Universul, octombrie 1914 (Anul 32, nr. 270-300)
1914-10-01 / nr. 270
) sí L Testamentul Regelui Carol TEXTUL IN EXTENSO ȘI UN CODICIL ____________________AAAAAAAAAAAA-------------------------------------------- ■ TESTAMENTUL MEU scris și îscălit de propria mea mână la Februarie 1899 IN CAPITALA MEA BUCUREȘTI Testamentul meu scris de mine în luna lui Februarie 1899 pentru a fi publicat, prin Monitor, după moartea mea, cu rugăminte ca ultima mea voință și dorință să fie urmată tocmai, cum le-am descris aci de propria mea mână, fiind încă voinic și sănătos. Având aproape 60 ani, privesc ca o datorie, ca să mă hotărăsc a lua cele din urmă dispoziții. Alcătuind acest testament, gândesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat și care a avut deplină încredere în mine. Viața mea era așa strâns legată de această de Dumnezeu binecuvântată Țară că doresc să îl las, și după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpatie și de viul interes, pe care le-am avut pentru dânsa. Zi și noapte m’am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acuma o poziție vrednică între Statele europene, m’am silit ca simțimântul religios să fie rădicat și desvoltat în toate straturile societăței și ca fiecare să împlinească datoria sa, având ca țintă numai interesele Statului. Cu toate greutățile pe cari le-am întâlnit, cu toate bănuelile cari s’au ridicat, mai ales la începutul Domniei mele în contra mea, expunându-mă la atacurile cele mai violente, am pășit, fără frică și fără șovăire, inainte pe calea dreaptă, având nemărginită încredere în D-zeu și în bunul simț al credinciosului meu popor, înconjurat și sprijinit de fruntașii Țării pentru cari am avut totdeauna o adâncă recunoștință și o vie afecțiune, am reușit să ridic, la gurile Dunărei, și pe Marea Neagră un Stat înzestrat cu o bună armată și cu toate mijloacele spre a putea menține frumoasa sa poziție și realiza odată înaltele sale aspirațiuni. Succesorul meu la tron primește o moștenire de care el va fi mândru și pe care el o va cârmui, am toată speranța, în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza : „Tot pentru Țară . Nimic pentru mine“ Mulțumesc din suflet tuturor, cari au lucrat cu mine și cari m’au servit cu credință, ieri acelora cari au scris și au vorbit în contra mea, căutând a mă calomnia sau a arunca îndoeJi asupra bunelor mele intențiuni. Trimițând tuturor o ultimă salutare plină de dragoste, rog ca și generațiile viitoare să-și amintească, din când în când, de acela care s’a închinat cu tot sufletul iubitului său popor, în mijlocul cărui el s’a găsit așa de fericit. Pronia cerească a voit ca să sfârșesc bogata mea viață, am trăit și mor cu deviza mea, care strălucește în armele României: i „Nihil sine Deo!“ Doresc a fi îmbrăcat în uniforma de general (mică ținută, cum am purtat-o în toate zilele), cu decorațiile de război și numai Steaua României și Crucea de Hohenzollern pe piept. Am rămas credincios religiunii mele, însă am avut și o deosebită dragoste pentru biserica răsăriteană, în care scumpa mea fiică Maria era botezată. Binecuvântarea corpului meu se va face de un preot catolic, însă doresc ca clerul amânduror biserici să facă rugăciuni la sicriul meu, care trebuie să fie foarte simplu. Corpul meu va fi expus în sala Tronului, încorijurat de fiori și de verdeață. Rog foerte mult să nu fie cunune, afară de câteva de flori naturale, și aceasta numai cât înmormântarea mea va fi în lunile florilor, altmintrerea vor fi numai ramuri de brazi. Coroana de oțel, făurită dintr’un tun luat pe câmpul de luptă și stropit cu sângele vitejilor mei ostași, trebuie să fie depusă lângă mine, purtată până la cei din urmă locaș al meu și readușa atunci la palat. Sicriul meu, închis, va fi pus pe afetul unui tun biruit (dacă se poate) la Plevna și tras de 6 cai din grajdurile mele, fără văluri negre. r Toate steagurile, cari au fâlfâit pe câmpiile de bătae, vor fi purtate înaintea și în urma sicriului meu, ca semn, ca scumpa mea armata a furat credința steagului sau și șefului său suprem,, care, prin voința lui Dumnezeu nu mai este în mijlocul Credincioșilor săi ostași. Tunurile vor bubui din toate forturile din București, Focșani și Galați, ridicate de mine ca un scut puternic al vetrei strămoșești la timpuri de grele încercări, de care Cerul să păzească Țara. . .«." l! .r ! A Trimit armat ©* mele steea ce am îngrijit-o cu dragoni ■ :c .ifii...- ■ .■ ■ . . ■ • •■ [UNK] [UNK] .■ • ■ [UNK]ste și cărei i-am închinat toată inima, cea din urmă salutare, rugând-o a-mi păstra o amintire caldă. Doresc ca corpul meu să fie îngropat lângă biserica Curtea de Argeș,, reclădită de mine, și care poate deveni mormântul dinastiei române; însă când Capitala Regatului va cere ca cenușele mele să rămână în mijlocul iubiților mei Bucureșteni, atunci înmormântarea la Curteade Argeș va fi provizorie, până ce se va clădi un Mausoleu pe o înălțime împrejurul orașului, unde se poate deschide un bulevard (mă gândesc la înălțimea, înainte de biserica Cărămidari, unde se găsește astăzi un pavilion al institutului geografic militar). Recomand pe Regina Elisabeta poporului meu, sigur fiind, că toți Românii vor înconjura cu dragoste și credință pe prea iubita mea soție. Am hotărît ca Regina Elisabeta să se folosească, cît ea va trăi, de toate veniturile moșiilor mele „Broșteni, ”maia«Predeal și Monastîrea, care dau împreună o sumă de patru sute mîi fec cel puțin, în cazul că veniturile vor scade sub suma aci indicată, atunci succesorul meu va complecta ce lipsește. Sper că apartamentele din palatul regal de la București, ocupate astăzi de Regina, vor rămâne la dispoziția sa. Castelul Peleș îl hotărăsc ca reședință de vară pentru mult iubita mea soție, întreținerea acestei reședințe este în sarcina succesorului meu, căruia las moștenire Castelul împreună cu întreaga moșie „Sinaia-Predeal“ cu toate clădirile și stabilimentele. Moșia mea Broșteni din județul Suceava revine asemenea viitorului Rege al României din casa de trphenzolern. Moșia mea Monastirea din județul Ilfov va deveni proprietatea strănepotului și finului meu, Principele Carol al României, din ziua majorităței sale ; din veniturile acestei moșii însă, nu se poate dispune înainte de moartea Reginei Elisabeta. Moșia mea Slobozia-Zorîenî din Județul Tutova, cumpărată din moștenirea mea părintească, am destinat-o printriun act deosebit, f) iubitului meu nepot, Principele Carol de Hohenzollern. — orpelinatul agricol„Ferdinand“ va rămâne neatins pe moșie și întreținut de viitorul Rege al României( 1),răspus.'h'. Și graar în«h.ei» . . / ..•••• Casele și terenurile mele împrejurul Palatului Capitalei trec în posesiunea viitorului Rege al României. Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Rachelin, va rămîne pentru totdeauna și de a întregi în țară, ca proprietate a Coroanei României. Succesorul meu (Principele Ferdinand al Romîniei) va plăti din economiile mele un milion de lei ca dar din partea mea Reginei Elisabeta, care poate dispune de această sumă, cum ea va voi. Dăruesc asemenea șase sute mii Ies nepoatei mele, Principesei Maria a României, rugând totdeodată ca viitoarea Regină să combată luxul, care aduce, prin cheltueli nemăsurate, atâtea nenorociri în familie. Hotărăsc ca zestre pentru strănepoata mea Principesa Elisabeta a României opt sute mii lei, această sumă va fi depusă in fondurile Statului român la Casa de Depuneri din București și nu poate fi atinsă (nici chiar dobânzile) până la căsătoria sau la vârsta de 21 ani ai tinerei Principese. Prin o bună gospodărie și o severă rănduială în cheltueli fără a micșora numeroasele ajutoare, cerute din toate părțile, averea mea a crescut din an în an, veniturile Domeniului Coroanei au contribuit, mai ales, la această creștere, mulțumită unei administrații foarte bune și prevăzătoare a d-ui Kalendern, care s’a închinat, cu un devotament nemărginit la această instituțiune, devenită așa de folositoare pentru Țara înteagă; asemenea credinciosul meu secretar F. Basset, a condus Iroiile mele cu atâta circumspecție, că pot dispune astăzi de sume însemnate în folosul scumpei mele Românii și pentru binefaceri. Am hotărît dar o sumă de douăspre«<zece milioane 8eî pentru diferite așezăminte, noi fondațiuni și jidoare, în fondurile Statului și publice, in acțiuni sau bani; această sumă va fi distribuită pe cum urmează: 1) la Academia Română șease sate mii 1st ca capital pentru publicaționi 2) la Fundațiunea mea universitara pentru sporirea capitalel cu șase sute mii lei. 3) la orfelinatul „Ferdinand** din Zorleni, lângă Bârlad, pentru sporirea capitalului cinci sute mii lei. 4) Pentru intemcerea unui internat de fete de ofițeri din armata mea, ca un institut de educațiune cu un învățământ practic (ca Augusta Stin la Gharlottauburg) la Craiova, două milioane. 3) Pentru întemeerea unei școli industriale la București (organizarea sa aproape ca aceea de la Mütnich) trei milioane lei. Suma de cinci milioane (pentru No. 4 și 5) va fi depusă în fondurile Statului la Casa de Depuneri ; dobânzile vor fi întrebuințate numai la sporirea capitalului până la deschiderea acestor două așezăminte ; 1/s din capital este pentru clădire, £/i pentru întreținerea lor. Dobânda banilor în timpul clădirei va fi plătită de succesorul med și terenurile pe cari se vor ridica aceste două institute rog, foarte mult, a le da fără plată. 6) La societatea de binefacere „Elisabeta" pentru sporirea capitalului patru sute mii lei. 7) La sec- geografică, fondată de mine, trei sute mii lei, ca capital. 8) Pentru surorile de caritate, fondate de Regina Elisabeta, trei sute mii lei ca capital. 9) Pentru întemeierea unui fond spre a veni în ajutor ofițerilor, cari sunt în strâmtoare, un milion lei ca capital, depus in rentă română la Casa de depuneri, se poate da ofițerilor din armata mea din capital împrumuturi până la 5000 lei cu patru la sută, însă această sumă trebue să fie înapoiată treptat după 4 sau 5 ani. 10) Pentru întemeierea unui fond ca ajutor pentru studenții săraci cinci sute mii lei, capital depus în fonduri de stat la Casa de depuneri, în fiecare an dobânzile acestui capital vor fi împărțite între 50 studenți săraci. 11) Pentru burse în străinătate spre a pregăti pe tineri pentru școala industrială ca profesori, cinci sute mii lei ca capital. 12) Pentru Biserica Națională șase sute mii lai ca capital, dobânzile vor fi întrebuințate ca ajutor pentru biserici șarace, în reparație sau începute și cari nu pot fi isprăvite din cauza lipsei de mijloace. 13) Pentru cantinele școlare capital trei sute mii lei. 14) Pentru distribuirea la diferite societăți de binefacere și de încurajare, recunoscute ca persoane juridice, cinci sute mii lei. 15) Pentru sporirea capitalului la Cassa de ajutor, înființată de mine, în amintirea a 25-a aniversare a căsătoriei mele 1894, pentru muncitorii rurali în anii de secetă, patru sute mii lei 16) Pentru biserica catolică din România, patru sute mii lei. 17) Pentru biserica protestantă din București, una sută mii lei. Distribuirea acestor douăsprezece milioane va fi începută numai un an după moartea mea, astfel ca toate dobânzile acestei sume (aproape cinci sute mii lei) să rămână disponibile. Hotărăsc ca acești bani să fie întrebuințați in modul următor : Intrepid personal superior și inferior cu Curtei Regale, al Casei si Administrației mele, va primi lefile, cum sunt prevăzute pentru dânsul in budgetul Meu, încă un an întreg după moartea mea adică luni: suma acestor lefi sa urcă aproape la 210.QW lei, restul va fi distribuit astfel: ca pomană pentru săraci ; la București, cincizeci mii lei — la Iași treizeci mii lei — la Craiova, douăzeci mii lei — la Galați, zece mii lei — la Brăila, zece mii lei — la Ploești, zece mii lei — la Botoșani zece mii lei — la Bârlad, zece miii lei — la Focșani, opt mii lei — la Pitești opt mii lei; pentru fiecare din celelalte orașe, capitale de județe cinci mii lei. Dacă milostivirea lui Dumnezeu îmi va dărui încă câțiva ani, am dorința ac prevede, in codicile, alte legate în folosul Țorei, stârnesc însă ca acest testament scris de propria meg, mână, care conține tot ce doresc astăzi în anul 1899 să fie urmat și executat întocmai cum V am alcătuit. Inălțând rugăciuni ferbinii către a Tot Puternicul ca sa ocrotească dea pururea România și să răspândească, toate harurile asupra scumpului meu popor, mă închin cu smerenie înaintea voinței lui Dumnezeu și iscălesc cea din urmă hotărâre a mea: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului. Duh— Amin. Făcut in București la 4il%6 Februarie 1899. + REBELE CAROL I Am scris și iscălit de propria mea mâne acest testament pe două cole formând opt pagini legate cu un fir roșu și am pus sigiliul meu. 11 2ff Februarie 1899 CAROL I codicile minnim neu Ain 14126 Februarie scris și iscălit de proprie mea mână in Decembrie 1911 Hotărăsc încă din averea mea să fie depus un capital de un milion lei în bani sau In renta statului (cu minimum patru la sută) pentru strănepotul meu, Principele Nicolae al României, care se va bucura de dobânda acestui capital din ziua majorităței sale. Asemenea strănepoatele mele Principesele Maria și Ilaria a României vor primi fiecare cinci sute de mii lei în bani sau în rentă de stat (cu minimum 4 la sută) a căror dobândă va fi plătită în ziua majorității lor, sau când ele se vor căsători. Strănepoții mei Principele Moștenitor și fratele lui Principele Francisc Iosif de Hohenzollern vor primi fiecare ca dar suma de trei sute mii lei. Asemenea toate rudele mele (cumnate, nepoate, strănepoate, strănepoți) vor primi fiecare un dar, care trebue să aibă cel puțin un preț de opt sute poinți la o mie lei. Doresc, ca toate persoanele cari mi att servit în timpul Domniei mele, ca miniștrii, adjutanți regali, funcționari ai Casei regale și princiare, dame de onoare, etc., să primească fiecare un dar, consistând în un obiect de artă, un tablou, o miniatură, un ac, un ceasornic, un inel, etc. Cele din urmă obiecte vor fi luate din cutiile mele, cari conțin bijuterii destinate ca daruri. Fondul de trei sute mii lei, care l-am destinat în anul acesta pentru Universitatea de la Iași, va fi sporit încă cu un capital de trei sute mii lei și înnebuințat pertru un cămin studențesc. In caz că nu s-a cumpărat o casă pentru studenți, atunci o sută mii lei va fi luată pentru îndeplinirea acestui scop. Dobânda, de la două sute mii lei va fi pentru întreținerea acestei case. Colecțiunea mea de arme din Castelul Peleș va rămâne în întregul său acolo ca proprietate a Carodnei României. Această colecțiune are un catalog detailat. Moșia mea „Umkirch“ situată în Marele Ducat de Baden va primi un capital, ca fond, de trei sute mii Jei care să dea un venit de cel puțin douăsprezece mii lei pe an. Acest venit este destinat jumătate pentru binefaceri în folosul statului și jumătate pentru îmbunătățirea acestei moșii și a clădirilor sate. . Se poate lua o sumă de opt mii lei pentru aducerea apei în Castel și în sat; suma aceasta va fi amortizată, luând de fiecare jumătate trei mii de lei pe an, adică de binefacere și de îmbunătățire și întreținerea Castelului (șase mii lei). Acest fond, care, va purta numele meu, va fi administrat de un comitet, compus de administratorul moșiei, de preot și de primar. El va hotărî îrtrebuințarea venitului acestui capital. Dacă iubita mea soție, Regina Elisabeta, este încă în viață, eât va primi o sumă de două milioanei lei spre a dispune, cum va crede, de acești bani (poate că ea va dori a întrebuința din această muncă, o sută mii lei pentru îmbunătățirea casei sale „Segenhaus" lângă Neu-Wied). Asemenea ea va dori să facă legate și donațiiune la diferite fundațiuni înființate de Regina. Strănepoata mea, Principesa, Elisabeta a României va primi încă două sute mii lei capital, astfel zestrea, care am prevăzut-o în testamentul meu din 11/26 Februarie 1899, pentru Principesă, va fi de un milion lei. Venitul acestui capital trebue sa fie cel puțin, patru și jumătate la sută-Iubita mea nepoată Principesa Maria a României va primi șase sute mii lei, sumă de care ea poate dispune cum va crede. Toată averea mea în bani, acțiuni, obligații, fonduri du stat, după plata tuturor regatelor, va rămâne iubitului meu nepot. Principele Ferdinand al României, sumă care, doresc, să fie păstrată ca capital. Domnul Basset, secretarul meu, va primi o pensiune de o mie lei pe lună, care va fi plătită chiar dacă el va urma serviciul său lângă moștenitorul meu. Ca un sem al mui furnizei mele pentru serviciile sale, el va primi un legat, de o sută mii lei, dacă el va fi încă in viată. Văduva lui va primi o pensie, de șase mii lei pe an. Fiii doctorului Kremnitz vor primi fiecare patruzeci mii lei ea dar și vor da din această sumă patru mii lei v%%mei lor, a cărei pensiune, de douăsprezece mii lei, dați până lacum, va fi plătită până la moartea sa. Ferii și iscălii ei propriu -itierimină,întiC i<i oșii' 14..’ ? Di-Membre EAI. (a) CÂPOT,