost voiajor la fabricele de bere Lu­ther și Bragadiru și la reprezen­tanta fabricelor de bere timp de 14­ de ani. Mai înainte fusese 4 ani funcționar la Căile Ferate. Marin Dumitrescu era în vârstă de 49 de ani, căsătorit, cu lo­cuința,­in Azuga. El are trei co­pii, dintre care două fete, una este măritată cu un domn Pe­­trescu, chimist în București, una e însă nemăritată, iar cel de al treilea copil este un tânăr de 21 ani. Pe lângă salariul și remiza ce primea, numitul mai avea și ve­nitul unei proprietăți din str. Witing din București. D. Boeru închee spunând că Dumitrescu a fost un bun și in­tegru funcționar. Moartea lui sate regretată de toți câți l-au cunoscut și mai ales de colegii lui. ÎNMORMÂNTAREA MECANI­CULUI ȘI CHELNERULUI CARBONIZAȚI Astă-noapte, cu vaporul „Fran­­cisc Iosif“ a fost adus aici un coșciug dublu de metal, în care a fost așezat cadavrul carboni­­zat al mecanicului Strotzka Vorbei­. Cadavrul va fi trans­portat la Orșova, unde se află familia nenorocitei victime și­­ unde va fi înmormântat. Cadavrul chelnerului Carol Muttig va fi înmormântat în lo­calitate. Toate cheltuelile de înmor­mântare vor fi suportate de so­cietatea de navigațiune ungară. Se spune că societatea de na­vigațiune va despăgubi pe fami­lia decedatului mecanic, iar cât privește pe chelnerul Muttig, nu se va da nici o despăgubire fa­miliei, de­oarece el nu compta între funcționarii cu rețineri ai societăței. CERERI DE DESPĂGUBIRI Advocatul Rădulescu din Cer­navoda, tratând cu societatea de navigațiune ungară în nume­le profesorului rus Wandracek, care împreună cu soția sa au fost salvați în timpul catastro­fei, cere societatea de navigațiu­­ne să-i despăgubească de suma de 2000 lei, ce pretind că o a­­veau asupra lor. D. Nagel, inspectorul general al societătei de navigațiune, a refuzat categoric de a se da vre­­o despăgubire. . In urma acestui refuz, d. Wandracek a telegrafiat legați­­unei rusești din București ca să in­tervină spre a fi satisfă­cut­ și a i se da ajutarele ne­cesare. D. Wandracek a predat d-lui polițai Ionescu un palton negru de la magazinul Carmen­ Sylva, nu se știe din ce oraș însă, și în buzunarul căruia s’a găsit o cravată din fâșie de mătase și o pereche de mânuși gris. Profesorul a declarat că pal­tonul a fost aruncat de pe vapor în barca în care se afla Wan­dracek și soția sa, în noaptea catastrofei de către un pasager, care a sărit și el în barcă, dar care căzând apoi în Dunăre s’a înecat. După unele indicațiuni, se zi­ce că acel pasager ar fi fost Va­­­sile Baciuban, șeful ocolului domenial din Ostrov și că pal­tonul ar fi fost al lui. PESCUIREA A NOUI CA­DAVRE In ultimul moment afla că au fost pescuite încă 2 cadavre, la locul unde s’a petrecut catas­trofa. RELAȚIUNEA CONTROLORU­LUI VAPORULUI INCENDIAT Cernavoda, 9 Iunie Controlorul Ion Lida, de pe vaporul „Erzsébet Királyné“ po­vestește următoarele: Era aproape ora 1 când, e­­șind din cabina mea și ducându­­mă spre clasa 3-a, m’am întâl­nit cu cafegiul vaporului, care mi-a spus că simte un miros î­­necăcios. Orientându-mă în direcția de unde venea mirosul am ajuns până la ușa bucătăriei de un­de eșea un fum gros. Imediat deschid ușa cu ajutorul chelne­rului Petrovici și a cafegiului, am fost izbiți de flăcările ce năvăleau­­ afară și cari se întin­deau spre cabinele de clasa II-a. In acest timp căpitanul diri­jase vasul spre mal, micșorând viteza. Focul comunicându-se cu o repeziciune uimitoare la ma­șini ele nu mai funcționau iar conducta principală de aburi spărgându-se vaporul se oprește aproape de mal. Atunci căpita­nul lansează singura barcă ce exista, de­oarece, cealaltă bar­că era distrusă de foc, și se în­cepu operațiunile de salvare. In momentul în care s’a declarat locul, panica printre pasageri era așa de mare că cu toate so­­mațiunile căpitanului, mulți din e­ r s’au aruncat în Dunăre. " Continuând, Ion Lida, spune: Văzând pericolul, s’a dus în in­teriorul salonului de clasa 3-a unde era parte din personal, îm­preună cu ei am început să a­­runcăm apă cu căldările pentru a împiedica întinderea focului, încercând tot­odată să liniștim și să încurajăm pe pasageri. După cum am spus, mulți din pasageri, cuprinși de panică, s’au aruncat în apă, le-am aruncat mai­ multe obiecte de salvare, ca butoaie goale, mese, scânduri, și colaci de salvare. Nu știu dacă s'ai­ înecat, sau nu, de­oarece am căutat să sal­vez și pe alți pasageri. Cadavrul ce s a găsit plutind pe apă lângă vaporul incendiat e al unui om de 30—35 ani, îm­­­brăcat în haine subțiri, bej, pan­taloni negri, ghete cu șireturi. Cadavrul a fost legat de un ar­bore în baltă până la venirea autorităților la fața locului. Chelnerul Carol Muth­, care a fost găsit carbonizat, are mamă bătrână și sărmană are un fra­te restaurator pe vasul „Carol Ludwig“ al societăței austroun­­gare. Paltonul predat de profe­sorul rus Wandracek s-a stabilit că aparținea voiajorului Marin Dumitrescu, care a fost recunos­cut de Moise Boeru, procuristul general al fabricei Azuga. Ase­menea au fost recunoscute de numitul domn: valiza și servie­ta lui Dumitrescu, și în care în­­tr’adevăr pe lângă diferite acte comerciale era și o carte poștală ilustrată, reprezentând pe fiica și ginerele său.­ ­ ANCHETĂ D. Knopp, inspectorul general al societăței de navigație și di­rectorul secției de asigurare îm­preună cu Besel, inginerul nau­tic din Budapesta, care au sosit azi noapte în localitate, au ple­cat azi­.dimineață,la ora 3 cu vasporul „Norma" la locul catas­trofei, unde au făcut constată­rile necesare. D. Knopp se­ va înapoia astă seară cu vaporul la Budapesta pentru a depune raportul, iar inginerul Besel va rămâne în localitate până la transportarea vaporului la Or­șova. Tot azi dimineață, d. Helff, consulul austroungar din Cons­tanța, împreună cu Ghimbășea­­nu, ofițer consular, și Nagel, in­spector și representantul socie­­tăței ungare de navigație. Ciun­tui, advocatul societăței, au ple­cat la locul catastrofei, unde au luat depozițiile echipagiului, întocmind tot­odată și actele de deces ale celor doi morți carbonizați, mecanicul Stroi­­ka și chelnerul Muth­, supuși a­­ustroungari. La ora 5, Petrescu, căpitanul portului, Guță Dumi­­trescu, șeful siguranței și poli­țaiul Ionescu au plecat la va­porul incendiat pentru a stabili identitatea cadavrului pescuit în apropiere de locul catastrofei. Ancheta se­ continuă cu multă activitate ASPECTUL­ VASULUI INCEN­­DIAT Cernavoda, 9 Iunie. Astăzi, la orele 2 d. a. dispu­nând de câteva ore libere, am luat o barcă din localitate și am luat drumul spre locul unde s'a întâmplat teribila catastro­fă a vasului „Erszébet Király­né”. După un drum de 2 ore și jumătate am ajuns la locul si­nistrului. Vaporul „Erszebet Királyné”, care a căzut prada teribilei ca­tastrofe, prezintă un aspect jal­nic. In locul puntei și al saloanelor de clasa I și a II-a, nu se vede de­cât un morman de scânduri și ferărie arsă. Pe punte nu se poate umbla de­cât cu ajutorul unor scân­duri înguste. Vaporul stă înfipt cu prora în nisip, care e intactă. Din cauza greutăței mașine­­lor, cele două extremități ale vaporului s’au ridicat în sus. Corpul vasului în dreptul ma­­șinelor s’a crăpat. Toate cabinele de cl. I și a II-a sunt complect prefăcute în cenușă. Pe catargul care a ră­mas neatins de flăcări stă ar­borat un drapel de doliu. Unul din coșuri din cauza căl­­durei incendiului s’a încovoiat. ORDINE DATE ALTOR VASE Toate vasele, cari circulă pe Dunăre au primit instrucțiuni ca atunci când trec pe lângă vaporul „Erszébet Királyné” să își micșoreze viteza. Aceste instrucțiuni li s'au dat pe motiv ca nu cumva­ prin trecerea lor repede, să facă va­luri mari, cari ar putea să dis­­­pore vaporul ,și să-l expună scu­­fu­ndărei. tRIDE­T A FI DUS „ERZSÉBET KIRÁLYNÉ“ După terminarea anchetei, va­­pcorul va fi transportat la Orșo­va. Nu s’a luat nici o hotărâre dacă el va fi sau nu reparat, San va fi vândut ca fier brut. Cinci burse la școala de me­serii din Valea Boului La școala de meserii „Vasile Paapa“ din valea Boului (Pra­hova) se află vacante cinci l­­­țeuri de bursieri interni. Se ad­mit numai fiii de țărani, de pre­­țdi întă­cei din județul Prahova și­­ mai ales din comunele vecine. Toți fiii de meseriași din comunele Apostolache, Popești,­­Cornetul cu Țăculești, Udrești și Mărlogia vor fi admiși ca bur­sieri fără concurs spre a fi in­struiți în meseria părinților lor în cazul când numărul candida­ților nu vor fi mai mare ca al burselor vacante. In caz contrar se va ține concurs. Candidații trebuie să aibă 13— 16 ani împliniți, constituția ro­bustă, să fi absolvit învățămân­tul primar. Nu se acordă dis­pensă la vârstă. Celelalte condițiuni se pot a­­fla de la direcțiunea școalei sau­ de la ministerul de industrie și comerț. Vaporul „Erzsébet“, în cursă la Dunăre fapetul „JErzsétet, după catastrofS ANUL XXX__No. 158.—LM­I N­­IlTIWK 1313 Finirea a libertate A LUI IORGU FILIPOVICI Achitat­ în ce privește spionajul. — Anula­rea sentinței de expulzare Iorgu Filipovici,­­ unul din e­­roii dram­ei din str. Popa-Rusu, a fost pus în libertate de auto­ritățile din Bucovina. El­ ne-a trimis o scrisoare lungă di­n care extragem următoarele: „După 5 săptămâni și vre­o 3 zile de închisoare dovedind­u-se că nu suntem niște spioni­­ ai Rusiei cum ne banuiau, am fost judecați pentru nume fals și condamnați la 24 ore arest, a­­vându-se în vedere motivele cari ne-au îndemnat la acest lucru. Ni s'a dat însă și sentința de expulzare la amândoi, contra căreia am făcut apel și grație nobilului român, d. avocat Po­lonie care ne-a luat gratuit a­­păra­rea, s’a respins această sen­tință. Dumnezeu e mare și ne-a scos în cale români cu suflete nobile,­­ cari, poate încredințați de nedreptatea acuzare! ce se aduceai­ din România mai ales fratelui meu, ne-au ușurat mult. Cum vom putea uita, vre-odată dare ne d. judecător de instruc­ție Găina, care procedând ca un judecător drept, fără părti­nire, a putut dovedi nevinovăția noastră de aci. Cu un judecător ca d. Găină și cu un avocat ca d. Polonie dreptatea nu poate pieri nici odată și onoare tribu­nalului și baroului de avocați în sânul cărora se numără a­­cești nobili români. Eu voi sta în Suceava vre-o 2 săptămâni—­ lucru ce cu greu­tate l’am obținut — cât timp, probabil, va mai fi iubitul meu frate pe aci. Iar când va fi tri­mis în România, mă voi duce în Cernăuți unde o să-mi caut o ocupație, neavând resurse de trai. Am eșit din închisoare cu 30 coroane în buzunar și trebue să echilibrez de minune cheltu­elile ca să-mi ajungă 2 săptă­mâni. Din țară nu ne ajută de­cât un iubit , prieten care ne tri­mite cât poate. E grozav să fii în țară streină fără adăpost, masă și bani, dar mai grozavă ne e durerea după cei duși și asta ne oțelește de putem îndu­ra toate, îmi sângerează inima când mă gândesc că sunt luat ca un dezertor de rând, de dragul li­bertatii, dar rog pe toți ce au o conștiință și judecată limpede să judece de mă pot lua ca ata­re. M’am expatriat dar nu voi în­ceta nici o­ fată a’mi iubi patria. Rog să nu crezut dacă spun că azi fiind la poliție unde ’m’­­am dat adresa, zărind un brâu cu culorile României ce era aco­lo ca un „corpus delictus“, fiind furat de un servitor, sentimen­tul iubire­ de patrie m’a făcut să-l privesc atâta timp cât a ți­nut cercetarea și, culmea coinci­denței, alături, într’un cuer era atârnată baioneta românească după al căreia centuron am cu­noscut că e dintr’un regiment de infanterie român.­ Nu știți cum mi se părea că acea baio­netă înadins venise acefloi, ca un sol al patriei, al căreia simbol­ de iubire erau cele 3 culori din­ brâul „corpus delictus". Era­ drapelul, era arma și eram și eu, toți trei expatriați. OS nu se poate uita patria in­ care ai avut o mamă, tată, bu­nică, surori și frați iubiți. Aș­ternutul aspru al închisoarei a fost adesea înmuiat de lacrămi­­le noastre și inima mi-e grozav de sfâșiată la gândul că d. Pop, șeful siguranței, în localul pri­măriei din Putna, în fața a o mulțime de oameni, preot, insti­tutor etc. a afirmat că noi și mai ales iubitul meu frate n’are conștiință» v l George Filipovici Groaznica sinucidere din gara Ploești Ploești, 9 Iunie, Ștefan Feer, constructor din­ București, s’a aruncat, azi di­mineață, pe la ora 9, în gara lo­cală înaintea trenului accelerat­ care venea de la Predeal. Locomotiva l’a tăiat în două, lăsându-l mort. Sosind autoritățile și făcân­­du-i-se percheziție, s'a găsit in­­tr’un buzunar al hainei o scri­soare prin care arăta că mize­ria l’a îndemnat să-și pună ca­­­păt zilelor. S’a mai stabilit de asemenea că este căsătorit, trăește în Bu­curești în strada Măcelari, fun­dătura a II-a No. 11. Cadavrul a fost dus la morgă. Ee spagiul vaporului „Erzsébet“ Mecanicul üäHttZtta K­orpert (1) mort carbonizat­ și comandantul vasului Welchinger Micloș în mijloc echipajului vasului MISIUNEA SLUJBAȘ VECHIU öäfsÄ se aplecă la Sinaua Sinaia, 9 iunie După cum am anunțat, azi, cu trenul de Arad ce sosește aci la orele 8:45 dim., a sosit în loca­litate o misiune de 23 ofițeri su­periori austriaci ș spre a se pre­zenta M. S. Regelui. O parte din acești ofițeri erau însoțiți de so­țiile lor. Iată numele acestor ofițeri: General de infanterie Her­mann Kövess von Kövesshazo, comandantul corpului XII de armată Sibiu; Colonel Anton Goldbach, șeful statului major al corpului XII; Feldmareșal l.-col. Gottfried Seibt; Feldmare­șal locot. Comite Marenzi von Tagliuno und Tolgate, Mark­­grof von Valdislo baron v. Marenzfeld u. Scheneck Franz; General maior Rudolf Hess; Ge­neral maior Martin Radicevici; General maior Theodor Cavaler v. Worafka; L-t. Colonel Géczy; General maior Franz Haurehko v. Freuenfels; General doctor Wenzel Schuller; Colonel Anton Lauzinger; Colonel Peter Togni v. Oppovo; Colonel Teodor Sti­­pek; Colonel Rudolf Cavaler v. Wirierding; Colonel Iosef Lieb; Colonel Karl Kratky; Colonel Heinrich Eder v. Salomon; Colo­nel Iosif Foglár; Colonel Ladis­laus Baron Ambrus de Velenc­­ze; Maior Erich Cavaler Sosta­­rie von Letoranicdvor; Maior Adalbert Bekesy; Căpitan Ka­­milo Kârpathy și prim Locote­nent Max Cavaler Bömches v. Boor (adj. al gen. Kövess). La gară au fost întâmpinați de <J. Lt. Col. Baranga, aghio­tant regal, și de d. Lt.-Col. Be­riidei, comandantul batal. 4 vânători, și de atașatul militar austriac. După prezentările obicinuite, au pornit spre castel în 2 auto­mobile regale, unul particular și mai multe trăsuri. Au descins cu toții la Casa de cavalerie, iar la orele 10.30 dim, eu a mers pe platoul bazal, 4 vânători, unde ■au fost primiți de muzica reg. I de pionieri venită anume pen­tru această solemnitate, de co­mand. batal, și de toți ofițerii cu trupa, etc. Pe platou au fost conduși de către d. general adj. Mavrocordat, mareșalul Curțea, și de d. Lt.-Colonel Baranga. După ce au trecut în revistă întreg batalionul, s-a desfășurat următorul program: Un pluton în ordinea strânsă, gimnastică suedeză, instrucții de luptă, sărituri, escaladări, etc.; evoluțiile secției de mitra­liere și în urmă defilarea bata­lionului. întreg acest program a fost e­­xecutat în perfecție și pe fețele tuturor ofițerilor austriac­ se ve­dea interesul cu care urmăresc toate mișcările. S-a remarcat mult la acest batalion sărituri de obstacole (șanțuri de 4 me­tri), escaladări de câte 2 metri înălțime, etc., toate făcute de soldați, în ținută de campanie. La ora 1 d. a., toți ofițerii au fost invitați la dejun la caste­lul Peleș; la același dejun au fost invitați ministrul Austro- Ungariei, atașatul militar aus­triac, contele Czerin, etc. Cu trenul accelerat, la orele II și 8 d. a. au sosit la Sinaia și A. S. R. Principele Ferdinand. Dacă timpul va fi frumos, se va face o excursie în automobile și trăsuri spre Predeal; în caz contrariu, se va da o reprezen­tație cinematografică la Castel. Astă seară toți ofițerii străini vor părăsi localitatea cu trenul de Arad la orele 8 și 18 seara. CITIȚI ASTAZI • Universul Literar de M­iha­il Sadoveanu­. Domnul Grigorian, șeful vămii, vecinul meu, cum venise în oraș băgase de seamă la fața necăjită și brăzdată de suferință a bătrâ­nului Duțu.—Chiar din ceasul când pusese piciorul în lunga clădire de scânduri a vămei, și pășise în îmbulzeala de negustori, printre lăzile de scânduri și cutii­le de carton desfăcute în toate un­gherele, printre pachete de stofe, lân?iri, mătăsuri felurit colorate, — îl izbise, în mijlocul mișcărilor și a zgom­otelor de glasuri, înfăți­șarea măruntă, umilită, tăcută a lui Gheorghe Duțu. Cum înțeleseră că intrase în­tre ei „șeful nou“, cel permutat de la Galați,— și negustorii, și funcționarii, tăcură. Se grăbiră să-i facă loc, să se recomande, să răs­pundă politicos, zâmbind, la orice întrebare. Țineau în stânga, cum îi apucase vremea, câte-un obiect, câte-o bucată de pânză, de pan­glică, — parcă toți îl intampinau cu daruri. El pășea încet, nalt și zâmbitor, mângâindu-și domol fa­voritele. Se opri în fața lui Gheor­­ghe Duțu, care îl­ privea de mult ca un fel de teamă nedeslușită. ..Da’ dumneata? ești slujbaș aci? — Da, domnule șef... și-l ținti în­fricoșat cu doi ochi negri, umezi, sunt de mult funcționar aici.. Toți domnii șefi au fost mulțumiți de mine... — Ce leafă ai? — Am ajuns la o sută douăzeci de lei, domnule șef... De douăzeci de ani servesc și totdeauna mi-am făcut datoria... Da’ n’am avut „stu­dii“, domnule șef, și n’am putut merge mai departe....“ Vorbea repede. Mâna dreaptă, în care ținea un condeiu, tremu­ra. Stânga și-o purta ușor în sus și -n jos în lungul coapsei. Strad­­­e­­ erau vechi, curate, roase de perieturî. „Măcar două clase gimnaziale să fi avut, zise el iar, cu mâhnire,— bine ar fi fost!“ Dădu din cap și aftă. 4.Í familie? întrebă domnul Grigorian. — Am, tresări Duțu. Am șase fete, domnule șef... N’am nici­ un băiat!....“ Spusese că n’are nici­ un băiat, parcă-și mărturisea cea din urmă nenorocire. Domnu Grigorian trecu spre alți funcționari, printre negus­tori, dar simți un timp ațintită a­­supră-i privirea înfricoșată și du­reroasă a bătrânului. In cancelarie, domnul Grigorian întrebă pe subșef de toți slujba­șii și se opri mai mult asupra lui Duțu. „E un biet nenorocit, îi răs­punse subșeful. E împovărat de casă grea. Acuma se teme să nu-l dați afară. — De ce se teme? — Apoi, domnule șef, sunt atâ­­țea tineri cari se ațin să-i ia lo­cul! El greu își face slujba, nu se prea pricepe, și din pricina nă­cazurilor uneori parcă își sare din fire.... Dar nimeni nu s’a gândit să-l lase pe drumuri, muritor de foame... — Fără îndoială, murmură dom­nul Grigorian. — La toată lumea spune că are ș­ase fete, și că nu i-a dat Dum­nezeu nici­ un flăcău....“ Și subșeful începu a râde. Zâm­bi și domnul Grigorian. „N’a putut mărita nici­ una în­că. In ziua de azi poate să fie fa­ta cât de bună, fără zestre nu se poate mărita!“ Subșeful rostise cuvintele aces­tea cu oarecare pornire. Domnul Grigorian îl privi și zâmbi iar: „Ai și dumneata fete de măritat, domnule Panaitescu? — Am, răspunse sub­ șeful parcă s’ar fi rușinat de ceva. — Asemenea lucru e totdeauna cu năcaz, zise domnul Grigorian. Eu am scăpat de el, trăesc singur, nu m'am însurat. — In ziua de azi, familia e greutate și grijă... vorbi înăbușit, Panaitescu. De dumneavoastră e mai bine!“

Next