Universul, noiembrie 1912 (Anul 30, nr. 301-330)

1912-11-01 / nr. 301

31 Oct. 1912 Al 7-lea concurs de marile premii pentru 5 < cititorii UNIVERSULUI < $ “ «MĂ TO*“* CSIpghil No. 31 A se restra zilnic până la 4 complectarea 31 cupoane ș­i, se vor trimite intrun plic la . Administrație. Tragerea se va face în­­ cursul lunei NVoembrie. 1 IWWWWM­­AAAAAAA/, Dr. mmE FSISiMuWW Medic la Spitalul Caritas Vindeca radical boalele de piele, par,­sips și venerice îndreptarea nasurilor diformate. «■ îngrijirea feței. 2756 CONSULT. 8—9 luni., 2—6 Sa mutat Str. Câmpineanu 22 (Intrarea prin Valter Maiocineanu 2) 3067 100.090 Vițe al­toite din Algeria predată franco Constanța cu 250 lei min. bucăți vinde Biroul Pe­pinierelor EUGENE­MEER, Ga­­lați- 2989­­— ................. I înștiințare Cantități mari de vinuri albe și negre, noul și ve­chi, provenind din dife­rite podgorii și vii bine reputate sunt de vân­zare la: 3038 Banca Viti­colă Română Pasagiul Comoediați Amatorii se vor adresa Băncii, care le va da toate deslușirile.______ Hestriment complect pentru copii, bolnavi « și bătrâni . Conține cel mai bun LAPTE citp ALPII Se «înde­ia toate drogheriile și farmaciile din |­rt Cutia tel L> Sa­bl Rept.Bucura?».LObl. Se lecnesc Boalele lumești (sifilitice) la Policlinica SAIVATATEA Dr. D. Stam­atopol București. Str. General Florescu 9 (In aripa dreaptă a spit. Colțea) Salon pentru consultarea tuturor boalelor Găzduire avantagioasă pen­tru provincie Nu lați adresa, nu intrați până ce nu citiți pe firmă „Sănătatea“, dr. Stamatopol, ca să nu cădeți vic­tima samsarilor sau celor ce se sub­­stituesc în locul meu. 3037 Practicant român, cu cunoștințe de limba germană se caută la o Societate de petrol. Oferte sub : „PRACTI­CANT** la ziar. 3072 Dr. A. BAHASCR De la Facultatea din Paris Fost elev al profesorului Fournie Specialist in boale de Piele și Sifilitice (lumești) Boalele părului Calea Victoriei 120 (lângă bis­liâa) Consult. 8—10 a. m. si 2—5 p. m. Telefon 2D/I 1024 VIA MIN­STI­VMILTA — CS-axa. B ® r3a.eei — De vînzare total sau­ parțial 13.000 zfectilitri recolta 1913 vin alb și roșiu, numai Bordo, fără nici­­ un adaos, străin vinului, având 12 și 13 gr. alcool ; și 3000 deca­litri recolta 1911, alb și roșiu. A se adresa­t( D. Doctor Ro­man­), Râsurilor 31, București. 3044 AUTOMOBILE PNEUMATICE-A­CCESOR 11 A B. D. ZISMAN PALATUL BAILOH EFORIEI Bulev. Elisabeta, București. 2560 Distrugerea Părți ® m m OBSASE ~m prin electroliză, execută Doctorul ROSEN SPECIALIST în îngrijirea feței Consail. 11—12 a. m. și 2—5 p. m­. Str. SCÍRBIBI3 (Govaci)-Telefon 25­77 Mi pățit-o. Semnilar ? aveți boale secrete ilumești) ? Nu pierdeți vremea, mergeți la: Policlinica „FORTUNA“ No. 5, str Cavafii-Vechi 5, (drept în fața Oficerului Stărei Civile), unde se vindecă repede, sigur și fără durere, toate boalele secrete (lumești), cele ochi și cele nouă. Intrarea discretă. Notați bine adresa 3031 —Telefon B9JO — DOCTORUL FISÜER-IAUT! Fost operator al clinicei profesor Fuchs din­­ seria Soare de ochi Consult,2-5, Duminică 10-12 București,110 Str. Comei Nu scăpați ocazia șî veniți cu toții cumpărați: LĂMPI,’ ARTICOLE DE ME­NAJ, SOBE, STICLĂRIE și PORCELANURI, cu prețuri colosal de reduse. MAGAZINUL de STICLĂRIE FOST NEUMANN 3049 47. STRADA LIPSCANI. 17 * Magazinul de Mode­l”aixiliia Manciu sa mutat de la Sft. Dumitru a. c., în calea Victoriei, vis­­a -vi­s de poliț­ie în Pasa­­jul Macca.­­ _________3056 Doctor Skupiewski Specialist pentru boale de femei, faceri și chirurgie Str. Corăbiei No. 11 Consult.­ 1-3 p. m Dr. SAMI FRENBEL f­e la facultatea de medicina din Paris — Scale GEMITQ-URINARE și de FEMEI — Consultaț­iune 3-6 p. ma. 2376 Strada Tudor Vladimirescu I CU 80 IBANI costul unei cutii cu „AL­B­ESTINA“ iluminați largid­ati) o sobă cu bar­­ab­ele ei. De vânzare la vopselăria „Elefantul“, București, str. Lips­cani 86. 2340 VICTOR S­ T. POPP ADVOCAT 3034 Strada Maria Rosetti 17 fost Sfântul Spiridon DOCTORUL Ștefănescu Sănoagă Boale nervoase Consult. 6 p. m. 2804 b­otabi_____ Cinematograf ,instalație splendidă, vad­ ,format, in centru, se­­­ predă. 3069 < Paetsch, Victoriei 97. Doctorul C. PARKOD Medic Primar al Spitalelor Civile Docent de NEUROLOGIE și ELECTROTERAPIE Consult, de Boale nervoase Mentale. ELECTRQTERAPIE 6-7 sasra 50, POLONA . 50 3050 î J* _ iaA-ă , Dr. N. Rosenstein Dentist din Paris s ’-a. OLd: crT^o: 28 Calea Victoriei 28 Tis-a-vis de Politie 2004 Atitudinea României față de Bulgaria Trupele bulgare sunt gata a intra la­ Constantinopol și seme­țul lor rege, a urca treptele tro­­nului bizantin! Iin fața acestor împrejurări, care este rolul Ro­mâniei? Interesul țărei noastre și al tutu­ror celorlalte este de a gru­pa populațiunile de aceiași na­ționalitate,­­sub un singur scep­tru. Se poate însă întâmpla, că prin faptul acestei grupări, să se rupă acest echilibru, care a fost totdeauna urmărit și care de câ­te ori n’a fost menținut a produs lungi și sângeroase războaie. Astfel fiind este Cert, că uni­rea tuturor Bulgarilor rupe a­­cest echilibru, mai ales, în dau­na noastră. Dacă ținem seama de faptul, că bulgarii sunt un popor nou, plin de viață, plin de ambiție, crescut în idealul u­­nei mari Bulgarii, având o ma­re autoritate morală, dobândită în urma neașteptatelor lor vic­torii, lesne putem vedea perico­lul care ne amenință. Era firesc a împedica acest lu­cru, printr’o mobilizare parția­lă. Rusia nu s’ar fi putut plân­ge de­oarece ea striga sus și tară, că voește pacea. Or, mobi­lizarea noastră nu urmărea alt­ceva. Trebuia ca Bulgarii să fie convin­și, că nu venise încă ziua așteptată. Această mișcare nu trebuia să se producă la sudul Dunărei­, de­cât atunci când, noi am fi putut porni la nordul Ca­r­­paților.­­Noi nobil ®­­ân­d și neoprind pe Bulgari a porni în război am făcut aceiași greșeală, pe care a comis-o Franța față de Prusia la Sadova; am lăsat, să sa forme­ze la hotarele noastre, un stat puternic, care La­ un moment dat va putea împiedica realizarea i­­dealului nostru național! Se spune, fară a fi dovedit, că’n schimbul mărirei sale, Bul­garia ne-ar ceda așa zisul cua­­drilater. Mă Indoesc, că vecinul nostru să renunțe la o parte din teritoriile sale, după izbânzile dobândite. Și Prusia promisese Franței, Marele Ducat de Luxemburg, în schimbul neutralităței sale. La încheerea păcei însă, Franța n’a luat nimic. Era prudent deci, să ocupăm aceste teritorii, dacă țineam cu orice preț să, avem compensa­­țiuni în aceste ținuturi, deși cred, că ocuparea lor va fi o cau­ză de discordie continuă,­­între ei și noi. Unii zic, că da­că mobilizarea noastră n’ar fi împiedicat răz­boiul, noi nu puteam lupta con­tra creștinilor alături de musul­mani. Răspund acestora, că în politica internațională nu se poate face sentimentalism; ca Napoleon al III-lea care a ur­mărit o astfel de politică a fost cel dintâi, care a suferit după­ urma ei, că alianță,cu musul­mani s’a mai făcut și alta dată, de un rege prea creștin, Francisc I al Franței, contra lui Carol Quintul. Politica urmata de noi după războiul de la 1877 s’a îndepărtat cu desăvârșire, de politica, noa­stră tradițională cu Rusia. Este drept că nu ne a luat Basarabia p.î,,e la, Nisa­n, la 1813. și c­ele trei­­ județe, care ne fuseseră re­trocedate prin tractatul de­ la Pa­ris din 1856, dar la 1812 nu for­mam încă un singur stat și la 1877 țarul voia să­ șteargă, alt,i­­trocedate prin tractatul de la Pa­ris. In schimb însă (așa pare că reese cel puțin) el ne oferea tocmai teritoriile care le reven­dicăm azi, in Bulgaria. Rusia, de altfel, ne-a­ apărat contra Turcilor, și în urmă, a­­liați cu ea ne am dobândit In­dependența. Rusia a comis o sin­gură greșeală: după­ retroceda­rea Basarabiei de către congre­sul din Berlin, ea trebuia să ne-o dăruiască. Atunci, departe de a-și aliena România, n’ar fi fost un singur Român, care să nu păstreze o recunoștință adân­că, poporului frate, poporului care ne apărase legea noastră.. O chestie de ambiție rău înțe­leasă ne-a aruncat în brațele A­­ustro-Ungariei, asupritoarea fra­ților noștri, în brațele­­ acestei țâri, care a voit să devină stăpâ­nă pe Dunărea noastră, și să ne înăbușe în mijlocul câmpii­lor noastre mănoase, cum a cău­tat și caută să facă cu Serbia. Avut­ am, cel puțin, un folos din faptul acestei strânse legă­turi cu dânsa? Nici unul. Nu sunt departe de a crede, că­ ea este plăsmuitoarea războiului din Balcani, căci altfel Serbia n’ar fi îndrăsnit nici­odată să pornească război. Redarea Sandi­acului fusese dureroasă pentru Austria și pro­vocând acest război, ea urmă­rește redobândirea acestei provin­cii. Față de noi, politica ei tin­de a ne îndepărta privirile, de la teritoriile ocupate de Români în­tre Carpați și Tisa, și ca­ o apli­care a acestui plan, a inventat chestiunea Românilor macedo­neni, pentru a produce desbinare între noi și popoarele balcanice ca din aceste desbinări, ca, ca în­totdeauna, să se folosească și să se ridice. Ce avem de căutat în Macedo­nia, când la porțile țărei noas­tre avem teritorii ocupate de Ro­mâni neaoși, care n’au­ suferit nici o influență străină? Ce a­­vem de așteptat de la un popor care, prin glasul contelui Ap­­ponyi, declară, că n’avem drep­tul la nici o compensație, că deci trebue să stăm pe loc, pe când el se mărește? Toate tendințele, toate aspira­­țiunite, toate gândirile noastre se îndreaptă spre frații noștri de dincolo de Carpați. Intre Dună­rea, Tisa și Nistru trebue să Se formeze o Românie mare, și La Alba-Iulia trebue să se încoro­neze regele nostru, rege al tutu­ror Românilor ! Dacă vom continua însă poli­tica noastră cu Austria, ideală nostru este perdut. Cutez­a cre­de că perfidia ei floate mergi până intr’acolo încât să creeze o Bulgarie mare, pentru a ne i­­năbuși, și a ne sili a-i cere ane­xiunea, ca o grație. Singurul mijloc de a scăpa din această situațiun­e ar fi, sau o reîntoarcere la vechia noastră aliată, Rusia, sau intrarea noa­stră într’o confederație cu State­le Balcanice. Numai, grupându­­ne cu toți vom putea rezista po­liticei nesățioase a viclenei noa­stre vecine! George Meitaai Deîa Ram „Brazi“ Panciu, 29 Octombrie Eri 28 care a fost adunarea generală extra­ordinară a acțiu­­n­ilor băncer „Brazi“. Ședința a fost­ deschisă de d. președinte al băncei, V. Aposto­­leanu, care a dat citire bilanțu­lui acelei societăți. 1_ In urmă d-na Acționară Sma­­­randa Apostoleanu proprietară, a rostit o frumoasă cuvântare, arătând roadele culese de podgo­renii prin înființarea acestei bănei și mulțumind directoru­­lui instituției d. Căpățină, de înțeleaptă conducere a băncei. D. Adolf Căpățină, arată celor prezenți calea spinoasă și lup­ta ee alături de întreg consiliu de administrație a­ depus-o de la înființarea acelei bănci. Spune că a convocat această adunare generală extraordinară, având ca scop chestiunea pusă la ordinea zilei, mărirea capita­­lului de la 250.000 lei la 500.000 lei prin emiterea a 500 noi ac­țiuni. Mulțumește d-­lui V. Aposto­­leanu, de sprijinul moral ce-i în calita­te de președinte al aces­tei bănci. In urmă de avocat Toma I. .Georgescu s censorul băncei, își manifestă încrederea în viitorul băncei. In urmă se procede la votarea ordinii de zi. Au asistat d-le Smarandă A­­postoleanu, Cracai kt, Căpitan Gâ­­rză, colonel Cardaș, etc. D-niî Th. Enilence, prefectul județului, Giurgea, Odobeștea­­nu, Garabet Buzea, N. Milea, mare comerciant, etc. «ren. 1 N­OEMBRIE 1912 — 2 ISPRĂVILE unni hoț și criminal Circumscripția I de periferie a arestat erî noapte pe un ani­ne N. Ion Avram Vulpe, auto­ul a mai multe furturi, și a unei crime săvârșite dar neizbu­­iie. Iată, în­ ordinea vechime!,­sprăvile acestui periculos hoț, are nu s’a dat în lături nici de la o crimă. Avram Vulpe, de fel din ju­­dețul Vâlcea, a sosit în Capitală acum­ câteva luni și s’a­ angajat a lucrător la piroteh­nia arma­tei. In acest, timp s’și împrietenit cu un alt lucrător, din acelaș atelier, anume Neacșu Matei, cu care s'a mutat împreună. Fie de lene, fie că era soț rău., A­­vram Vulpe a socotit că e mai plăcută slujba de servitor și s’a hotărât să-și caute stăpân. Când a plecat de acasă, a furat din­­tr’un­­ cufăr al prietenului său Neacșu Matei suma de 46 lei. După ce a rătăcit vre-o două săptămâni prin Capitală, fără să-și găsească stăpân, Vulpe a plecat la Ploești, unde s’a anga­jat ca servitor la d. colonel Paul, președintele clubului militar din localitate. După câteva zile, în complici­tate cu vizitiul Ion Petronie, cu ca­re se împrietenise, a furat din­tr’o casetă a colonelului suma de 350 lei. Furtul n’a­ fost desco­perit imediat, din cauză că co­lonelul umbla rar la casetă, ast­fel că după câteva zile, vizitiul, care se prefăcuse bolnav, a reu­șit să plece din serviciu, neîm­piedicat de nimeni. Atât însă nu i-a fost de ajuns lui Vulpe, care a­ pus la cale un furt­ mai mare. Atentatul de la Ploești In seara de Joi spre Vinerea trecută, d-na colonel Paul, a chemat pe Vulpe în biurou ca să­ curețe niște sfeșnice. Vulpe s’a gândit că atunci era momen­tul "să dea lovitura cea mare. Colonelul era la club. D-na um­blase cu câteva momente mai înainte la sertarele în cari ținea, banii, și le lăsase deschise. Pro­fitând de un moment, când d-na Paul se plecase ca să ia de jos un eretem care-i căzuse din mâ­nă, Vulpe a scos un revolver, și, pe la spate, a tras un foc in stăpâna sa. D-na Paul s-a ridicat în picio­are, și, fără să-și dea­ seama că fusese victima unui atentat cri­minal, — glontul n’o nimerise -­­a întrebat pe servitor ce este. A­c­esta a răspuns, încurcat și surprins de nereușită, că cineva din s tradă a tras pe fereastră un foc de armă. In acest timp, auzind pașii ce­lorlalți servitori, cari soseau a­­trași de detunătura revolveru­lui, V­ulpe sa repezit la sertare, a luat suma de 680 lei în hârtii, în fața stăpânei care încremeni­se de spaimă, și a reușit să disi­pară, sărind pe fereastră. S'a dat alarma și autoritățile din Ploești, au căutat în zadar pe­ boț. H@iű«ii de peste imp PERSECUȚIILE SUFERITE DE ROMANI DIN PARTEA AUTO­­RITATILOR Budapesta. 29. — Ziarul „Li­bertatea" publică "Idie va­dele din care reiese persecutia**** ce le­ indura românii din Tran­silvania, din partea autorități­lor ungare. Ziarul românesc ne­ informea­ză că in comitatul Hunied­oa­­rei, unde 90 la sută din popula­ție este românească, se află 130 de școli comunale din care insă numai 128 sunt­ românești, iar restul ungurești. Bine­înțeles <că aceste școli ungurești sunt­ întreținute, pe cheltuiala populației românești, care si pe si își vede micșorat numărul școlilor românești, din cauza mizeriilor și nedreptăți­­lor săvârșite de­ revizorii și ins­pectorii școlari unguri, cari la cel mai mic pretext, închid șco­lile românești înlocuindu-le cu cele ungurești. MOARTEA UNUI PICTOR RO­MAN Budapesta, 29. — El a murit în sanatoriul din Buda al docto­rului Cosmuța, cunoscutul pictor român Octavian Smigelskhy. El a devenit celebru prin ta­blourile și decorațiunile pictate de el în noua catedrală româ­nească d­in Sibiu. Corpul defunctului a­ fost transportat azi la Sibiu unde va fi înmormântat poimâine. MAGHIARIZAREA NUMELOR COMUNELOR ROMÂNEȘTI DIN UNGARIA Budapesta. 29. — Se știe că de multă vreme, ministerul de in­terne ungar a luat decizia să maghiarizeze numele tuturor comunelor românești. Astfel de curând se hotărâse schimbarea numelor a două co­mune românești din comitatul Sibiului; Daneș și Tilișca în acelea, de Szebendalos și Tilitike. Autoritățile comunale însă au intervenit pe lângă ministerul de interne cerând menținerea vechilor numiri românești. A­­ceastă cerere a comunelor este sprijinită și de comitat. ♦ D-nii alienați care cer schim­bări de adresă, sunt rugați cu re­zistență să binevoiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este im­primată adresa cu care primeau ziarul până atunci, spre a se pu­tea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea zia­­rului la noua adresă. Fuga la București. — Arestarea Vulpe a luat-o la fugă pe stra­dă, cu revolverul în mână, pe care la asvârlit în curtea poli­ției. Toată noaptea, și ziua ur­­mătoare Potul­ — srupa, declara­țiile făcute comisarului Negres­­cu — a stat ascuns într’o grădi­nă părăsită de la marginea Pit­­eștilor, iar scara s’a dus la ga­ră și a luat trenul spre Capita­lă. Ajuns noaptea, de la gară Vulpe s’a dus direct la prietenul său Neacșu, s’a sculat din somn și i-a plătit „datoria” de 46 lei, pe cari ii furase. Neacșu, care, după cum se pa­re­­ nici el nu e poama bună, vă­zând că Vulpe are parale, s’a gândit să­ i le ia, și i-a propus lui Vulpe să joace tabinet. Așa ca, în toiul nopței, cei doi prie­teni s’aîi apucat să învârtească, cărțile, în vârful patului, unul în cămașe, altul cum venise du­pă drum. După vre-un ceas de joc, 300 de lei din banii lui Vulpe trecuse în buzunarul lui Neacșu. Acesta a propus atunci lui Vul­pe să meargă la cârciumă, unde s’au dus și au băut, în tot restul nopții. La ziuă, Vulpe, cu cei 180 lei c­e-î mai rămăsese, s’a dus în oraș de și-a cumpărat haine, ghete și un palton. Seara când s’a întors, a găsit pe Neac­șu tot la cârciumă, din care nu mai ieșise toată ziua. S’au așe­zat din nou pe băutură împre­ună cu un cunoscut scandala­gii­ din mahala. S’au luat apoi la ceartă, ca la beție, și apoi la bătaie. Comisarul Negoescu i-a ares­tat pe tus­trei și la circumscrip­ție, în urma­ anchetei făcute, a descoperit, că Vulpe e autorul a­­tentatului din Ploești. Acesta a făcut mărturisiri complete; împreună cu actele adresate, Vulpe va­ fi înaintat parchetului de Prahova. Fugari turci în Rumânii Luni au sosit în Capitală­, ve­nind cu un tren special de la Vârciorova, două sute de familii turcești din Sangiac. Fugarii sunt toți funcționari publici, împreuna cu soțiile și copiii lor. Au venit în patru va­goane ungurești și s’au oprit la Chitila. Aici au stat mai multe ore spre a se aproviziona și apoi au­­ plecat la Constanța, de unde se vor îmbarca pentru Constan­­tinopol. AL ZIARULUI UNIVERSUL» - știri de pe teatrul războiului - Inamntarea victorioasă a bul­­gărilor spre Salonic Sofia, 29. — O depeșă din Ser­res, cu data de 9 Noembrie, zice: O recunoaștere făcută eti după a­­miazi în jurul pozițiilor dușmane a dovedit că turcii ocupau cu forțe importante de infanterie înălțimile de la Aivazovo și Ho. Astăzi, după o luptă care a înce­put în zorii zilei, și a ținut trei ore, turcii au bătut în retragere în­spre Salonic urmăriți de tru­pele bulgare. In acel moment generalul Ga­­laris, comandantul celei de a doua divizii grecești, a încunoș­­tiințat statu-major bulgar că Sa­lonicul s-a predat armatei grece­ști. Totuși, de­oarece dușmanul care se afla în fața celei de a tre­ia brigade bulgare nu a capitu­lat, generalul Teodoris a ordonat continuarea înaintării. Obser­vând însă că turcii se retrăgeau fără a trage, a dat ordin să înce­teze urmărirea și să continue marșul în spre Salonic. Dii seară, cu prilejul unei re­cunoașteri, colonelul grecesc co­mandant al brigăzei de cavalerie a sosit la generalul Teodoros în satul Gavezna spre a-l întreba ce va face. Generalul a răspuns că trupele bulgare vor ataca cu ori­ce preț pe dușman în acel punct în revărsatul zorilor. Colonelul s-a dus să raporteze comandan­­tului șef al armatei grecești. Principii Boris și Ciril au ur­mat operațiunile în tot cursul luptei. Moralul trupelor este excelent, entuziasmul lor covârșitor,­­ce­ Pentru Crucea roșie“ Berlin, 30. — Disconto Gesell­schaft din Berlin a dăruit 10.000 lei pentru Crucea­ roșie. SOSIREA UNUI VAL DE RAZ­­BOIU AUSTRIAC Const­­antinopol, 29. — Cruci­șă­­torii austre-angar Amiral Sos­­run, crucișător­i­ francez Victor Hugo au sosit aci. MISIUNEA SECRETA A GENE­RALULUI Pico Ü ART DESCO­PERITA Bruxelles,, 29. — Generalul francez Picquard, care se afla in misiune militară secretă pe te­ritoriul fortificațiilor de la gra­niță, împreun­ă cu un general și doi ofițeri de stat major, s’a îmbolnăvit grav la Namur. După ce i s’au administrat inhalații de oxigen, starea sa s’a îmbunătățit. Din cauza îmbolnăvirei sale, s’a descoperit misiunea sa se­cretă, care produce enormă sen­zație în toată țara. GROAZNICA NENOROCIRE DE CALE FERATA — 15 morți și 19 răniti —­Cernăuți, 29. — O groaznică nenorocită s’a întâmplat azi noapte la granița rusea­scă. Trenul care pleacă din Novo­­siesitza spre­­ Qjteasa, trecând prin tunelul de la Ribnitsa, un bloc de piatră s’a prăbușit pe la mi­jlocul tunelu!»!, sfărâmând lo­­coestiva, vagonul poșta! și trei vagoane de persoane. Sunt 15 morți și Vi grav rănit! MAREA REVISTA A FLOTEI­­ ITALIENE Neapole, 30. Regele, pe bor­dul vasului „Trinacria“ escortat de un crucișător și de torpiloa­­rele cari a și participat la raidul din Dardanele, a trecut în revis­tă, în rada portului Neapole, forțele navale comandate de a­­miralul Viale și compuse din 4 divizii de cui­rasate, o­­ esca­drilă de contra-torpiloare, 3 es­cadrile de torpiloare. După re­vistă vasele au defilat pe două linii prin mijlocul cărora trecea vasul regal urmat de torpiloare. Defilarea s-a făcut sub mare presiune și a durat doar trei mi­nute. Pe bordul mai multor vase a­­sistau autoritățile și invitații, pe țărm o mulțime enormă aplau­da. Timpul era noros. Entusias­­mul a fost nune. SOSIREA ÎMPĂRATULUI WILHELM Drachenberg, 30. — împăra­tul Wilhelm a sosit aci. REVOLUȚIE IN AMERICA DE SUD Rio-da-Jut­eiro. — Se telegra­­fiază din Fortaleza, capitala Statului Ceara, că o revoluție a izbucnit acolo. TELEGRAMA ÎMPĂRATULUI FRANZ-JOSEF CĂTRE REGELE ITALIEI Roma, 30. — Agenția „Ștefa­ni“ află din Neapole, cu data de 11 Noembrie, că regele a primit o depeșă de la împăratul Fran­cisco Iosif spunând: Inspirat de cea mai sinceră prietenie, mă grăbesc să adresez Majestat­ea Voastre urările mele cele mai călduroase cu prilejul aniversa­rei nașterei sale. Profit cu plă­cere de acest prilej spre a felicita în acela­ș timp sincer pe Maiesta­tea­­ Voastră pentru fericitele re­zultate ale acțiunei libice pre­cum și pentru înaltele virtuți militare de cari ați dat dovadă în acea, cum pante armata și flo­ta­ Ma­jest­aței Voastre. diverse PRIMIREA MISIUNEI SANI­TARE STREINE Sofia. 29. — Misiunile sanita­re streine în trecere prin Fii »po­pore au fost primite de regină care le-a mulțumit pentru nobi­lul sprijin adus răniților. La Starazagora, misiunile au fost primite d­e autorități cari le-au­ oferit o masă. S’a­u rostit nume­roase­ toaste pentru izbânda ar­ipatei bulgare. Misiunea română, se oprește la Stara Zagora. Misiunea engleză merge la Blirkilisse, iar cealaltă la Jam­­ba­ . MUNTENEGRENII BOMBAR­DEAZĂ TARABOȘUL Constantinopol. 29. — Munte­negrenii biiuibli­nhează, l’arabo­­șul. Turcii, nu răspund. Antivari, 29. Soldații din fortul Ta­răbuș s'au revoltat și au dezertat. Eî au căzut insă intre Taraboș și Rok­a,in focul dintre, turci și muntenegreni, și au perit până la cel din urmă. ----------oo-------— AUDIENȚA UNUI CORESPON­DENT DE RĂZBOI LA SUL­TAN Londra. 29. — Coresponden­­dentul de războiți la Constanti­­nopol al ziarului Daily Expres a fost primit într’o audiență specială de către Sultanul Tur­ciei, spre a-și arăta, părerile sale asupra retragerea trupelor musulmane în lupta de la Lule- Burgas și a panicei ce a provo­cat-o acea retragere. Ziaristul a făcut un raport pe care l-a prezint­at întâi marelui vizir, comunicând amănunțit, impresiile ce le-a câștigat­ în luptă de la Luie-Burgas. Rela­­țiunile ziaristului au făcut o profundă impresie asupra ma­relui vizir. Acesta a mulțumit călduros ziaristului și l-a conce­diat foarte amabil, îndată după aceasta corespon­dentul a primit știrea că este chemat în audiență la sultan. In aceiași zi la ora 2 d. a. el s’a­ prezintă­ la palatul imperial și a fost primit numai de­cât de sultan. Sultanul a rugat pe ziarist să-i comunice impresiile și ex­periențele ce le-a câștigat, pe câmpul de război și mai cu sea­mă cele de la Lule-Burgas. Ziaristul a povestit sultanului totul cu privire la­ retragerea trupelor otomane și a accentuat în deosebi starea mizerabilă în care erau lăsați răniții turci. Starea acestora era înfiorătoare, tot așa era de deplâns și soarta populației care se refugia. La sfârșitul audienței sultanul a mulțumit ziaristului și a de­clarat, că va lua urgente măsuri ca răniții pe câmpul d­­e r­ăzboi să fie serios îngrijiți. ---------00--------— UN VAS AUSTRO-UNGAR LA DURAZZO Triest, 29.— Vasul companiei Lloyd „Wurmbrabd”, a plecat la 9 Noembrie la Duraizzo spre a lua pe bord eventual pe supușii austro-ungari. K. LOVINESCU 22). ARIPA MORȚII IX ’ Nici un răspuns. Un alt suspin zugramat. — Andrei, n’ai adormit încă? Tăcere. Mab aprinse din nou lumina și intră grăbită în odaia lui .An­drei. Se apropie de pat Andrei nu zise nimic, dar ri­dică mâna­, arătând spre oglin­dă. Mab înțelese. In apa­ ei lumi­noasă se răsfrângea întreaga o­­dae: văzu patul desfăcut, văzu mă­sura, văzu scrisoarea. Nu mai putea tăgădui. Andrei știa totul. Strigă totuși: — i-am­ scris lui Jean, dar poți vedea, și tu ce i-am scris. Nu de dragoste... — Dar mai de rămas bua! ,m Mai­ plecă ochii în jos. — Trebuia să-I scriu. Altmin­teri, ar fi venit să vadă ce fac aici. Poți citi și tu scrisoarea. Voi s’o aducă. Andrei o îm­piedică. Apoi, in cuvinte între­tăiate, își el se ve­i toată durerea lui adâncă. La ce bun să știe ce ere în scrisoare ? Vina era c’o scrisese tocmai atunci când în suflet în­cepuse să i se strecoare uitarea, când se simțise chemat la o viață nouă după atâtea zile de îndoială și de­­ bucium, când iertase nu în cuvinte ci din pli­nă revărsare a inimii. Caldă în­că de sărutarea și îmbrățișarea lui, ea se furișase pent­ru a scrie celuilalt, la adăpost. Mare isbieni în lacrimi. 1 înțelesese întinderea nenoro­­cirei. Se apără totuși,­ amintin­­du-i că de ani de zile îi acria pentru a-î îndulci viața nenoroc­ită cu o­ vorbi­re îndemn, și că o făcea dintr’o datorie de omenie. Andrei stăruia în durerea lui. Suferința altora? Basm. Sin­gura realita­te, pe care o simția cu o ascuțime în adevăr tragicii, era sfâșierea, inimii lui, topirea grăbită a tot ce fusese bun în ea. Mai se frământă, revâr­sându­­se in lămuriri. Andrei mi­cî xfo asculta. Dacă ar fi stat, să, cumpănească, ai’ fi înțeles’o poate Durerea’ tu' însă îi întunecă înțelegerea du­rerii altuia. Nimic nu-1 în­duu­lecă. Er­a ne­clintit. Cu toată firea lui șovăitoare, i se închegă, însfârșit, hotărâ­rea din urmă, nestrămutată, de a pleca, fără a privi îndărăt, rupând pentru totdeauna legă­turile înșelătoare ce-1 ferecaseră de o țară streină, și, ieșit din încercările tinereții, să pășească pe o cale nouă, nebătută, încă. Trase zăvorul, și se arunt­ă în pat, înfierbântat. Se sfârșise! Atât știa, atât, putea rostii Nimic nu ar fi fost for stare să-l împiedice. Până azi se­­ bătuse, dar acum își vedea limpede datoria. Venise­­ la Berna. Ar fi fost mai bine să nu vină, dar firea­ lui slabă îl împinsese. Așteptase ceva­ ce nu era de așteptat: o minune, care să-i arate că totul nu fusese de­cât un vis urât. Poate că nu a­­șteptase nimic. Venise pentru că o mai iubea încă, fiind­că nu putuse să plece fără a o mai fi văzut odată, își simțea de a­­tunci inima pornită spre uitare și spre iertare, închisese ochii, aruncându-se în necunoscut. Acum îi părea rau; adevărul isbucnise și mai dureros. Nu se mai putea amăgi pe sine. Jean era mai tare de­cât dânsul. O iertase, dar nu biruise. Celalt își păstrase drepturile lui, ame­nințător. Nu-i putuse alunga. Mai bine s-o sfârșească acum pofiira jMt deauix­. Fruntea îl ardea; gândurile se alergau nebune, urechile îi vâj iau. In zadar Mai bătea la ușă. Andrei nu auzia ; el se fră­mânta­ în pat, așteptând cu ne­răbdare zorile. Când florile de lumină se a­­rătară prin iedera de la geam, el se sculă repede, îm­brăcându-se în grabă. Deschise ușa. Mai in­tră­ albă. Nu dormise. Privi în odai cu ochii aprinși. Apoi tă­ind cu pleoapa focul privirii. — Ce ai de gând să faci? — Plec. Scoase un țipăt, își încolăci brațele în jurul lui, revărsân­­du-și dragostea în cuvinte în­văpăiate. Andrei se desfăcu, ne­înduplecat . — Plec. — Nu te las. Era în za­da­r. Se frământă fără folos. Istovită, tăcu, citind în ochii lui Andrei hotărârea din urmă, pe care nimic n’ar fi pu­­tuit s-o impedica, tingeau să plângă, potolit, ca un copil cu­minte, fără cuvinte, înțelesese că nu mai putea lupta. După ce lacrimile i se isprăviră, se a­­proprie de Andrei și luându-i m­âna. —Atunci du-te. Apoi, ca și cum nu s’ar fi în­tâmplat nimic, se îngriji de pre­gătirile lui Andrei. Părea liniștită, dar era­­ lini­ștea desnădejdea. Mâinile îi mer­geau harnice, dar gândul nu le urm­ăria. Mintea îi era pustie; nu se putea gândi la nimic. Ple­ca ! pleca! Atâta știa. O vedea din ochii lui hotărâți, din braz­da adâncă a franței... O undă de mânie o străbatea câteodată. Era atât de aproape de Andrei și nu-l putea împiede­ca ! Era nenorocită. Purtarea ei fusese îndrumată de un senti­ment înalt și curat și­ nu i-o pu­tea dovedi Se încercase, dar nu te feuti pe- N’o înțelesese. Și doar pusese in cuvintele ei Atâta, că i- î din Sinaia Sinaia, 29 Octombrie D, colonel Victor Verzea, fos­tul director general al poștelor, a fost primit în audiență azi, la castelul Peleș și reținut la de­jun. dură, a­tâta patima, atâta dorință de a fi înțeleasă și iertată... Ar fi voit să-l lămurească din nou, dar era prea târziu. Nu mai avea nici o nădejde. Porniră amândoi spre Berna, prin aleea străjuită de castani și de fagi. Mai priviră odată spre pădurea de la Bremgarten, spre borbota de oțel a podurilor, spre Schenzli, unde stătuseră a­­tâtea seri și spre linia îndepăr­tată a Alpilor Oberlandului, ce päreau niște regi albi în tronuri de verdeață. Se opriră apoi la gară. Andrei se urcă în tren. Mai zăcea , îi strânse mâna în­ghețată. Deodată își aduse aminte : — Andrei unde pleci? — întâi la Veneția, apoi voi vedea. Atâta putu zice. Trenul se mi­șcă. Mab se uiă în gol ca o stană , i se năru­ce cel din urmă vis. Atitudinei Remia f­­ață de popoarele beligerante in­ Balcani Convorbire cu un distins diplo­mat român. — România păs­trează punctul său de vedere de până acum.—­Pretențiile Ro­mâniei sunt susținute de ma­rile Puteri. Atitudinea pe care țara noas­tră a­ avut-o față­ de națiunile be­ligerante, din Balcani, a fost, și e, foarte mult discutată atât de, presa internă cât și de cea străi­nă.In această, discuțiilor, care a­­­rată mai întâi de toate însem­nătatea deosebită a Statului nostru, părerile, au fost și sunt, împărțite. In convorbirea pe care am­ a­­vut-o ori cu un distins diplomat român, ni s'a arătat că Româ­nia își păstrează, punctul de ve­dere de până acum. Marile Puter, recunoscând b­in­ cinst­ea dreptelor cereri e,e­­prim­ate de țara noastră, spriji­­nesc felul nostru de a vedea. A­­ceasta, ne face să păstrăm o a­­titudine liniștită­, să lăsăm ca puterea armelor să decidă, d­e soarta, beligeranților, noi, având in cre­dint,aTea că in congresul ce se ca­­ine pentru încheerea pa­cei interesele României nu vor fi nesocotite. In partea ulti­mă a concurOi­­rei pe care a tanereit a ne-o a­­corda, distinsul diplomat ne-a arăta­­m populația ura Româ­niei n'are niciu­n motiv de neli­niște. In repetate rânduri s'a spus și s'a repetat că. noi nu mo­bilizăm. Insemană lalra unei ase­menea măsuri nu scapă nimă­nui,­­după cum­ nu scapă nici gravele urm­ări cărora ar da naș­tere, un fapt, așa de­ serios. Nu mobilizăm, pentru­­ bunul motiv că nu se simte nevoie s'o facem. Aceasta nu însemnează, insă că n'avem­ toate măsurile luate. O­­ficialitateă a­ făcut, dr. mult de­­clarațiunea că România și-a luat toate­­ mi­surile in vederea, orică­rei eventualit­ăți. Datoria noastră, e să­ lăsăm emenimen­ tele să-și urmeze cursul, siguri fiind că la vreme, drepturile noastre, susți­nute azi, ne vor fi recunoscute. M. Negru ÎNFRÂNGEREA GUVERNULUI ENGLEZ Londra. 30. — Camera comu­nelor. — Guvernul, în mod ne­așteptat,­­în timpul discuțiunei legei Horner ruse, a fost într-o minoritate de 22 voturi prin fap­tul că un amendament financiar al opoziției a fost primit cu 228 voturi contra 206. O ședință de cabinet a fost i­­mediat­ convocată, înfrângerea guvernului are de consecință mari dificultăți de natură teh­nică, căci amenda­mentul strică prevederile finan­ciare ale legei. Guvernul a hotărât, să nu de­misioneze. Uscarea Huli tente La ministerul de finanțe s-a făcut următoarea mișcare prin­tre perceptorii fiscali și rurali din țară. : Au fost destituiți perceptorii fiscali: Dima Iliescu și Ion P. Ionescu, de la Vlașca. Au­ fost lăsați în disponibili­tate : Al. Petrom și N. M. Nisi­­peanu, de la Vâlcea, și N. Iones­­cu, de la Argeș. Au fost numiți perceptori fis­cali rurali, cl. Ill-a. Ilie Căldare, la Dorohoi, în locul lui I. Mano­­lache, destituit; Trifan Florescu și M. St. Giulescu, la Vâlcea, în locul vacant, și N. Enescu, la Vlașca, in locul vacant. D. Vasile Drăghici a fost nu­mit agent auxiliar la vama Brăila, întinderea holerei la Constantinopol Constantinopolul e amenin­țat de o nouă primejdie — cât se poate de îngrijitoare și pen­tru noi. Știri din surse diferite confirmă ivirea holerei în rân­durile armatei și în ale fugarilor sosiți la Stambul din ținuturile , în care are loc războiul. Autoritățile locale recunosc că printre fugarii din împrejuri­mile orașului Lule-Burgas, cum și printre cei din Silivri s’ar fi constatat mai multe cazuri de holeră, dar tăgăduesc că boala s’ar fi întins­­ asupra armatei, deși, pe cale particu­lară, se știe, dimpotrivă, că a îi fost cazuri confirmate și în ar­mată. Lângă gară s’a improvi­zat­ un spital cu patru sute de paturi. Fugarii se află poposiți pe istrade în apropie­rea gărilor, unde își au înșirate­ carele cu boi. Măsurile sanitare ce se pot lua de autorități sunt insufici­ente. Pentru noi această nouă ne­­provocare ce se abate asupra Stambulului e îngrijitoare prin faptul că creștinii din localitate emigrează, zilnic ne sosesc in­­ țară emigranți, cari părăsesc­ o­­rașuu­l, nemai aflându-se în sigu­ranță acolo. Direcțiunea generală a servi­ciului nostru sanitar a luat față de această stare de lucruri toa­te măsurile de rigoare. Vorbind era cu d. prof. dr. Me­­zimcescu, subdirectorul general al serviciului sanitar, d-sa ne-a aratat între altele că s’au luat dispozițiune pentru o serioasă supraveghere sanitară pe vapoa­rele serviciului nostru maritim în timpul drumurilor, astfel ca or­i­ce caa suspect să fie semna­lat la intrarea vaselor în por­­­­tură. La Constanța a fost trimis de inspector sanitar din Glineanu, cu însărcinarea de a organiza a­­colo măsurile de supraveghere necesare. Vasele sosite din Constantino­­pol nu vor ancora de­cât la Su­lina și Constanța. O împrejura­re, care înlesnește reducerea controlului la aceste două por­turi, e apropiata încetare a na­­vigațiunei pe Dunăre. C­ereți la toți librari! și depozitari! de ziare MEMORIILE REGELUI CAROL VOLUMUL AL 16-LEA Intre altele, cuprinde urmă­toarele capitole interesante: Votarea articolulu! 7 din Constituție. Europa recunoaște indepen­denta României. Călătoriile lui Ion Brătianu in străinătate, etc. Prețul unui exemplar 50 ban!. Plecă, în adevăr, la Veneția. Voia să uite totul, voia lini­ște, vroia să renască la o viață nouă, departe de ispitele vechi, de durerea pe care o mai simțea în piept... . Rătăcea acum pe canalele pustii, prin palatele ruinate, prin muzee, căutând urmele tre­cutului, căutând sufletul ascuns al cetății tainice, căutând orice — nu­mai pe sine nu. Fugia de singurătatea gândurilor lui. ...Odată pe când sta dinaintea Apotezei Veneției a lui Paolo Veronese din Palatul Dogilor, Zeița păru că se mișcă de pe zid, începând a cuvânta astfel: (Va urma). ----------DO­---------­A se citi în pag. V­n ultimele știri cu privire asupra războiu­lui din Peninsula Balcanică, m ?

Next