Universul, decembrie 1913 (Anul 31, nr. 331-359)

1913-12-04 / nr. 334

ess TÂNĂRUL PRINCIPE EDUARD DE WALLES, MOȘTENITORUL TRONULUI ANGLIEI, IN COSTUMUL DE CAVALER AL ORDINULUI „JARATIERE“ „Văzând conținutul scrisorii »Mărirea salariilor“ publicată in «Universul“ de Duminică 24 Noembrie, m’am gândit că ar fi timpul să vină glasuri și din pu­blic, cari să se opus „mărirei salariilor pe care o cere întrea­ga clasă a funcționarilor, fiindcă: 1) Mărirea salariilor e în pa­guba celor care trăesc în afară de bugetul țării și care au mun­ca dublă ca a funcționarilor, la același câștig. 2) Mărirea salariilor ar tripla această muncă și ar secătui cu desăvârșire realele forte produ­cătoare, mărind astfel numărul falsificatorilor și escrocilor. 3) Dacă se observă, se vede, că comerțul țării, de unde se ali­mentează toate bugetele, abia m­ai poate răsufla și cu el toți factorii cari cau­tă să-l salveze și nu pot încă“. Așa ne scrie un cititor al zia­rului nostru, și e foarte explica­bil să ,scrie așa: d­­n toate păr­țile, funcționarii cer îmbunătă­țirea soartei lor, mai ales cei mij­locii și micii slujbași. . Vădit e că sporirea salariilor la atâtea­ categorii de funcționa­ri va f­ngreuia bugetul și urma­rea va fi sau că se vor spori sar­­c­inele, sau alte trebuinți publice nu vor putea fi satisfăcute — și într’un caz și în altul, deci, o pa­gubă pentru contribuabili. Dar, dacă e foarte explicabilă îngrijorarea contribuabililor, nu e mai puțin adevărat că traiul, prin necontenita lui scumpire, a­­pasă greu de tot pe funcționarii mici și mijlocii. E peste putință să refuzăm as­cultarea plângerilor acestei clase de oameni, pe cari greutățile zilnice îi strivesc. Și aceasta nu numai dintr’un sentiment de umanitate, ci și din interes public bine înțeles. In ce privește administrația suntem încă departe de o stare cu care să ne putem lăuda sau măcar să putem fi mulțumiți. Dacă funcționarii nu mai pot su­porta greu traiului, aceasta se va resfrânge asupra chipului cum ei își vor împlini datoria și prin urmare interesul pu­blic va suferi. Trebuie deci sa ascultăm gla­sul funcționarilor, mici și mijlo­cii și să atragem atenția celor în drept. Altă socoteală e cum vor pu­tea guvernanții să satisfacă re­­clamatiunile ce li se adresează din toate părțile. Trebuie să recunoaștem și să spunem pe față­­ că sarcina gu­vernanților e foarte grea. împrejurările au­ schimbat condițiile traiului și nu este lu­cru ușor a face față nevoilor de astăzi. De aceasta trebuie să-și dea cu toții seamă, și funcționarii și contribuabilii. București, 3 Decembrie. Mișcarea funcționarilor Activitatea „PRIETENILOR ȘTIIN­ȚEI“ — Ședința inaugurală de Duminecă — Deși sala Transilvaniei e a­­tât de încăpătoare, nu mai ră­măsese un singur loc liber. La orele 3 d. a., ședința s’a deschis D. St. C. Hepites, președintele de onoare al­ societății „Prietenii Științei”, a prezidat, și a deschis ședința cu o entuziastă cu­vântare, în care a arătat cum s’a înființat societatea. „Prin cuvântul știință, a spus d-sa, nu înțeleg numai partea re­lativ neînsemnată a aplica­­țiunilor ingenioase ale ei, ci misiunea măreață de a des­­volta și înălța spiritul omenesc elitre bine și frumos, de a lăr­gi orizontul concepțiunilor sale, de a discuta natura și cauza fenomenelor, spre a ne scăpa din ce în ce mai mult de rătăci­rile, gre­șalele și de ereziile moș­tenite de atâtea veacuri de când durează omenirea. D-sa a desvoltat pe larg a­­­ceastă ideie, apoi a încheiat fă­când apel la concursul tuturor membrilor. In urmă a adus mulțumiri ci nei și d-lui Dumitrescu-Câmpi­­na, cari au­ pus la dispoziția societății o aripă a azilului „Theodora Cazzavillan“ și au dă­ruit 2000 lei centru mobilier; d-lui Grigore Alexandrescu, ma­re industriaș, care și-a luat a­­supra sa cheltuiala sălii unde s’a ținut ședința, librăriei Alca­­lay care a dăruit 50 broșuri ști­ințifice, d-lui Gr. Makarie, care a dat 10 broșuri din scrierea sa „Planimetrie tah­imetrică”, d­­lui Enăchescu-Muscel, prepara­tól­ de zoologie, care a dăruit 10 animale și păsări împăiate, în sfârșit d-lui Al. Cantacuzino-Al­­ca, care a dăruit un ochian te­restru. D. Hepites a citit apoi urmă­toarea telegramă ce d-sa propu­ne să se trimită M. S. Regelui. ..Societatea „Prietenii Știin­ței” înființată în timpul când trupele Voastre, Lire, sourați pe­ste Dunăre, întrunită acum in primă ședință generală, roagă pe Majestatea Voastră, să bine­­voiască a primi nemărginitul ei devotament,­ pe care-1 pune la picioarele tronului Marelui Că­pitan. Să trăiți Majestate ! .Să­­­ tră­iască Majestatea Sa Regina. Președinte de onoare, SV. C. Hepites Președintele societății, tj. Ți­tei­ca Adu­narea a aplaudat cu entu­ziasm frumoasa cuvântare a di­stinsului invățat dând și a­­probare trimiterea telegramei. D. G. Ți­țeica, președintele ac­tiv al societății, a vorbit apoi despre Dragostea pentru știință, aducând exemple luminoase din toate ramurile științei, poves­tind pe largi și în mod pitoresc, experiențele rămase , celebre ale­ lui Otto De Guerique, insistând mai ales asupra dragostei pe care o arată membrii societății pentru știință. Această conferință foarte in­teresantă și pe care­ spațiul nu n­e dă voie să o rezumăm mai pe larg, se va publică în revista R'alura și în Ziarul Științelor populare. ■ . ." Cuvântarea d-lui Țițeica a fost urmată de aplauze entuzia­smate. D. Victor Anestin, secretarul general, a rezumat apoi o parte din activitatea societății, anun­țând­ că la sediu, in localul în care se află și „­Salvarea”, se vor ține conferințe și cursuri practice cu proecțiuni: un ciclu de conferințe medicale ținute de d-ni­ d-r. Stănculeanu, Jianu și Răzvan, cursuri practice la institutul de fiziologie de sub direcțiunea d-lui profesor I. A­­tanasiu, la muzeul zoologic de sub direcția d-lui Antipa, la la­boratoarele ele la casa școalelor de sub direcția d-lor Grădinescu și Ludwig, etc. Se vor ține de asemenea cur­suri populare în sălile de la pe­riferia orașului, în special pen­tru lucrători, vor fi apoi che­mați la sediu pentru conferințe cu­­ proecțiuni elevii și­­ elevele diferitelor școli, etc. Pentru cur­surile de fizică d. E. Giurgea, doctor în științele fizice, pune la dispoziție instrumente din bo­gatul sau laborator. Cu acest­ prilej s’au înscris ne­numărați membrii nouă. Vom a­­nunța în curând primele con­ferințe ale societății, care e me­nită să-și realizeze cu totul sco­pul ce și l-a propus. Rep. ——­—***—--------­ Criza ministerială din bulgaria Sofia. 2. — Primul-ministru Radoslavoff a urmat până acum tratative, cu șefii partidului a­­grarienilor, fără a ajunge insă la vreun rezultat favorabil. A­­grarienii au refuzat categoric colaborarea cu Radoslavoff, de­clarând că vor prezenta la des­chiderea Camerei două proecte de legi, prin cari vor arăta că sunt contra dinastiei și că nu a­­probă politica cabinetului ac­tual. Printr'unul din aceste prore­se de legi agrarienii vor cere reducerea, listei civile a regelui și suspendarea apanajului prin­ților, cari ar urma, conform proectului, să primească număr leafa ce­­ se cuvine pe urma rangului pe care-l au în arma­tă. Se afir­mă că situația­­ cabine­tului Radoslavoff e critică și că va fi nevoit să demisioneze in curând. I­rmosul lul, Radosla­voff va fi ‘ilalivoff, care va disolva im­i­­diat Camera și va face­­ noul a­­legeri. Talpa Țârei! PRIVIRE ISTORICA «Ic pro­fe­sorul­­ T. BASI1.ESCCI De la Universitatea din București Lunga și întunecata istorie a acestui mult încercat popor se poate împărți în câteva mari pe­rioade. Perioada preistorică, acea în care singurul izvor de in­forma­țiune este legenda, tradiția, oa­­recari urme de monumente ma­i mult sau mai puțin vechi sau autentice, d­in care dar nimic nu este cert și ferm, ea nu ne interesă pentru acum, influența ei asupra vieței și orga­nizațiu­­nei sociale și economice a țări­lor române este absolut ștearsă de timp. Perioada istorică începe cu popoarele, cari locuesc țările ro­mane în timpul republicilor grece și romane—dar m­ai ale­in timpul imperiului roman, in special Iterodot este un izvor bo­gat și sigur. Această perioadă se subdivide însă, in perioada anterioară do­­minatiunei romane și perioada posterioară acestei dominațiu­ni. In cea dintâiu țările române sunt locuite de Scyți, Agatir.și, Geți și Daci, cari ajungând la viața sedentară, cultivă pământ­­ul, întemeiază cetăți, își dau o organizațiune politică și socială, constituesc adevărate State, — având o putere militară organi­zată, putând­ ține piept dușmani­lor din afară.­­Deși din punct de vedere et­nic, al constituirea rasei noa­stre, este important de a studia această perioada­ — deși — și noi credem că chiar după cuce­rirea Daciei de către Romani, tot au­ mai rămas Daci în țările su­puse până atunci dominațiunea lor, totuși pentru formațiunea noastră ulterioară studiul ace­stei perioade — de altfel foarte­­ întunecată — este pentru scopul — repede de atins — ce no­ ur­mărim aci, de puțin folos. Adevărata istorie a acestor țări începe cu cucerirea lor de către Romani, în anul 103 după Christos. Romanii însă le-a fi abandonat, în anul 270, — sub împăratul Aurelian,—■ lăsându-le prada tu­turor invaziunilor barbarilor, ale căror mari năvăliri înci^uu­seră deja și care se vor continua în decurs de veacuri. De la abandonul țărilor româ­ne de către Romani și până la intem­ eerea Statelor române­ au trecut aproape 1000 de ani. Ce ați devenit aceste țări în a­­cest lung răstimp? Bulevard­ al tuturor invaziu­nilor barbarilor, unii dintre a­­ceștia, ca Visigoții, Ostrogoții, împinși de la spate de alte po­poare barbar­e, ar fi ajuns până In Italia, in Spania, ba unii afi trecut chiar în Africa ocupând coasta mărei Mediterane. Alții, ca Hunii, s’au oprit în stepele Ungariei de azi, — Da­ciei de est. Alții, ca Bulgarii, s'afi răspân­dit parte în Dacia,—parte însă, — cea mai mare parte, — afi trecut Dunărea ,și s’a fi așezat la picioarele Balcanilor. Noua invaziuni au distrus sau prefăcut vechile formațiuni bar­bare, — astfel Ungurii se con­topesc în vechile rămășițe ale Hunilor. Pecenegii, Cumanii se așezară, mai ales dincoace de Carpați — constituind chiar a­­devărate State. Aceia, însă, cu cari Românii, — foștii și originarii locuitori ai acestor țări, — a fi rămas mai mult timp în contact a fi fost Slavi, — în special Bulgarii. Acest contact s’a întărit mai mult încă prin comunitatea reli­gioasă, — prin­­ Împrumutul al­fabetului cyrilic, — prin între­buințarea Hrubei slave în bise­rică, și nu scripte,­­­ ci se afir­mă prin resturi importante de cuvinte de origină slavă presă­rate în limba noastră. Și această influență se menți­ne, se accentuiază chiar și după constituirea Statelor române: limba slavă este limba oficială, limba documentelor de Stat, limba actelor autentice petre­cute între părți,­­ este limba clasică a populațiunilor din a­­ceste țări. In fine, în anul 1290, Radu Negru, plecând di­n Valea Fă­gărașului, trece Carpații și se a­­șează pe platoul Câmpulungului unde își zidește capitala lui. Tot atunci, în 1299 șart 1304, Dragoș întemeia voevodatul Mol­dovei, iar în 1348 sau 1349 (vezi Xenopol) Bogdan venind din Maramureș, fonda principatul Moldovei. De aci înainte, Istoria Princi­patelor române devine pe fie­care zi mai clară, documentele mai abundente. La început independente,­­ ele nu întârziară să devină va­sale când Polonilor, când Ungu­rilor, până ce ele afi căzut sub jugul turcesc,­­­ de sub care nu s’a fi eliberat definitiv decât în timpul nostru, prin zdrobirea puterei otomane sub zidurile Plevnei. Un învățământ .Insă se dega­jează din această lungă perioadă de lupte, de victorii și de învin­geri, — care trebue să rămână viu­, vecinie neadormit în min­tea noastră» — în mintea tutu­­ror Românilor, prezenți și vii­tori. . Este că atât timp cât Domnii români și-a fi întemeiat puterea lor pe oști naționale, — recru­­tari din țărani,­­­ ci afi putut în­totdeauna respinge atacurile dușmanilor: cu brațul lor a în­vins Ștefan­ cel-Mare și pe Turci și pe Unguri și pe Lest și ne Ui­tăr­, — tot cu brațul lor Mircea­­cel­ Bătrân a putut bate pe Turci, a putut întinde stăpânirea lui până la Marea­ Neagră ,și ține în respect pe Unguri, — tot astfel a fost și cu Ion­ cel­ Cumplit, a­­d­orat de țăranii săi, — deși duș­mănit de bocii, cari­i au­ și ucis. Din ziua, însă, când Domnii a fi desființat oștirea națională, când ei afi început să se încon­jure de mercenari,­—puterea lor s'a clătinat, — și cu tot geniul și vitejia lor, ei afi căzut prada propriilor lor trupe, sau afi fost trădați de ele, sau afi fost a­­bandonați in momentul suprem: astfel a fost cu marele — cel mai mare Domn al țărilor ro­­­mâne, — cu Mihai­ Viteazul. Aceasta este în trăsuri gene­rale și fugitive Istoria poporului românesc. Se cade acum să reurcăm firul timpului și să însemnăm punc­tele negre, ce afi făcut d­in fal­nicii descendenți ai legionarilor români, triștii iobagi, ale căror lanțuri le-a sdrobit, — cu mâna marelui Mihail Kogălniceanu, — Domnitorul Alexandru I. Cuza in noaptea de 15 August Irin­. ­* * *­ Primim următoarea scrisoare: Domnule director. Citind articolele publicate de ziarul dv. privi­toare la noua sec. de cercetași a l­e. Lazar, ne-a bucurat faptul că sec. „Pro-Pa­­tria“ a școalii superioare de co­merț a găsit imitatori și în alte școli secundare din Capitular. Ținem să facem cunoscut cu această ocazie, câteva amănun­te privitoare la sec. noastră. „Pro-Patria“ datează încă din anul 1912, creată și direct contro­lată fiind de d. prof. Const. Ioa­­nin.Rezultatele afi fost din ce în ce mai frumoase. Antrenamentele regulate afi­ dat posibilitatea facerii de cer­cetări pe distanțe de 50—­50 km. pe zi, cum au­ fost două mai im­­pretante anul trecut: una la Creața-Leșile (Ilfov) și a­ doua traversare a Bucegilor pe vreme de zăpadă, când norii nu permi­­te a fi nici cea mai m­ică orienta­re pe vârful munților, căci ade­vărații cercetași nu trebuie să aștepte reîntoarcerea rândune­­lelor pentru a-și reîncepe acti­vitatea, soarele, ploaia ori ză­pada trebuie să le fie indife­rente. Actualmente antrenamentele societății noastre a fi reînceput în vederea unei lungi cercetări a Carpaților Olteniei, proiectată pentru primăvara 1914. Rugându-vă d­­e director, să binevoiți a face cunoscute aces­te amănunte, vă mulțumim an­ticipat pentru ospitalitatea acor­dată rândurilor noastre. „Pro-Patria" Asoc. spor­tiv­o-turistă a­ școalei superioare de comerț “t £< »Jt- Despre memoriul d-lui dr. N­ Minovici cred că în fața faptelor pe­remptorii expuse de d. dr. N. Mi­­novici în memoriul care a fă­cut subiectul articolului inserat aci cu titlul de Chestiunea cer­șetorilor din București, citito­rii afi rămas uimiți ca și­ sub­semnatul, mai cu seamă că acest senzațional memoriu s-a ivit în momentul când Europa felicită pe România pentru însemnatul său pas pe calea progresului de stat. Mărturisesc că amărăciunea sufletească a d-lui dr. N. Mi­no­vici îmi amintește pe a mea când în trecut țipam, tot aci, contra barbariilor și anomalii­lor ce se petrecea și în Capitala noastră, când de exemplu ve­deai zilnic adevărate mortă­i­ciuni, poreclite cai, murind în ham, sau­ când vedeam elegan­tele lămpi electrice, ultima ex­presie a progresului, luminând maidanele din centru, adevăra­te depozite de gunoaie și focare de epidemie. Nemai intrând în detaliurî căci cu toți cunoaștem, din ve­dere și ziare, cele, ce se petre­ce a fi cu cerșetorii,­ mă mărgi­nesc de a aminti că subiectul me­moriului în cestiune face parte din acele care privesc nu numai buna ordine dar chiar educația națională și proba că cuget, just este fapta că, dacă în capitala Regatului se tolerează specula­rea milei publice, ce trebue să fie prin orașele și bâlciurile din restul țarei. Prin urmare memoriul d-lui dr. N. Minovici are o fo­arte mare însemnătate și nu este de crezut că înaltul guvern va su­feri să revenim la timpul când sute de cerșetori de meserie, cu numai câțiva adevărați infiniii uitați de serviciul asistenței pu­blice, te făceau să crezi că Bu­curești, poreclit micul Paris, a ajuns în această privință, lipsit de cea mai elementară adminis­trație orășenească și deci azi ca și în trecut voi încheia cu: à bon entendeur salut, șa fi pe românește: salut pe cel care pricepe. Alea PRINDEREA banditului Pantelim­on­ — NOI AMĂNUNTE — Iată amănunte complecte a­­supra împrejurărilor în care a fost prins banditul Pantelimon. Imediat după jefuirea de către bandit a diligenței poștale, fapt pe care Tara depeșat la timp, d. locot. Bâgu, comandantul cum­păniri de grăniceri din județul nostru, a plecat în­ inspecția tu­turor pichetelor de la frontieră. Cu această ocazie a luat dispo­­zițiuni și a dat instrucțiuni ca grănicerii de la pichetele din Dorna și Broșteni, caii­­ cunosc toate potecile pădurilor, să for­meze patrule de zi și noapte pen­tru prinderea banditului. Una din aceste patrule, com­pusă din plutonierul Chinariu Ioan, comandantul plutonului de grăniceri Broșteni, caporalul Teodorescu Nic., șeful pichetului Crucea, soldații Vieru Toader, Manuței Petru și Aram Radu, astă noapte pe la ora 3 pe câini patrulau in apropierea liniei tre­nului funicular, ia kilometrul î­, zăriră lumină, mai jos de fun­dul muntelui Bârnăreșul, în a­­pro­pierea unei scobituri. Bănuind că acolo­­ se adăposte­ște Pantelim­on, patrula s'a îm­părțit astfel ca să înconjoare sco­bitura odată din toate părțile. Intr’adevăr, ajungând la lo­cul arătat, văzură pe bandit stând in picioare și incălzindu­­se la foc. Plutonierul Chiuariu îl somea­ză să ridice mâinile în sus și să se predea. Pantelim­on însă duce mâna la cingătoare spre a lua arma, dar mai înainte ca să aibă t­impul necesar, un grănicer trage asu­pra lui un glonte. Glontele rico­­ând, lovește în focul­­ ce ardea împrăștiind cenu­șea și cărbunii în fața banditului, care îngrozit ridică mâinile în sus. Pe când­ întreaga patrulă șe­dea gata cu­ armele întinse ca să tragă unul din soldați s'a dus la Pantelimon și după ce l’a des­­armat l’a legat,­ apoi porniră cu toții la pichetul de grăniceri Crucea. Acolo după ce banditului i s'a­i dat să mănânce, conform do­rinței lui, l'a fi dus la plutonul Broșteni și afi dresat actele re­lative, apoi l'a fi predat adminis­rației plășei Broșteni, care fasc­ie anunțată telefonic de grăni­ceri, despre prinderea și aresta­rea lui Pantellmon. Asupra lui Pantellmon, la per­cheziția ce-i s'a făcut de grăni­ceri s’a găsit: un revolver cu 24 cartușe,­ o pușcă cu 2 țevi și 34 cartușe, 148 lei, o monedă ro­mână, 2 piese de aur germane a 10 mărci una și 2 galbeni austri­­aci.După cum am arătat și în te­legrama mea de astăzi, d. Al. Mill­o, directorul prefecturei, a plecat cu automobilul­ județului încă de la 6 dimineața spre a-l aduce pe bandit la Fălticeni. Până în momentul când In­diciu aceste rânduri, ora 5 d. a., nu a fi sosit încă, dar se așteaptă din moment în moment Interogarea lui Pantelimon de judele de instrucție Fălticeni, 2 Decembrie Banditul Toader Pantelimon, care a fost prins dri, a fost adus la ora­ 11 seara in localitate și­ dus direct la cabinetul judecătorului de instrucție, unde a fost cerce­tat până la ora 12, din­ noapte. De la cabinetul de instrucție Pantelimon a fost depus în are­stul preventiv, fiind escortat de 4 sergenți de oraș și­ polițaiul lo­cal. Ferecat la mâini și picioare, Pantelimon a fost închis în o ce­lulă separată. La interogatorul ce i s'a luat aseară, banditul a recunoscut toate tâlhăriil săvârșite, între cari și­ pe aceia cu diligența poștală. Azi tribunalul i-a­ confirmat mandatul de arestare , apoi Pan­­telim­on a fost supus unor minu­țioase cercetări de județe de ins­trucție. Răspunsurile lui sunt­ clare și chiar în parte spirituale. Roțul „Gioconde” ou 7a S pedepsit Roma. 2.—După părerea mai multor capacități în materie ju­ridice, Vicenzo Peruggia nu va putea fi pedepsit pentru înstră­inarea. „Giocondel“, faptă care nu poate fi calificată de furt. Peruggia, fiind cetățean italian nu va­ fi extrădat autorităților franceze.* Roma. 2. —„Gioconda“ a fost expusă ora în sala autoportrete­lor din galeria­ „Uffici“, unde între orele 9—12 aui venit s’a va­dă 35 mii de oameni, între cari și celebrul restaurator al „Cinei cea de taină“, pictorul Cavalag­­ni, care și-a exprimat satisfac­ția că hoțul a știut să păstreze atât de bine tabloul. Peruggia a declarat și pentru a treia oară în fața procuroru­lui că a furat „Gioconda“ nu­mai pentru a o readuce în patria sa și nicidecum cu scopul mes­chin de a o vinde. Cei doi mun­citori cari au fost arestați îm­preună cu ei, au fost puși în li­bertate. ----------------------------­ ♦ D-nii abonați cari cer schimbări de adresă, sunt ru­gați cu insistență să binevoiască a trimite administrației, odată cu cererea d-lor și eticheta pe care este imprimată adresa cu care primeau ziarul până atunci spre a se putea da curs repede cererilor și a nu se întârzia cu trimiterea ziarului la noua a­­dresă. CONVORBIRI DESPRE LIMBA S'a fi grămădit iar înaintea mea filele și bilețelele prin cari unii dintre cititorii acestui ziar îmi fac cinstea să mă întrebe, in nedumeririle lor, despre cele ce crea efi cu privire la unele , chestiuni de limbă ce li se par controversate. Să încerc dar sa dau drumul și­­ acestui dosar. Nu pentru intâia oară văd că se face unora bătaie de cap în­trebarea, dacă unele cuvinte ce încep­­ cu nu sau cu­mu este mai corect să le rostim și să le scrim într’un fel sau­ în celălalt. De pildă, mă­ întreabă un cititor: Cum e mai bine să se zică : a incasa sau a încasa. - Alții înșiră alte asemenea cuvinte, cu aceeași nedumerire: in sau nn ? — înainte de toate, este de luat în seamă aci, dară acel iu sau nn de la începutul cuvinte­lor derivă de la prepozițiunea in sau de la particula negativă in. In cazul dintâi, în româ­nește va preVa la rostirea in, in cazul al doilea vom avea păstrat întotdeauna pe in. Vom zice cl­ar și vom scrie: „indiscutabil, indivizibil, into­lerabil, indiferent“ — și aș­a mai departe, atunci când in locul a­­cestui in putem să punem­ sau să ne închipuim particula noa­stră mai românească ne.— Dar­, când e vorba de un sau un deri­vat de­­ la prepozițiunea latină iu,­­atunci am zis numai că pre­valează rostirea in, dar aci nu mai avem atace cu o regulă ge­nerală, unică. Deosebirea chiar, nu e ușor de făcut. Ea s’a stabilit prin uz, și atâta putj­n să observăm, că la cuvintele mai vechi în limbă, latinescul nn devine ele. predilec­ție in, pe când în cele primite în limbă mai de curând, e ten­dința să se păstreze in. — De pildă : „a încânta, a îndemna, a întemeia, a întări, a învârti“, elc. — însă : a indica, a înca­dra, a inculpa, a instrui, a in­forma, a incasa“ ... — Am avea deci aci și cuvântul despre care ne intreabă­ cititorul. Te pomenești că o să ne mai întrebe insă : Cum vom ști care e cuvânt vechifi și care e cuvânt nofi în limbă, și cât de vechifi trebuie să fie, ca să nu i se pr­­ic­iv­uiscă pălăria modernă nu, ci să trebuiască să-l gătim cu ve­chea­ căciulă nu ?­­ Aci va Int­imi să lăsăm răspunsul altora, mai specialiști , căci dacă­ între încăpere și inundațiune, de e­­xemplu, asi­stăm la îndoială să clasăm pe cel dintâiu între cu­vintele mai vechi ,și pe cel de al doilea intre cele mai nouă, — tăgădui-vom oare că „a în­rola, a înregimenta, a­ înregi­strat sunt cuvinte nouă în lim­bă ?­­— și totuși le rostim­­ și le scriem cu în și nu cu in. Iată dar și excepții; totuși, în cele premergătoare, sunt poate regu­­le destule ca să risipească­ unele din nedumeririle exprimate. ” „Cuvinte nouă zicem și scriem noi. Dar mai adesea ve­dem scriindu-se: „cuvinte noul“, sau­, spre și mai marea scanda­lizare a unora: „cuvinte noi!" Ba un cititor ne trimite o tipări­tură tăiată dintr’un ziar, unde ne întâmpină ambele aceste va­riante in următoarea pitorească împreunare : ,,Și oare progresul este­­ el altceva decât ori o in­venție de cuvinte noi, sau o des­coperire de nouă plăceri?” Aci, am avea mai nainte de toate-o flagrantă inconsecvență și in materie de ortografie ace­stea sunt fără îndoială cele mai condamnabile. Inventează, dacă vrei, o ortografie chiar bizară, dar fii consecvent cu ea și cu ti­ne însuți. Bine­înțeles, în che­stiune de gramatică e altceva, d­aci trebue scă te supus unor re­­gule pe cari nu le poți modifica și propune numai după chibzui­­rea ta, oricât de ingenioasă. Cu noi, noul și nouă avem și­­ o chestie de gramatică și una de ortografie. Chestia de gramatică este: putem noi să abstragem de la diferențiarea dintre forma plurală masculină și femeniană ? — iar cea de ortografie: este nevoie ca să diferențiăm plura­lul noi de la noi de pluralul noi de la ea și, pentru a evita o con­­fuziune, să hotărîm că pluralul de la noi se va scrie nou­, cu toate că nimeni nu-1 pronunță altfel decât tot noi ? In exemplul de mai sus, che­stia de gramatică e rezolvată,— și anume în sensul că pluralul fem­en­in nouă trebuie părăsit, și înlocuit pretutindeni cu acela masculin, unul și singur, noi. Chestia de ortografie însă, este lăsată în suspensiune, căci oda­tă avem : „cuvinte noi", iar i­­mediat după aceea : „noul plă­ceri“. E, după părerea noastră, cât se poate de răui, — cum nu se poate mai răfi. Pluralul feme­­nin nouă nu și-a pierdut încă drepturile de rostire, deci ele trebue­sc respectate, fără să ne oprească și să ne îndemne la în­doială faptul că acel plural se aseamănă, ca sunete, cu nume­ralul nouă, sau cu dativul nouă (de la noul). Insă în ce privește pluralul masculin noi, foarte corect format și pronunțat așa de la nou, nu vedem de ce ar fi schimonosit ortograficește noul câtă vreme și mai puțin încă el ar putea fi confundat vreodată, în vorbire sau scriere, cu pro­numele noi, de­cât ar fi nume­ralul nouă sau dativul nouă cu pluralul ce la adjectivul fem­enin nouă; toate acestea, pot să pară cam încurcate, dar în fond sunt foar­te simple. De la nou, pluralul nu poate să fie decât noi, du­pă cum dela bou nu s-o poate face alt plural decât boi, iar nici 1’OC' -1V1 bo­u z ' de ION GORUN iar dela nouă, pluralul are să fie așișderea nouă, scris ast­fel după ultima ortografie a A­­­cademiei, sau, după cea penul­timă, nouă,­­fiin­d, vorba a fi evi­dent despre o formă nouă care după legile fonetice a devenit în rostire nouă... De acuma, cui mai vrea să continue discuția pe această te­mă, — îi lăsăm cuvântul. * Ne place când suntem sur­prinși și noi asupra unor gre­șeli de limbă, — căci bineînțeles , îndreptare vrem și pentru noi înșine, iar de­căderea în greșeli nu e apărat nici un scriitor, cât timp suntem încă atâția expuși și supuși influențelor unor limbi străine și cu deosebire a două limbi: a celei franceze și a celei germane. .,Un evrei român care-șî iu­bește limba românească“ îmi a­­trage atenția asupra expresiunii ce o­i însumi am­ folosit: „de­pinde dela consonanta...“ și „a­­­­târnă dela litera“ .". E o greșală, desigur și „ovreiul“ în chestiune dovedește că cunoaște, dacă nu și iubește, în aceeași măsură și limba germană. „Atârnă sau de­pinde dela,este un germa­­­­nism, și nu poate încăpea înd­o­­ială că, mai ales când e vorba de obiecte, unul nu poate să de­pindă sa fi să atârne deja, ci nu­mai de altul. Poate că în ce pri­vește o acțiune sa fi alta, ar mai fi admisibilă, mai bine zis scu­zabilă, o asemenea, formă , ori­cum însă trebuie să dăm drep­tate „ovreiului“ felicitându-l în acel­aș timp pentru grija «o poar­tă și pentru înțelegerea ce ara­tă față de frumusețile, și de le­gile limbii românești. — In corespondența ce mai a­­vem sunt foarte multe nedume­riri ce privesc numai provincia­­lism­ele safi pronunțarea’ regio­­nala’ a unui cuvânt saui a altu­ia. Astfel Cum e mai bine să se zică : a citi safi a ceti ; a scri,' safi a scrie ; șeapte, șeaste; șear­­pe safi șarpe; șase; șarpe; 'beul safi băut; nițel, o țâră, o leacă safi puțin; apa cură sau curge? etc. etc. In privința acestor, sau și a altor provinciali sate, v-a mai trebui să stăm de vorbă. Deo­camdată vom însemna atâta, că" unde di­n ele sunt admisibile și pot să fie folositoar­e, mai ales în poezie , de pildă : Și când gândesc la viață rmî, îmi pare că ea cură. Încet, repovestită de o străină . . . aură, zice Eminescu, Ceea ce nu ne îndreptățește în­să a folosi cuvântul și în proză, afară de cazul când vrem anu­me să dăm scrisului nostru un colorit regional. -------------►|| *----------—• $1 de ca ar VIZITA AR. IL. RR. Principesa Maria și Principele Carol la Corabia Corabia. 2 Decembrie. Trenul de persoane, având a­­tașat vagonul princiar, a sosit aici la ora 9 și 40. Principesa Maria și principele Carol, înso­țiți de d-na de onoare Mavro­­gheni, de adjutanții loc.-col. An­­gelescu și maior Manu, de Fo­­tin Enescu, directorul băncilor populare, Dumitrescu-Bumbești, inspector și căpitanul de jan­darmi Balonescu, descinzând din tren au­ fost întâmpinați pe peronul gărei de prefect Oro wa­nu, primar Perovici, maior Florescu, de lumea oficială și de un numeros public. D-na Po­­lovici, precum și alte doamne aui oferit buchete­­ de flori. Du­­pă. aceea­­ s’au făcut recoman­dările și apoi AA. II. Regale s’au urcat într’o trăsură împo­dobită cu flori și au plec­at la palatul comunal, între uralele nesfârșite ale numerosului pu­blic. Școalele de băeți și fete in­tonai­ imnul regal. In salonul de recepție s’a făcut distribui­rea ajutoarelor orfanilor și vă­duvelor celor pieriți er o holeră din comunele Corabia, Garcov, Vadastrița și Vișina depumând pentru fiecare familie bani la banca populară și dându-le și numerar. Principele Carol îm­părțea bomboane micilor orfani. La ora 11, terminându-se dis­tribuția, AR. N­. RR. au vizi­tat catedrala și apoi au plecat în automobile la Moldoveni un­de au luat dejunul. Publicul a făcut ovațiuni entuziaste pe ■stradele splendid pavoazate. Or­dinea perfectă a fos­t menținută de polițaiul orașului Duțescu de agentul special Puricescu și de întreg aparatul poliției loca- ACCIDENTUL de lân­gă Buftea Ieri, pe la orele 11 și 35 m< dimineața, acceleratu­l de Ga­lați care sosea în Capitală, a surprins pe lim­ie, între s­tațiile Buftea­­ și Chitila, la k­ilometrul 14 plus 300, pe un sătean în vâr­stă ca de 45 de ani. Nefericitul a fost lovit și a a­runcat în lături de botul mași­­nei, rămânând în nesimțire. .Mecanicul prinzând de veste, a oprit trenul și personalul , a dat primele ajutoare victimei, grav rănită la cap și cu mai multe leziuni pe corp. Cu ace­­laș tren rănitul a fost­ adus in gara de Nord, de unde cu o ambulanță a Salvărei, a fost transportat la spitalul Filantro­pia, unde a sosit internat, ....

Next