Universul, noiembrie 1913 (Anul 31, nr. 301-330)
1913-11-25 / nr. 325
e bani în România. -10 bani în străinătate, onîator: £uigi Cazzavillan ICGB 6 PAG1NJ V ERSUL CELE DIN URMASTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE . * |«f.A *M * \ -V Membri comisiunei româno-buirjare pe canoniera «Siret», sen nonei c antiere româno-ludeare mând Vineri protocolul pentru delimitarea de cale ferată Șatre golești și Pitești .... Un tren de persoane plecat din București se ciocnește cu un tren de marfă — iaieroși mori și răniți — Asftă Bsoaiste pe iar«= rele eSnsecsia creîrse» rară ! C. F. R. și mantos rănițile diro Capsteaä au fosst sau cusioștiințate»că ® SisissiBei'în gâ*osi2ifică de cale ferată s’apr ®», d&ss sc'3 apr ® pres*e de stssfia GoBești. Tremaat de persoane . care plecase cfsrsejara de Nord Ea orele 6 șî 35 $sa csecsrsit cu Mira tresa de marfă. As^isele locomotive și numeroase vagoane au fost complect sfărâmate. Sussîf zeci de morți și răsulp. Cu trenași de 8 © și 45 au plecat la £ ocu! de» zastruluij ssabsdâresi ©» !«SC. F. Bragiäj isn« spestificial íjesteral Ma»reș și doctorii CBaris ©pop Anton Ioisescu și Tănăsescu, cu pasasa» misrata șî material salfitar. .VESTEA IM CAPITALA Știrea groaznicei catastrofe s'a răspândit cu iuțeala fulgerului in Capitală. Numerosul public care se afla prin localurile din centru, a fost cuprins de o adevărată panică, mulți, având rudeși prieteni plecați cu trenul care a suferit accidentul. Redacția ziarului nostru și gara de Nord au fost asaltate cu întrebări la telefon. Până la orele 42 noaptea însă nu sosiseră încă relațiuni precise asupra nenorocitei. Numeroase trăsuri și automobile au plecat la gara de Nord, unde până noaptea târziu s-au așteptat amănuntele ce soseau de la Golești. PRIMELE RELAȚIUNI OFICIALE Prima telegramă oficială a fost primită din Pitești de către șeful gărei de Nord, la orele 10 seara. La această telegramă se spunea că trenul de persoane No. 173, plecat din București |"" ~ «înnchîs ________ la orele 6.35 seara, s’a ciocnit cu un tren de marfă între stațiile Golești și Pitești la orele 9 seara. Ciocnirea s-a întâmplat în dreptul kilometrului Î02. Sunt numeroși morți și răniți. A doua telegramă sosită la ora 11uni. noaptea spune că, trenului de marfă 654, i se dăduse drumul din Pitești de către impiegatul de mișcare, fără a întreba telegrafic la Golești dacă linia este liberă sau nu. De asemeni impiegatul de mișcare din Golești, n’a întrebat la Pitești dacă linia este liberă Prin telegramă se cer ajutoare medicale ; amândouă trenurile au fost aproape complet sfărâmate. Numărul celor răniți este foarte mare, iar cifra celor morți nu s’a putut încă stabili . Locul unde s’a întâmplat groaznica nenorocire este, cum am spus, în dreptul kilometrului 102, în acest loc linia, pe lângă că face o curbă, e și în pantă. Ciocnirea celor două trenuri, cari se aflau în plină viteză, a fost atât de puternică, încât doturile mașinelor au intrat unul într’altul, iar vagoanele, parte s’au răsturnat, parte s’au sfărâmat.* Din ordinul. Direcțiunei generale a C. F. Zî. s'a trimis la fața locului, la ordi 3 dim... un tren special cu d-nii. Pasca șef de gară, dr. Haralamb, dr. Costiniu și Waltz, inspectorul polițienesc al gărilor din Capitală. * In decursul nouței, direcțiunea C. F. R. a cerut ministerului de război și societății de Salvare, să pună la dispoziție toate ambulanțele disponibile, pentru transportarea pe la spitaluri a răniților cari eventual vor fi aduși în gara de Nord. Se speră, că primul tren se va înapoia de la locul catastrofei, pe la orele 5 dim. Nouă amănunte lera trimisul nostru special Pitești, 23 Noembrie. Sânt patru morți cari au fost ridicați și transportați la spitalul din Călinești de lânga Golești. Lucrurile s’au petrecut așa cum au fost date de ziarul nostru. Răniți sunt îi, dintre cari S grav, 4 ușor. Aceștia au fost transportați la spitalul din Pitești. Unul dintre cei 5 grav răniți, anume PâvvIhiescu, șeful trenului de marfă, a murit astăzi. Numele celorlalți morți și răniți nu s’au putut afla până acum. Autoritățile sânt la spital și cercetează. Morți sunt : un țăran, o țărancă și un târgoveț, precum și Pârvulescu, despre care ancheta a constatat că din vina lui s’a întâmplat ciocnirea. Ancheta se face de către inspectorul Mureș. Relație oficială dri dimineață, d. ministru al lucrărilor publice și of. director al FSR, au primit următoarea telegramă ® °ficială . Ciocnirea a avut loc la orele 9.20 m. noaptea. Au murit patru persoane, din care doi călători, fochistul trenului Î53 și un curățitor de vara font ruaUi: 4 persoane grav și 6 ușor din care 2 agenți G. F. R. grav, fără să se fi putut stabili identitatea, urmând a fi vizitați la spital. Când am sosit la fața focului la orele 3 dim., răniții erau deja instalați la spitalul Pitești. Stricăciunile materialului rulant sunt: cele 2 mașini s’au încleștat, distrugându-se platformele, deraind de câteva roate și strâmbându-se longeroanele. De la trenul 153 s’au sfărâmat complect vagonul de siguranță, vagonul poștal și primul vagon de cl. III. Dela trenul 654 s’au distrus și ars 6 vagoane acoperite din capul trenului și 2 vagoane din mijlocul trenului au sărit de pe linie stricându-se. Linia este în curbă și un rambleu. Cauza accidentului se atribue impiegatului de mișcare din Pitești, care după ce făcuse toate formele pentru expedierea trenului 654 spre încrucișare în Golești cu trenul 153, a revenit apoi dând calea liberă trenului 153 fără să împiedice în mod efectiv plecarea trenului 654. D. inspector general Mareș, a rămas aici, pentru a conduce personal primele cercetări. Cred că circulația se va restabili cu trenul 4. Subdirector general DRAGI? goane. -*£• ăf ’i- ! Aflarea autorilor Tg.-Ncamt, 22 Noembris. In corespondența de om am arătat cum a fost omorit locuitorul Toader Lăcătușui din Muniulești,mahalaua Bejenî, în momentul când intra în casă, de către patru necunoscuți. Venind în localitate d. procuror Pavele,ani de la trib. Neamț, după autopsia cadavrului .. Lacâtușu, s’a constatat că avem, a murit în urma loviturilor cu muchea unui topor, din cauza fracturei craniului, a patru coaste și a brațelor. In urma indiciilor date de d. subcomisar G. Vaiiieșu, d. procuror a fost pus pe urma asasinilor cari sunt: Marița, soția legitimă, a victimei Th. Lăcătușu, frații ei, Nică și Th. Roșu și consăteanul lor Gh. Buftea Brânzilă, toți cunoscuți ca buni și respectabili gospodari din Humulești. Criminalii declară că n’au avut intenția de a omori pe Lacătușu, ci au voit numai să-i dea învățătură ca să trăiască bine cu Marița, soția sa, pe care — zic ei — adesea o maltrata. S’a stabilit, că Lăcătușu a fost omorât în seara de 17 Noembrie, că a stat astfel până a doua seară în casă, când Marița a găsit cu cale să dea alarma și să arate că soțul ei a fost omorât de patru necunoscuți. Asasinii au fost Înaintați parchetului, fioroasei crimei zmneștî din Mu Are o nedreptate Primim următoarea scrisoare, asupra căreia atragem atențiunea celor in drept. In Martie 1913, carpi s’a promulgat: „Legea pentru trecerea în proprietatea Statului a moșiilor stăpânite de persoane juridice și vânzarea în loturi a moșiilor statului“ nu s’a prevăzut că vom avea războiul în 1913 și de aceea nici nu s’a putut prevedea] vreo precădere și pentru noi, .mobilizații, războinicii din 1913, cum s’a prevăzut pentru veteranii din 1877—78. Ar fi, deci, o nedreptate, dacă nu ni s’ar ținea în seamă și jertfa noastră, ce am oferit’o țării în acest an 1913, și dacă nu ni s’ar da și nouă preferința meritată. Apoi alin. 3 din art. 13 al menționatei legi zice că: „Pentru loturile mari vor fi admiși la concurență cultivatorii de pământ, prevăzuți la art. 12, „din toată țara, fără precădere pentru cei așezați pe moșia pusă in vânzare sau vecinătate". Dar, oare, n’ar fi păcat să se prefere un agronom, ori veteran dela Severin, ori Dorohoi, înaintea acestora din localitate, cari am îndurat nenumărate mizerii dela foștii arendași? De aceea nemurit ar fi să se modifice legea în sensul: a) ca. și războinicii din 1913 să fie preferiți ca veterani; și b) ca și ia loturile mari ,să fie preferiți cei din localitate. Dar, până la modificarea legii, pentru cele 27 moșii ale statului, care se vând chiar anul are, sta, să se dea ordine in acest sens I. I. Donca. --------------* *r1 *---------■* Școli prepufuri de ofițeri In conformitate cu prevederile legii asupra înaintărilor în armată, școlile pregătitoare pentru ofițeri activi și de rezervă, de diferite arme, cum și școlile speciale ale ofițerilor, se denumesc după cum urmează : 1. Școlile militare de infanterie și administrație, cuprinzând 1) Școala pregătitoare pentru ofițerii activi de infanterie administrație; 2) Școala pregătitoare pentru ofițerii de rezervă de infanterie și administrație; , 3) .Școala specială a ofițerilor de infanterie; II. Școlile militare de cavalerie, cuprinzând: 1) Școala pregătitoare pentru ofițerii activi de cavalerie; 2) Școala pregătitoare pentru ofițerii de rezervă de cavalerie; 3) Școala specială a ofițerilor de cavalerie; III. Școlile militare de artilerie, geniu și marină, cuprinzând : 1) Școala pregătitoare pentru ofițerii activi de artilerie, geniu și marină; 2) Școala pregătitoare pentru ofițerii de rezervă de artilerie și geniu; 3) Școala specială a ofițerilor de artilerie și geniu. noua isprava a lui Pantilimon P.Neamț, 22 Noeebrie • Autoritățile au fost incuhoștiințate, că o cârtură postală ce face serviciul in județ a fost atacată de trei indivizi înarmați. Conductorul și factorul au încercat în primul moment să se apere, dar și-au pierdut prezența de spirit când unul din agresori le-a strigat: „Sus mâinile, du sunt Pantelimov!" Bandiți, după ce s'au convins că in variola poștală nu sunt bani, s'au mulțumit cu ceasul și suma ce le-a oferit-o factorul și s’au făcut nevăzuți. •SMS.-*' IV ffinal XXXI. - ifp. 325. - £ uni 25 sVcembrie 191" .,JV Ä" um ȚTM Cartea Yor — Protocolul de la Londra. — Altă amenințare a Rusiei. — Ce se spunea în Franța.— Din documentele oficiale publicate până acum, a rezultat în mod indiscutabil că daca acțiunea României a părut,la începutul ei, înceată, această aparență, se datora în cea mai mare parte tergiversărilor și procedărilor incorecte ale ' d-lui Daneff. Eira în acelaș timp și hotărârea'marilor Puteri de a înlătura cu orice preț războiul european, ist din solicitudine pentru această domnii a marilor Puteri. România, care a urmat întotdeauna o politică înțeleaptă, a făcut, toate sforțările ca pacea să nu fie tulburată. ■ Cu toate acestea, guvernul român nu putea tolera; ca tergiversările Bulgariei să continue. Așa, găsim în „Cartea verde“ după comunicările d-lui Maiorescu'către Tere'ațiunile' României din străinătate, prin care desmințea toate aserțiunile d-luT .can%ff precum și afimațiunea d-luî Gheșoff cum că Bulgaria ar fi propus României încă dinainte de izbucnirea primului război balcanic o înțelegere romană, găsim telegrama d-luî Maiorescu către d. Mișu, datată 12 ianuarie 11113, prin care cere d-lui Mișucri să ajunuri. la un rezultat final cu di. Daneff, fixând ca, maximum, in ce pripeala frontiera, linia Turtucaia- Dobricî-Balcic, iar ca minimum, Silistra-Balcic, fără Dobricî.. Aceasta. se petrecea după gravele evenimente din Constantinopol. PROTO COLEIL I DE LA Lefta Di^A La 43 Ianuarie, d. Maiorescu idlegrafiaza din nou d-lui Mișu, cerându-i ca să accelereze și să dreseze proces-verbal cu ofertele d-lui Daneff. D. Maiorescu adăoga că, dacă aceste oferte cuprind SUistra și Carama și dacă Bulgaria nu cere României alte avantagii sau ajutoare, atunci d. Misa să semnezi chiar înțelegerea. In caz contrar să dreseze proces- verbal, prin care să se constate noîm linia Turtucaia- Balcic și ca nu s'a putut cădea de acord. Acest proces-verbal prin care se constată neînțelegerea a fost semnat la 46 ianuarie. D. Daneff, cu toată protestarea d-lui Mișu, a înregistrat și afirmația sa neexactă că ar fi deosebire între convorbirile anterioare și ultima propunere oficială făcută din partea României. Și d. Mișu explică astfel d-luî Maiorescu de ce a semnat procesul-verbal, conținând această inexactitate : „Cuim instrucțiunile dv. prescriu să termin repede cu d. Danell, a trebuit să semnez procenul-verbal în redacția lui actuală. Altfel d-sa refuza să semneze Și n’am fi avut nimic la mână’ mai pozitiv pentru negocierile noastre ulterioare cu Bulgaria“. Cartea verde conține în întregime textul protocolului de la Londra, prin care România cere ca noua linie de frontieră între România și Bulgaria să plece de la un punct, care rămâne să fie determinat, la vest de Turtucaia și să sfârșească la Balcie, la Marea Neagră, cuprinzând și orașul Bälcie. Prin acelaș protocol delegatul român ia act de declarația Bulgariei că consimte să dea autonomie școalelor și bisericilor cuțo-valahilor din Macedonia, cari se vor găsi în viitoarele posesiuni bulgare, întrucât aceste școli, vor fi frecventate de copii cuțo-valahi, și că permite crearea unui episcopat pentru cuțo-valahi, cu facultatea pentru guvernul român de a subvenționa, sub supraveghierea guvernului bulgar, zisele institut suni culturale. Bulgaria declară prin acelaș protocol că este gata săf demamteleze forturile din jurul Silistrei, cu dreptul pentru România de a fortifica frontiera sudică a Dobrogei. Mai declară că consimte să rectifice frontiera, cedând României cele două triunghiuri, in mijlocul liniei de frontieră, care se înfundă in Dobrogea românească, precum și un alt triunghiu având drept bază pe coasta mării Negre o linie lungă de 6—6 kilometri de la fosta frontieră. După cum se vede oferta d-lui Daneff era pur și simplu, ridicolă. Dintr-o telegramă a d-lui Diamandi, ministrul nostru la Roma. rezultă că Italia dăduse sfaturi La Sofia in favoarea României. Rezultă de-asemenea, dintr'o telegramă a d-lui. Ghica, că și Germania intervenise la Sofia de asemenea în mod favorabil României. O altă telegramă a d-lui Ghica, din Sofia, anunță că guvernul bulgar, convingându-se de faptul că un șef de partid nu poate fi bun negociator, s’a hotărât să trimeată ca negociator pe un diplomat. ASTA AMENINȚARE A RUSIE fi Pe când acestea se întâmplau în tratativele noastre diplomatice, al căror prim act scris oficial este protocolul de la Londra, agitația creștea în țară și se vorbea din ce în ce mai mult despre necesitatea unei acțiuni militare a României. La 18 ianuarie 1813 d. Nanu, - ministrul nostru la primele următoarea Petersburg, telegramă d-lui Maiorescu: . „Ministrul afacerilor streine mi-a zis cit a primit noutăți alarmante din București și ca, cu toate că nu poate să conceapă ca un stat creștin să atace pe un alt stat creștin, în luptă cu musulmani, crede totuși că este dator să mă previe că dacă România va ataca, în aceste condițiuni, Bulgaria, guvernul imperial nu va mai fi stăpân pe situație in fața fierberei Iuntei slave. Ex. Hasono f, continnă d. Nani*, a insistat mult asupra gravității consecințelor imediate, pe cari o asemenea eventualitate le-ar aduce. TEI și-a exprimat de asemenea speranța că România se va gândi de două ori...” Aceasta e. a doua amenințare categorică adresată României, și de data asta cu csle coroborată cu o telegramă a d-lui Ghica din Sofia, in care spunea următoarele: „Impresiunea da mare temere, care se simțise aci, din cauza intensiunilor noastre, îmi pare că începe să dispară de ele; poate că guvernul bulgar a primit de la Petersburg asigurări în contra unei ocupări militare din partea noastră, căci Agenția telegrafică bulgară a publicat astăzi în rezumat un articol al ziarului rus „Molva“ din care se spune,că în cazul când armata română va năvăli în Bulgaria, diplomația rusească va ști să ia o atitudine hotărâtoare susținută și de opinia publică din Rusia“. In acelaș timp d. Maiorescu primește din Paris, din partea d-l. Alexandru Lahovary, ministru nostru, următoarele: „Este fapt că dacă România va crede că trebue să se pue în posesia Silistrei cu toate protestările Bulgariei, gestul României va fi foarte rău primit de opinia publică din Europa, mai ales dacă nu așteptăm, pentru a creia faptul îndeplinit, ca pacea să fie asigurată între Turci și aliați. Altfel vom fi bănuiți că, căutăm să creăm o diversiune în favoarea Teresei. Dacă dar, trebue să pornim o acțiune militară în Bulgaria, e de preferat ca ea să nu preceadă dar să urmeze închierea păcei turco-balcanica. Numai așa faptul săvârșit de noi ar putea să fie admis, fără a provoca prea mult contra noastră un sentiment de revoltă și de reprobare pe care toate articolele din lume nu vor reuși să-l șteargă. Sper, termină d. Lahovary, că vom fi cruțați de această hotărâre cu tremă și că Bulgarii vor prețui mai mult amiciția noastră decât posesiunea unei fortărețe care, orice s’ar face, va fi întotdeauna o amenințare pentru noi atâta timp cât ea nu va fi în mâinele noastre“. Urmarea mâine. Ideile, pe cari d. G. G. s’a grăbit să le publice în cartea intitulată „Cercetașii Români“, vin cam târziu, căci mai înainte ca lucrarea d-sale să fi eșit de subt lipăi, la liceul Lazăr. din inițiativa elevului Dimăncescu D tru se pusese bazele primei legiuni de cercetași. La apelul făcut, au răspuns peste 60 de elevi. In ziua de 15 Noembrie adunați în amfiteatrul liceului au aprobat cu unanimitate statutele și programul de muncă, cari urmează să fie întărite pe cale oficială. In mai puțin de o săptămână, in entuziasmul lor, tinerii cercetași și-au făcut pregătirea necesară, ca să poată eși la câmp, așa că în ziua de 21 Noembrie au inaugurat prima întreprindere a lor. Trecând pe la Liga Aeriană s'au oprit pentru a aduce salutul lor prințului Bibescu și ofițerilor aviatori, cari se aflau la aerodrom. Principele Bibescu s'a întreținut cu cei doi conducători, felicitându-i pentru frumoasa inițiativă și in același timp i-a anunțat că se înscrie între primii donatori, oferindu-le un cort. După mici exerciții în împrejurimile lacului Băneasa, cercetașii s-au reîntors în oraș. Faptul, că inițiativa pornește tocmai de la cei mici, meritătenția celor, cari au în mână creșterea lor și e de datoria profesorilor și părinților să-î încurajeze și să le dea concursul subt orice formă, căci organizația cercetașilor, așa cum o înțeleg cei de la noi. e una din cele mai bune rezolviri a problemei educației tinerime de azi. Gestul prințului Bibescu merită să fie relevat și credem că în curând se vor găsi și alții.) .Otto imiteLa orele 10 dimineața ședința se deschide sub președinția d-lui Al. Ciurcu. Prezidentul face cunoscut că ultima zi a congresului e rezervată comunicărilor pe cari, in cursul dezbaterilor, le-au anunțat diferiți podgoreni. D-sa a citit următoarea telegramă : Dluî Alex. Ciurcu, președintele Congresului podgorenilor Palatul Regal M. S. Regele vă mulțumește călduros, tuturor, pentru sentimentele de credință și devotament precum și pentru bunele d-voastre urări. Mareșalul Curții, General Mavrocordat. D. Al. Ciurcu a mai citit apoi o serie de scrisori și telegrame de adesiune și de felicitare, venite de la diferiți podgoreni și vi tiruitori. D. Șt. Lădună, vorbind în chestiunea transportului vinului pe c. f. r., arată greutățile enorme pe cari podgorenii și viticultorii le întâmpină din pricina lipsei de cuștiinciozitate a personalului gărilor. Acest personal supune pe podgoreni și pe viticultori la o serie de cheltuiel mari și nedrepte favorizând pe cei cari plătesc și să cârpi tot felul de neajunsuri acelora cari nu vor să plătească 1. C. Iar ea propune și congresul admite, ca aceste neajunsuri să fie aduse la cunoștința direcțiunei căilor ferate. D. 4. C. Teodorescu-Iași, vorbind despre situațiunea în care se găsesc la noi viticultorii, evidențează nedreptatea pe care le-o fac diriguitorii noștri și încheie arătând că o nevoe săi se ia grabnice măsuri de îndreptare a acestei stări de lucruri. D. Teodorescu a cerut în acelaș timp, să se limiteze plantarea viilor la șes. D. Tarea propune, — și congresul admite — să se intervină pe lângă, cei în drept și în special pe lângă reprezintanții județelor, spre a se opri formal planta creaților la șes, exceptindu-se regiunile în care au fost asemenea, plantații. n I. Anastasiu-Gorj vorbind despre diversele specii de viță care se introduc la noi, arată nevoia ce se simte de a se face o selecțiune. D. căpitan Penescu a arătat că autoritatea, adeseori pe nedrept, dă calificarea de urbană, unor comune cari nu au această calitate, în vreme ce unele comune rurale sunt calificate pe nedrept ca atare. D. Gh. Dumitriu, vorbind despre nevoia unei clase de podgoreni bine pregătiți, spune că trebue înființate o serie de școli practice de viticultură. Sunt, azi foarte mulți podgoreni cari n'au decât, foarte puține cunoștințe și acelea referindu-se la condițiuni cari nu mai sunt azi. In școlile cari s‘ar înființa, s‘ar putea forma elemente bine pregătite, cari ar putea îngriji și de viile micilor podgoreni. Banca centrală viticolă din București D. D. Brătianu, rezumând cuvitările ținute cu privire la greutățile pe cari le întâmpină podgorenii, a arătat că aceste greutăți sunt: neputința de a se desface produsele obținute, fraudele, nevoia depozitului și altele. C. Brătianu spune că, într'o consfătuire pe care a avut-o de curând, s-a hotărât întemeierea, unei mari bănci viticole. Președinții societăților viticole au însărcinat pe d. Brătianu să comunice congresului modul cum se va întemeia și cum va funcționa această mare bancă. Centrala acestei bănci va fi la București; ea va stabili prețuire vinului în epoca de producțiune și va avea, între alte însărcinări, pe aceea de a stabili un contact direct intre producător și detailist. Se vor înființa în acelaș timp pivniți în centrele de viticultură mai importante. Banca va ajuta pe viticultori ori decâte ori vor avea nevoe, atat în ce privește banii, depozitarea vinului, etc. Ea va fi dirijată, după voința acelora cari trebuie să-î formeze temelia, după voința podgorenilor ; ei trebue să adereze la această bancă, deoarece ea va fi scăparea podgorenilor. Congresiștii au aplaudat călduros, aderând la înființarea acestei bănci. C. Brătianu a citit pe urmă procesul-verbal de mai jos, proces-verbal prin care se pun bazele Băncii Centrale viticole din București . Subsemnații președinți ai sindicatelor și societăților viticole și mari podgoreni .din țară, intrminău-ad astăzi 21 Noembrie 1943 și având în vedere dezideratul general al viticultorilor din țară, de a se constitui o Bancă centrală viticolă in București cu agenții în podgorii, având ca scop ca, pe deoparte să înlesnească creditul necesar podgorenilor, iar pe de altă parte să reguleze comerțul vinurilor, am hotărît fundarea unei atare instituțiuni de credit cu sediul in București a căror acționari să fie in majoritate podgoreni dacă se poate, și ne angajăm să aducem cât se poate de mulți subscriitori, și să subscriem personal sumele necesare. (Iscăliți) G-ral dr. Macridescu. președ. eifta ..-toAsani gb MihaiL m-ased. soc. vit. R.-Sărat; /?. Smeureanu, vice-președ. int. Prahova;Z. Cincu, S. Teodorini, George Fotescu, I. Simionescu-Bdminceanu, S. Luculescu, C. /. Brătianu, președ. sind. Drăgășani, Dr. I. Manolescu, vice-președ. soc. int. Iași; Duiliu Zamfirescu, N. N. Săveanu, G. G. Ionescu, Em. Vasilescu, C. Jarca, președ. soc. vitic. Buzău, I. Posescu, președ. soc. vit. Pitești, V. Apostoleanu, Șt. Graur, ing. N. Paianu, Ștefan Negruzzi, G. Nicoleanu, V. Boczeanu. D. /. Plosescu, rezumând discuțiunile urmate asupra nevoii de se lăsa liber comerțul vinului, spune că ar trebui să se lase vinului libertatea care se lasă și grâului. In ce privește abuzul care se face cu comertul de viță, cuvântătorul crede că e bine să se prevadă prin lege limitarea acestui abuz. D. Nicoleanu, directorul agriculturii din ministerul de domenii, spune că orice s’ar face, ca legislație, în această din urmă privință, nu va fi de loc eficace, atâta vreme cât viticultorii nu vor pune, prin atitudinea lor, o stavilă împotriva acestui abuz. Pepinieriștii de la noi, —și sunt foarte mulți la număr,—se pun în legătură cu pepinieriștii din străinătate și exploatează și înșeală pe viticultorii și padorenii din țară. Se întrebuințează o reclamă foarte întinsă n această materie și nu odată au fost văzuți chiar podgoreni cari făceau clandestin, un asemenea comerț de vița Azi constatăm că cea mai mare parte din noi am făcut, un adevărat, mozaic de vite, de toate neamurile. Avem îndatorirea sa ne refacem viile, pe baze științifice și pe temeiul experienței pe care o avem până acum. D. Al. Ciurcu arată că la trecutul congres, aducându-se în discuție frauda cu comerțul de vite, s’a emis ideia unei legi. Nevoia acestei legi se sânte și azi, și e natural să se simtă. Se săvârșește o înșelăciune, și, ca împotriva oricărei înșelări uruț—trebuie sa se legifereze. Am arătat—a adăugat d-șa,— la trecutul congres, cândUiarffiriu cari s’ar putea împiedeca această fraudă. E nevoie să se scoată din cartoane lucrările congresului de la Iași și,—pe baza lor—să se legifereze în această privință, D. Stratan, în aceeași chestie, spune că asociațiile—sindicatele viticole—prin câte un delegat al lor, ar putea exercita un control foarte eficace în chestiunea fraudei în comerțul de viță. Comenzile de viță se vor face prin sindicate, iar costul lor să nu se achite decât jumătate la început, iar restul după constatarea calității mărfeî. D. Radian, ocupându-se de chestiunea reconstituirii viilor din România, arată, că ministerul de domenii face foarte rău când face comerț de vin sau de vită. Prin atitudinea sa, ministerul de domenii—și în special direcția agriculturii—pune piedici acestei opere de reconstituire a viilor. N’am nimic, spune d. Radian, cu d. Nicoleanu, care e aci, dar constat o serie de fapte pe cari le avem înaintea ochilor și cari nu se pot contesta. Legea comunală ar putea fi folosită cu mult succes în ce privește reconstituirea viilor dacă ministrul de interne ar arăta bunăvoință. D. Jurașcu, în chestiunea pepinierelor, cere desființarea complectă a pepinierelor Statului. Se fac azi, de Stat, cheltueli enorme, fără să se realizeze nicîun fel de avantaj. E o greșeală aceasta, și lucrul trebue să se schimbe. Sala întreagă aplaudă, cerând desființarea pepinierelor Statujlui, menținându-se numai câmpurile de experiență și stațiunile de oenologie. In ce privește, controlul viilor, la el trebuie să ia parte directă câte un delegat al sindicatului viticol. D. Alexiu Drăgășanu a vorbit în chestiunea importului viței străine, — import care* congreiști! au cerut să fie prohibit, D. Al. Ciurcu, vorbind in chestia embaticului, spune că e o anomalie faptul că embaticul s’a desființat la proprietățile Statului, fără să se fi desființat la proprietățile particularilor. D-sa a propus, în această chestiune, următoarea moțiune: „Congres’lS însărcinează delegația care se va alege din sânul său, să stăruiască pe toate căile, atât pe lângă guvern cât și pe lângă Parlamentul țării, să se voteze o lege prin care să se reguleze embaticurile la particulari, în felul cum s’a legiferat pentru embaticurile de pe proprietățile Statului, și pe ale Eforiilor. Roagă pe aceia dintre d-nii podgoreni cari au avantagiul de a fi în acelaș timp reprezintanți ai națiunii în Corpurile Legiuitoare, și în special pe d. C. Jarca, care nu este la începutul său în ce privește succesele sale parlamentare pentru viticultură și pentru a cărui solicitudine podgorenii îi vor fi în veci recunoscători, să ia în mâinile lor viguroase această cauză dreaptă a celor mici și mulți, fiind încredințați că-șî vor câștiga binecuvântările lor și ale copiilor copiilor lor“. D- Spirtaru-Craiova a vorbit în chestiunea libertății comerțului de vin. Jat. Vasile Măreți, g, cerut cp SE SPUiJER !W FRANȚA [UNK]J, dU S1EGIUNE A cercetașilor români F. VITICOL IN ROMANISt ZINA 111-a