Universul, octombrie 1913 (Anul 31, nr. 270-300)

1913-10-24 / nr. 293

5 Santa România.-IS Jam în Străinătate IC GBG PAGINI /anl XXXI.- 1sp. 2S3. - Jenă 24 Octombrie 1812 Fondator: LUIZI CAZZAVILLAN sisiîastia si Administratia: BucurescI, Brezoiann. 11 Schimbarea- tron IN BAVARIA PERICOLUL TUBERCULOZEI S’a vorbit mult în ultimul timp despre pericolul tuberculozei, s'au dat sfaturi, s’au propus măsuri, sau înființat societăți etc. Nu scriu acest articol pentru a propune vre-o măsură, aceasta e de datoria celor competenți. Voi ii spune însă ream văzut și ce-am auzit într’una din după prânzele acesteia, toamne inimoase. In interval de câteva ore mi-au trecut pe dinaintea ochilor câteva sute de ființe omenești, slabe, palide, cu ochii mari, speriați, cu roșcata aceia caracteristică a umerilor obrazului. Era un convoi nesfârșit al victimelor celei mai îngrozitoare iocale. La ora aceia, desigur, pe calea Victoriei și la Șosea se întreceau echipajele și automobilele elegante, scoțând la iveală luxul celor bogați. La ora aceia, sub razele soarelui de toamnă visau poate mulți tineri prin boschetele verzi și galbene din altele, șosele, făcând planuri pentru viitor. La aceeași oră, câteva sute de bărbați, femei și copii, defilați prin fața a 3—4 medici, cerșind! Vindecarea boalei îngrozitoare de care sufăr, cerșind mijlocul de a mai putea să se bucure încă de razele calde ale soarelui. Era într’o Marți, când la Samaitbrul . Grigore Afe>iar«drescui, vin bolnavii să caute in mod gratuitt vindecarea lor. Marțea și Sâmbăta, de la 2 la 4 după prânz veți găsi acolo sute de tuberculoși. D-rn. I. Mitulescu, directorul sanatorului, D. Demetrian, colonel Anghel Ștefănescu și doctorandul Dragomirescu, au fiecare câte o însărcinare, cercetând pe pacienții veniți pentru prima oară, făcând injecții subcutanate celor cari urmează o anumită cură, împărțind medicamente tot gratuite, celor cari au nevoie de a-șî recâștiga puteri, celor pe cari tușea îi îneacă la fiecare moment. Nu sfătuiesc pe cei cu nervii prea slăbiți să asiste la această defilare în adevăr lugubră. Toți sunt săraci. Unii vin din cartierul Cotrocenilor.* alții de pe câmpul Moșilor, alții de pe dealul Filaretului- E drumul lung și mai ales e greu pentru picioarele lor slăbite și unii dintre ei urcă dealul ce duce la sanatoriu în câte un sfert de oră, pe când un om sănătos îl urcă în 2—3 minute. Vin cu încredere, căci cei mai mulți, cei la cari boala nu a făcut progrese prea mari, se simt mai bine in urma tratamentului. E o boală teribilă tuberculoza. Sunt boale speciale vârstelor, dar boala aceasta o au nevinovații copilași de 7—8 ani și oameni în vârstă de 50—60 de ani. Am vorbit cu mulți dintre ei, vre-o două femei nu au putut să-mi răspundă, au isbucnit în lacrimi. O femeie de vre-o 35 de ani, în ultimul grad al tuberculozei, spunea: — Am cinci copii și dormim toți într’o cameră și mă necăjesc toată ziua. Cel mic a început să tușească, tușește mereu. Desigur, de cel mic îngrijește ea mai mult. Intr’o zi îî va lua de mână, pe micuțul și vor sui împreună aleea ce duce la sanatoriu. O fată de vre-o 30 de ani, binișor îmbrăcată, părând că, are oarecare cultură, spunea: — N'am fost niciodată bolnavă deși sunt slabă. Acum vre-o două luni am început să tușesc, noaptea asud toată, simt junghiuri în partea stângă a spatelui... încolo n’am nimic. Medicii sanatoriului o examinară, biata fată avea amândoi plămânii atinși. Ei nu-i venea să crează. — De unde să fi luat boala asta? De unde? Dali! Bucureștii e plin de microbii acestei boale. Poți oare să știi când ai contractat tuberculoza. Mediciii recomandă liniștea, odihna, aer curat, nutriment suficient. Dar cum pare să aibă toate acestea o lucrătoare de la o fabrică, un muncitor, un factor poștal, cum erau cei pe cari i-am văzut? Un factor poștal, om bătrân, care de 25 de ani își face meseria s-a înspăimântat, când a auzit că liniștea, odihna și mâncarea bună sunt condițiuni necesare ca să se vindece. Se jeluia și tușea de te înfiorat. Un băiat de vreo 18—20 de ani veni cu o hârtiuță pe care erau însemnate câteva cifre: erau însemnate temperaturile ce și le luase singur în cursul săptămânei. Era și o diagramă, ce indica sporirea temperaturei spre seară. Și ce se bucura el constatând că din ce in ce temperatura avea un maximum mai puțin ridicat! O fată de 16—17 ani, galbenă ca ceara, se jeluia că nu poate să stea fără să lucreze, căci ea își ține familia. Și lucrează la o fabrică de tricotaje, împreună cu vre o 3—400 de alte fetei Să ne mirăm apoi cum se întinde această boală. Vom continua însă în alt număr. ------------------------------- Prințul regent Ludovic, care va fi întronat azi ca rege al Bavarei, sub numele de Ludovic al IIIea. uboul rege e fotografiat în costum de vânătoare, în regiunea Berchtesgaden. ■WESTM POLITICA EXTERNA SCHIMBAREA GUVERNVLUI SPANIOL Guvernul liberal a scăzut de la putere. Deși era în plină activitate democratică și deși se bucura în țară de o situație excepționala, el a trebuit să se retragă din cauza neînțelegerilor din sânii partidului. D-na Garcia Prieto și socrul säu d-nu Mbniero Rios începuseră încă de sub guvernul d-lui Canalejas să creeze o disidență și aspirau să pue mâna pe șefia partidului liberal După, asasinarea d-lui Canalejas lupta a continuat. Câtva timp, intervenind și Regele S-a putut nădăjdui că armonia se va restabili. Dar cu prilejul de punere în parlament i legei de descentralizare administrativă raporturile au devenit atât de încordate încât contele de Romanones primul ministru a fost nevoit să închidă Camerile. La redeschiderea lormai zilele trecute el a regăsit pe d-na Garcia Prieto și mai intransigent și în cele din urmă Senatul cu o majoritate de trei voturi a pus guvernul în minoritate. Spre marea și nedisimulata sa părere de râu Regele a trebuit deci să facă apel la conservatori. Ce e drept el n’a încredințat puterea d-lui Maura șeful partidului conservator temându-se ca reacționarismul sau exagerat să nu stârnească o adevărată revoluție și s-a mulțumit să cheme pe d-na Dato cunoscut pentru vederile lui mai liberale. După toate probabilitățile acest guvern va avea o viață grea și nu va putea dăinui multă vreme, fiindcă va trebui să fie piept opoziției tuturor partidelor democratice cari sunt azi în majoritate și în același timp să lupte și cu o însemnată parte din partidul conservator care a rămas credincioasă șefiei d-lui Mauro și refuză să sprijine orice formațiune conservatoare ce n’ar fi prezidată de el. Dar nu e mai puțin adevărat că această schimbare de regim constitue un fapt grav în viața poporului spaniol și că determinându-l d-nn Garcia Prieto a comis un mare păcat și față de țara lui și față de dinastia pe care pretindea că o slujește. Intradevăr nu trebue să uităm că de mai bine de un veac Spania ,ra osândită la decadență fiindcă era aproape singura țară din Europa care nu reușise să înlăture dominațiunea reacționară și clericală și să se îndrepte cu hotărâre către democrație. După mari sforțări și numeroase greutăți din Canaleras isbutise în sfârșit să rupă lanțurile reacțiunea și să dea Spaniei o îndrumare democratică. Imediat Spania a renăscut. In câțiva ani ar fi crezut că te aflai în fața unui alt popor. Avântul democratic era așa de puternic încât nu numai partidul conservator avea mai cuteza să ridice capul dar înșiși republicanii se simțeau desarmați. Ceva mai simptomatic chiar acum câteva luni o întreagă parte a partidului republican sub conducerea d-lui Melquiadez Alvarez a declarat formal că renunță deocamdată la idealul säu republican și că pe baza unui program larg democratic e gata să susție și să servească monarhia. Iar Coroana de unde avea până atunci o situație din cele mai șubrede și se temea să nu impărtășească soarta dinastiei portugheze, se văzu deodată înconjurată de o popularitate mai presus de înseși așteptările ei Prin atitudinea sa, d. Garcia Prieto periclitează acum toate aceste fericite rezultate. Forțele reacționare vor prinde din nou scuragiul și vor reasvârli Spania în făgașul nenoorcit în care s’a târât atâta vreme; mișcarea republicană va redobândi tăriați de odinioară, iar monarhia recunoaște iarăși zilele de nesiguranță și de primejdie. Și de ce toate acestea? Pentru vre-o nobilă controversă de principii, pentru vre-o divergență de aspirațiuni. Nu, pentru ambițiuni personale, pentru veșnic ticăloasele chestiuni de „șefie”. Democrația spaniolă după splendida și rodnica ei sforțare merita o altă soartă decât aceea ca toate avânturile ei să fie oprite în loc prin considerațiuni de asemenea natură. Așa fiind, fără a cădea pradă unui scepticism exagerat, suntem totuși ispitiți să ne întrebăm cu îngrijorare dacă nu cumva gestul d-lui Garcia Prieto nu reprezintă ceva mai mult decât un simplu act de disidență, dacă nu este chiar dovada că Spania nu va putea dobândi definitiva ei democratizare de la partidele monarhicei I. G. D. Un dar al regelui Maliei Biblioteca națională din Paris a primit o frumoasă cutie de metal, legată cu o fundă purtând culorile Italiei și stema regelui Victor Emanuel. Era adresată d-lui Babelon, membru al Institutului și conservator al cabinetului medaliilor. In cutie se afla un volum mare format „in quarto“, legat luxea și purtând inscripțiunea : „Cor mis Nummorum Italicorum“. Regele Italiei, care e, precum se știe, unul din cei mai culți numismați contimporani, a trimes în dar al 4-lea volum al operii la care lucrează cu pasiune. Volumul acesta a consacrat răcnetelor din Lombardia. JL n jurul fre^tăres d-ului B. Flitmin Focșani, 22 Octombrie Cititorii cunosc că în sesiunea din Martie trecut, Curtea cu juri Putna a condamnat la 20 zile închisoare pe d. dentist B. Flitman din localitate, pentru delictul de calomnie prin presă. Acesta făscând recurs, Casația, l-a respins, așa că numitul trebuia să facă închisoarea. Mandatul de arestare a fost semnat c și ziarul ,,Universul" a vorbit despre o iminentă arestare, mai ales că d. polițai Puiu Alexandrescu luase ultimele masuri pentru executarea mandatului. Tocmai în momentul când doctorul Flitman fusese adus la poliție, s’a luat o dispoziție de suspendare a arestatei Așa stau lucrurile în momentul când scriu aceste rânduri. ------- -B SOSIREA AVIATORULUI Daniel la Craiova Craiova. 22 Octombrie Aviatorul francez Daucourt, care și-a propus a face călătoria in sbor de la Paris la Cairo, a aterizat azi, la 3 fără un sfert, pe pământul României, în orașul nostru pe platoul de la hipodromul „Bibescu”. De dimineață aflasem că între 1 și 2 mult așteptatul aviator va sosi un sfârșit. Prezența mecanicului säu, d. Roux, care ne încredința că în adevăr azi va sosi. Plecat azi la 9 și jumătate din Arad, aviatorul Daucourt a străbătut distanța e 400 și mai bine de kilometri Ioțind în foarte bune condiții Carnații i-a trecut pe la Porțile de fier urmând calea Arad-Temișoara-Vârciorova Craiova, unde a aterisat la ora 2 fără un sfert după ce mai întâi a făcut câteva sboruri de recunoaștere pe deasupra orașului. Intru întâmpinarea cutezătorului aviator se aflau la hipodrom de căp. Sturdza, trimis din partea Ligei aeriene, d. Oromolu, prefectul, județului, d. Nicu Popp, cunoscut sportman, d. general Gigurtu și alții. După ce Daucourt a atins pământul, a intrat în cortul anume construit, unde a rămas câtva timp în nemișcare, din cauza schimbării de atmosferă. Aviatorul plutise până atunci la o mare înălțime unde aerul e rar și când a aterisat densitatea atmosferei de lângă pământ i-a făcut rău. După câteva minute de repaus și-a revăzut mașina, care este un monoplon „Bore!“ asemănătoare modelului „Bl.riot’ cu un motor de 80 lp. a plecat în oraș însoțit de d-nii Popp. Oromolu și d-na Oromolu și au mers la restaurantul „Minerva" unde a dejunat. Am avut o convorbire cu d. Daucourt, care mi-a spus, că fumul dela Paris până aci !A făcut în foarte bune condiții și crede că și de aci înainte va fi la fel. T îngrijește numai zborul pe coastele Asiei, unde crede că aterizarea îi va fi foarte anevoioasa. .Jcillcourt este un om bine legat Mond, înalt, cu mustața rasă și cu privire viguroasă, el zboară totdeauna având de călător pe mecanicul sau Roux, pe care însă nu l-a luat, la trecerea Carpaților, ca să-și ușureze zborul. După amiază oaspetele nostru va vizita orașul și va face probabil și câteva zboruri în onoarea cetățenilor. Diseară, membrii Jockey Clubului îî vor oferi un banchet îndrăznețului cuceritor al aerului, banchet la care vor fi invitați reprezentanții autorităților. Mame dimineață la 8 jum., Tancourt ne părăsește luându-și drumul către Capitală, având de rândul acesta ca pasager pe mecanicul sau Roux și urmând direcția Slatina-Pitești — Titu- București, — Aviatorul Daucourt și pasagerul sau mecanicul Roux COMPOZITORII NOȘTRI Viitorul nostru musicar Cum ni-1 înfățișează Maestrul IJonîs Castaldi, profesor la Conservatorul Din București — Premiul „George Enescu“ preocupă foarte mult cercurile muzicale de la noi. El e privit ca un semn îmbucurător pentru viitorul artistic al țarei noastre. Mi-au rămas in minte cuvintele maestrului „A venit Castaldi, la Conservator și educațiunea noastră muzicală a luat un mare avânt". Trebuia deci să împărtășesc cititorilor noștri gândul lui Castaldi, ce cugetă maestrul Castaldi despre viitorul nostru muzical și cum ni-l înfățișează acest viitor. Autorul frumoaselor imnuri „La arme“ și „Se-ntorc vitejii" m-a primit zâmbind. Lucra tocmai la o operă de mare valoare, care va îmbogăți literatura noastră muzicală dar despre care n‘am voe să vorbesc încă nici un cuvânt Intrând în subiectul ce mă interesa, maestrul imi spune: — „înainte de toate trebuie să-mi exprim, cu o deosebită mulțumire, recunoștința mea, ca profesor de compoziție muzicală, față de marele maestru George Enescu, fondatorul premiului național de compoziție muzicală. George Enescu a realizat un lucru admirabil. Gândiți-vă, un fond adunat de un mare artist și de o inimă nobilă, printr-o serie de concerte în toată țara, unde G. Enescu a risipit energie și pricepere. El și-a dat toată osteneala ca să ajungă la scop, și-a pus la contribuție tot sufletul său, toți nervii și toată iscusința sa de artist minunat. Cât de mândri trebue să se simtă aceia cari vor avea onoarea să merite un astfel de premiu. Și acest premiu era necesar. Dovada cea mai vie este că, abia înființat, și 17 concurenți cu aproape 30 partituri s’au prezentat la concurs". Maestrul Castaldi, care face parte din juriul acestui concurs îmi spune apoi că „printre lucrările prezentate erau unele de primul ordin; altele, chiar dacă nu corespundeau cu totul exigențelor artei, aveau oarecari calități. Ele dovedeau procedeuri artistice succeptibile de evoluțiune și perfecțiune. Constatând aceasta—îmi spune maestrul—eu am credința și siguranța că, peste cățiva ani, fromdnia va avea și eci. ca celelalte țări, Rusia mai ales, școala ei simfonică națională". — Și cum s'ar putea ajunge ,a acest rezultat fericit.? — Bineînțeles trebue ca tinerii noștri compozitori să lucreze serios și să desfășoare estetic simțul armonic, dându-i o expresiune nobilă, sinceră și personală. Studiul formelor clasice le va prinde bine; analiza mai ales a arhitectural simfoniilor lui Beethoven îi va învăța să construiască solid și muzical. „Eclectismul pentru tinerii compozitori, la începutul activitătea lor, nu este funest după cum o cred mulți. Dimpotrivă, el le ușurează asimilarea repede și binefăcătoare a celor mai bune procedări estetice ale marilor autori și le deschide mai târziu căi nouă și originale în câmpul nemărginit al artei. O natură muzicală, bine organizată, se va desface ușor din impresiunile emotive și procedeurile tehnice preexistente. „In artă, și mai ales la începutul producțiunei artistice, ești totdeauna copilul cuiva. Multe lucruri am constatat eu la acest concurs și mărturisesc să nu ne așteptam la un astfel de rezultat, mai cu seamă la numărul compozițiilor prezentate, ceea ce e o dovadă că se muncește și, lucru întri adevăr îmbucurător, se cercetează Ce lipsește conservatoarelor noastre Aci maestrul Castaldi ia o înfățișare mâhnită. Am impresia că un suflet se luptă cu elemente în afară de el, convins totuși că îndreptarea va trebui să vină, va veni. Și urmează să-mi spună : — „Din nenorocire însă, mijloacele de care dispunem astăzi în România nu sunt îndestulătoare: „înainte de toate, lipsește biblioteca muzicală. Numai în bibliotecă se formează studenții, numai acolo ei se nutresc mai bine. Autoritățile trebue să cugete serios la acest lucru și să împlinească astfel o lacună adăne simțită: înființarea unei biblioteci de partituri pentru orchestră, de cărți de muzicografie și de studii estetice muzicale e foarte necesară pentru cultura muzicală. Nu î de ajuns să asculți o simfonie, trebue s-o citești, s'o pătrunzi până în substratul adânc al concepțiunei critice ca să-i descoperi in urmă frumusețile ascunse. „Ca să formezi pe adevăratul muzicant trebue trei lucruri: școală, sală de concert și bibliotecă. Dar trebue ca aceste trei lucruri să fie împreună și in acelaș timp... Altfel, facultățile inventive ale tinerilor noștri compozitori nu se desvoltă de loc ci pot să fie cuprinse de o miopie intelectuală. Cu toată adâncimea chestiunei, ea se vede foarte lămurit și mă mir că nimeni n’a văzut-o până acum. Deci, trebue, o bibliotecă de partituri de orchestră și cărți speciale, de muzicografie dacă România va voi ca, peste câțiva ani, să figureze printre națiunile cu adevărat muzicale”. Sunt observații critice care cuprind1 mult adevăr, pe care vor trebui să-l înțeleagă atât cei chemați să pună la îndemână mijloacele pentru ajungerea la scop cât și cei a căror chemare simt ei că-i poartă, aproape fără voia lor, spre necuprinsul albastru al artei celei eterne. Am voit să-l întreb pe maestrul Castaldi asupra părerilor ce are despre muzica populară, națională a neamului nostru dar maestrul și-a încheiat vorbirea spunându-mi: — „Despre aceasta, voi vorbi altădată, — pentru că subictul e de foarte mare importantă și cere o desivoltarre mai întinsă”. Și astfel mi-a vorbit despre viitorul nostru muzical maestrul frumoaselor imnuri patriotice ,,La Arme” și , Se ’ntorc vitejii", în care sufletul eroic al neamului nostru se confundă parcă cu sufletul napolitan, latin, al autorului lor-Leontin Iliescu -------------*+*------------ OD. Alfons Castaidi © lMurin*itirn laijwfi Jurară Ministerul industriei e îndoliat. Moartea lui Iorgu Juvara a produs o adâncă impresie printre funcționarii ministerului de industrie și printre ceilalți funcționari din Capitală, înmormântarea regretatului se va face în cavoul familiei la Bârlad. Funcționarii ministerului vor însoți corpul neînsuflețit al lui Iorgu Juvara până la gară. D. ministru N. Xenopol a trimis d-nei Juvara, mama regretatului, o telegramă de condoleanțe. Ministerul va depune pe sicriul lui Juvara o admirabilă coroană de flori naturale. Târgu Juvara moare foarte tânăr, căci nu socotea decât 33 de primăveri la viața sa. După studii strălucite la Paris, în care timp a dat dovadă de admirabile însușiri oratorice, vine tn țară și ocupă un post important în ministerul de domenii. Mai târziu conduce ziarul ,,Ordinea" al partidului conservator-democrat și se înscrie în ,,Sindicatul ziariștilor din București". — In timpul ministeriatului d-lui riu vine la direcțiunea Comerțului, ține, în mai multe rânduri, interimatul secretariatului general al ministerului, iar sub actualul ministru colaborează foarte activ la legea pentru înființarea Academiei Comerciale, legea Burselor și legea pentru înscrierea firmelor. In vremea din urmă lucra la modificarea legei comerțului ambulant, o nouă reformă pe care d. ministru N. Xenopol intenționează să o treacă în actuala sesiune a corpurilor legiuitoare. Un spirit scânteetor și un suflet afabil, un funcționar Lainic și cinstit, o iată se va dispare în cavoul familiei Juvara din Bârlad. --------------*------------- biistul ie războiu la Târgoviște Târgoviște, 21 Octombrie D. ministru de război, general Hârjeu, sosește mâine dimineață în localitate pentru Inspecția liceului militar de la mănăstirea Dealului. ----------------------------—♦ La tragerea marilor și valoroaselor premii oferite de ziarul ,,Universul“ abonaților săi, pe luna Noembrie se va răstra UN ELEGANT DORMITOR de BRONZ de mare valoare, ce ne-a fost furnizat de Industria metalică Marcu“ B dul Elisabeta No. 8, vis-a-vis de Eforie, cel mai bine asortat în mobile de fer și bronz. »Să nu ucizi !*■ de Constanta XETO chia r grozavă pornirea de a distruge! Imi aduc aminte din copilărie de spaima ce mă cuprinsese când am văzut întâia oară un bivol furios cum lovea cu coarnele, turbat, în dreapta și în stânga, în tot ce găsea în cale. Ce închipuiri bizare chinuiau în clipele acele ereeriî întunecați ai animalului domestic, devenit o fiară? Vedea el um dușman de moarte în căpița de fân, la care se repezise, în bietul păstoraș căruia îî spintecase o pulpă? Nu er’au acestea hrana lui și păzitorul lui? Iar când am văzut un copil de șase ani rupând în două un merișor altoit și am auzit pe tată-său, certându-i: — Mă, ucigașule! Nu vezi că ai ucis mărul?... Acusă-1 iar cum a fost de vrei bine1! Am plâns de mila pomului și de mustrarea conștiinței copilului. — Niciodată să nu distrugi un lucru pe care nu-l poți face! Impresiile aste mi-au revenit prin gând când am citit în ziare ca studenții români au amenințat cu manifestație ostilă o operă de artă românească. Grozav a intrat în moravurile neamului nostru războiul, ura, distrugerea! Spiritul de negațiune! Nu piese franțuzești! Nu cele ungurești! Nici cele nemțești! Dar ce? Nimic! Vânt pustiitor. 'Când ai însă un teren fertil și nu-i ocupi tu, stăpânul, ci îl lași necultivat, să-l năpădească bălăriile, negreșit că vor veni străinii ca să arunce cî sămânța în el. Și iubitorii de frumos, vor primi cu bucurie floarea și străină, numai floare să fie. Teatrul Național! Teatrul românesc! Cine s‘a urmărit de vre un sfert de secol poate să-și dee seama, cât de șubred a fost mersul lui. Intre atâtea dezastre orginale Manasse a fost o glorie. Să nu ne rătăcim în oarbe, pătimașe judecăți. E o piesă de teatrul cu elemente de dramă minunate. Pune o problemă socială dintre cele mai palpitante, o discută, o analizează cu o pricepere adâncă de fin artist și o rezolvă cum nu se poate mai omenește. Ce pericol național văd aci tinerii noștri studenti? Că autorul ne dovedește cum amorul poate să lupte împotriva unei urî de rasă de două mii de ani și să înfrângă cea mai înfricoșată îndărătnicie de prejudecată barbară eșind din haos, luminos, triumfător și senin ca soarele primăverii ce râde floarea și doar o rază din milă aruncă bietei frunze galbene, strivite la pământ... O milă tardivă, care abia își găsește loc în inima noastră plină de bucuria triumfului iubirei, a primăverei, a frumosului, a veșnicului adevăr! Asta-i Manasse, jidovul hulit, temut și blestemat! De ce să nu poată încape în literatura noastră dramatică, atât de săracă în opere de artă, această operă cu tendințe, când tendința este adevărul? E oare prea înalt acest adevăr și noi deocamdată nu putem, nu ne este permis să-l râvnim, de teamă sa nu ne frângem gâturile privindu-i așa de jos, în sus? O, mă tem să nu fie primejdioasă teama asta. Să nu rămânem gârbovi de atâta scormonire în pământul îngust al urii și al negațiunii. Să nu ne rătăcim în prea înfierbântata noastră dorință după tot ce-i numai național, exclusiv apărător al intereselor noastre naționale—rău înțelese, înainte de-a fi români ortodoxi suntem oameni, și creștini. „Să nu ucizi", ne-a zis Mântuitorul. O operă de artă prețuește cel puțin atât cât și o viață de om, ba poate mai mult.. Căci ea poate supraviețui zeci, sute și mii de vieți de om... E păcat să lovești în ea. Exemplul poetului Heine, evreii și acesta, ca și Manasse, ne-ar putea fi destul. Germanii Ta fi expulsat, Tau excomunicat, cât a trăit genialul cântăreț, — și a murit în exil, amărât, chinuit de nostalgie, de amarul nedreptății. Iar azi, după ce versurile lui au străbătut lumea înduioșând și cucerind inimile cu accentele lor ide o adevărată durere, smulse pare că din fiecare inimă omenească, s-a trezit, și Germania, împărăteasa Austriei și-a împodobit grădina cu un monument al argisitului de odinioară.Cărțile lui arse, oprite atunci, se retipăresc tn sute de mii de exemplare și țara întreagă și-a deschis brațele, memoriei marelui artist. Ce de căință trebue să fie însă în sufletul unei mame care și-a aruncat copilul în mizerie, la moarte, pe când în sufletul acestui copil se plomodeau cele mai sublime formule de veșnică, curată, înnălțătoare și atotputernică iubire! * Să fim români și ortodox! când Țara și Biserica ne cheamă, dar să nu ne pierdem inima. In dorința prea mare de-a fi viteji soldați, să nu fim barbari. . In fiecare suflet omenesc, cât de amărât și îndârjit, trebue să fie și un colțișor senin, de pace și poezie. In timp ce nu mai avem război cu vecinii de ce n-am cultiva puțin colțișorul acesta, draga, frumoasa noastră tinerime universitară. Ați făcut goarnele, de ce nu ascultați puțin muzele? Au numele voastre amărâte de atâtea hărțueli politice, de atâta luptă cu dușmanii, nu mai știu să iubească, să se înalțe la o pagină de literatură frumoasă în lumina artei? Să uitați măcar așa într‘o seară de teatru ura înverșunată prin care dascălii voștri mari, v‘ați învățat că trebue să luptați împotriva dușmanilor voștri. Darș trebue numaidecât, hrănită necontenit această ură? Nu s‘ar putea o altfel de i finită? Mai generoasă, mai reală, și cu mai mult folos. De pildă, sunt atâtea piese de teatru naționale, cari zac în mormântul uitării, îngălbenesc în cartoane și se stâng în sufletul simțitor al artiștilor cari zadarnic , le-au plămădit. De ce au manifestat odată și pentru aceste, cerând viață unde ați strigat moarte!? De ce n-ați iubi tot așa de mult ce-l al vostru, și numai al vostru, smuls din gândul din sufletul vostru, pe cât de mult urâți ce vi se pare străin, neîncăpiător în gândirea voastră? De ce? Fiindcă, nu mai vine Un Mântuitor între voi ca acel de acum două mii de ani să vă învețe că „legătura iubire! e mai tare decât puterea urii”. Și nu e bine așa-Oamenii cari se iubesc între ei, inspiră simpatie și străinilor. Pe când frații cari se przmuesc n’afl decât disprețul lrmei întregi. Să smulgem burlana otrăvitoare a urilor inutile, și mai presus de toate să ne închinăm artei ori de unde, ori de la cine ne-ar veni ea, căci în artă e lumina, adevărul din care apostolii omenirei au format religia. Cu multă luare aminte să ne clădm bisericile românești, adunând cu drag comorile ei risipite, cercetând bine ce-i aur curat și ce-i numai poleială. Nu-i greu să facem alegerea asta, dacă lăsăm inima să judece. Inima, cu tot ce-i frumos, firesc și sănătos, sincer și omenesc într’însa. Pentru organizarea Albaniei Roma, 22. — Unii fruntași danezi, cari au sosit la Brindisi, asigură că în urma intervenției delegaților marilor Puteri, în curând se vor întâlnii la Valona Essad și Kemalhoy. Se speră că în această întrevedere se vor aplana toate divergențele de vederi, cari s’au ivit în timpul din urmă între cei douî conducători politici, astfel încât, uniți într’un gând, să poată colabora la fericirea țărei lor. Pe lângă aceasta, cu scopul de a se înlesni sarcina guvernului provizoriu în întocmirea organelor administrative necesare, marile puteri au primit ca delegații lor să fie atașați pe lângă guvernul din Valona. Astfel delegatul german și cel austriac au fost destinați la interne, delegatul italian și cel rus la justiție, delegatul francez și cel englez la finanțe. (A. T. I.) I REUNIUNEA AMBASADORILOR SE VA ÎNTRUNI DIN NOU Paris. 22. — Se afirmă că marile Puteri vor convoca din nou, reuniunea ambasadorilor la Londra. Reuniunea se va ocupa cu alcătuirea legislației albaneze șicu înlăturarea unor urmări grave ale diferendului greco-turc. ÎNTRUNIREA albaneza la VALONA Roma. 22. — La Valona s’a ținut întrunirea, anunțată a fugarilor din ținuturile sudice ale Albaniei. După o lungă consfătuire, adunarea a hotărât să înmâneze comisiunea internaționale de control un memoriu, prin care să se învoace sprijinul și ocrotirea marilor Puteri. (A. T. I.) NOTA DE RĂSPUNS A GRECIEI Atena. 22. — Ministrul de externe va prezenta astăzi regelui nota de răspuns a Greciei la demersul Italiei și Austro-Ungariei.* Berlin, 22. — „preszentrale“ află din Atena că guvernul grec a remis miniștrilor săi din Roma și Viena răspunsul la nota austro-italiană spre a-l împărtăși celor două guverne. Grecia declară că autoritățile elene nu au comis nici un act care ar fi de scop întârzierea lucrărilor comisiunei internaționale pentru delimitarea graniței Guvernul grec mai declară că va satisface întru toate voința Europei. RĂSPUNSUL GRECIEI ȘI PRESA ENGLEZA Roma. 22. — Ziarele din localitate primesc din Londra știrea că acolo răspunsul guvernului elin la nota diplomatică italoaustriacă, privitoare la obstrucționismul populațiunilor și autorităților eline din Epir, se socotește ca neîndestulător. Ziarele londoneze susțin ca guvernul din Atena trebue să conlucreze în mod energic la respectarea hotărârilor unanime ale marilor Puteri, consfințite în protocolul de la Londra. (A. T.X)