Universul, septembrie 1913 (Anul 31, nr. 240-269)

1913-09-16 / nr. 255

5 Bilin RI 10.­10 Rauf ín StrăinătateI C G­B 6 PAGINI MK­mL-n. 255.­l,ml IS­IMMmumi U­NIVERSUL CELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE Fondator: Sülul GAZZAVILLAN tkm si Administra ia: ,r București — Brezoianu. 1| 111 TIMPUL CAMPANIEI LUS: Jurământul prizonierilor bulgari la Ferdinandovo. JOS: Un grup de ofițeri la postul mic. POLITICA EXTERNA Călătoria I­n Poincaré Dr Poincré a întreprins în cen­trul și în su­d-vestul Franței o lungă călătorie, care­ a fost­ o nesfârșita ovațiune și un nod­­ estimoniu al popularitatei sale. Dacă vorbim despre această că­lătorie, nu e fiindcă are vre-o însemnătate politică. In genere visitele președințiale în interi­orul Franței nu pot avea sem­nificări demne de reținut. Ele pot fi cel mult un barometru al simpatiilor de care președinte­le se bucură la un moment dat, și, în vremurile de față, popula­ritatea d-lui Poincaré era înde­ajuns cunoscută pentru ca să nu aibă nevoe de această nouă mărturie. Noi credem însă că visitele președintelui republicei merită de astă dată luarea noa­stră aminte din causa discursu­rilor pe care le-a rostit cu acest prilej. Se știe că nimic nu este mai fastidios de­cât discursurile ce se rostesc în asemenea ocazii. Toasturile de la banchetele ofi­ciale, răspunsurile la adresele de bună venire, nici nu există gen oratoric mai banal și mai ingrat­. Cei mai mari oratori, cei ce au reușit să ridice mul­țimea prin puterea magică a cuvântului lor, cei ce au știut să domine o sală cu un gest și s’o miște până la lacrămi prin­­­tr’o inflexiune a vocei, cei ce prin dialectica, l­or indestruc­tibilă au uimit adunările cele mai obișnuite cu subtilitățile argu­menitațiune, toți aceștia au fost desarma­țî de greutățile oratoriei oficiale. Și de câte ori au părăsit vastele sfere în care talentul lor îl ilustrase, spre a se avânta în domeniul acestui gen ,special, pe dată s’au pre­făcut din oratori minunați, în cuvântători plicticoși și medio­cri. D. Poincaré a știut să facă excepție la regula obștească. O­­ra­tor de seamă în adunările po­­litice, orator ascultat și admi­rat în pretoriile justiției, noul președinte al republicei france­ze s-a dovedit și mai mare ora­tor poate, în genul disprețuit până azi, al oratoriei oficiale. Din acest gen searbăd, care trăia încătușat în câte­va for­mule consacrate, din care ori­ginalitatea, era proscrisă și ca­re părea osândit să nu cunoa­scă frumusețile înălțătoare ale aventurilor mari, el a știut să facă­ un gen tot atât d­e înari­pat, de bogat în idei și în ac­cente n­oi, ca și cele mai renu­mite dintre genurile oratorice. Și prin aceasta se poate spune nu numai că d. Poincaré a a­­tins perfecțiunea acolo unde alții au trebuit să se mulțu­mească cu mediocritatea, dar că este de fapt creatorul unui gen de oratorie, ale cărui posi­bilități și splendori erau până astăzi nebănuite. Citiți toată colecția acestor cuvântări, dect cele mai mici până la cele mai însemnate, luați rând pe rând cele câteva cuvinte prin care mulțumea primarilor de la Y­­zerches și <**­ la Pompadour, sau prin care făcea la Agen a­­pologia predecesorului sau d. Falberes, răsfoiți discursurile mai modeste ce le-a rostit la Brive-la-Gaillarda sau la Péri­­gueux, și sfârșiți cu marile discursuri de la Toulouse și de la Bordeaux, veți regăsi în toa­te aceeași cugetare înaltă și a­­r fi ceași formă impecabilă. Și mai presus de toate recitiți discur­sul de la Universitatea din Tou­louse, d­acă vreți să înțelegeți cum a putut d. Poincaré să me­tamorfozeze discursurile ofici­ale. In locul fraseologiei de odini­oară, în­totdeauna aceeași, d. Poincaré, fără să uite nici­oda­tă­­ obligațiunile pe care i le im­puneau înalta sa magistratură, a luat penelul artistului și a zugrăvit frumusețea, peisagiilor pe care le-a străbătut sau sco­­borându-se în regiunile mai ab­stracte ale psih­ologiei, s’a pus să retori­sti­tui­ască fisionomia sufletească a­ diferitelor provin­cii ale Franței. De toate a vor­­bit cu atâta fineță de observa­­ți­une, cu atâta lux de cunoș­tințe și de imagini, cu o atât­ d­e poetică visiune a lucrurilor și ■cu o atât de filosofică notă­ de melancolie, încât, fără îndoia­lă că discursurile lui sunt niște capo d’opene care vor rămâne. Dacă porțile Academiei nu s’ar fi d­eschis de mult pentru el, cuvântările din ultima sa călă­torie i-ar da, fără îndoială, dreptul , să șadă sub cupola au­rită a Institutului. Ne-am socotit datori să fa­cem aceste constatări cu atât mai mult cu cât nu suntem din aceia, cari, orbiți die populari­tatea actuală a d-lui Poincaré, își disimulează greutățile­ cari îl așteaptă. Din potrivă, noi n’am uitat, nici că a fost ales cu ajutorul dreptei, nici că po­pularitatea­ lui se datorește, nu atât elementelor democratice, cât fracțiunilor reacționare, noi cunoaștem, forțele obscure și d­ârjele r­esimțiminte care se a­­gită în potriva unora din ten­dințele lui, noi știm că din su­fletul sau n’a dispărut încă a­­mărăciunea pe care i-a priccinu­­it-o respingerea de către Senat a acelei representațiuni propor­ționale pentru care luptase cu atâta înverșunare, și­ a cărei în­făptuire îi era atât de scumpă și prin urmare avem convinge­rea că’l pândesc desiluzii și în­frângeri dacă cumva mai stă­­rne să facă din înalta sa ma­gistratură altceva de­cât o func­țiune representativă și o tribu­nă care să îi dea prilejul, cre­ând nouă genuri oratorice, să rostească discursuri ca cele di­naintea cărora ne închinăm as­tăzi cu o adâncă admirațiune. I. G. D. EPILOGUL colierului de perle furat la Paris Paris. 14. — Din Bruxelles se anunță­­ că, colanul de perle fu­rat la Paris acum 3 luni­ și re­găsit în împrejurări misterioa­se, a fost cumpărat de un domn de Brigedaeil pentru suma de 3 milioane 750 mii francă. Se crede că colierul a fost cum­părat pentru baronesa de Vau­ghan, fosta soție morganatic***­­regelui Leopold. Detectivul Quadratstein, care­ a avut un rol dubios în această urmărire și care fusese angajat de antreprenorul de la ,,Fol>* Bergère” di­n Paris să fie o serie de conferințe despre poliție, a fost fluerat de publii. moar. Iarna aceasta stofa cea mai căutată n’are să fie nici măta­sea, nici moarul, nici velurul de mătase subțire ca muselina. Stofa ,,dernier cri“ va fi velurul de lână... din mătase. Cu­ mă­tase pură fabricanții țes o sto­fă care au toate aparențele ve­lurului de lână, cu umbre mai adânci însă și puțin mai suplă. Până acum se obișnuia să se dea luciu stofelor spre a semă­na o mătase, în vreme ce stofa nu era de­cât o țesătură obiș­nuită și i­eftină. Acum moda vrea să facă dintr’o stofă fină de mătase o stofă de lână. In tot cazul acesta nu e un progres din punct de vedere al economi­ei pentru că­ stofa aceasta nouă costă de la 20 lei metru la sus. Rochie de gaz alb cu puncte argintii, bondar­ă lată din foză de tul negru perlat cu jearî, în­crucișat in față c­atonică peste jupă de sarmeuză alb perlat. Nu trebue să credem însă că velurul nu­­ se mai poartă de­cât sub aspectul acesta. In general, toate venururile se poartă. Broșeurile de catifea țesute pe fonduri de stofe diafane ca crepul de chine, muselina de mă­tase, gazul, vor avea­ mari suc­cese pentru rochiile elegante de zi și de seară, și pentru mantile. Dantelele fine, fusul perlat, -ului broșat, sunt cele mai fru­moase garnituri pentru rochiile de seară deschise. , Dantelele de aur și­­ argint și broderiile de perle sunt foarte căutate anul­ acesta pentru ro­chiile de seară. Veziuia HOLERA IN TARA1 Direcțiunea generală a servi­ciului sanitar a dat ori. cu pri­vire la mersul epidemiei, urmă­torul: COMUNICAT ARGEȘ. — Intro comună contaminată, bolnavi vechi 12, bolnavi noui 1, rămași 13; Pi­tești (spit.), bolnavi noul 1, ră­mas 1; BRAIL A. —. In 13 comune contaminate, bolnavi vechi 83, bolnavi noul fi, morți 7, rămași 82; Brăila (lazaret), bolnavi ră­mași 1); BUZĂU. — In 2 ,comune con­taminate, bolnavi vechi 16, bol­navi noul 3, rămași 19. CONSTANTA. *) _ In 10 co­mune contaminate, bolnavi ve­chi 12, oolnavi noul 22, morți 24­,, rămași 10. DOLJ. — In 58 comune con­taminate, bolnavi vechi 269, bol­navi noul 57, morți 23, însănă­toșiți 5, rămași 29­; Craiova (spit.), bolnavi rămași 4; GORJ. — In 2 comune conta­minate, rămași 2 ; IALOMIȚA. —I­­n 20 comune contaminaț, bolnavi vechi 81, bolnavi noul 27, morți 16, însă­nătoșiți 5, rămași 87; Călărași (spit.), bolnavi vechi 4, morți 1, rămași 3; ILFOV. — In 2 comune con­taminate bolnavi răm­ași 4; Bu­curești (sp. Colentina), boln­avi vechi 3, rămași 3; Oltenița spit.­ (bolnavi vechi 2, rămași 2; MEHEDINȚI. — In 10 comu­ne­ contaminate, bolnavi rămași 30. T.­Severin (spit), bolnavi ră­mași 6 . MUSCEL. — Intr'o comună contaminată, bolnavi vechi 1, morți 1; OLT. — In 8 comune conta­minate, bolnavi vechi 104, bol­navi nouț 2, morți­­, însănăto­șiți 78 rămași 27. *) Situația pe ultimele 3 zile, PRAHOVA. — Intr’o comună contaminată, bolnavi rămas 1, rămas 1; PUTNA. — Focșani (spit.), bolnavi rămas 1; R.­SARAT. — In 9 comune contaminate, bolnavi vechi 28, bolnavi noui 6, morți 4, rămași 30; R.-Sărat (spit.), bolnavi ve­chi 1, bolnavi noui 1, însănăto­șiți 2. ROMANATI. __ In 21 comune contaminate, bolnavi vechi 189, bolnavi noui 15, morți 11, însă­nătoșiți 5, rămași 188. Caracal lazaret, bolnavi vechi 63, bolnavi noul 7, morți 5, rămași 65. SUCEAVA. — Intr'o comună contaminată, bolnavi rămas 1; rămas 1. ' TECUCI. — Intr'o comună contaminată, bolnavi rămas 1; rămas 1. TELEORMAN—In 38 comune contaminate, rămași 264, ultima situație nu s'a comunicat; T.­­Măgurle (spit.), bolnavi vechi 7, bolnavi, noui 1, morți 1, însănă­toșiți 1, rămași 6.­­ TUTOVA. — Bârlad lazaret, bolnavi vechi 1, bolnavi noui, 3, rămași 4. VÂLCEA. — In 6 comune contaminate, bolnavi vechi 16, bolnavi r­uni 1, morți 1, rămași 16;R.­Vâlcea (spit.), bolnavi ră­maș 1. VLAȘCA. — In 8 comune contaminate, bolnavi vechi 40, bolnavi noui 10, morți 4, însă­nătoșiți 1, rămași ’ 45; Giurgiu (spit.), bolnavi vechi 1, bolnavi noui 1, rămași 2. TERITORIUL OCUPAT. — la 2 comune contaminate, bolnavi vechi 13, bolnavi noui 1, morți 4, rămași 13. In total, în 214 comune con­taminate, bolnavi veci și noui 1435, morți 100, însănătoșiți 97, rămași 1238. VWVSĂTOARA/ COMUNICATUL DIRECTIUNEI SANITARE DAR33VITA CAZURI SUSPECTE DE HO­LERA IN TARGOVIȘTE Târgoviște, 13 Sept. In mahalaua sârbilor a murit, prezentând simptomele holerei^ femeea Luxandra Olteanu. S’au trimis spre analiză de­­fecțiunile decedatei, și s’au luat măsurile riguroase de izolarea celor cu care decedata a venit în contact. VLASGA MERSUL HOLEREI Giurgiu, 13 Sept Pe ziua de azi s’au înregis­trat 18 cazuri noul, și 10 mor­tale din bolnavii vechi. In com. Blejești: vechi 1; ră­mași 1; In com. Stoinești, vechi 5; noi 3, vindecați 1, rămași 7. In com. Târnavle, vechi 6, noul 2; rămași 8. In oom. Trestenic, vechi 1; noul î; rămași 2. ■ In corn. Bujoru: vechi 7, azi nici un caz nou. In corn. Petroșani: vechi 2; rămași 2. In corn. Găujani: vechi 20; noul 9 ; morți 6; rămași 23. In corn. Gostinu: vechi­ 3; noul 3; morți 3; vindecați 1, ră­mași 2. In corn. Drăgănești: noul 1; morți 1. In Țară ARGEȘ UN nou­ caz SUSPECT Curtea de Argeș, 13 Sept. Lucrătorul­ Ion Petre Coman, de 60 ani,, fiind adus aseară din munții societății ,­Argeș" la spi­talul din raza orașului, azi noa­pte a sucombat, cu simptom­e holerice. Cazul fiind comunicat ime­diat serviciului sanitar, s’a dis­pus facerea autepsiei și înain­tarea­ pentru analiză a unei por­țiuni din intestinul celui dece­dat. S’au luat măsuri de izolare a celor cu cari venise în contact, ca măsuri de prevenire în cazul când rezultatul analizei va fi 4c­­firm­ativ. , IALOMIȚA 3 CAZURI NOUI DE HOLERA Slobozia, 13 Septembrie. In orașul nostru holera creș­te din zi în zi. Pe ziua de azi am avut de în­registrat trei noui cazuri. In total avem un număr de 18 cazuri din cari 5 mortale. Am arătat că serviciul medi­cal de combatere este insuficient față de proporții­ ce ia acest flagel. Un fapt care îngrijește popu­lația de aici este o telegramă a direcției sanitare trimisă medi­cilor orașului de atei și prin care, face cunoscut că in cazul de schimbare a timpului, toți bolnavii de holeră să fie inter­nați în școalele de băeți cari sunt situate chiar în centrul o­­rașului. Toată populația protestează în cotară acestui procedeu nu tocmai chibzuit. TECUCI Tecuci, 13 Septembrie Institutul de chimie din Ga­lați­­ a comunicat serviciului sa­nitar al județului nostru ca re­zultatul analizei materiilor feca­le lui Bucșă C. Ion, din comuna Liești, este pozitiv. Pe ziua de azi nu s’a mai semnalat alte cazuri noui din județ. D. Du­mitrie Ba­­laban, prefectul județului, a ce­rut d-lor ad-torî de­­ plășî să-î înainteze un tablou pe comune de văduvele sau copiii orfani, in contra acestui procedeu un pidemicî­n de holeră., ' TELEORMAN RAVAGIILE HOLEREI Zimnicea, 13 Septembrie Pe ziua de astăzi am avut de înregistrat încă 2 cazuri de ho­leră. Iată și numele celor morți de această epidemie: Ivanca Dinu Văduva și Paraschi­va D­ tru Luncan. Serviciul sanitar însărcinat cu inocularea populației orașu­lui nostru cu ser antiholeric con­tinuă în­ localul primăriei cu mare activitate. Până astăzi au fost inoculate 3500 de persoane din populația­ orașului care es­te de 7500 suflete și se speră că în câteva zile se va termina cu inocularea întregului oraș. De asemeni mulți săteni cu nevestele și copiii vin din satele vecine pentru a fi inoculați de teama­ grozavei holere. D. D. I. Ghielu, energicul pri­mar al o­­rașului nostru, își depune toa­te silințele pentru combaterea holerei, dând var, creolină, me­dicamente și punând la dispo­ziția serviciului sanitar trăsuri­le comunei, funcționari și etuva spre a desinfecta locuințele ce­lor contaminați. Orașul a fost­ împărțit în 10 sectoare spre a putea fi controlat mai repede-. BUZĂU Buzău, 13 Septembrie Holera se întinde din ce în ce în județul Buzau. Avem până a­­cum câteva comune contamina­te, din care una, Smeeni, aproa­pe de oraș, are peste 20 cazuri de holeră, din cam­ unele mor­tale. In oraș chiar s’a declarat un caz suspect care dacă se va confirma, ne va arăta că teribi­lul flagel a reușit să pătrundă și printre noi. Primăria a luat toate măsu­rile dictate de împrejurări. Prin ordonanțe explicative și prin in­specțiile dese făcute de prima­rul orașului, D. Demetriade, sau de ajutorii de primar, d-nii Pliniceanu și Protopopescu, se arată populațiunea modul cum trebuie să se ferească de holeră. Insă, cu străzile în mare par­te desfundate, cari acum pe vre­me ploioasă sunt transformate în adevărate băltoace, cu servi­ciile comunale neîndestulătoare, cu lipsa de canalizare, e greu să­ lupți contra acestei epidemii. R.-SARAT MOARTEA UNUI HOLERIC IN TREN Impresia printre călători—- So­sirea în gara locală.— înmor­mântarea R.-Sărat, .13 Septembrie Intr’un vagon de cl. III al tre­nului ce sosește dispre Focșani la 11 jum., a fost adus azi in gara locală cadavrul bulgarului Ton­eiu, Netc­of, de fel din Șiștov (Bulgaria). El Venea din Cotești, unde era maistru zidar la școala ce se construește în aleea comună și în tren, în apropiere de­ Gugești, i s’a­ făcut zad, având puternice dureri de stomac, în urma că­rora a încetat din viață, spre cea mai­ mare groază a­ pasage­rilor din vagon, cari au părăsit imied­iat apartamentul.­­ A fost anunțat imediat de po­lițai. David,­­.care­ a luat măsuri pentru transportarea cad­avrului la cimitir într’un coșciug închis. Medicul a dezinfectat vagonul în care a sucombat Netool. . S’au luat defecțiuni cari vor­­ fi trimise astă seară la institu­tul bacteriologic spre analizare.» Cadavrul a fost înmormântat după amiază. Se crede că sub­t cin în fața unui­ caz de holeră. OLT EPIDEMIA II DECREȘTERE Slatina, 13 Septembrie . Epidemia de holeră ce a bân­tuit cu­ furie județul­­ nostru pa­re a fi învinsă, datorită măsu­rilor strașnice luate de organele ac­tiv­e și sanitare. Atât în județ cât și în oraș nu s’a mai ivit nici un caz nou și în câteva zile se crede că ea va fi stinsă.­Cazurile vechi merg spre vin­decare. D. medic al orașului, însoțit de subchirurg zilnic fac injecții cu ser­­ antiholeric atât la dis­pensării cât­­ și la locuințele per­soanelor cari voesc să se inocu­leze. DOLJ EPIDEMIA IN CREȘTERE Craiova, 14 Septembrie- Horilă progresează din nou în Dolj. Nouî comune sunt cuprinse de groaznicul flagel. Astfel, în comuna Almaș, boala a izbucnit aîastă ori și pe ziua de ori au mu­rit cinci bolnavi. Măsurile cari se iau par infructuoase. Direcția sanitară a fost avizată. 0e la direcția săritori Consiliul sanitar superior, în­trunit­eri d. a., sub preșidenția d-lui prof. dr. Mina Minovici, a hotărât să se facă o nouă inter­­vențiune pe lângă Eforia­ spita­lelor civile, ca aceasta să pună la dispoziția direcției sanitare parte din personalul său medi­cal, medici și studente în medi­cină, pentru combaterea epide­miei de holeră. A fost hotărâtă de asemeni o intervenție pe lângă cele două societăți ale „Crucei Roșii“ în sensul ca și societățile acestea să dea concursul lor la combaterea epidemiei; ele ar putea da ma­terialul și personalul sanitar de care dispun. * Astăzi va pleca în Dolj, ambu­lanța sanitară a doamnei Eliza J. Brătianu, spre a participa la combaterea epidemiei. Această ambulanță se va ins­tala în centrul regiunei conta­minate. ----------------♦ [UNK] [UNK] * Penis la minist­ra­ul de Justiție E vorba de pendula ministe­rului de justiție din Franța. Iată ce ,­s’a întâmplat cu ea și­­ dă pu­țin de vorbă ziarelor. Această pendulă, care bate­­ orele pentru vizitatorii adunați în sala de așteptare a m­iniste­­rului­­—­ și le bate de multă vreme —­­s’a oprit din mersul­­ ei cadențat. Atunci s’a dat de știre ceasornicarului ministerului. A­­cesta trebui să desfa­că mecanis­mul. Și deja peste um lucru ne­așteptat: pe una din roțile mari cu dinți era săpată o inscrip­ți­­une­­ pe care n’o știa nimeni. Iată cuprinsul inscri­pțiunei, precum spune ziarul „Le Temps“ : „Eu, Jean Blanchet, l­a 22 Au­gust 1792, am văzut pe Danton profanând emblema regalității, rupând crinul care împodobea sfera pendulei”. Și istoricul acestei inscripți­­uni e următorul: Danton, în timpu­l Revolluțiu­­nii, fusese numai ministru al justiției. Pendula în chestiune­­împodobită cu crinul burbonic, se afla în cabinetul s­ău. Floarea simbolică a regalității dinastice supăra văzul tribunului revolu­ționar­. Și intr’o zi, pe când Blanchet, ceasornicarul din acea vreme, se ocupa cu inspectarea­­și întoarcerea­­ pendule­, Danton sări de la masa lui și­­ smulse cri­nul detestat. Blanchet, deși meseriaș, păstra ascunse în sufletul lui senti­mente monarchice. Indignat de gestul lui Danton, își exprimă revolta lui sufletească gravând-o pe cercul roatei dințate. —•—sm ■­­mg»... i însemnări , drum... - Intre Bucu­rești Firteeaia­­ — Ce infațișare are Turtiscaia românească. — Cum­ prive­sc bulgarii și cum privesc turcii anexarea Dobrog­ei-ului la R­omânia — Duminica trecută am făcut drumul­ de­­ la București la Tur­­tucaia, cu­ înscărcinăra de a cu­­noaște răspunsul ofițerilor regi­mentului 40 Călugăreni la acu­­z­ațiunile pe cari o parte din pre­sa noastră le-a formulat­­ împo­triva lor și a comandantului re­­gimentului...­. 1 .Rezultatul cercetărilor­ l-am­ expus intr’o serie de articole pu­blicate. , -Drum­ul de la București la Turtucaia, e adevărat, e un­­ drum numai de câteva ceasuri; s’ar părea că, în afară de fap­tele obișnuite și prea puțin în­semnate, nelipsite în nici o călă­torie, nu al ce să însemnezi. Și cu toate acestea, trecând Dună­rea și punând piciorul pe un pământ­­ care­­ a fost până înal­­erl bulgăresc și azi e românesc,­ simți și vezi lucruri neîntâlnite în împrejurări și călătorii obiș­nuite. Drumul de la București la Ol­tenița îl face curai tren mixt­­al toată­ vremea, prea multă vreme chiar, ca să vezi lucruri cari nu prea interesează. La Oltenița, d­upă ce ai obținut biletul de trecere dincolo, te­x sul, intr’o barcă,­ cu­ care după un ceas de vâslire în­potriva apei, ajungi la pontonul Turtucaiei românești.­­In barca cu car­e trec la Tur­tucaia mai iau­ loc două cun­oș­­tințe din București, și doi bul­gari, cari au făcut­­ ceva cumpă­rături­i din Oltenița. Unu din a­­ceștia­ din urmă are un­­ chip res­pingător, diform și trudit și, ca și vecinul său, e îmbrăcat foarte rau purtând în­­ cap o căciulă e­­normă care-i cade pe ochi. Stau la îndoială neștiin­d dacă am drep­t, să cred că în capul acela turtit și acoperit de lâna unei oi întregi se face vre-o legătură de idei. O­­ convorbire pe care­­ o leg cu stăpânul căciulii mă la­să uimit, el judecă; cunoaște de aproape ultimele schimbari­ po­litice întâmplate și privind mai ales Bulgaria. I­ chi­amă Tișeu Milan, vorbeș­te bine românește și e de fel din­ Viuatchioî, sat Tn depărtare de 25 kilometri de Turtucaia. Intru în vorbă cu el ocu­ipân­­du-mă de opincile pe cari l © mire în mână, pe care a dat 2 lei și de c­are e îngrijat, neștii­nd dacă au să-l țină 2 luni și jumătate, prin l-au ținut altele de mai îna­inte. — Ești bulgar, bre, Tișcule? — Păi c­e să fiu, domnule! — ’Comuna ta, Asuat chioi, e acum­a românească? — E românească. — El cum ți se pare stăpâni­rea c­ea nouă? Ce zici de ea.? — Nu zic nimic! Tișcu e om p­rud­ent, cu toată căciula­­ lui mare de oaie­­ căre­i cade grea, pe­­ ochi. Și ca Tișcu fac toți bulgarii de sub stăpâni­rea cea nouă, toți tac. Desigur însă că v­orbesc­­ când sunt între ai lor, atunci vorbesc mult și pe șoptite. — Ai fost la război? — Cum să nu! Am fost la 9 asalturi. De nouă ori am intrat în joc. Il privesc deodată cu alți ochi, când îl aud­­ înșirându-mi nume de localități cari și-au­ câștigat un renume sângeros: Ci­ortu, C­eatalgea, Bunarhisar, Kirkilis­­se... — Și m­ai fost rănit, de loc? — Numai la mâna asta — îmi arată palma, dreaptă cu o cica­trice mare,—la umărul stâng și la genunchiul drept, două răni de gloanțe și una de­­ baionetă. Rămân pe gânduri cu ochii la el. E un brav. Barcagiul lopă­tează din răsputeri. Pe malul înalt și râpos s­e trec încet pe dinaintea ochilor, legănându-se, case de pescari săraci. Ici-colo, printr-o ușe deschisă, se văd câți­va inși, la­­ o masă rotundă cu 3 picioare; părinții și copiii stau­ înprejurul unei mămăligi și a unei străchini cu ciorbă. E Duminică, și -e vremea mesei. Tișcu-al meu oftează odată: — Bine era dacă România ve­nea mai­­ curând, nu acuma la urmă de tot... — Cum, Tișcule, mai­­ curând? — Să fi intrat atunci când ve­neam noi de la turci... Nu ne mai băt­eam și­­ cu sârbii.. A mu­rit multă lume și cu sârbii.. Și am pierdut mult, Adrianopol, Kirkilisse, Kavala— Hotărât, Tișcu are o înfățișa­re care înșeală; el­­ e o confirma­re strălucită a afirmațiunii că bulgarul, cât~'c­e' umil, cunoaște viața de Stat a țării lui și par­ticipă efectiv la ea. Și­­ convor­birea mea cu Tișcu durează a­­p­roape până ajungem la Turtu­caia. * Țărmul Dunării a­re o înfăți­șare deosebită decât­­ c­ea din trecut; au dispărut movil­ele de gunoi, cari ședeau­ înainte înși­ruite, sub dominația bulgară. Priveliștea aceasta a movile­lor de gunoi dealungul Dunării am văzut-o m­ereu și în drum spre Silistra. La punctul de gra­niță între Ostrov și Silistra erau de asemenea două enorme mor­mane de resturi de tot felul, cari acum au dispărut și ele. Oamenii care călătoresc pe Dic­tare pot ajunge să creadă că Statul bulgar ține­­ ca grănic­e­­­rul bulgar să fie totdeauna pe un morman de gunoi bulgăresc, atâta sunt de nedespărțite aceste două elemente... 3. ■ £ niște repede caracaterul bulgăresc, și ea, mormanele de gunoi au pie­rit și din cuprinsul ei. Intr’o­­ cafenea, asist la o dis­cuție între mai mulți soldați din reg.. 40 Călugăreni cari, vorbind de campania­­ care s’a terminat, trec la „alt război, pe care nu se poate să nu-l facem noi curând“. N­ ascult cu un in­teres expli­cabi­l; oamenii n’au habar -că lângă­­ el e­­ cineva care ascultă și care poate va feri ceea ce aude.. Vorbesc­­ cu o însu­flețire care stă bine și ținutei și vârstei lor; * După 3­­ ceasuri de ședere în Turtucaia, am terminat și por­nesc spre București. De­­ astf^o dată barcagiul meu e un turc, Mamut Ahmet, care apasă pe topet! de 35 de­­ ani, luptând mereu cu Dunărea tur­bure. Mult mai prietenos decât Tiș­cu,­­Mamut se bate­­ odată cu pumnui­l n piept când îl întreb ce zice de stăpânirea româneas­că. — E bine, e domnu­le, e bine., Noi de 30 de ani și mai bine mân­căm­t p­âine de la România. Păcat că n’ați luați’. și­. Șu­­mul. —Poate vrei să zici Șumla... — Da, da, Șumul, repetă el. Eu am fost la Șumul, e frumos acolo. — Te-au trimis bulgarii la război, Ahmet?... îl întreb. Ahmet se oprește deodată din vâslit și, uitându-se împrejur cu grije, deși n’are cine să-l audă, îmi spune, în­ șoaptă : — Domnule, mi se aduseseră­­ opincile, haina și o traistă ma­re; dacă nu intra România, da­că mai ședea o zi România, eu mă duceam... Cuvintele din urmă „eu mă du­c­eam” spuneau ceva mai mult d­ecât că pleca la război; ele a­­rătau­­ convingerea lui că se du­cea de alinelea, pentru todeaci­­n­a.... . — ,Câți ani al Ahmet ?­­ .— Am 65,. domnule. Mă gândesc cu durere la lup­tătorii pe care ajunsese să­ î­i cheme Bulgaria. Se întâlneau ip­e­­ câmp nepoții cu bunicii...­­Dacă de la Oltenița, la Turtu­caia­, mergând­ împotriva apei, faci cu barca un­­ ceas, d­e la Tur­­tucaia la Oltenița, dus de curen­tul apei, faci numai un sfert de ceas, înainte de a ajunge. Ahmet, cu un respect nespus, îmi adresea­ză o întrebare: — Poate că vă duceți departe, la Constanța, sau la București... — La București, Ahmet... ■ Barcagiul tresare. — Ai fost vreodată la Bucu­rești ? îl întreb. — Nu, dar are să se ducă el. — Care el ? Cu dosul mâinii își șterge su­doarea de pe frunte și-mî arată pe fiul său, un băețaș de vreo 12 sau 13 ani, în picioarele goa­le, care ședea la cârmă. — Ce-o să facă la București? Ahmet lasă acum lospețile din mână, își șterge din nou frun­tea și stă mult pe gânduri îna­inte de a-mi răspunde. —Eu am 5 co­pii, îmi spune ’n cele din urmă. Unu e director al școlii turcești din Nic­opol; a ’nvățat dreptul la Constantino­­pol; acum e la Adrianopol, de unde trebuie să vină curând. D-ta ești de la București, boer; poate am noroc acuma, că te-am dus cu barca... Nu se poa­te să-mi faci un bine mare ? — Ce e, Ahmet ? Spune. ^ — El are școala primară... Nu poate să intre la școli româ­nești să se facă ofițer român ? — Bu cred că poate... Ochii lui Ahmet s’au luminat de -o bucurie nesfârșită. I-am dat « o însemnare »de numele și adresa mea. Și jumătatea de drum care mai rămăsese, Ah­met m’a dus repede ca­­ o pa­săre.... ■ Am ajuns la Oltenița, de a­ci, am pornit la București, cu un tren mixt în care călătorul are multă, prea multă vreme­­ chiar, să vadă lucruri prea puțin inte­resante. M. Negru. ® --------------------------------------­ lăsat de pe Lucrătorul C­onstantin Rado­­vici, în­ vârstă de 18 ani, din­­ str. Petre Popes­cu, voind să se ducă ieri dimineață l­a­­ fabrica „Vulcan”, s’a aruncat într’un tren de marfă ce venea dinspr­e București. Punând piciorul gre­șit, nefericitul a alunecat între vag­oane și roatele i-a­u tăiat pi­ciorul drept de la gleznă. In stare gra­vă nefericitul a fost transportat la spitalul Fi­lantropia. ------------------PPP-----------------­ Sinuciderea din ca­sa Moților Ieri după amiază s’a sinucis la locuința sa din calea Moși­lor 57, fostul cofetar Ion Popea. Nefericitul și-a tras un glonț de revolver în gură. Când i-au venit în ajutor­ul casei era prea târziu. Din cercetările făcute rezultă că nefericitul s’a sinucis fiind­că afacerile îi mergeau râu de la o vreme, pe lângă că mai era și chinuit de o boală de nervi. -------------------------------------

Next