Universul, iunie 1914 (Anul 32, nr. 148-177)
1914-06-11 / nr. 158
5 bani în România.-10 bani în străinătate ICGB Fondator: LUIGI CAZZAViLLAK Tribunajnilitară {ste din călătoria de instrucție a școalei de cavalerie In România-jlouă in Kurt-Bunar ; Bazargic In dimineața zilei de 1 Mai, Școala a plecat spre Kurt-Bunar, urmând șoseaua prin Alfatar, Ghiuierkiol, Songiac, Hagilar. Cum nu aveam cal, am fost foarte mulțumit de a găsi loc într’un camion automobil. Aveam ocazie să văd cum se comportă acest mult lăudat mijloc de transport al materialelor grele ... Și erau destule. In două camioane se îngrămădiseră toate bagajele școalei, furajul pentru o zi a peste o sută de cai și vreo 40—50 de ordonanțe. Dar, când toate preparativele erau gata și ea cu primul camion plecasem din curtea cazarmei, motorul s'a oprit în dreptul fortului Medgidi Tabia. Toate încercările de a face mașina să înainteze au rămas zadarnice. Inapoindu-mă pe jos la Durostor, fui informat că al doilea camion nici nu s’a putut urni din curtea cazărmei. Cu mare greutate abia către orele 10 dimineața motoarele au funcționat și cu ajutorul lui Dumnezeu ne-am văzut de drum. Pe la orele 12 eram ajunși la Ghiulevkioi, dacă drumul era bun și mai departe, puteam fi în Kurt-Bunar cel mult la 1 d. a. Dar... șoseaua se termină la câteva sute de metri de Ghiulevkioi , și de aci înainte e numai un mizerabil drum de care, aproape impracticabil prin pădurea tăiată de lângă Songiac. Ne-au trebuit aproape 5 ore pentru a face 5 km. de drum. Abia la orele 5.30 d. a. camioanele au ajuns în Kurt-Bunar. Harta austriacă la scara 1/200.000, în care căpătasem așa de mare încredere în timpul campaniei, nu este exactă pentru această regiune. E drept că șoseaua e trasată, grămezile de petriș sunt dealungul drumului, dar lucrarea de nivelare și împetruire e lăsată de vreo 15 ani în părăsire. In Kurt-Bunar ne-au distrat niște băeți turci, cari faceau instrucție și cântau cântece militare românești. Cel mai grozav dintre ei era un băiat mic de vreo șase ani. Si muștruluia pe micii lui camarar, cum zice turcul „cu anasâna“. Batea șiînjura de mama focuută. Explicația fenomenului ne-a dat-o comandantul batamnului local. Micii turci sunt spectatorii obișnuiți și de multe ori inoportuni și indiscreți ai instrucției trupei. Marea majoritate a locuitorilor sunt turci, o mică parte bulgari ; funcționarii și militarii sunt... coloniștii români. fiind la jumătatea distanței dintre Durostor și Bazargic și călare pe unul din drum,avea de invazie care duce de la Movi Bazar pe calea cea mai scurtă spre Silistra, Kurt.Banarul va căpăta o însemnătate strategică și mai mare, când vor fi terminate crâmpeele de șosea dintre acest orășel și Ghiulevkioi (șoseaua Durostorului) pe de o parte, și Kara Pelit (șoseaua Bazargicului) pe de altă parte. In dimneața zilei de 2 Mai școala a plecat la Bazargic, urmând drumul de care prin Cocimar-Konac până la Kara Pelit, iar de aici șoseaua prin Ortu Ciamurli și Suiuciuc. Am ajuns la amiază la Bazargic. Pe platoul de la apusul gării se adunase o mulțime de sume în jurul secției de aeroplane venită din Durostor sub conducerea Căpitanului Popovici. Cu mare bucurie am văzut saloanele de trasare a căii ferate Bazargic-Cobadin. Mi s’a spus că noua cale ferată trebue să fie gata până la 30 Decembrie, întreaga distanță este împărțită în 10 loturi ; pe 6 din ele a început lucrul. Chiar locuitorii bulgari din Bazargic se bucură știind că în așa de scurt timp vor fi în comunicație cu restul țarei, mai cu seamă că în prezent, din cauza întreruperei căii ferate Bazargic-Varna, toate transporturile acestei bogate regiuni nu se mai pot face decât cu căruțele. M’am mirat văzând acest oraș de aproape 20.000 locuitori atât de înapoiat sub raportul lucrărilor edilitare. Cu toate că în el sunt șapte bancheri și o mulțime de case comerciale, ceea ce înseamnă o destul de însemnată desvoltare economică, deși Bazargicul era, sub dominațiunea bulgară, terminus de cale ferată și prin urmare în el afluiau transporturile de grâne a aproape întregului Cadrilater, e cu mult mai înapoiat decât Silistra. Străzile nepavate, orașul prost iluminat, edificii publice nici nu există. Acum de curând au început construcțiile și modernizarea localurilor de distracții. Ca pretutindeni, bulgarii sunt parapodiștii și turcii foarte mulțumiți de noua stare de lucruri. A doua zi — 3 Mai — am vizitat împrejurimile. Și aici am avut aceeași deziluzie ca și la Silistra. Noi auzisem că Dobriciul e fortificat. Nu am găsit decât urme de fortificațiuni pasagere din timpul turcilor. Orașul e înconjurat la 2 kilometri de periferia lui de 8 redute stelate, făcute poate în 1854, înaintea acestora cam la 1—2 km. sunt câteva uvraje deschise la gât, servind fiecare pentru 1—2 companii și 1—2 tunuri. Acestea par a fi fost făcute în 1877. La 3 km. de oraș, lângă șoseaua Balcicului este un monument rusesc comemorativ al luptei de la Hagi Ogiu Bazargic dintre ruși și turci care a avut loc la 14 ianuarie 1878. Pe acest monument e scris în rusește: „In timpul domniei împăratului rusesc Alexandru II, sub comanda locotenentului general Zimerman, anul 1878 Ianuarie 14“. Pe fața opusă e scris: „In această luptă ați luat parte: Regimentul de infanterie de Moscova, Buzav, Țarițin, Borodino, Riazan, Reaș, Valev, Tula; regimentele de dragoni Kinburski și de husari Beloruski; regimentele de cazaci de Don 15, 16, 17 și 18 ; Brigadele 17 și 18 artilerie; Bateriile de artilerie călăreață a cazacilor de Don 4, 11, 16 și 17 și o companie din batalionul 5 săpători“. La înapoiere am trecut prin cartierul turcesc, unde am asistat la o foarte curioasă licitație. Se vindea întreaga gospodărie a unui muftiu, al cărui unic moștenitor vroia să plece în Turcia. De față era hogea cu inventarul în mână ; strigările le făcea un turc bătrân. Am văzut zestrea cadânelor... ca în basme: barișe, năframe, brâuri, ștergare, ciorapi, jartiere, cămăși... șalvari ! Am cumpărat pe prețuri de nimic vreo câteva mostre din aceste ciudățenii orientale. Sub o energică administrație, este sigur că Bazargicul se va moderniza în scurt timp și atunci va putea judeca populațiunea locală cum e sub scutul României. Vegetius 8 PAGIM CELE DIN URMĂ ȘTIRI DÎN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE Redacta și Administrapa: «îNSĂȚi T jfm.- ft-țirl 158.- jTvercurf 11 Junie 1914 Evenimentele din Albania Marinari de pe vapoare străine de război, păzind palatul princiar din Durazzo Abonamente de vilegiatură: pe lună in țară: lei 1.50; pe lună în streinătate: lei 3. Pentru Germania, Belgia și Elveția: lei 1 pe lună.r ,T"r. Tranșarea conflictului greco turc Atena, 8. — Ministrul Turciei a remis d-lui Streit o comunicațiune în scris, prin care guvernul turc declară că a început deja și că va continua cu reintegrarea in căminurile lor a grecilor din satele din Aidin, cari se află acum pe coastele Asiei Mici, și că propunerea guvernului turcesc, făcută cu privire la schimbul de populațiune și de proprietăți grecești și musulmane, se întinde asupra tuturor celor ce vor fi părăsit teritoriile respective. Bunurile lor vor fi prețuite de comisiuni mixte ad hoc. (A. R). * Constantinopol, 8. — La banchetul oferit de valeu în onoarea corpului consular, consulii Rusiei și Angliei au pronunțat discursuri în cari au spus că, grație măsurilor luate de către guvern, situațiunea este cu totul nemborată. (A. R.) ANCHETA INTERNAȚIONALA IN ASIA MICA Constantinopol, S. — Ambasadorii s-au întrunit din nou după prânz la d-l Ballavicini. . Șeful de secțiune al cultelor a vizitat aseară pe patriarhul ecumenic cu privire la cestiunea redeschiderea școalelor și bisericelor grecești. Se crede că patriarhatul n‘a consimțit încă la redeschidere. In întrunirea de ori seară a ambasadorilor, s-a decis să se predea Porții o notă identică în mod separat de fiece ambasadă, anunțând că ambasadele primind propunerea Forței au decis să trimită dragomani să constate situațiunea, fie împreună cu Talaat, fie mergând singuri în diferitele localități. Dragomanii pleacă azi la Smyrna. Ambasada austro ungară trimite pe al treilea dragoman, Kolievina, Germania pe al doilea; Rusia și Franța pe primii; Anglia și Italia pe cel de al doilea. Nota identică remisă de ambasade Porții zice : Tulburările din unele părți din Asia mică fiind relatate de presa străină așa încât ar putea vătăma prestigiul guvernului otoman. Poarta a cerut trimiterea de oameni de încredere ai ambasadelor spre a însoți pe Talaat și a da seamă de adevărata stare de lucruri. Răspunzând acestei invitațiuni, ambasada a însărcinat cu această misiune pe dragomanul X, care va avea facultatea de a merge oriunde va găsi de cuviință. Nota cere ca autoritățile să acorde misiunei înlesnirile trebuincioase. Se crede în cercurile diplomatice că misiunea dragomanilor ar putea dura vreo douăzeci de zile. In telegrama sa de dri seară, ministrul Talaat spune că a vizitat Cesme și a constatat că populațiunea din oraș și împrejurimi, fără nici o presiune, a emigrat pe deantregul și că n’au rămas decât câțiva locuitori, cari declară că populațiunea a fugit mai ales din cauza sapaimei femeilor, însă că n’a suferit nici un atac. De câteva zile nu se mai semnalează nimic din vilaetul Smyrneî. (A. R.) SITUAȚIA LA RIVALI Atena. 8. — Comandantul unui vapor sosit la Mitilene și venind din Rivali a anunțat că familiile musulmane din Aivali au plecat spre Constantinopol. Arhivele administrațiunei au fost transferate in interior, prin urmare este temere de un atac al orașului Rivali din partea bașbuzucilor, ale căror trupe împresoară orașul. (A. R.) VOLUNTARI DIN ASIA MICA IN ARMATA GREACA Atena. 8. — Ministrul de război a autorizat pe toți comandanții de corpuri să primească în armata greacă voluntari din Asia Mică. î ntrunirea itala fîlniiil AAnfi Arvafiip Cuvântările d-lor Al. Marghiloman și B. Delavrancea - Membrii partidului conservator s’au adunat Duminică seară, în întrunire publică, spre a protesta împotriva atitudinei pe care guvernul o are în Parlament, față de reprezentanții opoziției. Nici o sală publică nefiind liberă, întrunirea s-a ținut în localul clubului conservator. A asistat un public foarte numeros. D. C. C. Arion, sosind la orele 10 fără un sfert, a fost întâmpinat cu aplauze călduroase. Mulțumind pentru manifestația de simpatie ce i se face, d. Arion a spus că va duce până la capăt lupta pentru răsturnarea guvernului. O călduroasă primire s’a făcut și d-lui Al. Marghiloman, șeful partidului conservator, care a sosit în urma d-lui Arion. Cuvântarea d-lui Marghiloman Deschizând întrunirea la orele 10, d. Al. Marghiloman a spus: Doream să ținem o întrunire publică, conform tradițiunii noastre de a întreține legături permanente cu massa publicului. Neavând nici o sală în care să ne adunăm, n’am adunat aci, și sunt bucuros să constat că, in casa noastră n’au loc să încapă toți sprijinitorii ideilor noastre. Am început lupta, mare, pentru consfințirea și fixarea drepturilor constituționale ale cetățenilor acestei țări. Suntem fericiți să constatăm marele și neștirbitul prestigiu pe care partidul nostru îl are, prestigiu pe care liberalii nici în cele mai strălucite epoci ale lor nu ,l-au avut. Azi partidul conservator e un organizm unitar,, cu o desăvârșită concordanță de vederi. Rezultatul pe care l-am obținut în trecutele alegeri e din cele mai strălucite. In rândurile noastre vine azi tineretul, după cum vin și conservatorii rătăciți cari plecaseră cu dorința unui viitor mai bun. Iată de ce sunt mândru să fiți șeful unui asemenea partid: Conștiința că sunteți lângă mine îmi dă un cuget limpede și liniștit. Sunteți puternici, după cum veți fi chiar după ce actualul șef și alți zece șefi de mai pe urmă ,nu ,vor mai,vise. Puterea noastră a făcut pe adversari să desfășoare împotrivăne violențe, fraude și nerușinate silniciri. Cercetarea conștiinței adversarilor noștri am întreprins-o și o vom continua. Să fie bine înțeles că nu se va putea face nimic fără noi, fără asentimentul nostru. Căutăm să grăbim cu un ceas rezolvarea chestiunei celei mari a păturei țărănești; când va fi însă vorba de schimbarea legei electorale, vom zice: nu. Și acest nu, va trebui, să fie înregistrat, căci, încă odată, nu se va putea face nimic fără de noi. Așa fiind, nu ne temem , nu ne temem să adunăm câmpiile să le pornim la asalt împotriva orașelor. Căci adevărații amici ai țăranilor nu stau la stânga, ci la dreapta, între noi. Veți fi chemați des; și va trebui să veniți des. Se face aci o trecere în revistă a forțelor; mâine poate vom face preparativele în vederea bătăliei de a doua zi. Fiți disprețuitori față de provocări, surzi față de cei cari vă silnicesc, și aveți încredere că vă chemăm să vă faceți o mare datorie către țară. Bunul simț al conducătorilor partidului liberal, nu se poate să nu-î facă să înțeleagă că, fiind vorba să tragă o brazdă adâncă în viața neamului nostru, nu se poate să nu țină u smă de voința și de sentimentul nostru. Să trăiți, domnilor, și să simțiți că conștiința noastră a tuturor ne poartă tot mai sus, pentru binele țării, toate nu se poate să nu ajungă la victorie. Ne-am adunat în acest local, deoarece toate sălile publice simt închiriate de poliție sau de primărie. E o lovitură de Stat, ceea ce se face, și dacă nu va înceta această stare de lucruri, vom lua cu noi poporul și vom ști ce să facem. Astăzi de dimineață chiar, oameni cari voiau să participe la o întrunire, au fost bătuți, li s’au spart capetele și au fost alungați. Astă seară e întuneric în toate sălile, și cu toate acestea nouă nu ni s’a dat, nici una. E în interesul țării, ca acești jumătate sălbatici să nu se sălbăticească de tot. Cineva a rostit o injurie la adresa țării ,când a spus : țara e liberală- Țara nu e nici liberală, nici conservatoare. -Țara e a mulților cari se străduiesc, și de care se cuvine să ne ocupăm cu cugetul cinstit. - E o imposibilitate morală ca o țară să fie a unei singure familii. Noi nu suntem țara, ci o parte din țară. Vă mulțumim că ne-ați trimis în Parlament; vă mulțumim nu pentru onoare, ci pentru dovada de încredere de care ne-ați dat-o, acordându-ne greaua sarcină de a scăpa țara de primejdia cu care o amenință liberalii. Să trăiți domnilor; să trăiască șeful partidului! întrunirea s’a terminat la orele 10 și jum. M. N. - tj. ^ .......—" Pentru ori-ce reclamatiune sau schimbări de adrese, d-nii abonați sunt rugați a atașa și una din benzile cu care primesc ziarul; contrar, reclamațiunea sau schimbarea de adresă nu vor fi rezolvate. Cuvântarea d-lui Delavrancea D. R. St. Delavrancea a spus: avem un nou șef. La noi șefii nu se răstoarnă prin comploturi de seral. D. Carp, din motive politice, și-a dat demisiunea din calitatea de șef al partidului. Regretatul Cantacuzino a ținut vreme de un an demisiunea d-lui Carp, după care abia a primit-o. D. Maiorescu a demisionat din motive strict personale, adăugând că se consideră soldat devotat și disciplinat al partidului conservator. .Noi n-am ridicat șefi, prin comploturi de ieniceri, șefi de un an, de o lună sau de o zi. Partidul nostru a ridicat pe șefii săi, dar nu i-a răsturnat. La noi, totul se petrece în deplină ordine și în deplină liniște. Am ales ca nou șef pe d. Marghiloman. Știți cum l-am ales noi pe d. Marghiloman. Dar aduceți-vă aminte cum a fost ales d. Brătianu șef al partidului liberal. Trimis în străinătate ca bolnav, d. Sturdza n’a semnat nici o demisiune. D. Marghiloman e un om înzestrat din belșug de Dumnezeu. Afară de aceasta, are marele merit de a ști să-și manifeste energia la momente potrivite. A fost un adevărat miracol exemplul de curaj și de energie pe care d-sa l-a dat cu prilejul recentelor alegeri. Pe la toate ministerele pe unde a trecut, d-sa a lăsat urme neșterse de conștiinciozitate, de dreptate și de putere de muncă Așa fiind, cu adâncă satisfacție și cu adâncă măgulire de mine însumi zic : Dumnezeu să-i dea viață lungă ! Căci cu un asemenea șef, armata conserva raiul nostru \ Intrunirea funcționarilor comerciali din Pitești Pîrcefi • •**V**Jfi Tunici Societatea funcționarilor comercili din Pitești, cu concursul Centralei, și al autorităților locale, au reușit azi pentru prima oară, să impună respectarea repausului duminical. De, dimineață, la orele 6, funcționarii comerciali, având concursul d-lui polițai Călinescu, au împiedicat deschiderea magazinelor. După amiăzi, la orele 3, a avut loc o întrunire publică iin sală Dacia, la care a luat parte și d. Anton Grigoriu, delegat de la Centru. întrunirea a fost prezidată de d-l G. Alexăndrescu, președintele soc. funcționarilor comerciali din Pitești. Au luat cuvântul, în afară de d-sa„ d-nii: Anton Grigoriu, Mihai Popescu, M. Roseti, Gr. Popescu,, Traian Marinescu și David Braunstein. Toți vorbitorii au adus mulțumiri autorităților locale și societății Centrale, grație cărora s’a putut obține respectarea repausului duminical în localitate, și au relevat foloasele organizărei. S-a expediat o telegramă de mulțumire d-lui Ion Dumitriu, președintele soc. Centrale , și alta d-lui ministru Morțun, cerându-î să impue aplicarea repaosului duminical. S-a votat apoi o moțiune prin care se hotărăște continuarea luptei pentru respectarea repaosului duminical. După întrunire, funcționarii comerciali, în număr de câteva sute, au făcut o manifestație pe stradă. Manifestanții s‘au oprit la locuința d-lui prefect Brânzău, căruia i-au făcut manifestație de simpatie. D-l prefect a vorbit mulțimea, promițând că va veghea la respectarea legei. In urmă , funcționarii comerciali au făcut escursiune la Trivalea. . Întrunirea din Giurgiu in chestia laticel de zair Giurgiu, 8 Iunia După cum am anunțat, un grup de comercianți și orășeni din localitate au lansat un apel în care convoacă pe toți orășenii să asiste la o întrunire de protestare în sala „Topper“ pentru a aviza la măsurile ce trebuesc să se ia în chestia fabricei de zahăr, care urma să se facă la Giurgiu. Această întrunire a avut loc astăzi. Sala era arhiplină. Prezidează d-l M. Ionescu-Petriș, mare proprietar, din localitate, care arată scopul întrunirei. După ce vorbesc d-nii: IV. Paraschivescu, farmacist, Marin Stroe, comerciant și Marin. Balșoiu, președintele corporației, d-l G. G. Teoharide, prim ajutor de primar, este primit cu vii aplauze. D-sa descrie pe larg cererea societăței belgiene pentru facerea fabricei de zahăr, care a fost aprobată imediat de consiliul comunal. Spune că societatea a oferit 1000 lei pentru un hectar de pământ, pentru construirea fabricei, și cum comuna pentru un teren ce nu producea nimic va câștiga 70.000 lei, afară de 10.000 lei ce oferă societatea pentru șosele, etc., pe fiecare an. Arată munca depusă de d-l primar Sc. Stăncescu, pentru aprobarea înființărei acelei fabrice, și cum toți reprezentanții din Vlașca în parlament, în frunte cu d-l Toma Stelian, au fost eri la d-l prim-ministru Brătianu, pentru a stărui ca fabrica să se facă la Giurgiu, și cum după 2 ore de la acea consfătuire a sosit o telegramă că s’a aprobat construirea fabricei de zahăr la Giurgiu. D-l Sc. Stăncescu, primarul orașului, este primit cu vii aplauze și strigăte de ura. D-sa mulțumește pentru urările ce i sa fac. Spune că mișcarea orășenilor este legitimă din toate punctele de vedere , arată sforțările făcute de toți reprezentanții județului în parlament pentru înfăptuirea fabricei, de care orașul are nevoie, și că d-sa a primit aseară o telegramă de la consiliul de miniștri, în care i se comunică în mod oficial, că prin decretul regal n-rul 1963/914 s’a aprobat oferta societăței belgiene pentru construirea fabricei de zahăr la Giurgiu. Citește apoi acea telegramă, în aplauzele și uralele asistenței. Spune că toți orășenii și comercianții să mulțumească acelora cari au luptat pentru interesele lor. (Aplauze). D-l V. Constantinescu, avocat, în numele cetățenilor a mulțumit d-lui primar Stăncescu, pentru munca depusă ca fabrica să se facă la Giurgiu. Propune să se expedieze telegrame de mulțumire tuturor binefăcătorilor orașului. Apoi citește următoarea MOȚIUNE „Cetățenii giurgiuveni întruniți azi. Duminică 8 Iunie, orele 3 d. a. în sala „Topper“, în mare meeting cetățenesc, sub președinția d-lui M. Ionescu-Petriș, pentru a ne consfătui și decide asupra mijloacelor eficace prin care să putem grăbi și obține aprobarea din partea guvernului la înființarea fabricei de zahăr în o . Luând act de adresa telegrafică oficială a cancelariei consiliului de miniștri prin care se aprobă în totul contractul încheiat de primărie, ne declarăm pe deplin mulțumiți și autorizăm pe d-l primar al orașului, care se află în mijlocul nostru, ca în numele nostru să exprime telegrafic d-lui prim-ministru I. I. C. Brătianu, d-lui ministru de interne V. Morțun, d-lor reprezentanți în parlament aî acestui județ, deplina noastră satisfacție, mulțumindu-le călduros pentru concursul pe care lau dat consiliului nostru comunal într’un interes așa de vital și legitim pentru orașul nostru“. După aceasta s’a expediat telegrame d-lui prim-ministru Brătianu, d-lui ministru Morțun și d-lor deputați și senatori din Vlașca. întrunirea s’a terminat la orele 5 jumătate. NAPOLEON O revistă, care poartă nume pus acid’asupra, reproduce, din cercetarea pe care o face doctorul Quintieri asupra lui „Napoleon I în cugetarea italiană“, judecata pe care a dat’o cardinalul Bonomelli asupra marelui aventurier. Iată părerea dată în scris de bătrânul prelat: „Admirator sincer și entuziast al geniului militar, al inteligenței și activității miraculoase a lui Napoleon, nu pot să fiu tot așa în ce privește caracterul său și opera sa. „Este adevărat că omul prodigios care a purtat numele de Napoleon I, sguduind cu mâinile lui puternice vechea Europă, a făcut să cadă, în mare parte, pojghițele evului de mijloc, și a rupt multe lanțuri și a îndrumat societatea pe noi și mai bune căi. Nu s-a rușinat însă să expute, în puține cuvinte, un program, reflex al sufletului sau, program după care și-a conformat viața lui întreagă și politica lui toată, și care este negațiunea oricărei onestități. „Să-i reproducem cuvintele: „Politica mea este de a guverna pe oameni după cum vrea majoritatea. Făcându-mă catolic, am pus capăt războiului din Vendeea; făcându-mă musulman, mi-am întemeiat autoritatea în Egipt; făcându-mă ultramontan, am câștigat pe preoții din Italia. In partea liberă a republicii San Domingo, voi vorbi de libertate; în cealaltă voi vorbi de sclavie. Dacă aș avea să guvernez o populațiune evreiască, aș reconstitui templul lui Solomon“. „Un om care vorbește serios astfel, este definitiv judecat în ființa și opera lui. Lui Napoleon, geniu militar mai mult mic decât rar, inteligență și activitate prodigioase, îi lipsi mărimea sufletului. Intr’ânsul nu cred să fi strălucit niciodată noblețea sentimentului, a fost un egoist fără pereche“, Doi mari prieteni — Említésen si Creangă — Anii pribegiei lui Eminescu n’au fost mulți, dar au fost plini. Ani de trubadur rătăcitor, cunoscând de aproape foamea, setea și lipsa de adăpost, dar ani de tinerețe și de romantice visuri. Au fost anii când sufletul i s’a umplut de lumina mare a lumii libere, și când cele dintâi cântece, sfioase și nesigure încă, s’au înălțat spre stele, la nopțile tinereții lui, făcându-l poate fericit, ca pe o privighetoare care încearcă primele modulații strălucite în primăvara vieții. . . . Când a venit la Iași, Eminescu colindase toate daturile românești și singura lui avere, pe care o așeza într-un colț de odăiță săracă,, era un geamantan, plin de versuri ale poporului și de încercări ale lui pe motivele cântăreților anonimi ai neamului. Era vremea largilor acorduri din Vollere și Madonă și a obscurelor și genialelor tresăriri din împărat și Proletar. Eșea încet-încet din faldurii de negură ai începuturilor ca un viu luceafăr al dimineței. In vremea aceia, când cerceta adunările Junimii și scria la Curierul lui Balassan își ,când se formau ca mărgăritare în fundul sufletului lui, neasemănatele-i poezii lirice, a cunoscut pe Creangă. Deodată s’au legat buni prieteni și amândoi au petrecut multe amurguri și multe nopți în colțurile retrase ale acestei vechi cetăți a Moldovei. Uneori urcau la vechea și părăsita chinovie a Cetățuei, altedăți eșeari în poetica vale a Socolei, de unde în asfințituri de soare se vedea lașul ca un decor de feerie. Aici, pe bănci de brad, în amurguri dulci, stateau amândoi la sfat, mâncând o halcă de carne friptă pe grătar și bând un vin acru. In una din aceste înserări poetice Eminescu a citit lui Creangă Strigoii — această misterioasă și înaripată poveste romantică, la al cărei sunet mi se înfiora și mie ființa in anii tinereții... Ca într’o negură luminoasă, dulcile și fantasticile umbre ale celor doi amanți nefericiți treceau într’un timp prin toate visurile mele și sunetele sonore ale strofelor îmi päreau acorduri vechi, melancolice și pline de lacrimi. In numele sfântului Taci s’auzî cum latră Cățelul pământului Sub crucea de piatră ! Eminescu citea cu vocea-i limpede și-și ferea din când în când de pe frunte șuvițele negre de păr care-i scăpătațl spre ochi. Creangă îi asculta în tăcere. Imaginea această, a poetului și a ascultătorului mă urmărește de multă vreme, cu un gând de ciudată îndoială... Creangă asculta oare ca un mare înțelegător Srigoii lui Eminescu? In sufletul primitiv, în care născuse misteriosul geniu, cum pătrundeau strofele cizelate și alese ale prietenului lui ? Cu toate acestea Eminescu trebue să fi știut cui citește, și cel care a scris minunea aceia care se numește Moș Nichifor Coțcarul, putea prinde din zbor cele mai fine nuanțe. Poate pentru sufletul lui de țăran, Araid și mireasa lui erau obscuri și fantastici și povestea lui Călin și a fetei de împărat, și a minunatei nunți era mai vie, mai luminoasă și mai fermecătoare, și poate și aceasta a fost citită într’o primăvară, sub meri înfloriți, la marginea vechiului Iași... Dar în prietenia aceasta mai fericit sunt încredințat că a fost Eminescu, căci el a auzit pentru întâia oară Amintirile și poveștile lui Creangă ; el a fost încântat întâi de limba mlădioasă, nuanțată, așa de simplă și de artistică în..acelaș timp a marelui scriitor dela Humulești... Amândoi —și Eminescu și Creangă—au fost niște mari nefericiți, fiecare în felul lui; cu toate acestea prietenia lor le-a adus multe ceasuri de uitare și de mângâere. Uneori, cum spune Panu, amândoi dispareau patru ori cinci zile dintre cunoscuții lor. Prietenia grabnică ce se legase între țăranul de la Humulești și între nobilul rătăcitor, avea ceva semnificativ, căci era dragostea intelectualului de comoara vie a neamului nostru și dragostea țăranului pentru sufletul tânăr, avântat și curat al unui mare cântăreț. Rătăcirile lor la faimoasa Boltă Rece, la Respect general, la Viață lungă și la cramele din jurul Iașului se văd lămurit parcă, cu tot farmecul unei blânde intimități, cu povestiri și amintiri nesfârșite, cu bucuria uriașului Creangă în fața unei fripturi omerice și cu zâmbetul și atenția lui Eminescu pentru minunatele isprăvi ale copilului de pe malul Ozanei, cu râsul zgmotos al unuia și cu zâmbetul fin și visător al altuia. Uneori Eminescu suia și până la căsuța din Țicăiî a lui Creangă. Acolo era răcoare în zilele verii și câteodată se aduna laolaltă, ca să vadă ce mai face veselul părinte Smântână, și alți fii nobili ai lașului. Aici s’au citit niște memorabile versuri, când Creangă a istorisit înțeleaptă poveste a Sfârșiacului, aici, între sfaturi, povești și glume nesfârșite, s’au împărtășit de o părticică de nemurire, la umbra celor doi amici, mulți scriitori mari de o zi. Toate aceste lucruri dedemult mi se povestea cândva un bun și vechiu profesor al meu, răposatul Vasile Burtă. El îmi spunea de M. Sadoveanu cum într’un rând, pe o vreme de toamnă, cu ploae umedă, se afla și dânsul cu cei doi prieteni, Intri un colț pierdut al Iașilor. Ploua monoton și trist afară și picura streșinițe fără întrerupere și obositor; lampa lucea într’un țărcălan fumurii, atârnată de tavan și ei povesteau amintiri din tinerețe. Din când în când, crâșmarul punea între ei o cănuță de vin. Burlă umplea încetind și cu luare aminte paharele..." . Când amintirile îincetară, rămaseră" visători ascultând muzica picușurilor de apă. Și’ntr’un târziu Eminescu le șopti încet, cu un glas dulce, câteva versuri. Atuncea pentru întâia oară urechi omenești auziră una din cele mai triste poezii ale lui Eminescu: , ! ...Pe lângă plopii fără soțifi Adesea am trecut; !Țîfv- Mă cunoșteam vecinii toți.' Tu nu mai cunoscut! Și bătrânul meu dascăl îmi spunea că niciodată n’a văzut ochi mai neguroși și mai plini de amurg de toamnă decât ochii lui Eminescu în acele clipe. Pe urmă, îndată după aceste versuri, Burlă își aducea lămurit aminte cum deodată poetul începu să aibă păreri de râu după ticăloșii, neștiutorii și plinii de lumină ani de altădată. Și ca șicum i s’ar fi dat și lui Creangă Un semnal, începu și băiatul răzeșilor de la Humulești să dovedească cât de fericit ar fi fost el dacă ar fi rămas un flacou în satul lui, acolo, la poalele muntelui. A, fără îndoială că amândoi ar fi fost mai fericiți. „Când începu a vorbi Creangă, îmi spunea răposatul Burlă, Eminescu își încruntă sprânceana și rămase privindu-l cu luare aminte. Era una din rarile mărturisiri ale Humuleșteanului: cartea, haina neagră și tângul îl făcuseră foarte nefericit; dar asta nu-V știa nimeni, ș’o aflam noi, ceilalți doi, atunci, pentru întâia oară... Numai mama e de vină... sfârși încet Creangă... pentru că-i eram drag... Ș’atunci Eminescu îl cuprinse domol de mână și-l privi cu ochii plini de ceață de lacrimi...“ Ș’așa stătură mult lustrei în noaptea aceia, răscolind duioase amintiri ,și pierî de râu, pe când murmurau streșinile și vântul de toamnă, trecea din când în când cu foșnet pe la fereastră. „Eminescu era foarte mișcat, îmi spunea iar Burlă; și din puținele lucruri pe care ni le spunea1 înțelegeam că poezia pe care ne-c rostise avea o deosebită semnificație ; că amorul lui nefericit îi chinuia toate clipele, dar nu nu făcea nici o mărturisire hotărâta și arunca un fel de văl discret, cu melancolie, asupra celei mai mari fericiri și celei mai mari amărăciuni din câte cunoscuse“. Mihail Sadoveanu. .Loc.ȘEDINȚA regale române geografie“ de Ala bată seară, în amfiteatrul ș.,Fundațiunei Universitare Carol I“ „Societatea regală româna de geografie“, sub augusta preșidenție a M. S. Regelui și înalta protecțiune a A. S. R. Principele Ferdinand, a ținut ședință publică. A luat parte la ședință un public destul de numeros compus în mare parte din ofițeri și specialiști. A asistat și d-l Em. Porumbaru, ministru de externe, precum și d-nii Mehedinți, profesor universitar, general Barozzi, St. Hepites, Sabba Ștefănescu, Antipa, general Ionescu etc. Ședința a început cu o conferință a d-lui Dimitrescu-Aldeni despre: Mișcări tectonice și formele de teren, care a fost mult aplaudată. După d-sa d-l C. Brătescu, venit din Berlin, a vorbit despre Evoluția cronologică a deltei Dunărei, o conferință foarte documentată și foarte apreciată. După terminarea conferințelor d-nn membri ai societăței s’au întrunit în ședință intimă pentru aprobarea socotelilor pe anul 1913, confirmarea alegerii de membri în comitet, votarea de membri noi și alte chestiuni cari interesează societatea. Ședința s’a terminat la orele 11 seara. A : A ATENTAT contra lui Enric Rotschild Paris. 8. — La eșirea de la operă, în momentul în care Enric Rotschild mergea pe jos pe bulevard, un individ a tras la un colț al stradei Daumartin două focuri de revolver, rănind la picior pe Rotschild. Agresorul a fost maltratat de mulțime și dus în postul Choiseul. Pare a fi un dezechilibrat. A declarat că se numește Proudhon, de 60 ani, rentier, fost lăptar, pretinde a fi fost ruinat de lăptăriile filantropice. După scoaterea glonțului, Rotschild merge spre bine. (A. R.)