Universul, noiembrie 1913 (Anul 31, nr. 301-330)

1913-11-25 / nr. 325

e bani în România. -10 bani în străinătate,­ ­onîator: £uigi Cazzavillan ICGB 6 PAG1NJ V ERSUL CELE DIN URMASTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE . * |«f.A *M * \ -V Membri comisiunei româno-buirjare pe canoniera «Siret», sen nonei c antie­re româno-lude­are mând Vineri protocolul pentru delimitarea de cale ferată Șatre golești și Pitești .... Un tren de persoane plecat din București se ciocnește cu un tren de marfă — i­ai­eroși mori­ și răniți — Asftă Bsoaiste pe ia­r«= rele eSns­ecsia creîrse» rară ! C. F. R. și mantos rănițile diro Capsteaä au fosst sau cusioștiințate»că ® SisissiB­ei'în g­â*osi2ifică de cale ferată s’a­pr ®», d&ss sc'3 apr ® pres*e de stssfia GoBești. Tremaat de persoane . care plecase cfsrs­ejar­a de Nord Ea orele 6 șî 35 $sa csecsrsit cu Mira tresa de marfă. As­^isele locomotive și numeroase vagoane au fost complect sfă­râmate. Sussîf zeci de morți și răsulp. Cu trenași de 8 © și 45 au plecat la £ ocu! de» zastruluij ssabsdâresi ©» !«S­C. F. Bragiäj isn« spestificial íjesteral Ma»­reș și doctorii CBaris ©­­pop Anton Ioisescu și Tănăsescu, cu pasasa» misrata șî material sa­­lfitar. .VESTEA IM CAPI­­TAL­A Știrea groaznicei catastrofe s'a răspândit cu iuțeala fulgerului in Capitală. Numerosul public care se afla prin localurile din centru, a­ fost cuprins de o ade­vărată­ panică, mulți, având rude­­și prieteni plecați cu trenul care a suferit accidentul. Redacția ziarului nostru și gara de Nord au fost asaltate cu întrebări la telefon. Până la orele 42 noaptea însă nu sosiseră încă relațiuni pre­cise asupra nenorocitei. Numeroase trăsuri și automo­bile au plecat la gara de Nord, unde până noaptea târziu s-au așteptat amănuntele ce soseau de la Golești. PRIMELE RELAȚI­UNI OFICIALE Prim­a telegramă oficială a fost primită din Pitești de către șeful gărei de Nord, la orele 10 seara. La această telegramă se spunea că trenul de persoane No. 173, plecat din București |"" ~ «înnchîs ________ la orele 6.35 seara, s’a ciocnit cu un tren de marfă între stațiile Golești și Pitești la orele 9 seara. Ciocnirea s-a întâmplat în dreptul kilometrului Î02. Sunt numeroși morți și răniți. A doua telegramă sosită la ora 1­1uni. noaptea spune că, trenului de marfă 654, i se dă­duse drumul din Pitești de către impiegatul de mișcare, fără a în­treba telegrafic la Golești dacă linia este liberă sau nu. De asemeni impiegatul de miș­care din Golești, n’a întrebat la Pitești dacă linia este liberă Prin telegramă se cer ajutoare medicale ; amândouă trenurile au fost aproape complet sfărâ­mate. Numărul celor răniți este foarte mare, iar cifra celor morți nu s’a putut încă stabili . Locul unde s’a întâmplat groaznica nenorocire este, cum am spus, în dreptul kilo­­­­metrului 102, în acest loc linia, pe lângă că face o curbă, e și în pantă. Ciocnirea celor două trenuri, cari se aflau în­ plină viteză, a fost atât de puternică, în­cât do­­turile mașinelor au intrat unul într’altul, iar vagoanele, parte s’au răsturnat, parte s’au sfărâ­mat.* Din ordinul. Direcți­unei gene­rale a C. F. Zî. s'a trimis la fața locului, la ordi­ 3 dim... un tren special cu d-nii. Pasca șef de gară, dr. Haralamb, dr. Costiniu și­ Waltz, inspectorul polițienesc al gărilor din Capitală. * In decursul nouței, direcțiunea C. F. R. a cerut ministerului de război și societății de Salvare, să pună la dispoziție toate ambulan­țele disponibile, pentru transpor­tarea pe la spitaluri a răniților cari eventual vor fi aduși în gara de Nord. Se speră, că primul tren se va înapoia de la locul catastrofei, pe la orele 5 dim. Nouă amănunte lera trimisul nostru special Pitești, 23 Noembrie. Sânt patru morți cari au fost ridicați și tran­sportați la spitalul din Călinești de lânga Go­lești. Lucrurile s’au petre­cut așa cum­ au fost date de ziarul nostru. Răniți sunt îi, dintre cari S grav, 4 ușor. A­­­ce­știa­ au­­ fost trans­portați la spitalul din Pitești. Unul dintre cei 5 grav răniți, anume Pâ­vvIh­iescu, șeful trenului de marfă, a murit astăzi. Numele celorlalți morți și răniți nu s’au putut afla până acum. Autoritățile sânt la spital și cercetează. Morți sunt : un țăran, o țărancă și un târgo­veț, precum și Pârvu­­lescu, despre care an­cheta a constatat că din vina lui s’a întâm­plat­ ciocnirea. Ancheta se face de către inspectorul Mu­reș. Relație oficială dri dimineață, d. mi­nistru al lucrărilor pu­­blice și of. director al FS­R, au prim­it ur­mătoarea telegramă ® °­ficială . Ciocnirea a avut loc la orele 9.20 m. noaptea. Au­ murit patru persoane, din care doi călători, fochistul trenu­lui Î53 și un curățitor de va­ra font ruaUi: 4 persoane grav și 6 ușor din care 2 agenți G. F. R. grav, fără să se fi putut stabili identitatea, urmând a fi vizitați la spital. Când am sosit la fața focului la orele 3 dim., răniții erau de­ja instalați la spitalul Pitești. Stricăciunile materialului ru­lant sunt: cele 2 mașini s’au în­cleștat, distrugându-se platforme­le, deraind de câteva roate și strâmbându-se longeroanele. De la trenul 153 s’au sfărâmat com­plect vagonul de siguranță, va­gonul poștal și primul vagon de cl. III. Dela trenul 654 s’au distrus și ars 6 vagoane acoperite din ca­pul trenului și 2 vagoane din mijlocul trenului au sărit de pe linie stricându-se. Linia este în curbă și un ram­­bleu. Cauza accidentului se atribue impiegatului de mișcare din Pi­tești, care după ce făcuse toate formele pentru expedierea tre­nului 654 spre încrucișare în Golești cu trenul 153, a revenit apoi dând calea liberă trenului 153 fără să împiedice în mod e­­fectiv plecarea trenului 654. D. inspector general Mareș, a rămas aici, pentru a conduce personal primele cercetări. Cred că circulația se va re­stabili cu trenul 4. Subdirector general DRAGI? goane. -*£• ăf ’i- ! Aflarea autorilor Tg.-Ncamt, 22 Noembris. In corespondența de om­ am arătat cum a fost omorit locui­torul Toader Lăcătușui din Mu­niulești,­­mahalaua Bejenî, în momentul când intra în casă, de către patru necunoscuți. Venind în localitate d. procu­ror Pavele­,ani de la trib. Neamț, după autopsia cadavrului .. Lacâtușu, s’a constatat că avem, a murit în urma loviturilor cu muchea unui topor, din cauza fracturei craniului, a patru coa­ste și a brațelor. In urma indiciilor date de d. subcomisar G. Vaiiieșu, d. pro­curor a fost pus pe urma asa­sinilor cari sunt: Mar­ița, soția legitimă, a victimei Th.­ Lăcătu­șu­, frații ei, Nică și Th­. Roșu și consăteanul lor Gh. Buf­tea Brânzi­lă, toți cunoscuți ca buni și respectabili gospodari din Humulești. Criminalii declară că n’au a­­vut intenția de a omori pe La­­­cătușu, ci au voit numai să-i dea învățătură ca să trăiască bine cu Marița, soția sa, pe care — zic ei — adesea o maltrata. S’a stabilit, că Lăcătușu a fost omorât în seara de 17 No­em­brie, că a stat astfel până a doua seară în casă, când Marița a găsit cu cale să dea alarma și să arate că soțul ei a fost o­­morât de patru necunoscuți. Asasinii au fost Înaintați par­chetului, fioroasei crimei zmn­eștî din Mu Ar­e o nedreptate Primim următoarea scrisoare, asupra căreia atragem atențiu­nea celor in drept. In Martie 1913, carpi s’a pro­mulgat: „Legea pentru trecerea în proprietatea Statului a moși­ilor stăpânite de persoane juri­dice și vânzarea în loturi a moși­ilor statului“ nu s’a prevăzut că vom avea războiul în 1913 și de aceea nici nu s’a putut prevedea] vreo precădere și pentru noi, .mo­bilizații, războinicii din 1913, cum s’a prevăzut pentru vetera­nii din 1877—78. Ar fi, deci, o nedreptate, dacă nu ni s’ar ținea în seamă și jert­fa noastră, ce am oferit’o țării în acest an 1913, și dacă nu ni s’ar da și nouă preferința meri­tată­. Apoi alin. 3 din art. 13 al men­ționatei legi zice că: „Pentru lo­turile mari vor fi admiși la con­curență cultivatorii de pământ, prevăzuți la art. 12, „din toată țara, fără precădere pentru cei așezați pe moșia pusă in vânza­re sau vecinătate". Dar, oare, n’ar fi păcat să se prefere un agronom, ori veteran dela Severin, ori Dorohoi, înain­tea acestora din localitate, cari am îndurat nenumărate mizerii dela foștii arendași? De aceea nemurit ar fi să se modifice legea în sensul: a) ca. și războinicii din 1913 să fie prefe­riți ca veterani; și b) ca și ia lo­turile mari ,să fie preferiți cei din localitate. Dar, până la modificarea legii, pentru cele 27 moșii ale statului, care se vând chiar­­ anul are­, sta, să se dea ordine in acest sens­ I. I. Donca. --------------* *r1 *---------■* Școli prepu­fu­ri de ofițeri In conformitate cu prevederile legii asupra înaintărilor în ar­mată, școlile pregătitoare pentru ofițeri activi și de rezervă, de diferite arme, cum și școlile spe­ciale ale ofițerilor, se denumesc după cum urmează : 1. Școlile militare de infante­rie și administrație, cuprinzând 1) Școala pregătitoare pentru ofițerii activi de infanterie administrație; 2) Școala pregătitoare pentru ofițerii de rezervă de infanterie și administrație; , 3) .Școala­ specială a ofițerilor de infanterie; II. Școlile militare de cavale­rie, cuprinzând­: 1) Școala pregătitoare pentru ofițerii activi de cavalerie; 2) Școala pregătitoare pentru ofițerii de rezervă de cavalerie; 3) Școala specială a ofițerilor de cavalerie; III. Școlile militare de artile­rie, geniu și marină, cuprin­zând : 1) Șco­ala pregătitoare pentru ofițerii activi de artilerie, geniu și marină; 2) Școala pregătitoare pentru ofițerii de rezervă de artilerie și geniu; 3) Școala specială a ofițerilor d­e artilerie și geniu. noua isprava a lui Pantilimon P.­Neamț, 22 Noee­brie • Autoritățile au fost incuhoș­­tiințate, că o cârtură postală ce face serviciul in județ a­ fost ata­cată de­ trei indivizi înarmați. Conductorul și factorul au­ în­cercat în primul moment să se apere, dar și-au­­ pierdut prezența de spirit când unul din agresori le-a strigat: „Sus mâinile, du­ sunt Pantelimov!" Bandiți­, după ce s'a­u­ convins că in variola poștală nu sunt bani, s'au mulțumit cu ceasul și suma ce le-a oferit-o factorul și s’au făcut nevăzuți. •SMS.-*' IV ffinal XXXI. - ifp. 325. - £ uni 25 sVcembrie 191" .,JV Ä" u­m ȚTM C­artea Yor — Protocolul de la­ Londra. — Altă amenin­țare a Rusiei. — Ce se spunea în Franța.— Din documentele oficiale pu­blicate până acum, a rezultat în mod indiscutabil că daca ac­țiunea­­ României a părut,­­la începutul ei, înceată, această a­­parență, se datora în cea mai mare parte tergiversărilor și procedărilor incorecte ale ' d-lui Daneff. Eira în acelaș timp și hotărârea'marilor Puteri de a înlătura cu orice­­ preț războiul european, ist din solicitudine­­ pen­tru această do­mn­­ii a marilor Puteri. România, care­ a­ urm­at întotdeauna o politică înțeleap­tă, a făcut, toate­­ sforțările ca pacea să­­ nu fie tulburată. ■ Cu toate acestea, guvernul ro­mân nu putea tolera; ca tergi­versările­­ Bulgariei să continue. Așa, găsim în „Cartea verde“ după comunicările d-lui Maio­­rescu'către Tere'ațiunile' Româ­niei din străinătate, prin care desmințea toate aserțiunile d-luT .can%ff precum și afim­ațiunea d-luî Gheșoff cum că Bulgaria ar fi­ propus României încă din­ainte de izbucnirea primului război balcanic o înțelegere ro­mană, găsim telegrama d-luî Maiorescu către d. Mișu, datată 12 ianuarie 11113, prin care cere d-lui Mișu­cri să ajunuri. la un rezultat final cu di. Daneff, fi­xând ca, maximum, in ce pripea­la frontiera, linia Turtucaia- Dobricî-Balcic, iar ca minimum, Silistra-Balcic, fără Dobricî.. A­­­ceasta. se petrecea după gravele evenimente din Constantinopol. PROTO COLEIL I DE LA Lefta Di^A La 43 Ianuarie, d. Maiorescu idle­grafiaza din nou d-lui Mișu, cerându-i ca să accelereze și să dreseze proces-verbal cu ofertele d-lui Daneff. D. Maiorescu adăoga că, dacă aceste oferte cuprind SUistra și­ Carama și dacă Bulgaria nu cere României alte avantagii sau ajutoare, atunci d. Misa să semnezi­ chiar înțelegerea. In caz contrar să­ dreseze proces- v­­er­bal, prin care să se constate noî­­­m linia­ Turtucaia- Balcic și ca nu s'a putut cădea de acord. Acest proces-verbal prin care se constată neînțelegerea a fost semnat la 46 ianuarie. D. Daneff, cu toată protesta­rea d-lui Mișu, a înregistrat și­ afirmația sa neexactă că ar fi deosebire între convorbirile an­terioare și ultima propunere o­­ficială făcută din partea Ro­mâniei. Și d. Mișu­ explică ast­fel d-luî Maiorescu de ce a sem­nat procesul-ve­rbal, conținând această inexactitate : „Cuim instrucțiunile dv. pres­criu să termin repede cu d. Da­­nell, a trebuit să semnez proce­­nul-verbal în redacția lui actua­lă. Altfel d-sa refuza să semneze Și n’am fi avut nimic la mână’ mai pozitiv pentru negocierile noastre ulterioare cu Bulgaria“. Cartea verde conține în între­gime textul protocolului de la Londra, prin care România cere ca noua linie de frontieră între România și Bulgaria să ple­ce de la un punct, care rămâne să f­ie determi­nat, la vest de T­urtu­­caia și să­ sfârșească la Balcie, la Marea Nea­gră, cuprinzând și ora­șul Bälcie. Prin acelaș pro­tocol delegatul român ia act de declarația Bulgariei că consim­te să dea autonomie școalelor și bisericilor cuțo-valahilor din Macedonia, cari se vor găsi în viitoarele posesiuni bulgare, în­tru­cât aceste școli, vor fi frecv­entate de copii cuțo-valahi, și că permite cre­area unui episcopat pentru cuțo-valahi, cu faculta­tea pentru guvernul român de a subvenționa, sub supraveghierea guvernului bulgar, zisele insti­tut suni culturale. Bulgaria declară prin acelaș protocol că este gata săf demam­­te­leze forturile din jurul Silis­­trei, cu dreptul pentru România de a fortifica frontiera sudică a Dobrogei. Mai declară că consimte să rectifice frontiera, cedând Ro­mâniei cele două triunghiuri, in mijlocul liniei de frontieră, care se înfundă in Dobro­gea ro­mânească­, precum și un alt tri­­unghiu având drept bază­ pe coasta mării Negre o linie lungă de 6—6 kilometri de la fosta frontieră. După­ cum se vede oferta d-lui Daneff era pur și simplu, ridi­colă. Dintr-o telegramă a d-lui Dia­­mandi, ministrul nostru la­ Roma. rezultă că Italia dăduse sfaturi La Sofia in favoarea Ro­mâniei. Rezultă de-a­semen­ea, dintr'o telegramă a d-lui. Ghica, că și Germania intervenise la Sofia de­ asemenea în mod favo­rabil României. O altă­ telegramă a­ d-lui Ghica, din Sofia, anunță că gu­vernul bulgar, conving­ându-se de faptul că un șef de partid nu poate fi bun negociator, s’a ho­tărât să trim­eată ca negociator pe un diplomat. ASTA AMENINȚARE A RUS­IE fi Pe când acestea se întâmplau în tratativele noastre diploma­tice, al căror prim act scris o­­ficial este protocolul de la Lon­dra, agitația creștea în țară și se vorbea din ce în ce mai mult despre necesitatea unei acțiuni militare a României. La 18 ianuarie 1813 d. Nanu­, - ministrul nostru la p­rimele următoarea Petersburg, telegramă d-lui Maiorescu: . „Ministrul afacerilor streine­ mi-a zis cit a primit noutăți alar­mante din București și ca, cu toate că nu poate să conceapă ca u­n stat creștin să­ atace pe un alt stat creștin, în lup­tă cu musulmani, cre­de totuși că este dator să mă previe că dacă România va ataca, în aceste condițiuni, Bul­garia, guvernul impe­rial nu va­ mai fi stă­pân pe situație in fa­ța fierberei Iuntei sla­ve. Ex. Ha­so­no f, conti­nnă d. Nani*, a insistat mult asupra gravității consec­­i­nțelor i­m­ed­ia­te, pe cari o asemenea eventualitate le-ar a­­duce. TEI și-a exprimat de asemenea speranța că România se­ va gân­di de două ori...” Aceasta e. a doua amenințare categorică adresată României­, și de data asta cu csl­e coroborată cu o telegramă a­ d-lui Ghica din Sofia, in care spune­a urmă­toarele: „Impresiunea da mare temere, care se simțise aci, din cauza in­­tensiunilor noastre, îmi pare că începe să dispară de ele; poate că guvernul bulgar a primit de la Petersburg asigurări în con­tra unei ocupări militare din partea noastră, căci Agenția telegrafică bulgară a publicat as­tăzi în rezumat un articol al zia­rului rus „Molva“ din care se spune,că în cazul când armata română va năvăli în Bulgaria, di­plomația rusească va ști să ia o atitudine hotărâtoare susținută și de opinia publică din Rusia“. In acelaș timp d. Maiorescu primește din Paris, din partea d-l­. Alexandru Lahovary, mi­nistru nostru, următoarele: „Este fapt că dacă România va crede că trebue să se pue în po­sesia Silistrei cu toate protestă­rile Bulgariei, gestul României va fi foarte rău primit de opinia publică din Europa, mai ales da­că nu așteptăm, pentru a creia faptul îndeplinit, ca pacea să fie asigurată între Turci și aliați. Altfel vom fi bănuiți că, căutăm să creăm o diversiune în favoa­rea Teresei. Dacă dar, trebue să pornim o acțiune militară în Bulgaria, e de preferat ca ea să nu preceadă dar să urmeze în­­chierea păcei turco-balcanica. Numai așa faptul săvârșit de noi ar putea să­ fie admis, fără a provoca prea mult contra noas­tră un sentiment de revoltă și de reprobare pe care toate artico­lele din lume nu vor reuși să-l șteargă. Sper, termină d. Laho­­vary, că vom fi cruțați de această hotărâre cu tremă și că Bulgarii vor prețui mai mult amiciția noastră de­cât posesiunea unei fortărețe care, orice s’ar face, va fi în­totdeauna o amenințare pen­tru noi atâta timp cât ea nu va fi în mâinele noastre“. Urmarea mâine. Ideile, pe cari d. G. G. s’a gră­bit să le publice în cartea in­titulată „Cercetașii Români“, vin cam târziu, căci mai înainte ca lucrarea d-sale să fi e­șit de subt lipăi­, la liceul Lazăr. din inițiativa elevului Dimăncescu D­ tru se pusese bazele primei legiuni de cercetași. La­ apelul făcut, au răspuns peste 60 de elevi. In ziua de 15 Noembrie adu­nați în amfiteatrul liceului au aprobat cu unanimitate statute­le și programul de muncă, cari urmează să fie întărite pe cale oficială. In mai puțin de o săptămâ­nă, in entu­ziasmu­l lor, tinerii cercetași și-au făcut pregătirea necesară, ca să poată eși la câmp, așa că în ziua de 21 N­o­­embr­ie au inaugurat prima în­treprindere a lor. Trecând pe la Liga Aeriană s'au oprit pentru a aduce salu­tul lor prințului Bibescu și o­fițerilor aviatori, cari se aflau la aerodrom. Principele Bibescu s'a întreți­nut cu cei doi conducători, feli­citându-i pentru frumoasa ini­­țiativă și in același timp i-a anunțat că se înscrie între pri­mii donatori, oferindu-le un cort. După mici exerciții în împre­jurimile lacului Băneasa, cer­cetașii s-au reîntors în oraș. Faptul, că inițiativa pornește tocmai de la cei mici, merită­tenția celor, cari au în mână creșterea lor și e de datoria pro­fesorilor și părinților să-î încu­rajeze și să le d­ea concursul subt orice­ formă, căci organiza­ția cercetașilor, așa cum o în­țeleg cei de la noi. e una din ce­le mai bune rezolviri a proble­mei educației tinerime­ de azi. Gestul prințului Bibescu me­rită să fie relevat și credem că în curând se vor găsi și alții.) .Otto imite­La orele 10 dimineața ședința se deschide sub președinția d-lui Al. Ciurcu. Prezidentul face cunoscut că ultima zi a congresului e rezer­­vată comunicărilor pe cari, in cursul dezbaterilor, le-au anun­țat diferiți podgoreni. D-sa a citit următoarea tele­gramă : Dluî Alex. Ciurcu, președin­tele Congresului podgorenilor Palatul Regal M. S. Regele vă mulțumește călduros, tuturor, pentru senti­mentele de credință și devota­ment precum și pentru bunele d-voastre urări. Mareșalul Curții, General Mavrocordat. D. Al. Ciurcu a mai citit apoi o serie de scrisori și telegrame de adesiune și de felicitare, veni­te de la diferiți podgoreni și vi ti­ruitori. D. Șt. Lădună, vorbind în che­stiunea transportului vinului pe c. f. r., arată greutățile enorme pe cari podgorenii și viticultorii le întâmpină din pricina lipsei de cuștiinciozitate a personalului gărilor. Acest­ personal supune pe pod­goreni și pe viticultori la o se­rie de cheltuiel mari și nedrepte favorizând pe cei cari plătesc și să­ cârpi tot felul de neajunsuri acelora cari nu vor să plătească 1­. C. Iar ea propune și con­gresul admite, ca­ aceste neajun­suri să­ fie aduse la cunoștința direcțiunei căilor­ ferate. D. 4. C. Teodorescu-Iași, vor­bind despre situațiunea în care se găsesc la noi viticultorii, evi­­dențează nedreptatea pe care le-o fac diriguitorii noștri și încheie arătând că­ o nevoe săi se ia­ grabnice măsuri de îndreptare a acestei stări de lucruri. D. Teodorescu a cerut în ace­laș timp, să se limiteze planta­rea viilor la șes. D. Tarea propune, — și congre­sul admite — să se intervină pe lângă, cei în drept și în special pe lângă reprezintanții județe­lor, spre a se opri formal plan­­ta crea­­ților la șes, except­indu-se regiunile în care au fost aseme­nea, plantații. n I. Anastasiu-Gorj vorbind despre diversele specii de viță care se introduc la noi, arată nevoia ce se simte de a se face o selecțiune. D. căpitan Pen­escu a arătat că autoritatea, adeseori pe ne­drept, dă calificarea de urbană, unor comune cari nu au această calitate, în vreme ce unele co­mune rurale sunt calificate pe nedrept ca atare. D. Gh. Dumitriu, vorbind de­spre nevoia unei clase de podgo­reni bine pregătiți, spune că tre­bue înființate o serie de școli practice de viticultură. Sunt, azi foarte mulți podgo­reni cari n'au­ decât, foarte pu­ține cunoștințe și acelea referin­­du-se la condițiuni cari nu mai sunt azi. In școlile cari s‘ar înființa, s‘ar­ putea forma elemente bine pregătite, cari ar putea îngriji și de viile micilor podgoreni. Banca centrală viticolă din București D. D. Brătianu, rezumând cu­­vitările ținute cu privire la­ greutățile pe cari le întâmpină podgorenii, a arătat că aceste greutăți sunt: neputința de a se desface produsele obținute, frau­dele, nevoia depozitului și al­tele. C. Brătianu spune că, într'o consfătuire pe care a avut-o de curând, s-a hotărât întemeierea, unei mari bănci viticole. Președinții societăților viticole au însărcinat pe d. Brătianu să comunice congresului modul cum se va întemeia și cum va funcționa această mare bancă. Centrala acestei bănci va fi la București; ea va stabili prețu­­ire vinului în epoca de produc­­țiune și va avea, între alte în­sărcinări, pe aceea de a stabili un contact direct intre producă­tor și deta­ilist. Se vor înființa în acelaș timp pivniți în centre­le de viticultură mai impor­tante. Banca va ajuta pe viticultori ori decâte ori vor avea nevoe, a­tat în ce privește banii, depozi­tarea vinului, etc. Ea va fi dirijată, după voința acelora cari trebuie să-î forme­ze temelia, după voința podgo­renilor ; ei trebue să adereze la această bancă, de­oarece ea va fi scăparea podgorenilor. Congresiștii au aplaudat căl­duros, aderând la înființarea a­­ces­tei bănci. C. Brătianu a citit pe urmă procesul-verbal de mai jos, pro­ces-verbal prin care se pun ba­­­zele Băncii Centrale viticole din București . Subsemnații președinți ai sin­dicatelor și societăților viticole și mari podgoreni .din țară, in­­trm­inău-ad astăzi 21 Noembrie 1943 și având în vedere dezide­ratul general al viticultorilor din țară, de a se constitui o Ban­că centrală viticolă in Buc­u­­rești cu agenții în podgorii, a­­vând ca scop ca, pe deoparte să înlesnească creditul necesar podgorenilor, iar pe de altă par­te să reguleze comerțul vinuri­lor, am hotărît fundarea unei atare instituțiun­i de credit cu sediul in București a căror ac­ționari să fie in majoritate pod­goreni dacă se poate, și ne an­gajăm să aducem cât se poate de mulți sub­scriitori, și să sub­scriem personal sumele necesa­re. (Iscăliți) G-ral dr. Macridescu. președ. eifta­ ..-toAsani gb MihaiL m­-ased. soc. vit. R.-Sărat; /?. Smeurea­­nu, vice-președ. int. Prahova;­­Z. Cincu­, S. Teod­orini, George Fotescu, I. Sim­ionescu-Bdmin­­­ceanu­, S. Luculescu, C. /. Bră­tianu, președ. sind. Drăgășani, Dr. I. Manolescu, vice-președ. soc. int. Iași; Duiliu Zamfires­­cu, N. N. Săveanu, G. G. Iones­­cu, Em. Va­sile­scu, C. Jarca, președ. soc. vitic. Buzău, I. Po­­sescu, președ. soc. vit. Pitești, V. Apostoleanu, Șt. Graur, ing. N.­ Paianu, Ștefan Negruzzi, G. Nicoleanu, V. Boczeanu. D. /. Plosescu, rezumând dis­cuți­uni­le urmate asupra nevoii de se lăsa liber comerțul vi­nului, spune că ar trebui să se lase vinului libertatea­­ care se lasă și grâului. In ce privește abuzul care se face cu comertul de viță, cu­vântătorul crede că e bine să se prevadă prin lege limitarea a­­cest­ui a­buz. D. Nicoleanu, directorul agri­culturii din ministerul de do­menii, spune că orice s’ar face, ca legislație, în această din ur­mă privință, nu va fi de loc e­­ficace, atâta vreme cât viticul­torii nu vor pune, prin atitudi­nea­ lor, o stavilă împotriva a­­cestui abuz. Pepinieriștii de la noi, —­­și sunt foarte mulți la număr,—se pun în legătură cu pepinieriștii din străinătate și exploatează și înșeală pe viticultorii și pad­­orenii din țară. Se întrebuin­țează o reclamă foarte întinsă n această materie și nu odată au fost văzuți chiar podgoreni cari făceau clandestin, un ase­menea comerț de vița Azi constatăm că ce­a mai ma­re parte din noi am făcut, un adevărat, mozaic de vite, de toa­te neamurile. Avem îndatorirea sa ne refacem viile, pe baze ști­ințifice și pe temeiul experien­ței pe care o avem până­ acum. D. Al. Ciurcu arată că la tre­cutul congres, aducându-se în discuție frauda cu comerțul de vite, s’a emis ideia unei legi. Nevoia acestei legi se sânte și azi, și e natural să se simtă. Se săvârșește o înșelăciune, și­, ca împotriva oricărei înșelări u­ruț—trebuie sa se legifereze. Am arătat—a adăugat d-șa,— la trecutul congres, cândUiarffir­iu cari s’ar putea împiedeca a­ceastă fraudă. E nevoie să s­­e scoată din cartoane lucrările congresului de la Iași și,—pe baza lor­—să se legifereze în a­ceastă privință, D. Stratan, în aceeași chestie, spune că asociațiile—sindicatele viticole—prin câte un delegat al lor, ar putea exercita un con­trol foarte eficace în chestiunea fraudei în comerțul de viță. Comenzile de viță se vor face prin sindicate, iar costul lor să nu­­ se achite decât jumătate la început, iar restul după consta­tarea calității mărfeî. D. Radian, ocupându-se de chestiunea reconstituirii viilor din România, arată, că ministe­rul de domenii face foarte rău când face comerț de vin sau de vită. Prin atitudinea sa, minis­terul de domenii—și în special direcția agriculturii—pune pie­dici acestei opere de reconstitu­ire a viilor. N’am nimic, spune d. Radian, cu d. Nicoleanu, care e aci, dar constat o serie de fapte pe cari le avem înaintea ochilor și cari nu se pot contesta. Legea comunală ar putea fi folosită cu mult­ succes în ce privește reconstituirea viilor dacă ministrul de interne ar a­­răta bunăvoință. D. Jurașcu, în chestiunea pe­pinierelor, cere desființarea complectă a pepinierelor Statu­lui. Se fac azi, de Stat, cheltueli enorme, fără să se realizeze ni­­cîun fel de avantaj. E o greșea­lă aceasta, și lucrul trebue să se schimbe. Sala întreagă aplaudă, cerând desființarea pepinierelor Statuj­lui, menținându-se numai câm­purile de experiență și stațiuni­le de oenologie. In ce privește, controlul viilor, la el trebuie să ia parte directă câte un delegat al sindicatului viticol. D. Alexiu­ Drăgășanu a vorbit în chestiunea importului viței străine, — import care* congre­­iști! au cerut să fie prohibit, D. Al. Ciurcu, vorbind in ches­tia embaticului, spune că e o a­­nomalie faptul că embaticul s’a desființat la proprietățile­ Statu­lui, fără să se fi desființat la proprietățile particularilor. D-sa a propus, în această chestiune, u­rmătoarea moțiune: „Congres’lS însărcinează dele­gația care se va alege din sânul său, să stăruiască pe toate căile, atât pe lângă guvern cât și pe lângă Parlamentul țării, să se voteze o lege prin care să se re­guleze embaticurile la particu­lari, în felul cum s’a legiferat pentru embaticurile de pe pro­prietățile Statului, și pe ale E­­foriilor. Roagă pe aceia dintre d-nii podgoreni cari au avantagiul de a fi în acelaș timp reprezin­­­tanți ai națiunii în Corpurile Legiuitoare, și în special pe d. C. Jarca, care nu este la începu­tul său în ce privește succesele sale parlamentare pentru viti­cultură și pentru a cărui solici­tudine podgorenii îi vor fi în veci recunoscători, să ia­ în mâi­nile lor viguroase această cauză dreaptă a celor mici și mulți, fiind încredințați că-șî vor câș­tiga binecuvântările lor și ale copiilor copiilor lor“. D- Spirtaru-Craiova a vorbit în chestiunea libertății comer­țului de vin. Jat. Vasile Măr­eți, g, cerut cp SE SPUi­JER !W FRANȚA­ ­ [UNK]J, dU S1EGIUNE A cercetași­lor români F. VITICOL IN ROMANISt ZIN­A 111-a

Next