Universul, decembrie 1913 (Anul 31, nr. 331-359)
1913-12-04 / nr. 334
ess TÂNĂRUL PRINCIPE EDUARD DE WALLES, MOȘTENITORUL TRONULUI ANGLIEI, IN COSTUMUL DE CAVALER AL ORDINULUI „JARATIERE“ „Văzând conținutul scrisorii »Mărirea salariilor“ publicată in «Universul“ de Duminică 24 Noembrie, m’am gândit că ar fi timpul să vină glasuri și din public, cari să se opus „mărirei salariilor pe care o cere întreaga clasă a funcționarilor, fiindcă: 1) Mărirea salariilor e în paguba celor care trăesc în afară de bugetul țării și care au munca dublă ca a funcționarilor, la același câștig. 2) Mărirea salariilor ar tripla această muncă și ar secătui cu desăvârșire realele forte producătoare, mărind astfel numărul falsificatorilor și escrocilor. 3) Dacă se observă, se vede, că comerțul țării, de unde se alimentează toate bugetele, abia mai poate răsufla și cu el toți factorii cari caută să-l salveze și nu pot încă“. Așa ne scrie un cititor al ziarului nostru, și e foarte explicabil să ,scrie așa: dn toate părțile, funcționarii cer îmbunătățirea soartei lor, mai ales cei mijlocii și micii slujbași. . Vădit e că sporirea salariilor la atâtea categorii de funcționari va fngreuia bugetul și urmarea va fi sau că se vor spori sarcinele, sau alte trebuinți publice nu vor putea fi satisfăcute — și într’un caz și în altul, deci, o pagubă pentru contribuabili. Dar, dacă e foarte explicabilă îngrijorarea contribuabililor, nu e mai puțin adevărat că traiul, prin necontenita lui scumpire, apasă greu de tot pe funcționarii mici și mijlocii. E peste putință să refuzăm ascultarea plângerilor acestei clase de oameni, pe cari greutățile zilnice îi strivesc. Și aceasta nu numai dintr’un sentiment de umanitate, ci și din interes public bine înțeles. In ce privește administrația suntem încă departe de o stare cu care să ne putem lăuda sau măcar să putem fi mulțumiți. Dacă funcționarii nu mai pot suporta greu traiului, aceasta se va resfrânge asupra chipului cum ei își vor împlini datoria și prin urmare interesul public va suferi. Trebuie deci sa ascultăm glasul funcționarilor, mici și mijlocii și să atragem atenția celor în drept. Altă socoteală e cum vor putea guvernanții să satisfacă reclamatiunile ce li se adresează din toate părțile. Trebuie să recunoaștem și să spunem pe față că sarcina guvernanților e foarte grea. împrejurările au schimbat condițiile traiului și nu este lucru ușor a face față nevoilor de astăzi. De aceasta trebuie să-și dea cu toții seamă, și funcționarii și contribuabilii. București, 3 Decembrie. Mișcarea funcționarilor Activitatea „PRIETENILOR ȘTIINȚEI“ — Ședința inaugurală de Duminecă — Deși sala Transilvaniei e atât de încăpătoare, nu mai rămăsese un singur loc liber. La orele 3 d. a., ședința s’a deschis D. St. C. Hepites, președintele de onoare al societății „Prietenii Științei”, a prezidat, și a deschis ședința cu o entuziastă cuvântare, în care a arătat cum s’a înființat societatea. „Prin cuvântul știință, a spus d-sa, nu înțeleg numai partea relativ neînsemnată a aplicațiunilor ingenioase ale ei, ci misiunea măreață de a desvolta și înălța spiritul omenesc elitre bine și frumos, de a lărgi orizontul concepțiunilor sale, de a discuta natura și cauza fenomenelor, spre a ne scăpa din ce în ce mai mult de rătăcirile, greșalele și de ereziile moștenite de atâtea veacuri de când durează omenirea. D-sa a desvoltat pe larg această ideie, apoi a încheiat făcând apel la concursul tuturor membrilor. In urmă a adus mulțumiri ci nei și d-lui Dumitrescu-Câmpina, cari au pus la dispoziția societății o aripă a azilului „Theodora Cazzavillan“ și au dăruit 2000 lei centru mobilier; d-lui Grigore Alexandrescu, mare industriaș, care și-a luat asupra sa cheltuiala sălii unde s’a ținut ședința, librăriei Alcalay care a dăruit 50 broșuri științifice, d-lui Gr. Makarie, care a dat 10 broșuri din scrierea sa „Planimetrie tahimetrică”, dlui Enăchescu-Muscel, preparatól de zoologie, care a dăruit 10 animale și păsări împăiate, în sfârșit d-lui Al. Cantacuzino-Alca, care a dăruit un ochian terestru. D. Hepites a citit apoi următoarea telegramă ce d-sa propune să se trimită M. S. Regelui. ..Societatea „Prietenii Științei” înființată în timpul când trupele Voastre, Lire, sourați peste Dunăre, întrunită acum in primă ședință generală, roagă pe Majestatea Voastră, să binevoiască a primi nemărginitul ei devotament, pe care-1 pune la picioarele tronului Marelui Căpitan. Să trăiți Majestate ! .Să trăiască Majestatea Sa Regina. Președinte de onoare, SV. C. Hepites Președintele societății, tj. Țiteica Adunarea a aplaudat cu entuziasm frumoasa cuvântare a distinsului invățat dând și aprobare trimiterea telegramei. D. G. Țițeica, președintele activ al societății, a vorbit apoi despre Dragostea pentru știință, aducând exemple luminoase din toate ramurile științei, povestind pe largi și în mod pitoresc, experiențele rămase , celebre ale lui Otto De Guerique, insistând mai ales asupra dragostei pe care o arată membrii societății pentru știință. Această conferință foarte interesantă și pe care spațiul nu ne dă voie să o rezumăm mai pe larg, se va publică în revista R'alura și în Ziarul Științelor populare. ■ . ." Cuvântarea d-lui Țițeica a fost urmată de aplauze entuziasmate. D. Victor Anestin, secretarul general, a rezumat apoi o parte din activitatea societății, anunțând că la sediu, in localul în care se află și „Salvarea”, se vor ține conferințe și cursuri practice cu proecțiuni: un ciclu de conferințe medicale ținute de d-ni d-r. Stănculeanu, Jianu și Răzvan, cursuri practice la institutul de fiziologie de sub direcțiunea d-lui profesor I. Atanasiu, la muzeul zoologic de sub direcția d-lui Antipa, la laboratoarele ele la casa școalelor de sub direcția d-lor Grădinescu și Ludwig, etc. Se vor ține de asemenea cursuri populare în sălile de la periferia orașului, în special pentru lucrători, vor fi apoi chemați la sediu pentru conferințe cu proecțiuni elevii și elevele diferitelor școli, etc. Pentru cursurile de fizică d. E. Giurgea, doctor în științele fizice, pune la dispoziție instrumente din bogatul sau laborator. Cu acest prilej s’au înscris nenumărați membrii nouă. Vom anunța în curând primele conferințe ale societății, care e menită să-și realizeze cu totul scopul ce și l-a propus. Rep. ———***—-------- Criza ministerială din bulgaria Sofia. 2. — Primul-ministru Radoslavoff a urmat până acum tratative, cu șefii partidului agrarienilor, fără a ajunge insă la vreun rezultat favorabil. Agrarienii au refuzat categoric colaborarea cu Radoslavoff, declarând că vor prezenta la deschiderea Camerei două proecte de legi, prin cari vor arăta că sunt contra dinastiei și că nu aprobă politica cabinetului actual. Printr'unul din aceste prorese de legi agrarienii vor cere reducerea, listei civile a regelui și suspendarea apanajului prinților, cari ar urma, conform proectului, să primească număr leafa ce se cuvine pe urma rangului pe care-l au în armată. Se afirmă că situația cabinetului Radoslavoff e critică și că va fi nevoit să demisioneze in curând. Irmosul lul, Radoslavoff va fi ‘ilalivoff, care va disolva imidiat Camera și va face noul alegeri. Talpa Țârei! PRIVIRE ISTORICA «Ic profesorul T. BASI1.ESCCI De la Universitatea din București Lunga și întunecata istorie a acestui mult încercat popor se poate împărți în câteva mari perioade. Perioada preistorică, acea în care singurul izvor de informațiune este legenda, tradiția, oarecari urme de monumente mai mult sau mai puțin vechi sau autentice, din care dar nimic nu este cert și ferm, ea nu ne interesă pentru acum, influența ei asupra vieței și organizațiunei sociale și economice a țărilor române este absolut ștearsă de timp. Perioada istorică începe cu popoarele, cari locuesc țările romane în timpul republicilor grece și romane—dar mai alein timpul imperiului roman, in special Iterodot este un izvor bogat și sigur. Această perioadă se subdivide însă, in perioada anterioară dominatiunei romane și perioada posterioară acestei dominațiuni. In cea dintâiu țările române sunt locuite de Scyți, Agatir.și, Geți și Daci, cari ajungând la viața sedentară, cultivă pământul, întemeiază cetăți, își dau o organizațiune politică și socială, constituesc adevărate State, — având o putere militară organizată, putând ține piept dușmanilor din afară.Deși din punct de vedere etnic, al constituirea rasei noastre, este important de a studia această perioada — deși — și noi credem că chiar după cucerirea Daciei de către Romani, tot au mai rămas Daci în țările supuse până atunci dominațiunea lor, totuși pentru formațiunea noastră ulterioară studiul acestei perioade — de altfel foarte întunecată — este pentru scopul — repede de atins — ce no urmărim aci, de puțin folos. Adevărata istorie a acestor țări începe cu cucerirea lor de către Romani, în anul 103 după Christos. Romanii însă le-a fi abandonat, în anul 270, — sub împăratul Aurelian,—■ lăsându-le prada tuturor invaziunilor barbarilor, ale căror mari năvăliri înci^uuseră deja și care se vor continua în decurs de veacuri. De la abandonul țărilor române de către Romani și până la intem eerea Statelor române au trecut aproape 1000 de ani. Ce ați devenit aceste țări în acest lung răstimp? Bulevard al tuturor invaziunilor barbarilor, unii dintre aceștia, ca Visigoții, Ostrogoții, împinși de la spate de alte popoare barbare, ar fi ajuns până In Italia, in Spania, ba unii afi trecut chiar în Africa ocupând coasta mărei Mediterane. Alții, ca Hunii, s’au oprit în stepele Ungariei de azi, — Daciei de est. Alții, ca Bulgarii, s'afi răspândit parte în Dacia,—parte însă, — cea mai mare parte, — afi trecut Dunărea ,și s’a fi așezat la picioarele Balcanilor. Noua invaziuni au distrus sau prefăcut vechile formațiuni barbare, — astfel Ungurii se contopesc în vechile rămășițe ale Hunilor. Pecenegii, Cumanii se așezară, mai ales dincoace de Carpați — constituind chiar adevărate State. Aceia, însă, cu cari Românii, — foștii și originarii locuitori ai acestor țări, — a fi rămas mai mult timp în contact a fi fost Slavi, — în special Bulgarii. Acest contact s’a întărit mai mult încă prin comunitatea religioasă, — prin Împrumutul alfabetului cyrilic, — prin întrebuințarea Hrubei slave în biserică, și nu scripte, ci se afirmă prin resturi importante de cuvinte de origină slavă presărate în limba noastră. Și această influență se menține, se accentuiază chiar și după constituirea Statelor române: limba slavă este limba oficială, limba documentelor de Stat, limba actelor autentice petrecute între părți, este limba clasică a populațiunilor din aceste țări. In fine, în anul 1290, Radu Negru, plecând din Valea Făgărașului, trece Carpații și se așează pe platoul Câmpulungului unde își zidește capitala lui. Tot atunci, în 1299 șart 1304, Dragoș întemeia voevodatul Moldovei, iar în 1348 sau 1349 (vezi Xenopol) Bogdan venind din Maramureș, fonda principatul Moldovei. De aci înainte, Istoria Principatelor române devine pe fiecare zi mai clară, documentele mai abundente. La început independente, ele nu întârziară să devină vasale când Polonilor, când Ungurilor, până ce ele afi căzut sub jugul turcesc, de sub care nu s’a fi eliberat definitiv decât în timpul nostru, prin zdrobirea puterei otomane sub zidurile Plevnei. Un învățământ .Insă se degajează din această lungă perioadă de lupte, de victorii și de învingeri, — care trebue să rămână viu, vecinie neadormit în mintea noastră» — în mintea tuturor Românilor, prezenți și viitori. . Este că atât timp cât Domnii români și-a fi întemeiat puterea lor pe oști naționale, — recrutari din țărani, ci afi putut întotdeauna respinge atacurile dușmanilor: cu brațul lor a învins Ștefan cel-Mare și pe Turci și pe Unguri și pe Lest și ne Uităr, — tot cu brațul lor Mirceacel Bătrân a putut bate pe Turci, a putut întinde stăpânirea lui până la Marea Neagră ,și ține în respect pe Unguri, — tot astfel a fost și cu Ion cel Cumplit, adorat de țăranii săi, — deși dușmănit de bocii, carii au și ucis. Din ziua, însă, când Domnii a fi desființat oștirea națională, când ei afi început să se înconjure de mercenari,—puterea lor s'a clătinat, — și cu tot geniul și vitejia lor, ei afi căzut prada propriilor lor trupe, sau afi fost trădați de ele, sau afi fost abandonați in momentul suprem: astfel a fost cu marele — cel mai mare Domn al țărilor române, — cu Mihai Viteazul. Aceasta este în trăsuri generale și fugitive Istoria poporului românesc. Se cade acum să reurcăm firul timpului și să însemnăm punctele negre, ce afi făcut din falnicii descendenți ai legionarilor români, triștii iobagi, ale căror lanțuri le-a sdrobit, — cu mâna marelui Mihail Kogălniceanu, — Domnitorul Alexandru I. Cuza in noaptea de 15 August Irin. * * * Primim următoarea scrisoare: Domnule director. Citind articolele publicate de ziarul dv. privitoare la noua sec. de cercetași a le. Lazar, ne-a bucurat faptul că sec. „Pro-Patria“ a școalii superioare de comerț a găsit imitatori și în alte școli secundare din Capitular. Ținem să facem cunoscut cu această ocazie, câteva amănunte privitoare la sec. noastră. „Pro-Patria“ datează încă din anul 1912, creată și direct controlată fiind de d. prof. Const. Ioanin.Rezultatele afi fost din ce în ce mai frumoase. Antrenamentele regulate afi dat posibilitatea facerii de cercetări pe distanțe de 50—50 km. pe zi, cum au fost două mai impretante anul trecut: una la Creața-Leșile (Ilfov) și a doua traversare a Bucegilor pe vreme de zăpadă, când norii nu permite a fi nici cea mai mică orientare pe vârful munților, căci adevărații cercetași nu trebuie să aștepte reîntoarcerea rândunelelor pentru a-și reîncepe activitatea, soarele, ploaia ori zăpada trebuie să le fie indiferente. Actualmente antrenamentele societății noastre a fi reînceput în vederea unei lungi cercetări a Carpaților Olteniei, proiectată pentru primăvara 1914. Rugându-vă de director, să binevoiți a face cunoscute aceste amănunte, vă mulțumim anticipat pentru ospitalitatea acordată rândurilor noastre. „Pro-Patria" Asoc. sportivo-turistă a școalei superioare de comerț “t £< »Jt- Despre memoriul d-lui dr. N Minovici cred că în fața faptelor peremptorii expuse de d. dr. N. Minovici în memoriul care a făcut subiectul articolului inserat aci cu titlul de Chestiunea cerșetorilor din București, cititorii afi rămas uimiți ca și subsemnatul, mai cu seamă că acest senzațional memoriu s-a ivit în momentul când Europa felicită pe România pentru însemnatul său pas pe calea progresului de stat. Mărturisesc că amărăciunea sufletească a d-lui dr. N. Minovici îmi amintește pe a mea când în trecut țipam, tot aci, contra barbariilor și anomaliilor ce se petrecea și în Capitala noastră, când de exemplu vedeai zilnic adevărate mortăiciuni, poreclite cai, murind în ham, sau când vedeam elegantele lămpi electrice, ultima expresie a progresului, luminând maidanele din centru, adevărate depozite de gunoaie și focare de epidemie. Nemai intrând în detaliurî căci cu toți cunoaștem, din vedere și ziare, cele, ce se petrece a fi cu cerșetorii, mă mărginesc de a aminti că subiectul memoriului în cestiune face parte din acele care privesc nu numai buna ordine dar chiar educația națională și proba că cuget, just este fapta că, dacă în capitala Regatului se tolerează specularea milei publice, ce trebue să fie prin orașele și bâlciurile din restul țarei. Prin urmare memoriul d-lui dr. N. Minovici are o foarte mare însemnătate și nu este de crezut că înaltul guvern va suferi să revenim la timpul când sute de cerșetori de meserie, cu numai câțiva adevărați infiniii uitați de serviciul asistenței publice, te făceau să crezi că București, poreclit micul Paris, a ajuns în această privință, lipsit de cea mai elementară administrație orășenească și deci azi ca și în trecut voi încheia cu: à bon entendeur salut, șa fi pe românește: salut pe cel care pricepe. Alea PRINDEREA banditului Pantelimon — NOI AMĂNUNTE — Iată amănunte complecte asupra împrejurărilor în care a fost prins banditul Pantelimon. Imediat după jefuirea de către bandit a diligenței poștale, fapt pe care Tara depeșat la timp, d. locot. Bâgu, comandantul cumpăniri de grăniceri din județul nostru, a plecat în inspecția tuturor pichetelor de la frontieră. Cu această ocazie a luat dispozițiuni și a dat instrucțiuni ca grănicerii de la pichetele din Dorna și Broșteni, caii cunosc toate potecile pădurilor, să formeze patrule de zi și noapte pentru prinderea banditului. Una din aceste patrule, compusă din plutonierul Chinariu Ioan, comandantul plutonului de grăniceri Broșteni, caporalul Teodorescu Nic., șeful pichetului Crucea, soldații Vieru Toader, Manuței Petru și Aram Radu, astă noapte pe la ora 3 pe câini patrulau in apropierea liniei trenului funicular, ia kilometrul î, zăriră lumină, mai jos de fundul muntelui Bârnăreșul, în apropierea unei scobituri. Bănuind că acolo se adăpostește Pantelimon, patrula s'a împărțit astfel ca să înconjoare scobitura odată din toate părțile. Intr’adevăr, ajungând la locul arătat, văzură pe bandit stând in picioare și incălzinduse la foc. Plutonierul Chiuariu îl somează să ridice mâinile în sus și să se predea. Pantelimon însă duce mâna la cingătoare spre a lua arma, dar mai înainte ca să aibă timpul necesar, un grănicer trage asupra lui un glonte. Glontele ricoând, lovește în focul ce ardea împrăștiind cenușea și cărbunii în fața banditului, care îngrozit ridică mâinile în sus. Pe când întreaga patrulă ședea gata cu armele întinse ca să tragă unul din soldați s'a dus la Pantelimon și după ce l’a desarmat l’a legat, apoi porniră cu toții la pichetul de grăniceri Crucea. Acolo după ce banditului i s'ai dat să mănânce, conform dorinței lui, l'a fi dus la plutonul Broșteni și afi dresat actele relative, apoi l'a fi predat adminisrației plășei Broșteni, care fascie anunțată telefonic de grăniceri, despre prinderea și arestarea lui Pantellmon. Asupra lui Pantellmon, la percheziția ce-i s'a făcut de grăniceri s’a găsit: un revolver cu 24 cartușe, o pușcă cu 2 țevi și 34 cartușe, 148 lei, o monedă română, 2 piese de aur germane a 10 mărci una și 2 galbeni austriaci.După cum am arătat și în telegrama mea de astăzi, d. Al. Millo, directorul prefecturei, a plecat cu automobilul județului încă de la 6 dimineața spre a-l aduce pe bandit la Fălticeni. Până în momentul când Indiciu aceste rânduri, ora 5 d. a., nu a fi sosit încă, dar se așteaptă din moment în moment Interogarea lui Pantelimon de judele de instrucție Fălticeni, 2 Decembrie Banditul Toader Pantelimon, care a fost prins dri, a fost adus la ora 11 seara in localitate și dus direct la cabinetul judecătorului de instrucție, unde a fost cercetat până la ora 12, din noapte. De la cabinetul de instrucție Pantelimon a fost depus în arestul preventiv, fiind escortat de 4 sergenți de oraș și polițaiul local. Ferecat la mâini și picioare, Pantelimon a fost închis în o celulă separată. La interogatorul ce i s'a luat aseară, banditul a recunoscut toate tâlhăriil săvârșite, între cari și pe aceia cu diligența poștală. Azi tribunalul i-a confirmat mandatul de arestare , apoi Pantelimon a fost supus unor minuțioase cercetări de județe de instrucție. Răspunsurile lui sunt clare și chiar în parte spirituale. Roțul „Gioconde” ou 7a S pedepsit Roma. 2.—După părerea mai multor capacități în materie juridice, Vicenzo Peruggia nu va putea fi pedepsit pentru înstrăinarea. „Giocondel“, faptă care nu poate fi calificată de furt. Peruggia, fiind cetățean italian nu va fi extrădat autorităților franceze.* Roma. 2. —„Gioconda“ a fost expusă ora în sala autoportretelor din galeria „Uffici“, unde între orele 9—12 aui venit s’a vadă 35 mii de oameni, între cari și celebrul restaurator al „Cinei cea de taină“, pictorul Cavalagni, care și-a exprimat satisfacția că hoțul a știut să păstreze atât de bine tabloul. Peruggia a declarat și pentru a treia oară în fața procurorului că a furat „Gioconda“ numai pentru a o readuce în patria sa și nicidecum cu scopul meschin de a o vinde. Cei doi muncitori cari au fost arestați împreună cu ei, au fost puși în libertate. ---------------------------- ♦ D-nii abonați cari cer schimbări de adresă, sunt rugați cu insistență să binevoiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este imprimată adresa cu care primeau ziarul până atunci spre a se putea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea ziarului la noua adresă. CONVORBIRI DESPRE LIMBA S'a fi grămădit iar înaintea mea filele și bilețelele prin cari unii dintre cititorii acestui ziar îmi fac cinstea să mă întrebe, in nedumeririle lor, despre cele ce crea efi cu privire la unele , chestiuni de limbă ce li se par controversate. Să încerc dar sa dau drumul și acestui dosar. Nu pentru intâia oară văd că se face unora bătaie de cap întrebarea, dacă unele cuvinte ce încep cu nu sau cumu este mai corect să le rostim și să le scrim într’un fel sau în celălalt. De pildă, mă întreabă un cititor: Cum e mai bine să se zică : a incasa sau a încasa. - Alții înșiră alte asemenea cuvinte, cu aceeași nedumerire: in sau nn ? — înainte de toate, este de luat în seamă aci, dară acel iu sau nn de la începutul cuvintelor derivă de la prepozițiunea in sau de la particula negativă in. In cazul dintâi, în românește va preVa la rostirea in, in cazul al doilea vom avea păstrat întotdeauna pe in. Vom zice clar și vom scrie: „indiscutabil, indivizibil, intolerabil, indiferent“ — și așa mai departe, atunci când in locul acestui in putem să punem sau să ne închipuim particula noastră mai românească ne.— Dar, când e vorba de un sau un derivat de la prepozițiunea latină iu,atunci am zis numai că prevalează rostirea in, dar aci nu mai avem atace cu o regulă generală, unică. Deosebirea chiar, nu e ușor de făcut. Ea s’a stabilit prin uz, și atâta putjn să observăm, că la cuvintele mai vechi în limbă, latinescul nn devine ele. predilecție in, pe când în cele primite în limbă mai de curând, e tendința să se păstreze in. — De pildă : „a încânta, a îndemna, a întemeia, a întări, a învârti“, elc. — însă : a indica, a încadra, a inculpa, a instrui, a informa, a incasa“ ... — Am avea deci aci și cuvântul despre care ne intreabă cititorul. Te pomenești că o să ne mai întrebe insă : Cum vom ști care e cuvânt vechifi și care e cuvânt nofi în limbă, și cât de vechifi trebuie să fie, ca să nu i se pricivuiscă pălăria modernă nu, ci să trebuiască să-l gătim cu vechea căciulă nu ? Aci va Intimi să lăsăm răspunsul altora, mai specialiști , căci dacă între încăpere și inundațiune, de exemplu, asistăm la îndoială să clasăm pe cel dintâiu între cuvintele mai vechi ,și pe cel de al doilea intre cele mai nouă, — tăgădui-vom oare că „a înrola, a înregimenta, a înregistrat sunt cuvinte nouă în limbă ?— și totuși le rostim și le scriem cu în și nu cu in. Iată dar și excepții; totuși, în cele premergătoare, sunt poate regule destule ca să risipească unele din nedumeririle exprimate. ” „Cuvinte nouă zicem și scriem noi. Dar mai adesea vedem scriindu-se: „cuvinte noul“, sau, spre și mai marea scandalizare a unora: „cuvinte noi!" Ba un cititor ne trimite o tipăritură tăiată dintr’un ziar, unde ne întâmpină ambele aceste variante in următoarea pitorească împreunare : ,,Și oare progresul este el altceva decât ori o invenție de cuvinte noi, sau o descoperire de nouă plăceri?” Aci, am avea mai nainte de toate-o flagrantă inconsecvență și in materie de ortografie acestea sunt fără îndoială cele mai condamnabile. Inventează, dacă vrei, o ortografie chiar bizară, dar fii consecvent cu ea și cu tine însuți. Bineînțeles, în chestiune de gramatică e altceva, daci trebue scă te supus unor regule pe cari nu le poți modifica și propune numai după chibzuirea ta, oricât de ingenioasă. Cu noi, noul și nouă avem și o chestie de gramatică și una de ortografie. Chestia de gramatică este: putem noi să abstragem de la diferențiarea dintre forma plurală masculină și femeniană ? — iar cea de ortografie: este nevoie ca să diferențiăm pluralul noi de la noi de pluralul noi de la ea și, pentru a evita o confuziune, să hotărîm că pluralul de la noi se va scrie nou, cu toate că nimeni nu-1 pronunță altfel decât tot noi ? In exemplul de mai sus, chestia de gramatică e rezolvată,— și anume în sensul că pluralul femenin nouă trebuie părăsit, și înlocuit pretutindeni cu acela masculin, unul și singur, noi. Chestia de ortografie însă, este lăsată în suspensiune, căci odată avem : „cuvinte noi", iar imediat după aceea : „noul plăceri“. E, după părerea noastră, cât se poate de răui, — cum nu se poate mai răfi. Pluralul femenin nouă nu și-a pierdut încă drepturile de rostire, deci ele trebuesc respectate, fără să ne oprească și să ne îndemne la îndoială faptul că acel plural se aseamănă, ca sunete, cu numeralul nouă, sau cu dativul nouă (de la noul). Insă în ce privește pluralul masculin noi, foarte corect format și pronunțat așa de la nou, nu vedem de ce ar fi schimonosit ortograficește noul câtă vreme și mai puțin încă el ar putea fi confundat vreodată, în vorbire sau scriere, cu pronumele noi, decât ar fi numeralul nouă sau dativul nouă cu pluralul ce la adjectivul femenin nouă; toate acestea, pot să pară cam încurcate, dar în fond sunt foarte simple. De la nou, pluralul nu poate să fie decât noi, după cum dela bou nu s-o poate face alt plural decât boi, iar nici 1’OC' -1V1 bou z ' de ION GORUN iar dela nouă, pluralul are să fie așișderea nouă, scris astfel după ultima ortografie a Academiei, sau, după cea penultimă, nouă,fiind, vorba a fi evident despre o formă nouă care după legile fonetice a devenit în rostire nouă... De acuma, cui mai vrea să continue discuția pe această temă, — îi lăsăm cuvântul. * Ne place când suntem surprinși și noi asupra unor greșeli de limbă, — căci bineînțeles , îndreptare vrem și pentru noi înșine, iar decăderea în greșeli nu e apărat nici un scriitor, cât timp suntem încă atâția expuși și supuși influențelor unor limbi străine și cu deosebire a două limbi: a celei franceze și a celei germane. .,Un evrei român care-șî iubește limba românească“ îmi atrage atenția asupra expresiunii ce oi însumi am folosit: „depinde dela consonanta...“ și „atârnă dela litera“ .". E o greșală, desigur și „ovreiul“ în chestiune dovedește că cunoaște, dacă nu și iubește, în aceeași măsură și limba germană. „Atârnă sau depinde dela,este un germanism, și nu poate încăpea îndoială că, mai ales când e vorba de obiecte, unul nu poate să depindă sa fi să atârne deja, ci numai de altul. Poate că în ce privește o acțiune sa fi alta, ar mai fi admisibilă, mai bine zis scuzabilă, o asemenea, formă , oricum însă trebuie să dăm dreptate „ovreiului“ felicitându-l în acelaș timp pentru grija «o poartă și pentru înțelegerea ce arată față de frumusețile, și de legile limbii românești. — In corespondența ce mai avem sunt foarte multe nedumeriri ce privesc numai provincialismele safi pronunțarea’ regionala’ a unui cuvânt saui a altuia. Astfel Cum e mai bine să se zică : a citi safi a ceti ; a scri,' safi a scrie ; șeapte, șeaste; șearpe safi șarpe; șase; șarpe; 'beul safi băut; nițel, o țâră, o leacă safi puțin; apa cură sau curge? etc. etc. In privința acestor, sau și a altor provinciali sate, v-a mai trebui să stăm de vorbă. Deocamdată vom însemna atâta, că" unde din ele sunt admisibile și pot să fie folositoare, mai ales în poezie , de pildă : Și când gândesc la viață rmî, îmi pare că ea cură. Încet, repovestită de o străină . . . aură, zice Eminescu, Ceea ce nu ne îndreptățește însă a folosi cuvântul și în proză, afară de cazul când vrem anume să dăm scrisului nostru un colorit regional. -------------►|| *----------—• $1 de ca ar VIZITA AR. IL. RR. Principesa Maria și Principele Carol la Corabia Corabia. 2 Decembrie. Trenul de persoane, având atașat vagonul princiar, a sosit aici la ora 9 și 40. Principesa Maria și principele Carol, însoțiți de d-na de onoare Mavrogheni, de adjutanții loc.-col. Angelescu și maior Manu, de Fotin Enescu, directorul băncilor populare, Dumitrescu-Bumbești, inspector și căpitanul de jandarmi Balonescu, descinzând din tren au fost întâmpinați pe peronul gărei de prefect Oro wanu, primar Perovici, maior Florescu, de lumea oficială și de un numeros public. D-na Polovici, precum și alte doamne aui oferit buchete de flori. După. aceea s’au făcut recomandările și apoi AA. II. Regale s’au urcat într’o trăsură împodobită cu flori și au plecat la palatul comunal, între uralele nesfârșite ale numerosului public. Școalele de băeți și fete intonai imnul regal. In salonul de recepție s’a făcut distribuirea ajutoarelor orfanilor și văduvelor celor pieriți er o holeră din comunele Corabia, Garcov, Vadastrița și Vișina depumând pentru fiecare familie bani la banca populară și dându-le și numerar. Principele Carol împărțea bomboane micilor orfani. La ora 11, terminându-se distribuția, AR. N. RR. au vizitat catedrala și apoi au plecat în automobile la Moldoveni unde au luat dejunul. Publicul a făcut ovațiuni entuziaste pe ■stradele splendid pavoazate. Ordinea perfectă a fost menținută de polițaiul orașului Duțescu de agentul special Puricescu și de întreg aparatul poliției loca- ACCIDENTUL de lângă Buftea Ieri, pe la orele 11 și 35 m< dimineața, acceleratul de Galați care sosea în Capitală, a surprins pe limie, între stațiile Buftea și Chitila, la kilometrul 14 plus 300, pe un sătean în vârstă ca de 45 de ani. Nefericitul a fost lovit și a aruncat în lături de botul mașinei, rămânând în nesimțire. .Mecanicul prinzând de veste, a oprit trenul și personalul , a dat primele ajutoare victimei, grav rănită la cap și cu mai multe leziuni pe corp. Cu acelaș tren rănitul a fost adus in gara de Nord, de unde cu o ambulanță a Salvărei, a fost transportat la spitalul Filantropia, unde a sosit internat, ....