Universul, iulie 1912 (Anul 30, nr. 178-208)
1912-07-01 / nr. 178
DUMINICA 1 IULIE pentru cititorul cu numărul SERIA aljl s. CUPON No. 30 pentru a participa la tragerea premiilor de la S Mie. 33 iunie 1912 La Guiea-Le-Argeș S’a deschis noul și marele HOTEL REGAL Confortul occidental. — Curățenie exemplară.—Cămeșile cu prețul redus. — Restaurante și Berărie de primul rang — Prețurile convenabile — 2347 Antreprenor. „Important pentru umBii Apliatiori. Simt cumpărător de orice cantitate DE MAZERE VICTORIA ȘI. VERDE plătind preturile cele mai bune. Odată cu ofertele rog a se adressa și probele. II. WEINTZENHOFFER. Brăila. 2343 Absolvent si licee ca de> cântă farmacia A. COLESIU din Focșani 2358 ^a^AAU*liA*itAAitâAAAl*ââliAAli* IJAGQUES PÄUGKERI i AAA.AAA [București.—51, Smârdan, 51 £ \ OFERĂ I I CURELE DE PIELE \ ENGLEZEȘTI | j CURELE de PARAHIN[ I SPECIALE PENTRU | Immm de treerat | Atecțimnnie Feriți-vă de reclame deșarte asupra săpunului de rufe, mulți își strică rufele încrezându-se în ele Cel mai bun săpun este: Săpunul Românesc de Leșie din Fabrica T. C. Zamfirescu Strada Șepcari 6 — BUCUREȘTI — Cea mai veche fabrică din țară, fondată în anul 1840. 2242 S’a deschis la Sinaia Șl 2315 restaurantul Francez (fost flotei Kibier) Bucătăria franceză foarte tngrifită Direcțiiunea Raionte la Restaurantul de Lyon din Nisa DOCTOR fost operator al clanîeei prof. FUCHS din VIENA Beuig și Operatiunl de OCHI s’a stabilit în București 1 ©. W Str. Crací Bg. to Consult. 2—6. Duminica 10—12 DRP. Wachmann «Sela clinica universitară Rhino-laringologică din Berlin și Otologică din Viena primiests consultation! pentru afecțiunile iâtații Nasului și a Miserii Trachio-broncho-oesofagoscopie 2312 In Strada Popa-Tatu No. 57 între orele 5—7 Barter 8. Kiel Medic Primar al spitalelor Eforiei. Docent universitar. Consult, de Boale nervoase șî Mentale, Electroterapie, de la 6—7 seara. Strada Polonă 50 2250 Dr . Â ®aia»a fost chirurg 0e spital s’a reîntors în Capitala, dându-și ocupațîi raile. Numai Pompiliu, IO (prin Soarelui. 2328 Br.G.Skilaafinescu fost monitor al clinicilor de boale urinare din Paris Boalele GEHITO-URINARE Rămâne vara la Capitală — Consul). 5—7 p. br. — — Straia Scasm. Si — în apropiere de str. GEmenoü. 2142 Se cauta pentru o fabrică din Galați la o mașină de aburi un mașinist care știe să întrețină și instalațiunea luminei electrice, fie cer certificate bune. Oferte sub „B. C. 10“, post restant, Galați. 1 M . Rezultatele extraordinare date de omnibusele F.I. A.T. introduse de Soc. LEONIDA & Giein România, au făcut ca acest nou gen de locomoțiune să înceapă a se populariza. Așa in prezent circulă : 3 . FIAT 251 HP. între 2 omiiiî Hise FIAT 2530 HP. între Gâllmăiseștleăoiulaii 1 12 1 FIAT 2530 HP. între M.Vârcea ©lișești FIAT 25130 HP. Pntra Sîatis aovora-B. Savora FIAT 2025 HP. Intra PL.OSȘTI §pri FIAT 2025 HP. Intra Bacar-Câmpulung In curând se vor înființa transporturi regulate cu asemenea omnibuse intre: Bucarești-lleissirii, T.-Jile-Lainier, Craiova-Saracel, Tecusi-Podu-Turcului, Tenui-Seferii, lila le firea! Soliditatea acestor mașini, Mimingier reduse de intreținere, fac ca ele să fie foarte rentabile și in curând se va ajunge ca toate centrele mici, unde nu sunt linii de de drum de fer, să fie legate cu capitalele de judete prin transpoarte regulate cu aceste vehicule. Restersil general pentru România SI CONIDA Este BIROU TECHNIC, Strada Doamnei, fio. 21-23 BUCUREȘTI - 67, Calea Victoriei 67, BUCUREȘTI Motoare „HORNSBY” pentru ȚIȚEI (Pisară) și BENZINA, stațiile și transportabile pentre Meii, ATELIERE, ELECTRICITATE Furnizează orice mărimi imediat din depozit Jacques gold, București PESTE 200 IISTALAȚIUINI IN FUNCȚIUNE IN TARA Prefurise si conduîui inTe cele mai avantagioase 2050 Bucuria spălătoreselor este SĂPUNUL, POPULAR, ^TFJ.LAR..! Este absolut necesar a se apropia dentifriciile oricărei danturi DOCTORUL PIERRE de la Facultatea de Medicină din Paris a creiat a pa ste dinți peatia antiseptic zilnică a gurei. Putea Corali , și Pasta Ba s ® pentru danturile târî. Faura și Pasta Email pentru danturile delicate (femei și copii) Fsára gis2uta £ aa pentru gingiile slabe. Trimeierea gratuita de eșantilioane la orice cerere adresată. 8. place de l’Opéra PARIS 1039 ^e fSpzars Is loste magazinele de parlemént, farmacii si proprii din țara SOCIETATE ANONIMÜA re J-fiâirjfflliCHEBlC® IöUDOCTEÜR ííebbbj Y^i’ACVLTÉnEMÉOÍ^i Intrându-se in ordinea de zi, se dă cuvântul d-lui N. Georgescu care face darea de seamă asupra situațiunei materiale a partidului social-democrat. D-sa termină făcând constatarea că organizațiunle din provincie nu au deplină conștiința datoriei lor. Pentru o rodnică activitate, corespunzătoare marilor interese ce e chemat să apere, partidul social-democrat trebuie să aibe ca bază o bună stare financiară. Dintre organizațiuni singur clubul social-democrat și-a făcut datoria. Raportorul speră că și celelalte organizațiuni vor începe a-și da seama de chemarea și respunderea morală ce au în ceea ce privește situațiunea partidului social-democrat. D. I. C. Frimu face darea de seamă asupra situațiunei morale a partidului socialist. Raportorul constată că situatiunea d-sale față de congres e ,din nefericire, foarte ușoară. Se aștepta ca activitatea d-sale să fie riguros cumpănită și discutată , vede, însă cu părere de rău că delegații organizațiunilor din provincie sunt, foarte puțin în măsură să discute activitatea d-sale cu toată libertatea de conștiință, deoarece mulți dintre ei nu și-au făcut datoria fată de organizațiunile căror apartin, E în interesul mișcărei ca această stare de lucruri să înceteze. In urmă d. Frima face o amănunțită dare de seamă asupra activitate — destul de bine cunoscută — a partidului socialdemocrat. Vorbește pe rând despre participarea partidului social-democrat la alegerile generale din anul trecut, despre campania dusă pentru reintegrarea d-rului Racovski în drepturile sale politice, despre demersurile pregătitoare făcute,—cu prilejul isbucnirei actualului război italo-turc, — în vederea înființărei unei confederațiuni a Statelor balcanice, despre activitatea culturală a partidului întreprinsă pentru ridicarea la un mai înalt nivel cultural a muncitorime de la noi, etc. etc. Asupra reorganizări va lua cuvântul după ce d. Gh. Gristescu își va face raportul sau, d-sa urmând a vorbi în calitate de Contra-raportor. D. Apostol Niculescu, casierul comisinei generale a sindicatelor, face o amănunțită dare de seamă asupra încasărilor comisiunii. I. Gh. Cristescu, secretarul comisiei generale a sindicatelor face darea de seamă asupra situațiunii organizațiunilor sindicale. 5 Această mișcare — spune raportorul isvorâtă din adânci nevoi economice, a avut de suferit în ultimul timp mari neajunsuri, datorită legei prin care partidul liberal a mărginit dreptul de asociațiune. Au fost siliți în urma acestei legi să se retragă din sindicate peste 4000 lucrători de la diferitele instituțiuni ale statului, de la căi ferate, regie, etc. Continuându-se însă activitatea pentru mărirea sindicatelor existente și pentru înființare de nouă sindicate, se poate vorbi despre un însemnat progres al mișcărei sindicale. Aceasta datorită negreșit și faptului că muncitorii îșî dau din ce în ce mai mult seama de importanța in Itrării lor in sindicale. S’au făcut, întru atingerea scopului urmărit, întruniri publice, serate și serbări.S’au luat în acelaș timp numeroase manifeste. Cele mai multe au fost lansatee sindicatul funcționarilor comerciali. Numărul lucrătorilor sindicaliști e astăzi de 6.775. In ceea ce privește pe lucrătorii de la instituțiunile Statului, comisiunea sindicatelor luptă să le redea iarăși libertatea ce afi avut înainte de legea liberală. D. Iordăchescu face darea de seamă asupra ziarului „România muncitoare“. Din suma totală a încasărilor rezultă că dela ultimul congres gazeta socialistă „România muncitoare“ de-abia și-a putut echilibra cheltuelile. In anul precedent mai ales gazeta a mers foarte rău, și-a susținut apariția cu multă greutate. In acelaș timp mai e de făcut constatarea că gazeta în formatul ei actual cu apariția bi-săptămânală nu mai corespunde necesităților mișcărei. Ar trebui sa apară de trei ori pe săptămână cu un format mărit. Trebuesc deci găsite mijloacele de a se acoperi cheltuelile necesare. D. Moscovici face raportul asupra editurei socialiste? Deși de editură s’a îngrijit mai puțin decât de celelalte întreprinderi, totuși aceasta a dat cele mai bune rezultate. De la 1 ianuarie 1911 până la acest congres s’au vândut 48 mii broșuri de propagandă, 10500 cărți poștale servind aceluiași scop și 3500 insignie pentru suma totală de 13500 lei. * Se alege în urmă o comisiune de arbitri compusă din d-nii N. Georgescu, I. Oprescu și Al. Constantinescu pentru judecarea diferendelor dintre organizațiuni și dintre membrii organizațiunilor. eȘdința se ridică la orele .7. ȘEDINȚA DE NOAPTE Desbaterile reîncep la ora 8 și jumătate seara. * Reorganizarea D. Gh. Cristescu, raportorul chestiune), vorbind despre necesitatea întărirei organizațiunilor sindicale, arată că situațiunea muncitorilor s’a îmbunătățit numai în mică măsură, întrucât îmbunătățirile necesare se obțin cu încetul și cu mare greutate. Răul e datorit în mare parte și faptului că nu toți muncitorii înțeleg necesitatea intereselor în sindicate. D-sa e de părere să se utilizeze toate mijloacele posibile: publicațiuni speciale, conferințe, serbări, teatru, etc. Comisiunea generală a sindicatelor să aibe un secretar permanent la centru și unul cu însărcinarea de a călători pentru vizitarea organizațiunilor din întreaga țară putându-se aduce astfel reale servicii în ceia ce privește desăvârșirea acestor organizații și unitatea de directivă. D. I. C. Frimu, contra-reuortar, combate părerea d-lui Cristescu, secretarul comisiunii generale a sindicatelor în ceia ce privește înfințarea unui al doilea secretar al acestei cormisiuni. Propune reorganizarea de regiuni. In modul acesta se dă o mai mare desvoltare organizațuloilor locale, întlesnindu-se propaganda. Ar urma să fie șase regiuni cu comitetele lor conducătoare, ceia ce ar înlesni mult, desăvârșirea organizații nior și controlul. Totdeodată s’ar forma oameni apți pentru propagandă. In actuala stare de lucruri nu se poate face tot ceia ce e necesar. Dovadă numărul restrâns al membrilor organizațiilor sindicale și partidului social-democrat. Pe cifrele cunoscute din rapoarte nu se poate pune temei. Pe pildă, datorită acestei imposibilități, se poate vedea că partidul social-democrat nu are azi mai mult de 200 membri Din cauza unei mici neînțelegeri cu președintele congresului care cere să se indice, o insluțiune practică d. Frimu părăsește tribuna, dar revine, fiind solicitat cu insistență de membrii congresului. Propaganda, o pot face organizațiunUe sindicale, continuă d. Frimu, n’o poate face actuala, eomisune generalăi a sindicatelor și clubul social-democrat central. Sfârșind d. Frimu, d. dr. Racovski, președintele congresului face un rezumat al discuțiunilor urmate în această primă zi a congresului, și se oprește mai mult asupra propunere d-lui Frimu. Crede că contrara,vo»atorul chestiunii reorganizării, are o concepțiune greșită în privința propagandei. Convertirea muncitorului la socialism nu se face prin silogisme. Trebuie să se țină seamă de psihologia muncitorimei noastre și să se utilizeze mijloace adecvate împrejurărilor și scopului. Propunerea d-lui Frimu e periculoasă, înființarea organizațiunilor regionale va însemna «resbinarea mișcărei. Vor fi nu șase secretari regionali, ci șase comisiuni generale cu pretenții de inițiativă și de directivă. Or aceasta trebue sa se evite. O comisiunie generală care-și va îndeplini conștiincios datoria, va putea face mult pentru mișcare. Președintele încheie, declarând discuția deschisă, D. N. Georgescu-Ploești propune formarea de propagandiști. D. dr. Racovski e împotriva acestei idei. Prin formarea de propagandist se va forma o clasă parazitară, D. Vas. Georgescu-Hoinav cere să se înființeze săli pentru Cultura socialistă. D. Mănescu-Câmpina cere înființarea unui buletin lunar de propagandă, necesar mai ales pentru regiunea petroliferă din Prahova. D. Davidovici în numele cercului „Tineretului muncitor“ cere școli socialiste ,pentru tineret, pentru ucenici. D. Vexler-Iași cere ca în localitățile în care se fac dificultăți propagandiștilor evrei să se trimită dela centru propagandiști români. Mai propune centralizarea fondurilor. D. Mihailescu-București propune formarea uniunilor de sindicate pe bresle. Mai cere înființarea unei reviste de propagandă teoretică lunară sau bilunară. D. Spătaru propune să se dea o atenție specială monografiilor și anchetelor cu mijloace de propagandă. Propune de asemeni înființarea unei școale de educație socialistă având de scop formarea de propagandiști. D. Gheorghiu-Ploești, e de aceiași părere. D. Stonescu-București propune a se plăti cotele prin mărci, buletinul petrolifer să fie înființat de uniunea sindicatelor interesate , pentru susținerea cercurilor tineretului muncitor, sindicatele din localitățile unde fumatari cercuri să dea 2—5 lei lunar. Mai vorbesc d-nnî: Pătrulescu-Severin, Naumoi-Tulcea, Marinescu-BraÜa, Z. Oprescu, Iliescu-Severin, Stănculescu-Galați și alții arătând că nevoile reale ale organizațiunilor sindicale sunt în majoritatea cazurilor altele decât linia de îndrumare ce li s’a indicat. Discuțiunea continuă până la ora 12 și jumătate . Mai inainte "de a vă povesti ceva despre maestru' Caragiale, trebue să spun că pseudonimul de „un mare anonim“ Sub care și-a tipărit în „Convorbiri Critice“ o parte din fabulele sale, nu ’și l’a însușit dânsul,, ci d. Dragomirescu, directorul acestei reviste i l’a dat din admirația și prețuirea ce o purta pentru acest luceafăr al literaturei noastre, și ale cărui manuscrise se găsesc la d. Dragomirescu, care mi’a și însărcinat să le dau în vileag. Cât privește de vremea când m’a cunoscut și pe mine Caragiale ca scriitor, să fi mai bine zise visător, a fost în întâiul an al apariției revistei. Era pe vremea asta: cald, năbușeală, unii, oameni plecaseră să se mai însuflețească de aerul și priveliștea munților noștri; alții poate dincolo de ei. Noi, colaboratorii: Gârleanu, Cineinat Ravelemul, Corneliu Moldovanu, eu, Mândru și alții, dedeamutor nu toata căldura, să scoatem numărul dublu pntru vacanță, ca de acolo, cel puțin dacă unii din nou n'ar fi plecat, la răcoare pe undeva, cel puțin să se hodinească, când d. director într’o zi ne întâlni și ne spuse: „iliîeți, mâine vine Caragiale de l. Berlin, să mergem cu toții sa-l primim la gară“. N’am lipsit, a doua zi pe la ceasurile NI eram cu toții pe peron, cu osebire că Cincinat. Ravelescu avea și un buchet de flori. In adevar, nu mult trenul de Berlin, sau care era, intră în gară și din un vagon cobora omul, pe care îl cunoscusem, cum v’am spus, cu șase-șapte ani înainte. Toți ne-am repezit, la el ca la un boț de aur și fiecare ne-am simțit fericiți și înălțați că maestrul s’a bucurat de această primire.. Totuși la vederea buchetului a spus lui Cincinat că nu-l primește așa gol și l-a dat soției d-lui Benedetto de Luca, fiica d-lui Tudor Nadulescu, care tocmai plecau in călătoria de nuntă, iar Cincinat cu darului de spontaneitate și vervă i-a și improvizat patru versuri a căror ideie era: Florile ce-ți dau maestre, Vor muri de azi pe mâine, Dar iubirea noastră vecinie Să-și grăiască va rămâne. Aceste versuri ni le-a spus, ție ghicite, Cincinat, acum câteva zile, Însă ele erau mult mai meșterite și pline de duh. Nu mai spun că ne-am cinstit cu toții, și ne-am mai văzut și în alte zile. Maestrul venise cu niște daraveli personale și nu prea avea vreme să se ție mult de palete cu noi șî să ne spue aceea ca noi ne așteptasem și ne-am mulțumit și am păstrat scumpa cinste și datoria că am primit și a trebuit să treacă încă vre-o doi ani să auzim axiomele lui prețioase. Aveam acuma și eu vre-o două cărticele tipărite, și d. director al „Convorbirilor critice“ mereu ne spunea că are să vie Caragiale la una din șezătorile de Luni. Și în adevăr că după mai multe amânări am avut cinstea asta să-l avem odată și la una din neuitatele ședințe din str. Gramont No. 11. Directorul avea obiceiu să dea în fiecare seară a șezătoarei câte o masă câtorva din colaboratorii cei mai devotați. Când într’o Luni, acum vre-o doi ani, pe la începutul vorei vești literaților că Lunea viitoare va avea cinstea a ospăta pe bătrânul maestru. Și cei ce auziseră aduseră și pe alți năzuitori la șezătoare. Era chiar seara de care pomenește „Flacăra” No. 7, și despre care cei ce au scris de ea, au strecurat câteva ironii nemeritate la adresa amfitrionului. In adevăr maestrul era la masă, trecuse de vremea carui se începeau citirile, „visătorii“ cei ce veniseră să-l vadă umpluseră salonul, iar noi bu ne naaî îndemnam să ne sculăm, căci maestrul avea o vervă de nedescris. De la politica de partid a dat-o în economia politică, de acolo la căsnicie, și spuse că și el are o fată și că are să o dea după un meseriaș, și a zis unei copehile albe de lângă mine: „Domnișoară să nu iei scriitor, muncitor, sări aducă un franc pe zi, dar să fie altăzi, să fii fericită. Mie nu mi-a cam venit la socoteală treaba asta, dar a trecut, căci d-șoara nu știU cum s’a uitat la mine că îmi aduse inima la loc. După masă am trecut în salon unde era o pâclă de fum de par’că ar fi fost soba astupată, vre-o treizeci de inși, unii ca sa citească, alții ca să vadă pe Caragiale, se ridicară. — Băeți, zise amfitrionul, d. Dragomirescu, d. Caragiale! și îi înfățișă pe toți ca pe niște edecuri de valoare, și fiecare se simți aprins de mândrie și cu o roșeață de modestie pe umerii obrajilor dădură dar mâna cu dânsul. De acolo autorul ,’,Nopțeî furtunoase“ și al „Făcliei de Paști'' se desbrăcă de haină, fiind cald și se așeză la bitirou. O sticlă cu vin și un pahar sosi adus de o slujnică, iar gazda grăi : „Ei, cine are ceva ?“ Toți se uitară unul la altul și ca niciodată nu îndrăzneau să-și scoată manuscrisele de prin buzunare, când un tânăr cu ochelari, mustața groasă și cam peltic se ridică și începu „Cea din urmă scrisoare“ și maestrul îi zise : „Htai, asta e construcție franțuzeasca. Nu te lăsa furat de subiect, fără să nu ții seamă de valoarea cuvintelor. Măi băeți, respectați cuvântul. Fiecare cuvânt să însemne ceva și să-l auzi la urechea ta. Dacă îl auzi scrie-l, dacă nu, așteaptă-1 să vie. Nu scrie înainte de a auzi pe eroi vorbind. Măi, eu vreai să scriu o piesă de teatru. Am personagiile, acțiunea toată aicî, și arătă fruntea, dar dacă nu aud pe eroi la ureche vorbind, o las până or sosi și m’or face s'o scriu. Ei, zi înainte!“ Mai citește vre-o două rânduri și intră în descrierea unei cârciumi: „La Semi-Luna tricoloră“, și suferințele unui băiat de prăvălie ținut pe pricopseală, și i s’a părut lui Caragiale că i-a zis autorului: „Stăi ! D-ta când vezi o statuă o privești de la picioare, de la genunchi, piept chip, șold, ori o vezi dintr’o dată și-ți dă o emoție totală estetică?“ Insă gazda sări. ..E un gen al lui de a descrie, întrucât toată bucata e o analiză de descripțiune și psihologic. Nu mai departe : Maupassant, Balzac, Tolstoi, Zola cari au pagini întregi de descripțiune“. — „Ta să-mi dai mie pace ca Maupassantul d-tale ! sări Caragiale ridicând mâinile în sus de disperare. Și după ce se mai ciorovăiră ei acolo, fiecare susținându-și părerile lui. Caragiale, apelpisti, zise : „Știi ce, măi Mihalache, susții părerea asta ? — Da, răspunde patronul. — Atunci să nu mai discutăm. — Lasă Fulga, zise proprietarul „Convorbirilor Critice“. Nimeni, nici chiar că, nu îndrăsni să scoată o vorbit. Și putea ostre s’o facă, când aveau înainte pe un om care din cap până in picioare era numai logică, limbă, gramatică și artă? Nici nu vedeam că e nevoe, și bine am făcut. Dar presupune că se întâmpla să-î placă, că avea o gentileță caracteristică unor indulgenți, și-l lauda. Ce era de capul omului celuia? Avea să nebunească ca un oarecare dela „Rampa“ care, având un bilet dela Caragiale zice: o zi în cinci ani, eventual doi îi băga pe toți scriitorii români sub masa. Dar sâ mulțumim Domnului că tocmai bietul Fulga a fost scărmănat și nelăudat că pe dată pierdea d. Dragomirescu un discipol și societatea un om. In schimb maestrul a zis cele ce s’au citat în „Flacăra“ No. 7 în articolul „Cum am cunoscut pe Caragiale“, care pentru întărirea lor îl citez și eu: „Măi băeți, cuvântul nu poate avea decât un singur loc într’o frază. Și dacă p’am știut să-l pui la locul lui, întreaga frază se nărue ca o clădire în care un singur bloc de piatră a fost așezat greșit.... „Ca să știi să-l așezi, trebue să cunoști meșteșugul, trebue să-l înveți, căci în toate meseriile trebue să fii întâi ucenic; iar nu deodată maestru.... „In literatura noastră de azi se calcă acest principiu fundamental, și de aceea stăm rou. Dar nu e destul ca cineva să știe alfabetul pentru ca să se creadă desăvârșit, să nu mai învețe nimic, și să înceapă a face literatură... . ..Poezia trebue să fie ca o plăcere senzuală. Cum s-am simțit primul fior, să te cuprindă in mrejele ei puternice, să te ia ca un val, să te ridice la înălțimi amețitoare, și să dorești ca clipa ceea amețitoare să dăinuiască vecinie“. Apoi, îndreptându-se spre d. Dragomirescu, îi grăi: „Ai pe Coșbuc?“ Și până el bău un pahar cu vin, Coșbuc e scos din bibliotecă și deschizând la întâia pagină zise: „Noapte de vară“, și deschizându-șî degetele manei stângi ca și cum vorbele ar fi fost în mâna lui citi: Zările de farmec pline Strălucesc in luminiș. Sboară mierlele ’n tufiș, Și din codri noaptea vine Pe furiș... ,ezi ca și a citi e un dar, și darul ăsta îl avea Caragiale într’un grad foarte înalt. A citi pentru el însemna a întregi pe scriitor, a da frumusețea versului pe care o simțise scriitorul înainte de a-l așterne pe hârtie. Caragiale prindea aur de pe carte și ni-l da prin gratii preschimbat în pietre scumpe. Cine a auzit pe Caragiale citind nu va uita dicțiunea strălucită cu care era înzestrat. Așa și poezia asta, atunci i-am văzut adevăratele ei însușiri, iar el zise: „Ați văzut, vers, limbă, icoane. „Zările de farmec pline Și din codri noaptea vine Pe furiș... Șî mai citi odată „Zările de farmec pline"... Și-și ascunse ochii și fruntea cu mâna, de admirație și elan, șopr tindi „Zările de farmec pline Apoi citi strofa, a doua, Care cu poveri de muncii Vin încet și scârțiind, Turmele s’aud mugind Și flăcăii vin pe luncă Hăulind Ga asta ochii îi străluceau ca înflăcărați și mâna așa o ținea și ca și cum ar fi vrut să prindă ceva din văzduh; iar la a treia. w Hernii despre Caraple F1S11M" d2ASE și Silvia — Nu am văzut-o. Nu venise Încă. O vom vedea în ziua căsătoriei. O’n! când mă gândesc că sunt cavaler de onoare și trebuie să conduc pe d-ra Fanny!.. Și iu nevoit să fie. Ceva mai mult, cel mai interesant personaj de la acea nuntă, era el. Toată familia Mougin îl iubea, găseau însă că prea e serios. Nu utai venise să-l viziteze... nici nu manifestase dorința să vază pe Falette, înainte de cununie. Prea era discret. Veni în sfârșit ziua cea mare. In acea dimineață, deși veni cel din urmă, fu primit cu brațele deschise. — Căpitanul Gericault, vărul ginerului meu! — Căpitanul Gerbault, compatriotul nostru! — Căpitanul Gerbault, cavaler de onoare. Presentat sub atâtea titluri, căpitanul saluta in dreapta și în stânga, în acel salon plin cu mutre străine, cari îl priveau cu o mare simpatie. Descurajat, se așeză jos, cu chipiul în mână, cu sabia alături. Era ora 11; patru cinci ceasuri era obligat să se distreze cu acei oameni. Era un timp mizerabil. In geamuri batea o ploaie torențială; corul era cu totul întunecat. Profesori nenumărați, de la universitate și de la licee ; femeiușe spoite îmbrăcate luxos, dar caraghios. — Mai bine la o nuntă de țărani murmura Vincent supărat. Se încinsese un adevărat curs de meteorologie; d. Mougin explica variația timpului. Noroc cu d-na Mougin, care veni la Vincent și spuse: — Gh! d-le Vincent.... buchetul de lămâiță ce l-aî trimes Silviei.... și cel pe ..care l-ai dat lui Fanny... E o splendoare! Și-l luă de mână . In acel moment apăru Edmont. — Pupă-i mamă soacră! ca la noi !... Și picătu'a avu loc.In urmă, Edmond se așeză pe canapea lângă Vincent și începu să-i spună încet: — Ei! să vezi pe mireasa... p șic. de ..tot... De altfel, ii vezi pe invitați, toți sunt și... Alice nuntă. Ai mai văzut asemenea nuntă! După masă vom dansa... Mie îmi plac nunțile vesele... și iar ne vom așeza la masă... Am cheltuit la parale !.... Călătorie de nuntă, nu mai facem... mai dai pe la oțeluri.. și apoi nu e pentru o femeie.... înțelegi... Mâine nu și instalăm.... o sa dăm mâncare găinelor... mâine seară Fulelte o să voi aducă papucii. Dar iată că intra mireasa. — Eli ore, strigă d-na Mougin, repede, ca ne așteaptă popa. Și se scoboram toți pe repezeala, îmbracându-se pe coridorul strimt și întunecos. . Vincent, se păzea si nu calce pe trenețe de catifea și să nu-și agațe sabia de dantele. Sub o alee de umbrele, nuntașii e urcară in trăsuri și pe o ploaie torențială ajunseră la biserica. Era întuneric. Lumânările abia luminau altarul. In imensa biserică abia erau 30—40 de persoane. — Tot mai frumoasă e o nuntă la țară! suspină Vincent. La braț cu d-ra Fanny, se așezase la spatele ginerului și miresei. Vincent văzuse pe mireasa, dar mutra ei nu-i spunea nimic. Era o mutră obișnuită. Mică, slabă, brună, nu puteai zice că e frumoasă. Era adevărata soție a gugumanului de Edmond. In sfârșit ceremonia se sfârși. Urmă o serie zgomotoasă de pupături,, se auziră și câteva plânsete. Edmond se repezi la Vincent. • Ah ! dragă Toulot! Felicită-mă! Uite... pupă și pe Fillette, suntem rude. . isi împinse pe Vincent spre fata cea albă a miresei cu aureola, ci de mussolin alb. — Vinișoară! murmură Vincent. ..... Vere !.. In acel moment, ei se priviră ochi în ochi. Lui Vincent nu mai văzu pe neînsemnata ființă de adineauri. Acum vedea douî ochi mari, deschiși, douî ochi superbi, doui ochi negri în mijlocul cărora scânteia îl două flori de aur ! VI O idee ciudate — Ce-a fost cu nunta, căpitanei! ■ ■ Vinecist se opri pe loc. D-na Lancelot îl interpela de la fereastră. — Nunta spuse el, nunta a avut loc. Estelle apăru după d-na Lancelot. Șie-ai promis să ne spui și nouă ce s'a întâmplat la nuntă. D-na Lancelot se întoarse repede spre ea. ... Fugi de la fereastră. Cei vrei să răcești ! In urmă se întoarse spre căpitan. — Ai căpitane, vino sus să ne spui cum ai petrecut la nuntă. Vincent nu așteptă să fie rugat. In cămin pâlpâia focul, în odaie domnea liniște. — Ce te-a pedepsit generalul? — Nu. — Atunci colonelul ? — Nici el. Dar ce te face să crezi acest lucru ? — Ai o mutră supărată rau. E drept că trebue să te fi culcat târziu, erai obosit. — Așa nu eram obosit deloc, dar eram plictisit räu. — Auzi, auzi oameni cari te invită, te iubesc. — Mai bine nu m-ar fi invitat! Și mutra căpitanului era așa de supărată, încât d-na Lancelot și Germaine isbucniră în râs. „ „ „ Contrariu obiceiului său, Estelle, care sta lângă un colț a căminului, nu râse. — D-le Gericault, ți s’a întâmplat ceva, spuse Estelle. Zicând aceste cuvinte ea avea un accent ciudat care făci pe Vincent să tresară. — Nu, d-ră, nu mi s’a întâmplat nimic, dar plictiseala de ai seara . . — Nu, nu, ți s’a întâmpla ceva. După ce-l privi lung, ea se uită spre jerasecul din sobă. Pentru prima oară Vincent văzu că ea are o altă figură.. — El! strigă d-na Lancelot a început profetul să profețizeze. Știi căpitane că avem aci un profet. Germaine interveni. Va urma'