Universul, octombrie 1914 (Anul 32, nr. 270-300)

1914-10-01 / nr. 270

) sí L Testamentul Regelui Carol TEXTUL IN EXTENSO ȘI UN CODICIL ____________________AAAAAAAAAAAA-------------------------------------------- ■ TESTAMENTUL MEU scris și îscălit de propria mea mână la Februarie 1899 IN CAPITALA MEA BUCUREȘTI Testamentul meu scris de mine în luna lui Februarie 1899 pentru a fi publicat, prin Mo­nitor, după moartea mea, cu rugăminte ca ul­tima mea voință și dorință să fie urmată toc­mai, cum le-am descris aci de propria mea mână, fiind încă voinic și sănătos. Având aproape 60 ani, privesc ca o datorie, ca să mă hotărăsc a lua cele din urmă dispo­ziții. Alcătuind acest testament, gândesc îna­­inte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a bătut neîncetat și care a avut de­plină încredere în mine. Viața mea era așa strâns legată de această de Dumnezeu bine­cuvântată Țară că doresc să îl las, și după moartea mea, dovezi vădite de adâncă simpa­tie și de viul interes, pe care le-am avut pen­tru dânsa. Zi și noapte m’am gândit la fericirea Româ­niei, care a ajuns să ocupe acuma o poziție vrednică între Statele europene, m’am silit ca simțimântul religios să fie rădicat și des­­voltat în toate straturile societăței și ca fie­care să împlinească datoria sa, având ca țintă numai interesele Statului. Cu toate greutățile pe cari le-am întâlnit, cu toate bănuelile cari s’au ridicat, mai ales la începutul Domniei mele în contra mea, expunându-mă la atacurile cele mai violente, am pășit, fără frică și fără șovăire, inainte pe calea dreaptă, având nemărginită încredere în D-zeu și în bunul simț al credinciosului meu popor, înconjurat și sprijinit de frun­tașii Țării pentru cari am avut totdeauna o adâncă recunoștință și o vie afecțiune, am reușit să ridic, la gurile Dunărei, și pe Marea Neagră un Stat înzestrat cu o bună armată și cu toate mijloacele spre a putea menține frumoasa sa poziție și realiza odată înaltele sale aspirațiuni. Succesorul meu la tron primește o moște­nire de care el va­ fi mândru și pe care el o va cârmui, am toată speranța, în spiritul meu, călăuzit fiind de deviza : „Tot pentru Țară­­ . Nimic pentru mine“ Mulțumesc din suflet tuturor, cari au lucrat cu mine și cari m’au servit cu credință, ieri acelora cari au scris și au vorbit în contra mea, căutând a mă calomnia sau a arunca în­­doeJi asupra bunelor mele intențiuni. Trimi­țând tuturor o ultimă salutare plină de dra­goste, rog ca și generațiile viitoare să-și a­­mintească, din când în când, de acela care s’a închinat cu tot sufletul iubitului său po­por, în mijlocul cărui el s’a găsit așa de feri­cit. Pronia cerească a voit ca să sfârșesc bo­gata mea viață, am trăit și mor cu deviza mea, care strălucește în armele României: i „Nihil sine Deo!“ Doresc a fi îmbrăcat în uniforma de gene­ral (mică ținută, cum am purtat-o în toate zi­lele), cu decorațiile de război și numai Steaua României și Crucea de Hohenzollern pe piept. Am rămas credincios religiunii mele, însă am avut și o deosebită dragoste pentru bise­rica răsăriteană, în care scumpa mea fiică Maria era botezată. Binecuvântarea corpului meu se va face de un preot catolic, însă do­resc ca clerul amânduror biserici să facă ru­găciuni la sicriul­ meu, care trebuie să fie foarte simplu. Corpul meu va fi expus în sala Tronului, încorij­urat de fiori și de verdeață. Rog foerte mult să nu fie cunune, afară de câteva de flori naturale, și aceasta numai cât înmormântarea mea va fi în lunile florilor, altmintrerea vor fi numai ramuri de brazi. Co­roana de oțel, făurită dintr’un tun luat pe câmpul de luptă și stropit cu sângele vitejilor mei ostași, trebuie să fie depusă lângă mine, purtată până la cei din urmă locaș al meu și readușa atunci la palat. Sicriul meu, închis, va fi pus pe afetul unui tun biruit (dacă se poate) la Plevna și tras de 6 cai din grajdurile mele, fără văluri negre. r Toate steagurile, cari au fâlfâit pe câmpiile de bătae, vor fi purtate înaintea și în urma sicriului meu, ca semn, ca scumpa mea armata a furat credința steagului sau și șefului său suprem,, care, prin voința lui Dumnezeu nu mai este în mijlocu­l Credincioșilor săi ostași. Tunurile vor bubui din toate forturile din București, Focșani și Galați, ridicate­­ de mine ca un scut puternic al vetrei strămoșești la timpuri de grele încercări, de care Cerul să păzească Țara. . .«." l! .r ! A Trimit armat ©* mele ste­ea ce am îngrijit-o cu drago­ni ■­ :c .­­if­­­ii...- ■ .■ ■ . . ■ • •■ [UNK] [UNK]­­ .■ • ■ [UNK]­ste și cărei i-am închinat toată inima, cea din urmă salutare, rugând-o a-mi păstra o amintire caldă. Doresc ca corpul meu să fie îngropat lângă biserica Curtea de Argeș,, reclădită de mine, și care poate deveni mormântul dinastiei române; însă când Capitala Rega­tului va cere ca cenușele mele să rămână în mijlocul iu­biților mei Bucureșteni, atunci înmormântarea la Curtea­­de­ Argeș va fi provizorie, până ce se va clădi un Mauso­leu pe o înălțime împrejurul orașului, unde se poate des­chide un bulevard (mă gândesc la înălțimea, înainte de biserica Cărămidari, unde se găsește astăzi un pavilion al institutului geografic militar). Recomand pe Regina Elisabeta poporului meu, sigur fiind, că toți Românii vor încon­jura cu dragoste și credință pe prea iubita mea soție. Am­­ hotărît ca Regina Elisabeta să se folosească, cît ea va trăi, de toate venitu­rile moșiilor mele „Broșteni, ”maia«Predeal și Monastîrea, care dau împreună o sumă de patru sute mîi fec cel puțin, în cazul că veni­turile vor scade sub suma aci indicată, atunci succesorul meu va complecta ce lipsește. Sper că apartamentele din palatul regal de la București, ocupate astăzi de Regina, vor ră­mâne la dispoziția sa. Castelul Peleș îl hotă­răsc ca reședință de vară pentru mult iubita mea soție, întreținerea acestei reședințe este în sarcina succesorului meu, căruia las moș­tenire Castelul împreună cu întreaga moșie „Sinaia-Predeal“ cu toate clădirile și stabili­mentele. Moșia mea Broșteni din județul Su­ceava revine asemenea viitorului Rege al României din casa de trphenzolern. Moșia mea Monastirea din județul Ilfov va deveni proprietatea strănepotului și finului meu, Principele Carol al României, din ziua ma­­jorităței sale ; din veniturile acestei moșii însă, nu se poate dispune înainte de moartea Reginei Elisabeta. Moșia mea Slobozia-Zor­­îenî din Județul Tuto­va, cumpărată din moș­tenirea mea părintească, am destinat-o prin­­triun act deosebit, f) iubitului meu nepot, Principele Carol de Hohenzollern. — o­rp­e­­linatul agricol­­„Ferdinand“ va rămâne nea­tins pe moșie și întreținut de viitorul Rege al României( 1),răspus.'h'. Și graar în«h.ei» . . / ..•••• Casele și terenurile mele împrejurul Pala­tului Capitalei trec în posesiunea viitorului Rege al României. Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al biblioteca­rului meu Rachelin, va rămîne pentru tot­deauna și de a întregi­ în țară, ca proprie­tate a Coroanei României. Succesorul meu (Principele Ferdinand al Romîniei) va plăti din economiile mele un milion de lei ca dar din partea mea Reginei Elisabeta, care poate dispune de această su­mă, cum ea va voi. Dăruesc asemenea șase sute mii Ies nepoatei mele, Principesei Ma­ria a României, rugând totdeodată ca viitoa­rea Regină să combată luxul, care aduce, prin cheltueli nemăsurate, atâtea nenorociri în familie. Hotărăsc ca zestre pentru strănepoata mea Principesa Elisabeta a României opt sute mii lei, această sumă va fi depusă in fondu­rile Statului român la Casa de Depuneri din București și nu poate fi atinsă (nici chiar dobânzile) până la căsătoria sau la vârsta de 21 ani ai tinerei Principese. Prin o bună gospodărie și o severă răndu­­ială în cheltueli fără a micșora numeroasele ajutoare, cerute din toate părțile, averea mea a crescut din an în an, veniturile Dome­niului Coroanei au contribuit, mai ales, la a­­ceastă creștere, mulțumită unei administra­ții f­oarte bune și prevăzătoare a d-ui Kalen­dern, care s’a închinat, cu un devotament ne­mărginit la această instituțiune, devenită așa de folositoare pentru Țara înteagă; ase­menea credinciosul meu secretar­ F. Basset, a condus Ir­oiile mele cu atâta circums­pecție, că pot dispune astăzi de sume însem­nate în folosul scumpei mele Românii și pen­tru binefaceri. Am hotărît dar o sumă de două­spre«<zece milioane 8eî pentru diferite așezăminte, noi fondațiuni și­­ jid­oare, în fondurile Statu­lui și publice, in acțiuni sau bani; această su­mă va fi distribuită pe cum urmează: 1) la Academia Română șease sate mii 1st ca capital pentru pu­­blicaționi­ 2) la Fundațiunea mea univer­sitara pentru sporirea capitale­l cu șase sute mii lei. 3) la orfelinatul „Ferdinand** din Zorleni, lângă Bârlad, pentru sporirea capitalului cinci sute mii lei. 4) Pentru intemcerea unui in­ternat de fete de ofițeri din arma­ta mea, ca un institut de educa­­țiune cu un învățământ practic (ca Augusta­ Stin­ la Gharlottau­­burg) la Craiova, două milioane. 3) Pentru întemeerea unei școli industriale la București (organi­zarea sa aproape ca aceea de la Mütnich) trei milioane lei. Suma de cinci milioane (pen­tru No. 4 și 5) va fi depusă în fondurile Statului la Ca­sa de Depuneri ; dobânzile vor fi între­buințate numai la sporirea capi­talului până la deschiderea aces­tor două așezăminte ; 1/s din ca­pital este pentru clădire, £/­i pen­tru întreținerea lor. Dobânda ba­nilor în timpul clădirei va fi plă­tită de succesorul med și terenu­rile pe cari se vor ridica aceste două institute rog, foarte mult, a le da fără plată. 6) La societatea de binefacere „Elisabeta" pentru sporirea capi­talului patru sute mii lei. 7) La sec- geografică, fondată de mine, trei sute mii lei, ca ca­pital. 8) Pentru surorile de caritate, fondate de Regina Elisabeta, trei sute mii lei ca capital. 9) Pentru întemeierea unui fond spre a veni în ajutor ofițe­rilor, cari sunt în strâmtoare, un milion lei ca capital, depus in rentă română la Casa de depu­neri, se poate da ofițerilor din ar­mata mea din capital împrumu­turi până la 5000 lei cu patru la sută, însă această sumă trebue să fie înapoiată treptat după 4 sau 5 ani. 10) Pentru întemeierea unui fond ca ajutor pentru­ studenții săraci cinci sute mii lei, capital depus în fonduri de stat la Ca­sa de depuneri, în fiecare an do­bânzile acestui capital vor fi îm­părțite între 50 studenți săraci. 11) Pentru burse în străinătate spre a pregăti pe tineri pentru școala industrială ca profesori, cinci sute mii lei­ ca capital. 12) Pentru Biserica Națională șase sute mii lai ca capital, do­bânzile vor fi întrebuințate ca a­­jutor pentru biserici șarace, în reparație sau începute și cari nu pot fi isprăvite din cauza lipsei de mijloace. 13) Pentru cantinele școlare capital trei sute mii lei. 14) Pentru distribuirea la dife­rite societăți de binefacere și de încurajare, recunoscute ca per­soane juridice, cinci sute mii lei. 15) Pentru sporirea capitalului la Cassa de ajutor, înființată de mine, în amintirea a 25-a aniver­sare a căsătoriei mele 1894, pen­tru muncitorii rurali în anii de secetă, patru sute mii lei­ 16) Pentru biserica catolică din România, patru sute mii lei. 17) Pentru biserica protestantă din București, una sută mii lei. Distribuirea acestor douăspre­zece milioane va fi începută nu­mai un an după moartea mea, astfel ca toate dobânzile acestei sume (aproape cinci sute mii lei) să rămână disponibile. Hotărăsc ca acești bani să fie întrebuințați in modul următor : Intrepid personal superior și inferior cu Curtei Regale, al Ca­sei si Administrației mele, va pri­mi lefile, cum sunt prevăzute pentru dânsul in budgetul Meu, încă un an întreg după­ moartea mea adică luni­: suma acestor­­ lefi sa urcă aproape la 210.QW­­ lei, restul va fi distribuit astfel: ca pomană pentru săraci ; la București, cincizeci mii­ lei — la Iași treizeci mii lei — la Craiova, douăzeci mii lei — la Galați, zece mii lei — la Brăi­la, zece mii lei —­ la Ploești, zece mii lei — la Botoșani zece mii lei — la Bârlad, zece m­iii lei — la Focșani, opt mii lei — la Pitești opt mii lei; pentru fie­care din celelalte orașe, capitale de județe cinci mii lei. Dacă milostivirea lui Dumne­zeu îmi va dărui încă câțiva ani, am dorința ac prevede, in codici­le, alte legate în folosul Țorei, stârnesc însă ca acest testament scris de propria meg, mână, ca­re con­ține tot ce doresc astăzi în anul 1899 să fie urmat și exe­cutat întocmai cum V am alcă­tuit. Inălțând­­ rugăciuni ferbinii că­tre a Tot­ Puternicul ca sa ocro­tească dea pururea România și să răspândească, toate harurile asupra scumpului meu popor, mă închin cu smerenie înaintea voinței lui Dumnezeu­ și iscălesc cea din urmă hotărâre a mea: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului. Duh— Amin. Făcut in București la 4il%6 Fe­­bruarie 1899. + REBELE CAROL I Am scris și iscălit de propria mea mâne a­­cest testament pe două cole formând opt pa­gini legate cu un fir roșu și am pus sigiliul meu. 11 2ff Februarie 1899 CAROL I codicil­e minnim neu Ain 14126 Februarie scris și iscălit de proprie mea mână in Decembrie 1911 Hotărăsc încă din averea mea să fie depus un capital de un mi­lion lei în bani sau In renta sta­tului (cu minimum patru la sută) pentru strănepotul meu, Princi­pele Nicolae al României, care se va bucura de dobânda acestui­ capital din ziua majorităț­ei sale. Asemenea strănepoatele m­ele Principesele Maria și Il­aria a Ro­mâniei vor primi fiecare cinci sute de mii lei în bani sau în ren­tă de stat (cu minimum 4 la su­tă) a căror dobândă va fi plătită în ziua majorității lor, sau când ele se vor căsători. Strănepoții mei Principele Moștenitor și fratele lui Princi­pele Francisc Iosif de Hohenzol­lern vor primi fiecare ca dar su­ma de trei sute mii lei. Aseme­nea toate rudele mele (cumnate, nepoate, strănepoate, strănepoți) vor primi fiecare un dar, care trebue să aibă cel puțin un­ preț de opt sute poinți la o mie lei. Doresc, ca toate persoanele cari mi att servit în timpul Domniei mele, ca miniștrii, adjutanți re­gali, funcționari ai Casei regale și princiare, dame de onoare, etc., să primească fiecare un dar, consistând în un obiect de artă, un tablou­, o miniatură, un ac, un ceasornic, un inel, etc. Cele din urmă obiecte vor fi luate din cu­tiile mele, cari conțin bijuterii destinate ca daruri. Fondul de trei sute mii lei, care l-am destinat în anul acesta pen­tru Universitatea de la Iași, va fi sporit încă cu un capital de trei sute mii lei și înnebuințat per­­­tru un cămin studențesc. In caz că nu s-a cumpărat o casă pen­tru studenți,­­ atunci o sută mii lei va fi luată pentru îndeplini­rea acestui scop. Dobânda, de la două sute mii lei va fi pentru în­treținerea­ acestei case. Colecțiunea mea de arme din Castelul Peleș va rămâne­ în în­tregul său acolo ca proprietate a C­arodnei­ României. Această colecțiune are­­ un catalog de­tailat. Moșia mea „Umkirch“ situată în Marele Ducat de Baden va primi un capital, ca fond, de trei sute mii Jei care să dea un ve­nit de cel­­ puțin douăsprezece mii lei pe an.­ Acest venit este destinat jumătate pentru­ bine­faceri în folosul statului și ju­mătate pentru îmbunătățirea a­­cestei moșii și a clădirilor sate. . Se poate lua o sumă de opt mii lei pentru­ aducerea apei în Castel și în sat; suma aceasta va fi amortizată, luând de fiecare jumătate trei mii de lei pe an, adică de binefacere și de îmbu­nătățire și întreținerea Castelu­lui (șase mii lei). Acest fond, care, va purta nu­mele meu, va fi administrat de un comitet, compus de adminis­tratorul moșiei, de preot și de primar. El va hotărî îr­trebuin­­țarea venitului acestui capital. Dacă iubita mea soție, Regina Elisabeta, este încă în viață, eât va primi o sumă­ de două m­ili­­oanei lei spre a dispune, cum va­ crede, de acești­­ bani (poate că ea va dori a întrebuința din a­­ceastă muncă, o sută mii lei pen­tru îmbunătățirea casei sale „Se­­genhaus" lângă Neu-Wied). Asemenea ea va dori să facă legate și donațiiune la diferite fundațiuni înființate de Regina. Strănepoata mea, Principesa, Elisabeta a României va primi încă două sute mii lei capital, astfel zestrea, care am­ prevăzut-o în testamentul meu­ din 11/26 Februarie 1899, pentru Princi­pesă, va fi de un milion lei. Ve­nitul acestui capital trebue sa fie cel puțin, patru și jumătate la sută-Iubita mea nepoată Principesa Maria a României va primi șase sute mii lei, sumă de care ea poate dispune cum­ va crede. Toată averea mea în bani, ac­țiuni, obligații, fonduri du stat, după plata tuturor regatelor, va rămâne iubitului meu nepot. Principele Ferdinand al Româ­niei, sumă care, doresc, să fie păstrată ca capital. Domnul Basset, secretarul meu, va primi o pensiune de o mie lei pe lună, care va fi plătită chiar dacă el va urma serviciul său lângă moștenitorul meu­. Ca un sem al mui furnizei mele pentru serviciile sale, el va primi un legat, de o sută mii lei, dacă el­ va fi încă in viată. Văduva­­­ lui­ va primi o pensie, de șase mii lei pe an. Fiii doctorului Krem­­nitz vor primi fiecare patruzeci mii lei ea dar și vor da­ din a­­ceastă sumă patru mii lei v%%­­mei lor, a cărei pensiune, de două­sprezece mii lei, dați până la­­cum, va fi plătită până la moar­tea sa. Ferii și iscălii ei propriu -itieri­­mină,­­î­ntiC i<i oșii' 14..’ ? Di-M­embr­­e EAI. (a) CÂPOT,

Next