Universul, octombrie 1914 (Anul 32, nr. 270-300)

1914-10-24 / nr. 293

Dp [RAGUE STERIAN țechin medic al Eforiei Spitalelor Diin SPECIALIST IN HOALELE­­SIFILITICE și IX I’ERXE Consult dela 16-12 si 5-7 "22. Str. Bibescu-Vodă, Telet. 2510 IHBamswaw BM Dr MSLIB SPECIALIZAT LA BERLIN SIFILIS, GENITO - URIN­AR] Boabe fle Femei Analiza sânge tii.­­ Injectiuni cu 60S 8, STl­. ( Ol.­l'ES, 8 Consultat­iunt 1—3 si­­ î—f 1326 —vii mu­ni ii >m 1 ................ ...I­­­I­I m A XXXXX CKXK X KXXXK Distrugerea perilor de pe obrazi X prin ELECTROLIZA execută ar­­­tistic DOCTORUL ROSEM­­­C Singurul Specialist in ÎNGRIJI­ î­A­REA FEȚEI. Consulta liuni dela I ( 10 a­ m­.—5’ a î­. m­:­­1 delim IVC. $ X 3, Str. Soarelui (prin str. Covaci) «xxxxxxxxxnxxi DQGTm OTTOI Specializat la Paris, Berlin Boli de stomac și interne Sfinților 58. — Cons. 9-10, 6-8 1260 Dr. Haistesaa Dentist din Paris Strada Matoi Milo No. 8 (FOSTA TEATRULUI) Consultation­' 9—12'a. m. u­ .r. ,2—6. p. m. ,, 1310, t. C. PANDELESCU] Fost oculist la spitalul Goltej BOAUR m 181 , Str. Romană So. 94 Consult 3 — 5 p. m. Telefon 4/31 ' /­ ' ' sc­imm Soarele Lumești (SIFILITICE) La Policlinica ,SANATATEA! ; Br. M. D. STAMATOPOL , București, Str. Gen­eral Flor­escu (partea dreaptă a spitalului Coltea). Notați bine adresa.. Nu intrați până ca nu citiți pe firmă „SA­nătatea“ Dr. Stamatopol ca­ să nu fiți induși în eroare.1­­ . 1003 ELENORAGIA ȘI SIFILISUL ONANIA ȘI NEPUTINȚA Consultă, special­ orele II —,12,si i —1 Dr.. SSfJÎS fiți Autorul Vielei Serale și Taine cu SMíarg ! - 5. Strada Chil’L Si ■ ■ - 1­ 227 policlinica „TfiAppTjj București, Calea Gr­iviței 107 1 Se vindecă ETLIK­UL, ALE­­ ÖP Vu­lUeCol NUKAGIA și ori­ce i­. boală, lujeetiüui ,eu but și cu­­ vaccin antiblenoragic. Cabinet dentar »vederii S ■Bons -8-12 si 3-S­ium. V' ..t | BOALELS ÎMI VINDECA BAGACiuli i B-ral â. Meiclistatit Specialist din Paris Strada­ Sfinților I'S', Etaj­­­iu Consult 8-12., 2-7 h 12 Dr. Ilaliu Special Boale de stomac și intestine Consultați­uni 2—4 p. m. Strada Stoica 1­ o. 3 bis Telefon 23/10 2799 Jir. Leei Radiovici de la F­acuitatea din Paris Medaliat al Spitalelor din Paris Membru al Societăței de Patologie comparată din Paris al Soc., interna­ționale a tuberculozei din Paris, al 600. de Hydrologie medicală din Paris. Elev­aii l p rofesorilor la îeu­­latov, lîobîiî HÎ A­ettca-Boabe de stomac și intestine DOâLfI 2N7ERNE­­U: Str. Smârdan 40. Consult­ 2—i Dr. USCJLTD — Specializat la: Berlin i Paris —­ <.i.xno i­m.VAn­t: Boabe lumești, de piele și sifilis -- Analiza Si­igelui -­­după ultimele procedee, injecții cu 6011 B-dul Elisabeta 8, vis-a-vis da Eforie 2046. Consultați­uni 3-6. Telefon 10­73 CROITORIA I­T. Constantinopol din strada G. C. Cantacuzino No. 56, se va muta cu începere de la 26 Oct. Ull, în Pasajul Român­ Mo. 16. V 1325 ® VINERI, 24 OCTOMBRIE ISÍ4 -2- * Anchetele «Misstre ON TRUST SĂLBATIC: FABRICANT» DE ZAHAR ———«se- *-9»­ — — Emir’tmn capital de 5 milioane, un beneficiu de 3 milioane anual în paguba consumatorilor. — Statul a scumpit zahărul cu 40 bani kgr. — S’a scris și s'a vorbit mult a­­­ supra acestei chestiuni. Prin pre­să și de la tribuna parlamentară’­­ prin studii nenumărate și reviste economice, chestiunea aceasta a fost desbătu­tă in fel și chipuri fără ca totuși o soluțiune sa se găsească mulțumitoare pen­tru bietul public consumator. Cei mai mulți dintre cei cari au vorbit și scris cu autoritate în această direcțiune susțin că Specula acestui trust neo­menos­c ar datora, în primul rând, le­giuitorilor din trecut cari n'au privit decât interesul timpului lor, fără să se îngrijească de vii­torul îndepărtat. Acest viitor este astăzi de ac­tualitate și greutatea lui întrea­gă apasă pe consumatori. .O vie mișcare s’a pornit, de la o vreme, pen­t­ru­ curmarea ace­stei grele stări de lucruri. Cel care a luptat, pare-se, cu mai mult temei, e Sindicatul Agricol al județului Ialomița. Era vorba chiar ca acest Sin­dicat să înființeze o mare rafi­nărie de zahăr și mai multe fa­brici în diferite regiuni ale țărei. Orice inițiativă nouă se lovește însă de faptul că, până la 1918, nu, s’ar putea așeza, in țara noa­stră, nici o nouă industrie de a­­cest fel fără riscuri prea mari. E drept, că convențiunea fabri­canților de zahăr cu Statul, mo­dificată acum opt ani, a expirat la 31 Martie a. c. Fabricanții nu mai primesc deci prima, de încu­rajare când a fost de 3.701.500 lei în anul trecut. Ei continuă să se bucure însă de avantagiile tarifului vamal încă patru ani de astăzi înain­te, pentru că tariful vamal nu se poate modifica de la o zi la alta,­­el fiind in strânsă legătură cu convențiunile ce le avem cu ță­rile străine și care vor fi modifi­cat­e în 1918, după expirarea lui. De această stare de lucruri se folosesc, negreșit, fabricanți­ car­telați ca s­ă speculeze pe toată l­um­ea. Anul acesta chiar zahărul a fost scumpit cu zece ban­­de kgr. In capitalele de județ, se vinde zahărul cu 1,40 kgr, iar, în co­munele rurale prețul lui ajunge chiar la 1,80 kgr. Nu mai depar­te de­cât­ la câțiva kilometri de București­­­ se vinde zahărul cu prețurile de mal, sus și dovezile se pot aduce orî și când acelora car­­im cred. Suntem atât de mult .la discre­ți­unea­ acestui trust criminal, în­­cât biuroul de comision — for­mă sui­ care se înfățișează fiin­ța acestui cartel periculos — des­face zahărul după fabrică. I­ e câtva timp, a venit rândul fabri­cei din Chitila, care are o produc­­țiune :pre­a­ mare, și toată piața este inundată de zahărul prove­­­nit din această fabrică, bucăți •m­iei de tot, ușor solubile în apă și nu atât de dulci. Zahărul de Roman nu mai e­­xistă aproape pe piață pentru că e consemnul biroului să se con­sume­ mai întâi producțiunea fa­bricei din Chitila. Ce-i pasă tru­stului de bieții consumator! ? In schimb, zahărul de export s­e desface pe o scară destul de întinsă, așa că­ vecinii noștri pot să cu­m­pere cu 70. Iran! kgr., cel mult, zahărul pe­­ care noi îl plă­tim cu 1.20 kgr. și mai mult, ba chiar îndoit dacă ne gândim la prețurile din Vlașca și alte ju­dețe ale țării.* Am spus că nu se mai poate înființa o altă întreprindere de zahăr fără riscuri prea mari. Fă­ră să vorbim de greutatea amor­­tizării instalațiunilor de fabrică și de imposibilitatea concurenții, e destul să­ arătăm că cultura sfeclei de zahăr a fost mărginită la anumite regiuni și monopoli­zată de fabricile existente, pentru ca să înțelegem terenul liber și­­ne supărător pe care s’a­ așezat cartelul acesta neomenos. S’a trecut chiar peste gândul legiuitorilor din trecut cari, în­țelegând să așeze, pe temelii si­gure, industria zahărului la noi, au înțeles să favorizeze și cultu­ra­ sfeclei de zahăr în acelaș timp, pe când fabricanții au mărginit­­o in­ jurul fabricilor lor. Pentru documentarea relațiu­­nilor ce vom da,asupra speculei fabricanților­ de zahăr, publicăm mai întâi, cifrele de mal la vale care ne înfățișează producțiunea acestui articol de prima necesi­tate. , Cifrele sunt luate dintr-un ta­blou statistic al ministerului in­dustriei și comerțului, întocmit pe ultimii trei ani. Astfel, în anul 1911, fabricile de zahăr au întrebuințat o canti­tate de 26.345 vagoane de sfeclă ca să producă 3.475 vagoane de zahăr rafinat în valoare de 23 milioane 115.310 lei și 1.076 va­goane de melasă în valoare de 347.410 lei. Din această producțiune, s-a exportat, în acel an, 491 vagoa­ne de zah­ăr rafinat în valoare reală­ de 1.892.600 lei. Prim­a de fabricațiune a fost de 3.822.500 lei. În anul 1912, s'a pus în fabri­­­cațiune o cantitate de 27.437 va­goane de sfeclă iar producțiunea a fost de 3.127 vagoane de zahăr rafinat în valoare de 22.652.038 lei și 1.076 vagoane de m­elăsă în valoare de 248.217 lei. S-a exportat o cantitate de 235 vagoane de zahăr rafinat, în va­loare reală de 1.005.200 lei. Prima de încurajare a fost de 3.439.700 lei. In sfârșit, anul trecut s'a pus în fabricație o cantitate de 27.447 vagoane de sfeclă și s'a realizat o producțiune de 3.365 vagoane de zahăr rafinat în va­loare de 17.360.800 lei și 1.Q25 va­goane de melasă în valoare de 382.448 lei. Prima de fab­ricațiune a fost de 3.701.500 lei. Aceasta este producțiunea de zahăr a­ țăreî­­n ultimii trei ani. Vom arăta acum, în linii gene­rale, care a fost evoluțiunea indu­striei zahărului la r­oî și care este starea actuală pentru­ ca, din constatările ce le vom face, să se înțeleagă pentru ce consu­­mațiunea acestui articol de pri­ma necesitate e atât de redusă la noi : patru kgf. de cap de om, repartizând producțiunea totală la, cifra populațiunei — pe când ia țări mai mici ca țara noastră dar cu o populațiuune cel puțin egală, consumațiu­nea zahărului e de zece ori mai mare ca la noi. Se va pricepe încă pentru ca populațțiunea­ noastră rurală este aproape cu totul lipsită­­ de acest atât, ele necesar articol alimentar, in­ timpul ce trustul zahărului realizează un beneficiu, f­e trei milioane lei anual la un capital social de cinci milioane. Un asemenea Câștig cămătă­­resc nu se explică de­cât prin cupiditatea acelora cari s'au în­tărit­, ca într’o cetate inexpugna­bilă, în­ trustul lor primejdios. ■. Amănuntele ce le dăm asupra evoluțimei industriei zahărului la noi sunt menite, să­ lumineze toată lumea, chiar și pe cei­ mai neîncrezători, asu­pra strogesului în care se află această indust­trie, azi o adevărată pacoste și pentru stat și pentru consuma­tori. Ea a fost statornicită­ în țara noastră prin diferite legi care au­ avut de scop pe de o parte să favorizeze cultură sfeclei, foarte rentabilă, iar pe­­ de ada să întemeieze o mișcare indus­trială la noi. Mijloacele pentru crearea acestei industrii­ erau ,de natură să micșoreze impor­tul zahărului din străinătate și să ușureze așezarea sigură a­ a­­cestei industrii în țara noastră. Prima lege s'a făcut în 1873 și au urmat legi modificatoare în anii 1882, 1896, 1898, 1899,­­1901 și Convenția din 1906,­­ care a expirat la 31 Martie a. c. Cele dintâi fabrici ,'care s’au înființat au fost aceia de la Sjas­­cut în 1875 cu capital francez și acela­ de­ la Chitila, înființată cu un an mai târziu­. Aceste fabrici au putut să se desvolte destul de bine prin faptul că legea le acordase scu­tirea de ori­ce imposit sau­ taxă cominicală pe timp de 20 ani, scu­tirea de ori­ce taxă v­amală a mașinilor sau accesoriilor ne­cesare pentru instalarea fabri­cilor­, și scutirea de timbru, a ac­țiunilor emise de­­ aceste socie­tăți. In 1887, fabricile de zahăr se împuter­nicesc ,și mai mult prin faptul că se­ bucură, de avanta­­giile generale acordate indus­triilor ca: scutiri de imposite, re­duceri pe C. F. R. etc. etc. Prima de fabricați­une, apăra­rea împotriva concurenței stre­ine prin tariful vamal din 1891, avantagiile legei de încurajare industrială din 1887, fac ca alte două fabrici să ia ființă, Mără­­șești în 1897 și Brânceni (Teleor­man) în acelaș an, aceasta din urmă răscumpărată de celelalte fabrici mai târziu­. In acel an importul zahărului din­­ străinătate scăzuse , simți­tor, așa că fabric­ele din țară pu­teau satisface consumațiunea­ in­ternă, care era de 17 milioane kgf. Producțiunea zahărului se mă­rea însă din zi în zi mai mult așa că prima de încurajare în­greuna bugetului Statului foarte mult. Acest­ fapt a determinat pe Stat să vină cu legea din 1898 ca­re înființează o fază de consuma­­țiune de 15 bani de fiecare kgr. de zahăr. In anul următor, această taxă de consumațiune se ridică la 30 bani de kgr. pentru ca Statul gă­si acopere, pe spinarea cosimia­­torului, și pierderile bugetare realizata prin­ acordarea primei de încurajare chiar pentru sur­plusul de producțiune destinat exportului, căci legea nu preci­za dacă această primă se dă­ nu­mai pentru producțiunea desti­nată consumațiunei interne. Consumatorul de zahăr, supor­tă deci și această taxă de 30 de bani de kgr., pe care fabric­ele o pun tot în sarcina lui. Pier­derile sunt însă mari și pentru Stat, căci zahărul străin.nu mai poate fi introdus în țară șî defel importul zahărului , care, în 1896, era de 15 milioane, scade în 1899 la 8 milioane, aproape jumătate, pentru ca să ajungă la 3 milioane jum. în 1900, 186â>, ce însemnează o pierdere de mai­ multe milioane pe care Statul le-ar fi putut percepe din taxele vamale de import. Aceste date le luăm din­ cursul, d-lp. D. R. Ioanițescu, profesor la "".Academia de înalte studii co­merciale, curs publicat, în revista acestei Academii. I­. Ioanițescu descrie astfel situația creată prin­­ aceste împrejurări, după­, ce face un istoric complet și docu­mentat al chestiunei: „Consuma­torul român însă era într’o situ­ație mai rea de­cât înaintea ori­cărei legi de încurajare. Acusti­­(in 1900) el suportă prima de­­ fa­­bricațiune, taxa de consumațiune și plătește zahărul cu 1.10 kgr. pe când din Austro-Ungaria­­ ar fi cumpărat cu 70—80 bani kgr., cu toata taxa vamalii. Rentabili­­tatea fiind mare, alte două fa­brici se înființează în 1900 la Roman și Ripiceni. Exportul crește și mai mult și Statul era obligat să plătească prima de fabricațiune la ori­ce cantitate s-ar fi produs de fabri­cile din țară. Situația era anor­mală: Românul plătea prima pentru ca consumatorul străin să­ cumpere zahăr românesc foar­te ieftin. Astfel, la noi se vindea kgr. cu 1.10 iar în Bulgaria cu 45 bani . Sarcina statului devenea cu atât Thai grea CU cât­ produc­țiunea și exportul se măreau. „Astfel, la 1900-1901, Statul a­ plătit ca primă de fabricațiu­ne circa 2 jum. milioane la 18.714.481 kgr, zahăr fabricat, ce­­ea ca revine cam la 22’la. sută din, capitalu­l total de instalațiune al fabricilor. Greșala aceasta se r­epară. In­ 1901 când se impune fabricanți­lor­ o taxă de export de 16 bani kgr, care­ acoperea pierderile sfa­­tului din plata primelor, dar în­, greuia tot pe consumator. Aceas­tă taxă scade exportul zahărului la 226.010 kgr. in 1902. Fabricanții de zahăr înființea­ză însă în București acel biurou"­ de comision care fixează prețu­­rile fabricilor și care­ nu e de­cât cartelul, de­cât trhstul cr­imi­­nal care de 12 arii speculează a­­tât de sălbatec publicul consu­i­­­mator­ . . Regimul de astăzi al fabrican­ților de zahăr este următorul k­. 1)­­Protecția vamală de 35 baril kgr­, de zahăr rafinat; 2) Taxa­ de consumație de 30 baril la kgr. 3) Taxa fondului comunal ja 10 bani la kgr..­­ 4) Taxa de export,, de il sați kgr. până la 5 milioane kgr. își are 9 bani pentru exportul ce tre­ce peste 5 milioane kgr. zahăr. Prima de încurajare și avanti­­giile industriale le-a fost de­­­ mi­re folos până la expirarea con­­venții mel din 1906.­­ Numai astfel,­­ fabricanții de zahăr au putut realiza câștiguri enorme de chiar 50 la sută divi­­dente,­ cu toate bilanțurile încăr­cate la,ch­elt.uel și capital de in­­stalațiune după cum reese din tapife­t­ul d-lui Mara, depus la ministerul industriei anul trenu­t când a fost însărcinat să facă o anchetă la fabricile de zahăr ca inspector comercial, raport des­pre care sa vorbit la timp in acest ziar. Cu drept cuvânt spune d. Iom­­­ițescu că „acțiunile (acestor fabrici) sunt atât de rare, în­cât ni­ci nu se vând la bursă. „Ele sunt cotate, din punctul de­ vedere al rentabilităței, in al doilea mu,/ după acțiunile Băn­­cii Naționale“. Populația Orașelor Consumă la noi, 80 la sută, din producția totală, pe când satele­ nu consu­mă mai mult de 20 la sută din a­­ceastă producțiune, adică din 30 milioane kgr., zahăr s’ar. Consu­ma cam 4 kgr. de locuitor dacă­ am repartiza această cantitate, la­ p­opu­lațiunea totală a țărei. In articolul de Indhceri, vom arăta prețul zahărului în diferi­te localități din țară, vom spu­ne cum stă această industrie în străinătate și care ar fi cea mai bună soluțiune, după părerea con­sumatorilor, care ar putea, duce la ostenirea acestui articol de primă necesitate care, dacă e prea­ scump, pentru nevoiașii o­­rașelor, pentru populația­ țără­nească e încă un adevărat articol de lux. Din prețurile existente în stri­gătoare disproporție cu prețul de fabricațiune al zahărului — căci zahărul costă 3.8—42 ban­ de kgr. atunci când esc din fabrică — se va vedea că vinovați sunt și fabricanții dar vinovat e și­ Statul care încarcă, prețul za­hărului cu 40 bară la kilografii. Leontin Iliescu. Acțiunea universitarilor’ - Declarațiile d-lui profesor Toma Ionescu - In urma atacurilor apărute î unele ziare îm­potriva mișcări patriotice a profesorilor un­iver­sitari, atacuri pari au­­ mers. Da că Ia afirmaț­iunea , că acțiune universitară ar fi interesată,­­ profesor dr. Toma Ionescu, vi­torul univ­ersităței ne-a făcut ur­mătoarele declarațiuni: . — „Aprecierea tenor ziare asu­pra m­ișcărei universitare nu nu miră căci unii oargeni, din fen cire infima ■minoritate, nu po concepe mișcările lui­, atitudinii păruite,din alt imbold, decât a interesului personal. Dar, de­­ alt­fel nu ne viind aceste atacuri. Când un­ șef­ de partid, ca­ c Marghiloman poata să­ ia in ace­sta un,omenie o atitudine austro ung­ar agilă­, ți prin Marele sale propaga asemenea politica nu­mai din calcule ți interese poli­tice personale, sperând ca astfe iți va grăbi o situație pa care i crede nesigură. Când ziare oficioase ca „Viito­rul1“ atacă mișcările­ curate­­ patriotice, lăsând­ să planeze o în­­doială asupra acțiunii viitoare­i țăreî; Când vedem ardeleni a căro­­rtitu­di­na in momentele acestei ar trebui, să fie-din cele mai en­tuziaste pentru înfăptuirea . in stilul național, ți cari din contra ’ii pe față, fie sub forma anoni­matului se arată atât de ungă ro­jilt. Când a putu­t să­ prindă­­ zvonu­. iblic că acei cari au­ asemenei alitudinî in contra curentului federal, o fac si din interese via. S­eriale fiind în relativ­ul finan­țate cu diferite bănci austro germane, când vedem toate aces­­ea nu ne miră că în asemenea sluseferă se pot­ găsi unii car­­ti pe noi. Universitarii să ne a­­uze de interese ascunse în ac lunea noastră. Cred însă, că, marca majortar z publicului nostru a priceput­­ îndemnul ți scopul actiunei noa­stre. Acțiunea noastră este în aide­văr interesantă. Interesul insă care ne-a­ împins ți ne a împingi să mergem înainte, este de un trdlu prea, înalt ți, de aceea, inii nu ne pot pricepe. In judecata lor josnică, uni politiciani au crezut să găseas ■ă in acțiunea noastră un im­bold politic: ’Această, gravă creat­ie e datorită strâmtei lor men­t­alități. Crescuți ți trăiți în art vișinul cu ori ți ce preț, ați stint vntr­inții ori ți ,ce elan,­ori­ ți ce iconte.e de. independentă ți min­­tea lor se opune la concepția ac­­ [UNK]iunilor­ mari pornite numai­­ dir. simțim,iise nobile. Cred inutil de a afirma, încă o dată, că nici unu, între profesorii universitari au dus la­ baza actiunei­ sale cel mai m­e sentiment de politicianism intre noi nu mai există, azi nici conservatori, nici liberali, nici conserv­atori-demoorgți: nu exiști decât români,­­cari din fericire se găsesc mic­ o situație în­altă diriguitoare a păturei. etilic din țară, situație care le dă drepturi ți datorii mari. Conștienți de­­ acest­­ mare rol­­ ital am­ căutat ți căutăm să în­curajăm avântul tip­ ci atât de necesar în opera mare pe su­pra­­gătețte. Acest, cel pe care umu nil contestă este atat de natural păstinci culte superioare, încât in toate­­ țările intervenția, celor cari sunt meniți « forma­­ți­a a conduce mentalitatea tineretului da. azi, oamenii conducători dr.­­mâine, a fost astfel, înțeleasă. Am putea cita o probă recentă: e in­­tervențiunea celor 22 de­ univer­sități. gcm­p.anc. cari au­ căutat să legitimeze, ți. prin intervenția, lo, să micșoreze actele dr. barbarie ala armatelor germane.Prin acțiunea noastră s’a cre­zut și se crede de unii că am vrea să precipităm lucrurile fă­ră a tine seama de răspunderea acelora cari trebue să ia ulti­mele hotărâri. Și aceasta este o eroare. In nici una din manifestațiunile noastre noi n’am spus care e mo­­d mental de interventiune dar am precizat direcțiunea. Intervențiunea noastră am crezut-o cu atât mai indispen­sabilă cu cât s’a încercat și se încearcă incă de unii, pe față sau pe ascuns, a se introduce în credința poporului o îndoială a­­supra direcțiunii intervențiunei României, lăsând să se creadă ca posibil, ca renunțând pentru vecie la românii de peste Car­­pați să ne îndreptăm acum ve­derile aiurea. Intervenția noastră a mai a­­vut și mai are un scop: este de a se arăta țăreî că oamenii culți, cu răspunderea pe care le-o dau situația și cultura lor, au încre­dere în forțele țărei și că zvo­nurile de imposibilitate momen­tană materială, cari circulă și cari au fost­­ menținute prea mult timp, sunt absolut false. Ni s’ar putea obiecta că inter­­vențiunea universitarilor ar stin­gheri guvernul în acțiunea lui. Și aceasta este o eroare. Noi suntem convinși că în loc de a stingheri guvernul îl ajutăm prin faptul că el se poate reze­ma în acțiunea lui pe cea mai solidă bază­ pe unitatea conști­inței naționale între toate stra­turile sociale. Pentru moment acțiunea uni­versitară se rezumă la lumâna­rea _M. S. Regelui a unui me­moriu, în care arătăm dorința nestrămutată a noastră și a nea­mului românesc pentru inter­­ventiimea armată și ocuparea teritoriilor românești de sub ju­gul austro-ungar.*’ Í. F. li­m­e­s d-lui Rad­eff Ciuim îrtkVE‘EtÎio­­le Bulgarie' :n da­ta de 19/1 Noembrie 1914 următoarele:­­'­­ ' ,­D-l Radeff, ministrul Bulga­­riei la București pleacă astă se­a­­■ă’ spre a*$î­nsiria postul în pri* nire, ducând cu sine nouile scri­­sori de acreditare, cari vor tre­­bi, cât­ de curând, să­ fie remist­­oului suveran al '.Româniai. Credem­i că acest fapt este, prin '­ însuși, suficient pentru a", pu­ne capăt, tuturor comentariilor­^ >e cât de inoportun:', ne atât de mpru dortic,în vedere­­ că’se referă a un reprezentant diplomatic al bulgariei, în activitate. — pro­­vocata de o parte a presei, în­ ur­ma prezenței d­-lui Radeff prim­­­e noi. Reprezentantul Bulnariei la Bu­­nCești se duce la postul său în­­larm­at cu toată încrederea :are‘i este necesară în îndeplini­­ta misiune!, pe care suver­anul i ,guvernul la a­ încredințat-o p entru aceasta, credem de dato­­ra no­astră — în baza in­forma­­țu­nilor autorizate­ — să decla­­rm în mod­ categoric că toate titile apărute în anumite ziare, pretinzând a fi 'descoperit'­oare­­al’î declarațiuni pe cari i le a­­m­bite cu scopul de a’l prezenta a pe u­n­ a­părător al unei poft­ici în contradicție cu cea preco­­nizată de guvern,"sunt absolut­i­în­temei­ai?. Ca un­ salut de călătorie și, până l­a un punct, ca o scuză, tebue să reproducem în între­­gme declarațiunile pe cari d-l îadeff, le-a făcut corespondentu­­ul ziarului „Le Temps“ la Bu­­urești, declarațiuni car­ ă a fost ăiî, interpretată în anumite cer­uri. . Iat­ă aceste declarațiuni: .­­„Chiar dela începutul război­u­­lui european, Bulgaria a fost u­­til . .din primele­ state care în chip­sol­emn și categoric­­ și-a­ •reclamat neutralitatea. Această, neutralitate va­ fi ob­­ervată cu cea mai mare loiali­­ate.. Nici cea mai mică îndoială u există nici în intențiunile gu­­ernului bulgar, ni­c­i în di­spozi­­tunil­e popor juL ca Bulgaria­­ să pată părăsi această neutrali­se“. Acest interview poartă data de 3 Septembrie (6 Octombrie). „UNIVERSUL“ In Dob­rogea Nouă ■ SIÓSTVA ; Silistra, 21 Octombrie Scumpirea, pâinea Cu începere de azi s’a scumpit pâinea cu 5 bani la kgr. și în o­­rașul nostru. Se înțelege, faptul a produs mâhnire mare în rân­­durile populațiunei nevoiașe. Au­toritatea comunală nu s’a putut împotrivi, intru­cât ancheta fă­­cută asupra cererei brutarilor s’a constatat întemeiată. Producțiu­­nea grâului în județ a fost mică și ușoară. Aseară la ora 9, când d. Octa­­­vianu R. Ionescu, polițaiul portu­­ar a făcut controlul celor ce i­ lo­­cafi cu vaporul la Rusciuk in Bulgaria, a observat pe un că­­ător care părea stăpânit de o­­ earbă ce­­ trăda o vinovăție. Luat pe scurt, a­ declarat că­­ pașaportul lu e al lui. I s’a a­dresat proces-F­erbal și individul Colin Ganef­i fost trimis parchetului imprfeu­­nă cu suma de 8200 lei ce s’a gă­­sit asupra lui. Diverse CAVASM Cavarna, 21 Octombrie Comisia drepturilor de cetățenie r­omană In acest oraș va lucra până la­­ 5 Noembrie a. c. comisia dreptu­rilor de cetățenie română, sub r­eședinția d-lui Dumitriu, mem­­bru în Curtea de apel din Con­stanța. Viza livretelor Anul acesta viza livretelor se va face in localul poliției, cu­­prinzând comunele Cavarna, Isa­­i Ia, Ghiaursmiciuk, Duranculac și Gargalâc, și care va lucra în zilele dela, 20 Octombrie ,până la . Noembrie. Centralizarea tinerilor din clasa­­ anului n­H.G. In ziua de 26 curent toți tineri­­iin clasa anului 1916 vor fi che­­mați la oficiul primăriei locale­, pre a fi se verifica actele ce le insedă, pentru scutiri și dispense, n acest sens va veni în localitate !. maior Petrescu, șeful biroului de recrutare Bazargic. CHESTIE DE PDESE si In zilele de frământare prin sârg­imem, ii. ^ „UNIVERSUL“ n'a încetat de a sa,pândi,Ia­ bjnsls aliena­­­ților săi, ca și în timpurile normale. • Astfel, la tragerea marilor premii care se va efec­­tua în Noembrie, „UNIVERSUL“ oferă abonaților săi, prin tragere la sorți, suma de 5000 lei, pe lângă alta nume­roase premii de valoare. „UNIVERSUL”, în schimbul acestor premii, nu pretinde nici un adaos asupra prețuiai­i abonamen­tului care­ este și rămâne neschtimbat Ar fi, deci, inadmisibil ca șefii de familie ,sau ori­care persoană, cu­ simț de prevedere sa mase ,grăbească de a se abona' la,.UNIVERSUL''.' Câți abonați de ai „UNIVER­SULUi­, în decursul anilor, n'au­­ devenit proprietari de case și de­ vile, platină im abonament la „UNIVERSUL” și n’au binecuvântat ceasul in care au avut fericita inspirație de a se abona! Prin urmare, în interesul d-voastră, nu stați pe gânduri nici un moment. Aceasta ar însemna, pur și simplu, să vă goniți norocul. Abonamentul costă: la lei pe an;2.15 pe șase­­ ani; 4.65 pe 3 luni., . Sfiji VIGIDL.... minnim al ziarului „Universul“ Prin sinii și asigurările Germanie Londra, 21 .■—Ziarul „Neip-YPrj Herald", comentând asigurarea dată in scris de a respecta doc­trina lui Monroe, chiar în căzut când­­ Germania ar fi victorioasă de către contele Barnstorff, din partea guvernului german, zice Aceasta este soar­ta, interesau dar fără valoare. Dacă Germa­nia ar­ ieși victorioasă din acel război, ea unități s’ar shuciurm sub dominații inca mnditarismulu prusian, în care caz numai o­ ees­­iune de timp ar fi pentru ca po­zițiunea si, influenta statelor-U­nite in America latina să fie pri­mejduite. Că aceasta ar avea, la subt fom­a de un atac contra.doc trimi. lui Monioti ori' altfel, tui portă prea puțin­, rezultatul, ar f același.. Se'înțelege de la sine el pent­ru m­ ome.in Ge­mmi.nia n'ar­­intențiunea de a ofensa sm­ijin­ilii­tul american sau de a aduce, vrei supărare guvernului, insă­­­ de, a si­gur; după e.d­e, ce am văzut ți ve­dem. inc­a in Belgia, d-l Barns­torf nu se poate­­ aștepta ca guvernu din Washington să vază vreo si­gurănță in asigurările , scris­­germane nrț. ca țara s­ă vaza si asigurarea, dată d­-t­n Begun al caca decât un­ petic de hârtie New­ York Times zice:: Chin dacă Germania­, reușește sa, sca pe, din­ atacul aliaților, ea, nu, va putea să scape niciodată de o­sândire­ a lumii civilizate. Ma, credem că nu va­ întârzia mo­mentul in. epre ponorul gem­m va trece la o aspră judecată fa­ță de guvernul sgă care i-a. tră­dat cele­ mai mari­ interese, can s'a­ arătat ața de incapabil In di plantația l­ui, asa de -aspru si de brutal in expunerile lui, scrise ș ața, de îndărătnic indiferent h acele deosebiri între adevăr , fals, cari prin măsura, respectu, lui, ce li se arată, denotă deose­bire, a ce, există intre op­ine­­ții cinstiți­ți­ ceilalți, (A, B.j in»1 : cg.!11 aws.uaai.ai» DIFERITE ȘTIRI Budapesta­, 20 (sosită .21). — Ziarele­ află din­­ Nyiregyhaza,că vreo mie de prizonieri de război ruși au fost­ aduși în 30 vagoa­ne, între ei să găsesc mulți mon­goli și tătari. E cineva mirat de marele număr de subofițeri cari poartă decorațiuni de război­. (A. B.1 Berlin, 2­. — Din statistica ca­selor de­ ajutor neutru caz . de bo­ală a lucrătorilor rezultă că în întrega Germanie este­ o spo­rire progresivă a muncei. La Berlin numărul lucrătorilor a trecut deja de­ un­ milion, mai ales în industriile metalelor, mașinilor, comerțului, transpor­turilor fie m­irind­e și în îndus­­triile hârtiei, pielei. Numărul ce­lor fără, de lucru se micșorează pretutindeni. Această statistica servește de normă de­oarece tot lucruitoril este obligat a se­­ asi­gura, în contra boalei. (Wolfflim­reau). 1­ • • 1 ...­­ * Berlin, 21. — împărăteasa a vizitat în zilele din­ urmă spita­lele­­ din Breslau, Possen și Koe­­nigsberg. Era împărăteasa a vi­zitat spitalul instalat în localul sindicatului socialist din Koe­nigs­­berg. O * După un releveu di­n 18 Oct. depozitul de aur al Băncei Im­periului a crescut cu 32.171.000 mărci. Acoperirea biletelor băn­­cei prin metal a trecut de la 65,5 la sută la­ 66,2 la sută. (Wolfsbureau). Pliarea faaisi Imii isia t­lge­ ­ . Unul dintre cei puțini, "scăpați " cu viață din atacul­­ fortului Bon­, cin­­ste astfel lupta:­­ „De 10 zile ne băteam intr’ttfilĂ Respinsesem douăsprezece atac/ curb după care .înceții hărțuia]». Credeam că germanii renunță sa. puo muflo. po fort. țu realita­­te însă aștepta ® sft lo­­vic artile­ria de asediu. La 11 August, așe­­i­zându-și obuzierile­ de 12 în­­­ mijlocul orașului,. începură ia e I să ne­­ bombardeze. .­­­­ . „Fortul Loncin insă era Ține ’!,ascuns. Artileriști! ‘germani mi­­ putură să-l întmereasc... și,ast­fel, în timp de după­sprezece­ ore. .. toate procenlele lor'se pierdură.­­ ..Dân­dii.­.și .sennui c­u tjrul lo­r nu era. eficace vrăjmășii recur­­­­seră la un vicle­ șu­g că să afle­m exact.'locul cu polii, singurul j.. punct vulnerabil. Trimi­seră a ’ doua­ zi cu­ș de . dimineață, un ' ofițer parlamentar c­u.» ș­i»g mare alb, Generalul Levi gin Meto ordin să-l lase,­­îl Iwaihid­­e. » Când parlamentarul aju­nse în­­­.frTi'a Riyjet ,do..u­nde. .se­ vedea ■ bine cupola, se opri și.. cu drape­­­lul lui..alb, mișcai în diferite di­­rec­ții, începu­ră, facă. semnale. ..BCmit'iim atl'urci "Tin să­­ tragem un oi. IR culc avăm la i pământ, dar er­a preu­». târziu­.. Mai în acelaș ,î­> au cvăit bomi­ăpdurea începea’, iarăși și' do- fist« dată, bombele cădeau drept pe cupolă. . „Vreme ribe șase ceasuri' obuze . enorme 'c spurci -ii- jieste ti'oî. In fine,­im .proe.clîl căzu pesta m­agazia.­­cu pulbere' cin-:' sări în aer. ■ ■ . ■ ..Garnizoana se upihip.­i a­tunci din 4X5 oameni, puidr­eceș'­­; fia. 360 fură omorâți, iar. 120 ' aleseră cu­ ersături. grxtzec» Nu­­ ■ mai 5 rămu­seră îi ea fi’ișî. ..Cei - aflați în '.i­i­-b >.-ii,gră j . m.-un’i­­.. precum nu: „Tei; la urmă'.-2- trimiseseră îi:cu­ un par­lamentar. Acesta «.. primind nicî­­ un răspuns, eh? vrem­­e ca ni­­meni -nu" mai rămăs­esc . în pi­cioare, bombardarea reîncepu și mai violentă. De .«gcuhotul- «citor îmbui­u­ri ne­' deșteptarăm din ■leșinul cere ne d­oborîse.­­Generalul­­ Leman •’em văzut pe un morman de st. românu­ri. Ajutat­ de doi’jandarmi­, căpita­­­­­nul Go­dard îl luă d’acolo și-l­ duse J -într’un șanț al­,­­redutei,­­’in. acel­­­ șanț îl găsiră prusie­nii la­ urmă. „In­ sfârșit, un sergent, putu să se strecoare printr'o spărtură și să se urce d’asupr» cupoleT. Acolo -și scoase cămașa ,după1­­ol-și o>­ fâlfâiî în semn de vr­ee. Focul încetă și gem­ piia înain­tară. . „Răutu­l­­­ în numărul­­ cărora mă aflam acuma —­ fură duși la c âpitanii din Liege.­­După 10 zile de căutare, 4, ispțit de 5 di­nt­re caiharazii -cel m­­ai ușor în­desu­l isbutirîhn să­ fugim făc­ând a ■ gaură ?n zidul care dădea în gră­dina­ surdo-m­liților. De la societatea generală a 'i'un­cționiarilor comserciau­ Societatea generală a funcției narilor comer­cial­i a început zin întrunirilor. S’au încep’­it intruni­rile­ pe cu f­lori. Prima n a­ut joc Ma­rțî som­ră, ia orele 7 în sala Venniș-fân, șor șeaua, iȘtefan c'cl Mgre .(Obor)." Din partea 'comUciului­­ " "­­ »I­­f, luat Arte, d-l T. Teodorii, 01 ce-președ'ut­ie soci D’­sa, fa.ee în­­ numele siiciet­aței, 'declarația că­ toate secțiunile și 'sectoar­ele de propagând:­, încep du tui indica­­tiunile comitătiihO: -central.- lup­ta pentru­­ înfăptuirea Cont­rac­tului­ Munce.1 si respectarea, coliri­­- nor duminicale.' Descrie situația funcționarilorr Pe urma­ lipsei u­­nui contract al muncii căre ar putea împiedica cu succes con­­cedierile abuzive și tot senii de conflicte intre patroni și sala­riați. Descrie diferite­­ tipuri d­e contract și„faCe­uri caldb­roc ap 9. pentru solidaritatea, funcționari­­­­lor,­ singura arma. cb. luptă. I . FC5IA ZIA­RUL­UI SVERSUL“ Fericire zdrobită p­a­­stea ! Dinah îl apu­ca mă i­nil? ce era ® Wcî de tot și i-le strecură în m­â­­»inile ei larg! ca să i-le încăl­zească. — El ba nu,­­își zise copila, nu, tot am pe cineva. Sunt n­erecu­­n­oscâ­toare. Tot devotamentul mulatrei, pi care-l primise până acum fără să-l bage în seamă, i se arătă într’o clipă. •— .Să mă iubești mult baba­­ Nan­. ii zise ea,­­serioasa, privirn­­d­-o cu ochii •?! mari și luminoși 'Nman, pe tine te mai am' — Să te iubesc, comoara mea răspunse bătrâna, atinsă la­­ coarnele :cine m­ai adânci... Să be­i iubesc ! Dar m’ași lăsa să mă tac în­ bucățele pentru dumnea­ta, știi bine. Trăsura o apucase pe strada u­n­iversităței. Ghirncheta vedea prin geam trecând una câte una fațadele întunecate. Recunoscu casa cea mare, construcția diu­j data care părea înconjurată­­ de­­ ziduri cu multă îngrijire de toa­­•la părtilu. Intrarea era în strada I .Poitiers Și­ nu la casa din colț. j ei la cea următoare. Intra­ră pe­­ furiș. Tocmai bătea zece. Cbancheta dote, fuga, în odaia­­ ei și se încin­ă înăuntru. Voia să­­ fie singură. Odată o găsi așa­­ cum­ o lăsase, cu mobilele ei ciu­date, cu grămada fără noimă de fotolii, de măsuțe și de fleacuri­ și patul cliiar rămăsese desfăcut j cu­ urma trupului ei de copiliți. „întipărită în așternut. Toate ei’a­u­­­tor, ca mai înainte, și cu to­ate­­ astea îi păreau schimbate. Vezi­­ că inima ei era alta acum. • Se sui în pat și-se scoase de la gât, cutiuța­ de aur. O saci, o în­vârti, căută s'o deschidă și za­darnic își sdreli unghiile de mar­ginea capacului. Insă așa de o­­dată, pe când punea degetul în­­tr’un punct de pe margine, se­­ deschise singură, s Privi și-î bătu inima.­­ O miniatură fină, pictată pe porțelan, era înfiptă în cutie ; re­prezintă un bărbat, tânăr,­ îmbră­cat cu răpitoarea uniformă ce purtaseră sub al doilea imperiu ofițerii de „cent gardes“. Chonche­­tei îi păru foarte frumos cu mus­tățile lui blonde și lungi cari îi cădeau ele amândouă laturile gu­ri,­ disprețuitoare, și cu­­ ochii ,mari alb­aștri. Tritr’adevăr ca ,era un ofițer falnic ,le tot, numai că-1 privea și se simțea cuprinsă de o tulburare plină de respect ca­­ și cum ofițerul ar fi fost, chiar in­­ fața ei, și ochii lui, zugrăviți, ar fi fost imuflețiți ele cuget, vii. Căută în josul portretului vre­un nume, pe cutie, în capac, pre­tutindeni, dar nu găsi nimic.. Tot gândindu-se,, se uitase pe ea­­ în­săși, când Dinah veni și-i aduse aminte cari vremea să se ducă la d. Bucatei. Atunci lelița după ,cerși puse bine comoara, se luă după bătrâna servitoare. De d­ata asta nu-î mai era teamă ca­ tn celelalte zile. Era cu sufletul încă plin de tristețe. Cu toata astea, se simțea mai tare, mai femee, mândră de taina ei ca o fată tâ­nără căreia i s’a șoptit vorbe de dragoste la­ bal, în umbra unei perdele. Fără să tremure­ susți­ tm privirea ascuțită a­ tatălui ei... De­cât să dezvăluie vreo vorbă mă­car, din ceea ce se petrecuse di­mineața, mai bine s’ar fi lăsat să­­ fie chinuita.). D. Bucatei însă nu întreba n­im­ic, asa că întrevede­rea trecu fără incident. ... Pe la vreo două ceasuri, ■ mancă cu Dinah, în bucătărie, căci mulatra nu și-ar fi­ putut în­chipui vreodată că mobilele din casa cea mare, mesele­­ de Stejar vechi, sculptat de minune, dulă­­pio­arele Em­ric al Il-lea, bufeturi­­le cu tiș! ogivale, s'ar fi­ putut in­­trebu­ința în viața obișnuită, la mâncarea de toate zilele. Și de altfel, cu toate că eră­ așezată în subsol, bucătăria asta era singu­ra încăpere­­ din toată casă, care­­ avea aerul mai cum trebue, mai locuită. • Ghoucherg.­și mai puțin ca_de_ ibicel, nu­ î era foame. Din mic­ul de la pâine făcu cocoloașe, și ,șeză mecanicește bucățelele de arno în figuri­ regulate. Amintirile o năpădeau din ce n ce mai mult. Căută acum să-șî aducă amin­­e de Loupize, al cărui nume îl «amintise mamă-sa, și pu­țin­âte i puțin icoanele i se hotărau. ...O câmpie mare, pietroasă, »pinî subțiri de amândouă mar­­ginile unei șosele. Apoi un loc nch­s unde țineau epurile verde­­uri pitice, mărăcinișurî care în­­chid­eau o vreme drumul și în urând se întrerupeau ca să desc­opere o­­ vâlcea, pajiști, perdele le­­ arbori și o casă mare, albă... ista era Loupize. Acum își adu­­nă bine aminte. Se jucase­­ pe pâji­șt­ile acelea ’ întră tufișurile lese UöTO do dendri și cle sal­vi a­­lbastre. Se tăvălise pe iarbă cu Mana, călc­at în­ ceai frumoasă de ținătoare, cu părul închis, pă­­at cu alb.­­Be-odată bătu din palme. Bi­nah care din când în când se ștergea la ochi, sări de pe scaun. Doamne ferește,­­dar ce­ î, domnișoară ? —. Nimic baba Nah ! mi-adusei am­inte de ceva. Tocmai cum o fereastră lasă lumina să intre într’o odaie întunecoasă — tocmai așa amintirea­ portretului,­ a lui .N­ răsărise în suflet. Imagi­nea surilor de la Loupize îî apă­ruse așa de-odată: masa­ de vist, la care seara, se așezau trei inși, pe când ea făcea Case cu cărți de joc. Și-î înfățișă­ acum, ca și când ar fi fost acolo, mam­a eî foarte drăguță, cu părul tare-ne­gru, înfășurând inș\ umeri! intr’em ș.al cu ‘pan­ tlicî havanii, căcî îi era întotde­au­na: frig , domnul Bucățel, de, pe atunci încovoiat, dar tot, truia sluțiu că acum; și el, portretul, cu aceleași mustăți blonde,„­cu aceiași ochș albașt­ri... Acum pricepu ea de ce-i fusese așa de greu să-și aducă aminte. La, Loupize nu-l văzuse, nicioda­tă în uniformă de ofițer. Acolo se îmbrăca la fel cu toată lu­­­­mea. . Girencheta după­ ce-și isprăvi de ronțăit desertul , o bucățica de pâine muiată în dulceață de coa­căze, dele fuga în odaia ei, să-și revadă comoara. Rămase multă vreme să-l privească și, între. pa­'­­­tru''Ochi cu cel absent, tot­­ trecu­tul își făcu în sfârșit ,drum­­ prin natu­ra amintirilor. Lunară trei. Chond­­rita își a­dușii aminte cu domnișoara. Lebhart trebuia să " • sos­ească, • și își căută cărțile. Profesoara tocmai intra, subțiri­că în pelerina ei de optsprezece franci. Frigul­ îl înroșise prin voaletă nasul și­ umerii ascuțiți­­ (Va urma­ r

Next