Universul, septembrie 1914 (Anul 32, nr. 240-269)
1914-09-19 / nr. 258
I r 6 bani exemplarul. - anul Ulii. - 9-mi - "THwaaK MF y-y)Tmn> !A*g3n.ggn3HB8CTWlEJ,1,1"H INI | |TiwrTMKTűW^JTCTVi^y [UNK]JJ>,^,^gTțg^T^^^;^ChKX^T^gzgaE^rjaCTa^T3ggt^^V^^>CT iyvaaMBacga^^jaaa —iiiiiiw»....... RAZBO IUX- EUROPEA1T ---- ----— .■iimilBlWnH*f> HI filH COTTM11111 ...... LUPTA NAVALA DE LANKA POLA I CGB finer-119 Septembrie 1914 DIN RUINELE DE LA LOUVAIN. (Vestibulul bibliotecei după bombardare) PE FRONTUL OCOIDENTAL Luptele din Franța .Situația trupelor franceze continuă a fi favorabilă IT ""at al ministerului ne-azs francez, asupra situației pe câmpul de război, anunță următoarele pe ziua de 14 Septembrie: La aripa noastră stâncă, lupta a continuat în ziua de 13 Septembrie cu progrese simțitoare din partea noastră pe un front foarte întins între Oise și Somme și la nord de Somme pănă la drumul de la Arras la Cambrai. De la Oise la Reims au avut loc atacuri germane foarte violente în diferite puncte, unele din ele au degenerat chiar în lupte cu baioneta, dar zou îi au fost respinse. Liniile tra: ;■ ” * w* franceze și germane se găsesc în diferite locuri la o distanță, unele de altele, de câteva sute de metri numai. In centru, de la Reims la, Louain, garda prusiana a luat, fără succes însă, o viguroasă ofensivă. Ea a fost respinsă în regiunea Herrn și Nogent. In Argonne au avut loc alte lupte. Spre seară noi ne aflam pe înnălțimile de la Tourbhe. Intre Argonne și Meusa inamicul n’a manifestat nici o activitate. Pe înălțimele Meusei nimic nou. La sud de Woëvre germanii ocupă un front, care trece prin St. Michel și la nordest de Mousson. * La aripa noastră dreaptă (Lorena, Vosgi și Alsacia) nici o schimbare importantă. Inamicul a ,deri simțitoare. aer- t Interesele naționale Digitaliei și Românei Roma, 15 (sosita 16).— Ziarul ,X Ordine“ dupe ce a reamintit o lungă telegramă din București publicată de „Corriere della Sera" și reprodusă de mai multe ziare italiene,—telegramă in care e vorba de ultimele manifestări ale opiniei publice românești, și de articolele d-lor Dissescu, Xenopol, lorga asupra intereselor ce România are de apărat în conflagrația europeană, — scrie următoarele rânduri : E vădit că mai mult decât de triumful latinităței, bunilor români le arde de împlinirea năzuințelor lor naționale asupra celor două prea frumoase și mănoase ținuturi românești, supuse stăpânirei austro-ungare : Transilvania și Bucovina. S-ar zice că iredentismul român ar voi să se asocieze iredentismului italian profitând de probabila victorie a iredentismuui slav. Dacă la București, unde acum estiva timp domnea multă prudență, se vorbește astfel, însemnează că acolo au sosit știri cât se poate de nefavorabile pentru Austro-Uraparia de pe teatrul răboiu-lui austro-rus. După cum s’a văzut când cu Heb’darea ultimului războiu balcanic, când românii, aproape fără vărsare de sânge, s’au pus la posesiunea unei foarte fertile provincii bulgare pe motive strategice și au impus pacea de le București, fii lui Traian sunt înzestrați cu o iscusință politică care le face cinste. De aceea este de presupus că acea campanie nu tocmai favorabilă Austriei care se duce de către mai multe ziare din București, ar fi determinată de impresiunea că izbânda va înclina de partea Rusiei și a Serbiei. Este de altfel sigur, că eventualitatea unui mers victorios al rușilor asupra Vienei și al sârbilor asupra Budapestei, ar pune într’o situațiune foarte dificilă acele popoare, cum este mai ales cel italian și cel român, cari _ rămânând credincioase angajamentelor lor — nu au ridicat armele contra Austro-Ungariei, dar pe de altă parte nu ar putea îngădui ca aliații să r Jintp"’Po"to fi locuite de frații lor și chiar ar trebui, după cum este natural, să revendice dreptul de naționalitate în ziua în care un Stat, compus din atâtea neamuri deosebite, cum este Austro-Ungaria, s’ar arăta neputincioasă de a conduce cu destoinice nu numai destinele țărei, dar și interesele fiecărei naționalități în parte. Iată punctul de vedere din care ar trebui să privească lucrurile, după modesta noastră părere, italienii, pentru a extrage din războiul european și mai ales din evenimentele care se desfășoară în sectorul din răsărit, adâncul lor înțeles în ce privește interesele și viitorul tarei.A. T. U tipia nai&la de lângă Pola Sofia] 16«— Ert, escadra franceză a bombardat orașul austriac Novi de lângă Pola. Escadra austriacă eșită la larg spre a primi lupta a fost silită să se reîntoarcă la Pola, din cauza superiorității flotei franceze. Situația în Vechea Serbie și in Macedonia — O LĂMURIRE A OFICIOSULUI „SAMUPRAVA“ — Niș. 16. — Răspunzând calomniilor ziarelor oficioase bulgare „Utro“ și „Narodni Prava", calomnii neapărat tendențioase și inspirate în contra administratiunei sârbești în vechea Serbie și in Macedonia, „Sumuprava“ scrie: oricine știe cum sunt administrate aceste teritorii și chiar mulți streini știu aceasta și probă e că după răsboiul sârbo-bulgar 15—20.000 de macedoneni s'au întors din Bulgaria in Macedonia și în Vechea Serbie. Acești locuitori nu sunt deranjați decât de bande ce vin din Bulgaria. Probă netăgăduită este banda de comitagii intrată în Serbia în noaptea de 3 la 4 Aug. Toți au fost uciși, afară de unul care a scăpat. Această bandă a fost nimicită nu de soldații regulați ci de macedonenii înșiși cari trăesc și muncesc sub administrațiunea sârbească. Această bandă fusese armată cu puști de guvernul bulgar; puștile purtau numerele și ștampilele guvernului bulgar, lucru care a fost verificat de reprezentanții bulgari ei înșiși, la Niș Bandele de bulgari fac același lucru la Ghevgheli și noi nu facem decât ne apărăm și nimic decât că ne apărăm. Voi, bulgarilor, povestiții rușilor asigurări și fabule în acest sens; faptele sunt, vai! cu totul dinpotrivă, afară numai de n'atî pretinde că bandele lui Blancoff și Stoitchoroff trebue să ilustreze neutralitatea voastră adt oculos ! (Biroul presei) .(A. R.) Numărul prizonierilor Germania din Berlin, 16.— Până la î6 Septembrie se aflau în Germania următorii prizonieri: Francezi, 2050 ofițeri și 123.000 soldați, Ruși 2150 ofițeri și 92.000 soldați, Belgieni 470 ofițeri și 30.850 soldați. Englezi 180 ofițeri și 8600 soldați. Intre ofițeri sunt 16 generali ruși, 3 francezi și un belgian. SITUAȚIA FINANCIARA A AUSTRIEI Viena. 16.— „Monitorul Oficial“ publică că, Casa datoriilor Statului ,a fost însărcinată a plăti cu anticipație scadențele de 1 Octombrie a renții de argint de 4,2 la sută cu prioritate de 4 la sută; cea de la 1/7 1891 emisă de Nordbahn cu priorități de 4 la sută; cea de la 10/12 1885 emisă de Nordwestbahn fără a se preleva interese de scumpt. I (Corrbureau). (A. R.)„ Micile pierderi ale germanilor — O radio-telegramă dela Turnul Eifel — Guvernul a primit erî Marti 16 Sept., următoarea radiotelegramă dela Turnul Eiffel: Erî] germanii, în con*tra*atacuri infructuoase] au suferit pierderi enorme* Companiile regimentului de gardă imperială, au fost decimate. Din ele nu au mai rămas, după luptă decât 100 de oameni* Starea de asediu In Olanda Amsterdam, 16. — Guvernul a proclamat starea de asediu pentru că comercianții au făcut încercări să exporteze prin contrabandă, exportul fiind prohibit. Prin starea de asediu va fi introdusă și cenzura presei. Prelungirea termenului de păsnire în Austria Viena, 16. — Neue Freie Presse comentând ordonanța privitoare la restrângerea moratoriului, declară că moratoriul a fost necesar la momentul când viața economică s-a oprit brusc. Moratoriul a devenit necesar de altfel nu numai în statele beligerante ci și în cele neutre. Acum când viața economică începe să renască, el a trebuit să fie restrâns. Când comerțul va avea la dispozițiune resursele de credit, pentru cari s'au luat deja măsuri, întoarcerea la condițiunile normale se va face fără mari deranjamente. (A.R.) Un impnrcf SG despre atitudinea României și Italiei Constantinopole, 16. lkdam înregistrează cu satisfacțiune articolul din Popolo Romano că Italia nu va trebui să calce o alianță de 35 de ani, cum și articolul din Viitorul [UNK] ziar oficios român, că nici o divergență nu există între rege, cabinet și adevărații români, și că România va trebui să rămâe fidelă deciziunea ultimului consiliu de coroană (Corr. Bureau). (A. R.) leie^lîf&'îFea, Dardanelelor Ministerul nostru de externe a fost avizat că guvernul otoman a ordonat redeschiderea Dardanelelor, cari fuseseră închise Duminică. Marele vizir a declarat representanților Puterilor că strâmtorile au fost închise numai pentru câteva ore, din ordinul comandantului militar. Drepturile supușilor statelor beligerante Viena. 16. — Privitor la anularea convențiunilor dintre supușii francezi de o parte și austriacî, unguri și germani de altă parte, o persoană care este o autoritate în dreptul international scrie in N. Fr. Presse: E adevărat că dreptul internațional nu exclude ca părțile beligerante să restrângă ori să anuleze relațiunile comerciale, dar numai pentru viitor, drepturile existente nu pot fi atinse. Convenția de la Haga din 281/ 1907 care interzice suprimarea temporară a drepturilor și numelor aparținând supușilor statelor inamice e semnată și de Franța. Deci recentul decret al guvernului francez e o rupere pe față a tratatelor internaționale. (A. R.) ÎMPĂRATUL WILHELM ELIBEREAZĂ PRIZONIERII EVREI Budapesta. 16. — Ziarul ,,Az. Est" află din Berlin, că împăratul Wilhelm a pus în libertate pe toți prizonierii evrei. PE FRONTUL ORIENTAL Luptele din Dușria Budapesta. 16. — Semioficiosul „Budapestei Korespondenz“ anunță, în baza autorizației obținute la loc competente, că la Kőrösmező lupta cu rușii cari au pătruns în Ungaria este în curs și că trupele austro-ungare au respins pe ruși din împrejurimile localității Kőrösmező. Din comitatul Ung se anunță că, calea ferată până la Csontos este liberă. Din Csontos s'au trimis monteuri la Enyvesvölgy ca să repare telegraful distrus de ruși, ceea ce înseamnă, că trupele austro-ungare au reușit să respingă pe inamic până peste localitatea Engvesvölgy, la Budapesta. 16. — Ziarul „Esti Újság“ anunță în baza povestirei unui personaj sosit din Ungvar, că trupele austro-ungare după o luptă eroică de 2 zile au respins pe ruși până în trecătoarele din Ung și Maramureș. Succesul definitiv este iminent. Viena. 16.—Ziarul „Neue Freie Presse“ scrie asupra atacurilor rusești din Carpați, că aceștia sunt atacuri pentru export, și că servesc numai ca bază ca să se poată expedia depeși la Londra, Paris și pretutindeni, cari apoi au menirea să provoace un curent greșit. Pentru ruși este suficient, ca în aceste depe și să se facă amintire de Carpați, căci restul se completează în baza fanteziei. * Budapesta. 16. — „Maghiar Hirlap“ află din sursă informată cu privire la ciocnirile de lângă Carpați. In momentul in care rușii puteau a înainta in direcția Usti-Lemberg, deveni foarte probabil și chiar sigur că mici coloane ruse vor încerca să năvălească în Ungaria prin defileurile Carpaților, în două scopuri: de a asigura flancul stâng al armatei ruse care merge spre San și Przemysl, și de a deschide un drum nou acțiunii cavaleriei ruse, care cu toată superioritatea numerică nu poate desfășura nici o acțiune de valoare. Acest proiect nu poate fi ușor realizat, căci în tot lanțul Carpaților sunt numai 45 defileuri și e imposibil ca trupele ruse în mare număr să poată trece prin aceste trecători. Terenul e muntos, alimentarea grea, iar trecerea in detașamente mici poate fi respinsă ușor de noi. (Corrbureau). (A. R.) * Evoluțîunile flotei germane în fața portului Windau Mitau, 16. La începutul războiului vasele inamice au apărut de mai multe ori în apele din fața portului Windau. La 10 curent după amiazi 18 torpiloare și un crucișetor s’au apropiat destul de aproape de coastă. In același timp un torpilor german s’a apropiat de farul de la Backhaffen la 18 verste de Windan. Acest far mai suferise și ma î nainte focurile inamicului. Un torpilor a trimis două șalupe să facă sondagiul; după ce au făcut sondagii în apele ruse, șalupele s’au grăbit a se retrage la torpilor, care și el a suferit canonada rusă. In urmă torpilorul a deschis focul asupra farului, dar îndată a plecat la larg. La 11 curent, 38 de vase au apărut în apele de la Windan. Intre ele erau 9 vase de război și 7 transporturi, s-au mărginit numai a face evoluțiuni și au plecat spre sud. Un torpilor a suat în stăpânire o barcă de pescari, a luat doi pescari și a scufundat cu focuri de tun o barcă goală. (Westnik). (A^R.) Mișcări de retragere ale rușilor DIN SURSA AUSTRIACA -Viena. 16.— OFICIAL.— In urma nouei operațiuni începută de forțele aliate germane și austro-ungare, sunt pe cale mișcări de retragere ale inamicului de ambele părți ale Vistulei. O puternică cavalerie rusă a fost risipită de trupele noastre lângă Biecz. La Nord de Vistula mai multe divizii de cavalerie inamică sunt împinse în fața armatelor aliate. (Corrbureau. (A. R.). * Legațiunea austro-ungară ne roagă a publica cele ce urmează: Statul major al Austro-Ungariei comunică cu data de 16 : Ca urmare a nouei desvoltări a operațiunilor forțelor aliate, rușii au început retragerea lor pe ambele părți ale Vistuleî. (A R.). Ofensiva armatei germane Viena, 16. Corespondentul de război al ziarului „Reichspost“ anunță, că armata generalului Hindenburg, a început ofensiva contra rușilor. Germanii au inclűt bombardarea orașului Asslietz. Tratativele in vederea uni armistițiu In Belgia Roma, 16. — Din Londra se anunță, că ministrul belgian voește să înceapă tratative cu mareșalul von der Goltz, guvernatorul german al Belgiei, ca să stabilească condițiunile încetărei ostilităților. Generalul von der Goltz a comunicat ministrului belgian condițiune unui eventual armistițiu, dar până acum tratativele nu au dus la aici ca rezultat. lun alt principe german rănit München, 16* —Al treilea fiu al regelui Bavariei principele Franz, care poartă rangul de general-maior și este comandantul unei brigăzi a fost rănit de un glonte în șoldul drept. El s-a reîntors la München și este îngrijit în palatul său de către soția sa. O nouă armată belgiaasă marocană ? Rom.a, 15 (sosită 16). — Ziarului „Giornale d'Italia" i-se telegrafiază din Paris. După cât se asigură în cercurile politice din localitate, peste câteva zile va fi gata crearea unei nouă armate ruso—belgo—marocană, care e pe cale de a se concentra in regiunea Anvers-ului. Se pare că ar fi vorba de o armata de vre-o 300 de mii de oameni, din cari ar face parte 150 mii de belgieni, 50 de mii de soldați marocani și 100 de mii de ruși cari ar fi început să debarce în Belgia (?) Soldații marocani ar fi încadrați in trupele europene și comandați din ofițeri din armatele aliaților. Această nouă armată, prevăzută cu artilerie din belșug, ar fi menită să pornească împotriva aripei drepte a armatei germane, încercând să o respingă înspre Luxemburg ul belgian. Corespondentul trimite aceste informații sub toate rezervele. (A. T. 1.). Acțiunea aviatorilor germani Rotterdam, 16. — Vineri, un aviator german a aruncat o bombă asupra șantierului naval din Boulogne sur Mer, fără insă a pricinui stricăciuni. Tripla înțelegere se silește să obție sprijinul Italiei München. 16. — Corespondentul din Roma al ziarului „Münchener Neueste Nachrichten4’, anunță, că Anglia face sforțări să obțină sprijinul Italiei. Un membru distins al diplomației engleze ar fi dat să se înțeleagă, că tripla înțelegere nu poate conta pe nici o victorie fără ajutorul Italiei. Experții militari englezi au demonstrat că numai atunci ar putea fi vorba de victorii, dacă Italia ar veni in ajutorul triplei înțelegeri cu 10 corpuri de armată. SCRISORI PENTRRA OPINIA PUBLICA și Interesele naționale 11 Septembrie, 1914 Faptele perindate de la consiliul de Coroană încoace trebuia să influențeze puternic opinia publică de la noi. Nepregătită însă cum era prin starea de ignoranță în care este menținută asupra directivelor politicei noastre externe, nu se putea ca să nu se producă din parte unele manifestații anormale și cu putință de a stânjeni acțiunea statului nostru în momente atât de importante. Aceste manifestații repetate pot pe de o parte, dezorienta itassa asupra intereselor noastre reale în joc și pot fi primejdioase pentru apărarea viitoare a acestor interese. Dați-mi vor prin urmare să le analizez, spre a cerceta care din ele pot fi în concordanțe cu nevoile noastre actuale. Declararea de neutralitate a Italiei, — țară cu atâtea simpatii la noi — a intrat în sufletul tuturor convingerea că pe de o parte România nu poate fi băgată fără voia ei într’un conflict început peste capul ei și a căruia origină , conflictul austro-sârb, îî fusese atât de puțin simpatică, că pe de alta, din cauza condițiilor și intereselor identice, atitudinea noastră trebuia să fie concordată cu a acestui stat. Iată de ce în prima perioadă a războiului când germanii înaintau prin Belgia în Franța, iar austriacii în Polonia rusească, singurele manifestații sănătoase și concordante cu atitudinea de expectativă pe care România și-o hotărâse, erau acelea care trebuiau să ne apropie de Italia. La ce corespundeau în această perioadă telegramele trimese din o țară neutră cutărui sau cutărui guvern al statelor beligrante, sau manifestațiile care se fäceau pe străzile Capitalei, pentru a-i arăta simpatiile noastre. Aceste expansiuni platonice nu puteau după părerea mea întru nimic înlesni situația statului beligerant către care ne adresam, puteau însă în schimb să creeze greutăți unui stat care declara că vrea să rămâne în rezervă. Trebue să ne reamintim mereu că politica trasă de statele mari impune și celor mici o atitudine exclusiv inspirată de nevoile ei proprii și în afară de orice considerațiune de simpatii sau de recunoștință pentru trecut. Interesele în joc sunt prea mari, zdruncinarea ce poate produce conflictul general nemaipomenit de azi prea puternică, pentru ca nici o altă considerațiune decât aceea a existenței noastre ca stat și neam să nu ne conducă. Evenimente noue au venit însă să modifice echilibrul relativ al forțelor beligerante și să pue noul interese în joc. Rezerva Italiei, intrarea în acțiune a Angliei și Japoniei au slăbit credința într’o victorie sigură și lesnicioasă a dublei alianțe. Călcarea neutralităței Belgiei și întârzierea pe care armatele germane au pus-o pentru a trece în Franța, au împiedecat, „atacul bruscat“ atât de mult propăvăduit de strategii germani ca indispensabil victoriei lor. Ulterior, primele succese ale dublei alianțe au fost urmate de respingerea germanilor peste Marna, de înaintarea rușilor în Galiția, de luarea Lembergului și de învingerea austriacilor la Sabatz. Prin aceste succese, cărora opinia publică judecând după războaiele cele vechi este pornită să le dea o influență mai mare decât pot avea când masse atât de mari sunt în luptă, și prin întârzierea pusă de armatele germane în înaintarea lor pe frontul de apus, se năștea în mod natural credința unei schimbări a cumpănei în favoarea Triplei înțelegeri, mai iute decât ne așteptam. In aceste condițiuni, ceea ce însă a impresionat mai mult că orice massa cea mare de la noi a fost intrarea rușilor în Bucovina, ocuparea Cernăuților și putința de a trace în Transilvania. Această ocupațiune a unor teritorii populate de români, împreună cu succesele de care vorbeam mai sus, veneau de odată cu convingerea din ce în ce mai adâncă, că în caz de învingere a dublei alianțe, răsplata învingătorilor se va face mai cu seamă în dauna Austro-Ungariei, a cărei situație este atât de precară prin organizația ei eterogenă. Stat mic, am suferit prea mult din partea tuturor celor mari dimprejurul nostru, pentru ca atunci când conflictul general a început, să dorim să contribuim la slăbirea sau desființarea unuia din aceste state, pentru a rămâne izoniți față de cel alt. singur. Echilibrul și rivalitățile vecinilor, ne-au slujit prea mult pentru a nu ne îngriji de puterea relativă a forțelor de mâine. De rândul acesta însă, nu noi determinasem posibilitatea acestor nouî și grave evenimente, ci alții. Eram în fața unei situațiuni de fapt, de care am fi naivi dacă nu am ține seamă. Iată de ce în aceste condiții, enervarea opiniei publice era justificată. Ea nu putea să nu se îngrijească de aspectul nou pe care îl luau evenimentele și de putința chiar dacă nu a unei lichidări a unui imperiu vecin nouă, dar a unor schimbări teritoriale cari pun în joc interese precumpănitoare ale statului și ale neamului nostru. Toată suflarea românească simțea ca în fața acestor interese o altă atitudine decât aceia de simplă expectativă se impunea. Această nouă situație lua ființă însă într’o atmosferă surescitată. In afară de simpatiile vechi pe care Franța le-a insuflat totdeauna poporului nostru, atât de influențat, de cultura acestei țări, solidarizarea Germaniei cu conflictul austro-sârd atât de puțin simpatic în România, călcarea neutralității belgiene, atitudinea dublei alianțe față de Bulgaria, căreia îi trimetea pe la noi munițiuni și armamente, imigrația românilor de peste hotare și în deosebi din Franța, influențați de atmosfera în care trăiseră acolo, toate aceste fapte dadeau o anume îndrumare curentului opiniei publice. Influența lor era însă exagerată prin condițiile vieței factice în care trăește o bună parte a păturii noastre conducătoare. Crescută într’un mijloc mai mult străin decât românesc, din nenorocire, mulți din acei ce pretind a forma ’elita noastră socială, văd prea mult interesele noastre prin prizma educației ce au primit de copii și vieței ce o duc. Iată dece în loc de o atitudine cumpătată pentru a înlesni noua acțiune a statului în moiiele și mai grave, fiindcă se puneai peste capul nostru interese mai imediate și mai marii de-ale noastre, am asistat cu surprindere la manifestații cari nu puteau decât să îngreuneze acea acțiune sau cel puțin să întunece limpedea și exclusiva urmărire a intereselor noastre. Care ar fi trebuit să fie acea atitudine cumpătată și care a fost? Grija opiniei publice era, după cum am arătat, izvorâtă, din noua îndrumare luată de conflictele armate, din putința unei ocupațiuni a teritoriilor locuite de români și trecerea lor în mâna altora. Ea trebuia să își găsească normele atitudinea sale, în următoarele două postulate: Nu prin acțiunea României singură, am schimba soarta arenelor, nu trebue să stăm nepăsători în fața unor, interese imediate ale noastre puse de alții la ordinea zilei. Starea noastră de neutralitate de până azi, înlesnea atitudinea noastră viitoare. Față de evenimentele din urmă trebue să ținem seamă de atitudinea, a doi factori: a Italiei și a Bulgariei. Acțiunea celei dintâi putea înrâuri puternic asupra rezultatului general al conflictului armat, a celei de al doilea să întindă și în peninsula balcanică războiul european. Mai mult chiar decât soarta armelor în Vosgi sau pe mare, România nuu își putea arăta viitoarea îndrumare decât după ce cunoștea pe aceia a guvernului de la Roma. In acelașș timp, România nu putea să se dezintereseze de ce s’ar întâmpla mâine la sudul ei. Acestea trebue să fie cele două puncte de căpetenie către care să fie îndrumată grija opiniei publice. Se pare că din contra am vrut să depărtăm, cât mai mult conștiința națională de aceste preocupări. Am asistat mai întâi la o întreagă țesătură de știri tendențioase, prin care se făgaduiau României fie Basarabia, fie Transilvania ori Bucovina. Angajamente care puteau impresiona opinia publică, însă care nu aveau nici o valoare întrucât mi legai guvernele respective. Opinia publică, care în toate țările, are în dânsa o oarecare naivitate, începând să crează în valoarea acestor știri, nu se mai îndoia de putința ca România fără nici o condiția să se arunce în ajutorul unora dintre beligeranți... Această stare sufletească a opiniei publice, era întărită prin interviuturi și știri care ne asigurau iarăș pe cale de zvonuri din public, de pacea în peninsula balcanică și de neutralitatea Bulgariei.. Făcând tot felul de pregătiri se făceai pe frontiera noastră de sud, cei ce voiau să se facă conducătorii nerespunzători ai opiniei publice, o asigurau de bunăvoința vecinilor noștri de peste Dunăre. România, grație acestor afirmări, era asigurată și de împlinirea visurilor ei naționale și de bunăvoința a tuturor celor ce -i puteau sta în cale. In aceste condiții, in mod logic, am ajuns la acele manifestări curioase, la acea impactență zgomotoasă la care asistăm de câteva zile, a unei opinii care se miră că nu profităm destul de repide de toate aceste bunăvoințe și asigurări venite pe căi atât de indirecte. De ce să ne mirăm în aceste condiții ca orașele României să răsune mai mult de strigătele „Trăiască Franța, Anglia ori Rusia”, în loc de „Trăiască România ori Italia”, că apar în București ziare care slujesc mai mult intereselor statelor străine decât ale noastre, că o întreagă pleiadă de tineri de elită socială poartă azi la piept alt tricolor decât cel român? Ca o consecință imediată a aceleiași credințe avem manifestația mai primejdioasă care se face împrejurul nevoei ca România să intre imediat în acțiune. Oamenii politici voesc să impue prin fe v