Universul, noiembrie 1914 (Anul 32, nr. 301-330)

1914-11-01 / nr. 301

H­r. EBASSIE SiliMi tfechiu medic al Eforiei Spitalelor Civile SPECIALIST IN BOALELE SIFILITICE și INTERNE Consult, dela 10~12 și 5-7 22, Str. Bibescu- Vodă, Teles. 25170 _________ 1425 lBMr era8BBEBSS8818gg B8BBBM8BBi­aj>i doctor mm "Specializat la Paris, Berlin . Boli de stomac și interne / Sfinților 58. — Cons. 9-10, 6-8 1269 Laborator „Dr. VERZEANU“ Str. Doamnei 27. Telefen 10[95 Director Dr. P. CASTILA Șef de laborator la Facultatea de medicină și la Spitalul Filantropia Analize de sânge(su­îlus) de Urini, spate, suc gastric, etc. ■'823 Ir. USCATU — Specializat la Berlin și Paris — GEN­ITO­­U­RINAHE Boale lasneșiî, de piele și sifilis — Analiza Săisgessis — după ultimele procedee. Injecții cu 606 B-dul E­liahe­­a 8, (vis-a-vis­ de Eforia) *046. Consultation­ 3­ 6. Telefon 10­72 Dr.­ MARCEL Special Moaie de stomac și intestine Consultațiuni 2—4 p. m. Strada Stelea i­ o. 3 bis Tetete» 23/In­ Veputisîța, Onanism, Sifilis Soare las sud, SSlesiolagie ■........— și da Semes—’«“­--*TM vindecă, radical,­­ repede, fără durere Dr. HAMON­ BANIU „TAMAD.I3 SA“ Briovel­­s — Liberează certificate medicale — ONORARIU MODEST 1402 GQALELS LUMEȘTI (SIITftlisTIt:«) VINDECA RĂDIC­AL B-ul A. Reienstadt Specialist din Paris Strada Sfinților 17, Etasiu 1- Consult 8-12. 2-7 244 Policlinica „VIA­A“ București, Calea tii­mv­iei 407 Ca vindecă IL,ISUL, ULI­,­ I pe vineca­noragia |s ori­ce­­ boală. Injecțiuni cu 606 și cu­­ vaccin an­ti­blenoragie. Cabinet dentar modern Corn 8-42 și 2-8 ium. 963 BLENORAGIA ȘI SIFILISUL ONANIA ȘI NEPUTINȚA Consultă special orele 11— 12 și 4­6 Dr. CRÜNFELD Autorul Violei vixuale și Taine of San­cta­ro 5, Strada Olari, 5 Policlinica Doctor State fost elev al profesorului Fournier Din Paris Specialist în boale Sifilitice și venerice (lumeții) Str. Cavatu­ l­echi 5 (8t.Gheorghe) Deschis toată ziua. TeleS 55|S9 Docent Dr GOSTI il. Boalele de gât, nas și urec. Consult. 2-3 și 6-7 jum. p. m. 35. 8TR. ROMARA, 35 1274 Telefon 15 27 Dr. Musteana Dentist din Paris Strada latei Milo Ro. 8 (FOSTA TEATRULUI) Consultațiuni 9—12 a. m. și ________2­6 p. m._____1316 Nicolas T. Melas a fost judecător la tribuna­lul Ilfov, fost prefect, avocat Consultații 9—11 7 — 8 Alea Nastasescu, 0 1339 BI MELIEH SPECI­ALIZ­AT LA BERLIN SIFILIS, GENITO - URMNARE Boale de Femei Analiza sângelui.—injectiuni cu 008­8, STR. COLȚ FR, 8 Consultatiuni 1—3 si 3— 8 SE LEGUESQ Boalele Lumești (SIFILITICE) La Policlinica ,8AMIXATEA‘ Dr. M. D. STAMATOPOL București, Str. General Florescu (partea dreaptă a spitalului Volica) Notați bine adresa: Nu intrați până ce nu citiți pe firmă „JU­­mătatea“ Dr. Stamatopol ca să nu fiți induși în eroare. 1383 137 1326 SFÂNTUL SINOD ZIDA A PATRA Eri­dim, la orele 9 s’a ținut a patra ședință a Sfântului Sinod, sub preșidenția I. P. S. Mitro­polit Konon. A asistat din partea ministe­rului de culte, d. P. Gârbovicea­­nu. Se citește sumarul ședinței precedente și se face apelul no­minal; sunt prezenți 12 chiriarhi. La ordinea de zi, este formu­larul de pomenire a familiei re­gale, la rugăciunile serviciului divin, — formular care trebue să fie comun pentru toate bise­ricile din țară. După mai multe discuțiuni s-a dat următoare formă defini­tivă. pomenirii: „Încă ne rugăm pentru Prea Înălțatul și de Hristos iubitorul, Regele nostru Ferdinand I și so­ția, Sa Regina Maria; Pentru iubitoarea de Hristos, Doamna si Regina Elisabeta; Pentru bine credincioșii lor fii si fiice: Principele Carol, moș­tenitorul tronului, Principii si Principesele Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana și Mircea, cu toată Curtea și ostașii Lui­. P. S. episcop Sofronie rapor­tează asupra mai multor cereri de călugărire din eparhia Bu­zăului. P. S. episcop Nicodem, de ase­menea face un raport asupra cererilor de călugărire din epar­hia Hușilor. Rapoartele se admit de Sf. Si­nod. Se ia în discuție apelul făcut de preotul Boncescu din eparhia Râmnicului, contra sentinței de caterisire. Sf. Sinod găsește că bine­ve­nită și meritată a fost pedeapsa caterisirii­ acestui preot, pen­tru faptele de care s’a făcut vi­novat. P. S. episcop Nicodem rapor­tează asupra unei chestiuni îna­intată Sinodului de consistoriul superior bisericesc. Mai mulți membri ai consis­­toriului au intervenit printr-o adresă către sinod, ca preofil să­ poată aplica pedepse după ca­noane enoriașilor cari nu vin la biserică. Raportorul conchide în expu­nerea largă a acestei chestiuni, că creștinii nu vin la biserică fiindcă de multe ori sunt împie­dicați de munca istovitoare și de cele mai multe ori nu-și dau seama de importanța asistării lor la serviciul­ religios. Aplica­rea pedepselor canonice nu e toc­mai potrivită, întrucât ar tre­bui să fie precedată de marea lucrare a cateh­izării, — adică a învățăturii predicate asupra tuturor, trezindu-le sentimentul datoriei morale — simțul nece­sității evlaviei. După aceasta, — ar fi să urmeze pedeapsa cano­nică, fiindcă numai atunci ea ar provoca o criză sufletească în conștiința credinciosului. Sf. Sinod e de acord cu înche­ierile raportului. Se aprobă cartea „Teologia morală“ de arhimandritul Scri­ban.* Ședința se ridică la orele 12, urmând ca azi să se țină ultima ședința din această sesiune de toamnă. Din presa b­alcanică Grecii în Epir Sub titlul de mai sus, semiofi­­ciosul „L’Echo de Bulgarie“ se strădu­ește să dovedească, că ocu­parea Epirului de greci nu este decât o anexare deghizată. Moti­vul invocat de Grecia cum că ar dori să introducă liniștea în ținu­turile sud-albaneze, nu este temei­nic și faptul că ocuparea se face simultan cu Italia, denotă înțe­legerea tacită greco-italiană, în chestiunea albaneză. Ziarul bulgar arată că prin lu­area Epirului s’a stricat echili­brul balcanic, acela care a făcut pe România să intervină în tre­cut. România s’a opus în trecut la anexarea Epirului, din considera­­țiuni politice, referitoare la popu­­lațiunea acestei părți. Românii credeau că prin statul albanez se va conserva elementul aromân, câtă vreme nu puteau exista sub greci. Azi, când ocuparea s’a făcut, România tace, deși echilibrul în Balcani a fost rupt de greci. „Trebue să ne așteptăm că România va fi consecventă și să uzeze aceleași măsuri contra gre­cilor, de cari a uzat contra noas­tră. Contrar, România ne va lă­sa să crdem că precauțiunile sale nu vizează decât pe Bulga­ria și noi vom fi nevoiți să tra­gem concluziuni logice“. Șefii partidelor opoziționiste din Bulgaria au ținut o consfătu­ire și au hotărît că, politica actu­ală impune Bulgariei o cât mai strânsă apropiere de Tripla­ Ințe­­l­egere.* Ziarul „Utro“ îndeamnă pe gu­vernul bulgar să ia măsuri cât mai repezi pentru ocuparea Ma­cedoniei, părăsind starea actuală de neutralitate. Acelaș ziar, vorbind de întoar­cerea la postul său din Sofia a d-lui G. Derussi, spune că mi­nistrul României este un mare bulgarofil și că va putea înfăptui o înțelegere trainică între Româ­nia și Bulgaria, țări cari au a­­vut un trecut istoric comun și a căror soartă este aproape identi­că în actualul conflict european. * Zilele trecute s’a ținut în Sofia un mare meeting național, in­­demnându-se guvernul la intrare în acțiune. Oratorii au criticat politica rusofililor bulgari și starea de neutralitate a actualu­lui guvern. „Dacă soarta Bulgariei este să piară,—au zis oratorii—apoi mai bine să moară luptând pentru un ideal național, decât păstrând pa­sivitatea actuală’“. S’a cerut în special acțiune contra Greciei. Comitetul întrunirii va lansa un manifest către poporul bul­gar, pe care-l va chema la lup­tă întru realizarea idealului na­țional.* „Dnevnic“ publică o serie de inexactități despre situația do­brogenilor. Ziarul bulgar spune că guvernul român profitând de războiul european, caută prin ori­ce mijloc să facă viața bulgari­lor imposibilă în Dobrogea și să-l forțeze a-șî părăsi căminurile lor. Câte cuvinte atâtea minciuni. Cine se abonează la ziarul „UNIVERSUL­“ pe luna de 1 Noembrie, concurează la trage­rea marilor premii de la 23 No­­embrie. Măsuri sanitare pentru vagoanele străine Am arătat într’unul din nu­­merile precedente ale ziarului nostru, că vagoanele străine, ca­re vin la noi cu scopul de a fi încărcate cu cereale pentru ex­port, lasă mult de dorit din punc­tul de vedere al curățeniei. Toate aceste vagoane sunt pli­ne de sânge și se găsesc într-o stare de necurățenie, nu numai rău impresionantă, dar capabilă de a da loc la posibilitatea unor boli molipsitoare. Mai ales, vagoanele din Un­garia au provocat îngrijorarea, că ar putea adu­ce în țară, prin nedezinfecția lor, probabilitatea unor boli molipsitoare, de­­ care Ungaria e încă bântuită. Pentru aceasta, serviciul sani­tar fiind încunoștiințat de ser­viciul mișcării c. f. au­ luat de acord dispozițiunea, ca vagoa­nele până acum venite să fie supuse — la noi — unei cură­țiri totale și apoi unei îngrijite dezinfecții, chiar la punctele de frontieră. Iar pentru viitor au fost a­­nunțate punctele de frontieră de la Predeal, Palanca și Crtineni să nu mai permită în țară, in­trarea unor vagoa ne­ ,care nu vor fi fost destul de curățite și dezinfectate. Dar ca măsura să fie comple­tă, au fost anunțate și autori­tățile căilor ferate ungare, că e o necesitate reală și pentru statul ungar și pentru noi, ca vagoanele trimise să aducă măr­furi de hrană să fie îngrijite și din punct de vedere igienic. învățământul pililic în Bulgaria Citim în l'Echo de Bulgarie : „Un spor sensibil se constată anul acesta în numărul așeză­mintelor școlare din Bulgaria. Astfel 30 școli primare noi, cu un personal didactic de 454 (!) ins­titutori și institutoare s’au inau­gurat în mai multe localități. „Progimnaziî noi s’au inaugu­rat în număr de 38 c’un perso­nal didactic de 150 profesori. Alte 4 gimnazii complecte și 10 par­țiale c’un personal învățătoresc de 97 profesori s’au mai deschis asemenea prin diferite localități ale regatului. „Numărul așezămintelor șco­lare a crescut astfel cu 82 de școli, numărând un corp didactic de 701 profesori“. 111 Sîal­ Se scrie din Gumulgina, locali­tate anexată Bulgariei în urma războiului din 1912, că s-a pus, cu mare pompă, prima piatră a cazarmelor de infanterie și­ arti­lerie. Trupele garnizoanei au fost trecute în revistă cu această oca­­ziune. Soldații prizonieri din armata sârbească, originari din Macedo­nia, exprimându-și dorința să se întoarcă în Bulgaria, autori­tățile austro-ungare i-au pus la libertate dându-le și bani de drum. L'Echo de Bulgarie, de unde luăm aceasta, spune că a­­cești prizonieri au sosit la Sofia. SAMOATA, 1 NOEMBRIE 1914 COGOO»^)OOg^XXXX30000lXO{XXXXXîOOOGOOOOOOOpOOOO< Toată lumea care SE ABONEAZA la I­ASUL JN­ZEBSSL ::: : PE ZIUA DE 2 NOEMBRIE ::: : ?a lua parte la tragerea Marilor Premii care are loc la ^ 3­1­’­o­e­m­bri­e OOOOOOOOOOOOOOPOC AGONIA BELGIEI Episod din fuga populațiuii Luigi Barzini, în lungi și inte­resante cronici, descrie fuga belgienilor, din frumoasele lor orașe, în fața odioasei năvale a germanilor, iată un episod din narațiunea sa: E Duminică și la Becloo, ca și la Ostanda, ca și’n toate locali­tățile belgiene, bisericile sunt pline. Vin credincioșii acuma numeroși să se închine și să asculte, la sfârșitul liturghiei, cântându-se cu acompaniament de orgă, la Brabangonne, imnul național. Ii cântă preoții îm­preună cu obștea întreagă c­are umple casa Domnului. Se răspândește însă deodată vestea că vin germanii. Intr’o clipă corul amuțește, templul se golește și toți, dând fuga la ca­sele lor, încep să-și strângă lu­crurile în legături pe care le a­­runcă în care, în căruțe trase de cai, în cărucioare trase de câini, ori le iau la spinare și, înșirân­­du-se în caravane, pornesc gră­bit­ la drum. In piața orașului o frămân­tare mare de automobile, de furgoane, de călăreți care vin ca săgețile și pleacă iarăși în galop numaidecât. „Germanii sânt la Maria- Kerke“! e vestea pe care o aduc cicliștii fugiți din Bruxelles, cari i-au văzut și se'ntorc i­ndărăt. Se întorc îndărăt și automobilele cuir­asate pornite să întâmpine pe vrăjmași. De prin case se ri­dică în grabă răniți, aduși acolo noaptea precedentă. Sunt cărați la gară, unde se formează tre­nuri care să-î ducă la Ostanda. Și pe distanță de mai mulți k­ilometri se întinde emigrațiu­­nea dureroasă, lăsând pustie­tatea în urma ei. In două ore Becloo s-a despo­­pulat, tocmai atunci când de la Waerschoot începuse să so­sească coloana fugarilor­­ din Gând. Intre acestea, înaintează me­reu încet lungul cortegiu al ră­niților, duși pe tărgi purtate de tineri, aproape copii, serioși la față, gâfâind de povara ce o duc, având brațul încins, de semnul distinctiv­­ al Crucii Roșii. In vagonul din urmă al tre­nului sanitar se înghesuesc o mulțime de răniți. Printre el­e și un căprar negru, din Congo. Un infi­rmier îl îngrijește pentru prima oară. Negrul, ră­nit la picioare, rabdă manipu­lările grăbite și brutale ale in­firmierului fără să clipească din ochi. — Te doare. Antoane? în­treabă asistenții. — Mă doare, răspunde Anton (cu acest nume îl botează bel­gienii pe toți negri)) ; mă doare, răspunde negrul, dar i-ar fi du­rut și mai rău pe germani dacă nu mă râneau la picioare. A începu să râdă cu un râs în­fundat care-i hârâia îa gât și-î întindea gura până la urechi, lăsând să i se vază toți dinții albi. Un alt rănit e un călăreț, care, căzând de pe cal într-o goană, a fost călcat în picioare de caii regimentului pornit în galop. E rănit la șira spinării și se vaită, cu glas slab ca de copil, repetând încet și sperios : — O, caii, caii! Un a­l treilea însă, un sergent înțepat la șold de o baionetă, fumează și povestește cu haz scene de prin Bruxelles: „Ștrengărușii din capitală îl plictisesc räu pe nemți, cari nu îndrăznesc să-i ia la țapan­­ghel de teamă ca să nu re­volte tot poporul. Intr’o Dumi­nică, o ceată de băeți a defilat, pe strade, militărește, cu câte un morcov înfipt drept în mijlo­cul pălăriilor ca să reprezinte moțul căștilor prusiene, înar­mat­ cu bețe în loc de puști și târînd după el cărucioare care purtau tuburi de carton figu­rând mitralierele. „Când întâlneau în drumul lor câte un ofițer german, „ge­neralul” copiilor comanda : — „Parade, marsch“ ! Și trupa mergea înainte bă­tând pământul cu picioarele țepene, cu capetele întoarse spre ofițer și strigând: — „Eins, zwei, drei“! In fundul vagonului se aude iar un hârâit șucrător, negrul Anton f­ace haz de isprava ștren­­gărușilor din Bruxelles. Dar, în întunerecul care a început să se lase peste fire, se aud bubuituri. E lătratul tu­nurilor grele germane îndrep­tate spre Dixmude. In vagon s'a făcut tăcere, nu se mai aude nici un glas. S’ar părea că ră­niții au murit tot­­deodată. A­­scunși în umbră, fiecare se simte acum singur cu durerea lui. CC Regele Carol și cultura poporului român Exact acum 25 de ani, la 22 octombrie 1889, cu prilejul ani­­versărei a 25-a de la înființarea universității din București, re­gele Carol pronunță un discurs admirabil, arătând ce concepție își făcea despre rolul acestei înalte instituțiuni de cultură și cât de mult se interesa de in­strucțiunea și de educațiunea poporului român. „Cât pentru mine vom­ fi puni’ rea sprijinitorul cel mai stator­nic al ÎJnirei și am nesdrunci­­nata încredințare că Nepotul Meu, încălzit de cele mai arză­toare simțiminte patriotice, când va prezida sărbătoarea pentru împlinirea a 50 de ani de viață ai acestui­­ însemnat așezământ, adică sărbătoarea nuntei de aur, făcute între luminele revărsate de universitate și sufletul tine­rimii — atunci acest Înalt lea­găn de cultură are să fie tot așa de sus pus cât și viitorul scum­pei noastre Patrii“. Puțin a lipsit ca regele Carol să nu prezideze și jubitul de 50 de ani ,ai universitate! din Bucu­rești ! Ar fi meritat pe deplin a­­ceastă adâncă mulțumire sufle­tească, căci tot dânsul inaugu­rase această universitate, com­plectată cu facultatea de medi­cină, la 14 Decembrie 1869 și de atunci încontinuu urmărise și sprijinise neîncetat mersul am­belor noastre universități. Era pătruns, era adânc pătruns de credința în necesitatea culturei pentru întărirea și înălțarea u­­nui popor. „Prin știință și lumină putem numai întări prezentul și prepa­ra bazele solide ale unui viitor prosper. Puterea unui Stat mo­dern se măsoară mai ales după gradul culturei sale intelec­tuale“.... „Un popor, care-și lărgește o­­rizontul cunoștințelor sale în do­meniul științelor, literelor și al artelor, este un popor care nu fiere și care-și așează temeliile cele mai solide ale existenței sale naționale. Prin cultură, o­ națiune, care tinde la un viitor lung și fericit, se afirmă, se înal­ță, se înobilează și-și câștigă lo­­cul respectat, care i se cuvine în concertul l­unii civilizate“... „Nu numai cu numărul solda­ților și cu despoiarea vieței eco­nomice se măsoară astăzi pute­rea Statelor. Un factor de căpe­tenie, poate cel mai însemnat, este gradul de cultură. O direc­țiune sănătoasă și națională a înaltelor studii ce se urmăresc în universități, este clar condițiunea neapărată a adevăratei propu­­șiri ... „Pregătiți-ne, dar. bărbați cu iubire de țară, cu sufletul curat și cu voința îndreptată spre munca conștiincioasă și folosi­toare. Nu uitați că caracterele mai mult decât talentele hotă­răsc soarta popoarelor și că for­ța morală nu mai poate apăra de învingere și nimicire“. Aceste citațiuni le-am extras într’adins din patru­­ cuvântări ținute la mari intervale de timp: 1869—1879—1897—1906 pentru ca să pun în­­ evidență că întemeie­torul României a avut o concep­ție constantă și o concepție cât se poate de largă și de înaltă despre menirea universităților române. Cu aceeaș solicitudine s-a o­­cupat de instrucțiunea populară, dăruind chiar de la începutul domniei sale 12.000 de galbeni pentru înființarea unui școale normale, care să scoată învăță­tori, stăruind ca să se înmul­țească pe cât posibil școalele pri­mare, inspectându-le foarte des în primii ani ai domniei Sale, punân­d întrebări copiilor pentru a-și da seamă de progresul rea­lizat și prezidând solemnitatea împărțirea premiilor, pentru a JtL încuraja silința elevilor și a pro­fesorilor. Crescut în mijlocul unui po­por în care se a­șteptase puter­nic conștiința națională și care se slujea de școală pentru în­făptuirea aspirațiilor sale, regele Carol a înțeles ce menire fru­moasă are corpul didactic ro­mân pentru întemeierea unui Stat de sine stătător și cu vii­tor. „Școala trebuie să fie teme­lia Statului... De sentimentele ce veți sădi în inima tinerimii, prin creșterea ce-l veți da, atârnă tăria morală a generațiilor vii­toare" — spunea regele Carol reprezentanților întregului no­stru corp didactic venit să-î pre­zintă omagiile lui pentru 25 de ani de Dumm»«»o binecuvântată domnie. Mare și frumoasă a fost și este într’adevăr misiunea corpului di­dactic român ! Răsărit mai tăr­­ziu pe orizontul civilizațiunei a­­pusene, din cauze istorice cunos­cute, poporul român are înaintea sa perspectiva unui drum lung de străbătut, care însă trebue parcurs cât mai repede, pentru intrarea sa în constelațiunea cea mai înaintată, ca să ajungă în stare să lumineze la rândul sau restul omenirei. Ceea ce a fost în Apus opera veacurilor și a școa­­lei, în condițiuni istorice prielni­ce, trebuia ca școala română să înfăptuiască cât mai repede, dacă s’ar fi putut, în cursul unei sin­gure generațiuni. In timpul domniei sale de a­­proape o jumătate de veac Carol I n’a pierdut nici un prilej pen­tru a manifesta interesul său pentru școala română și a-i reco­manda să se ocupe nu numai de instrucția, dar și de educația, dar mai ales de educația tinere­lor generațiun­i. Școala trebue să sădească și să cultive în inimile elevilor dragostea de muncă, de ordine, spiritul de datorie și de respect al legilor și mai presus de toate iubirea de Dumnezeu și de Patrie.­­ Pentru educația viitoarelor ge­­nerațiuni, regele Carol face apel nu numai la școală, dar și la Bi­serică și la familie, arătând în a­­cest scop necesitatea instrucțiu­nea fetelor și sprijinind înființa­rea școalelor de fete. Adresându- se institutoarelor și profesoarelor la 30 iunie 1876, cu prilejul îm­părțirea premiilor. Domnitorul spunea : „Faceți din tinerele ființe încre­dințate creșterii și îngrijirii dv. aceea ce trebue să fie; femei vir­tuoase, instruite, modeste, cum se cuvine să fie femeia, și casnice, inspirate de abnegațiuni și devo­tament pentru tot ce sufere, tot ce este nenorocit... Faceți din­­tr'însele mai ales românce, care să nu uite că în ele trebue să se păstreze viu, ca niște nestinse candele, flacăra religiunii și a patriotismului“. Regele Carol a lucrat pentru educația poporului român și prin înălțăto­area pildă a vieței Sale. Sobru, cu virtuți casnice, întot­deauna cel dintâi la muncă și la datorie, a dat timp de 48 de ani o pildă vie de eroism în îndepli­nirea zilnică a datoriei. Până la cea din urmă zi a lucrat, nobil soldat al datoriei, pentru propă­șirea patriei noastre , înaintea ultimei suflări ar fi avut dreptul să repete ceea ce spusese la 10 Mai 1801 cu prilejul jubileului de­ 25 ani de domnie : „Necontenit­ crezut­ăm că nu­­mai prin simțimântul religios și printr'o instrucțiune bine înțelea­să propășirea unui popor este a­­sigurată G. Assan. Docent la Facultatea­ de Si­ten* din 7In­eitrestl. ELEVII ADULȘI in școala normala Următorii elevi sunt Invitați a se prezenta la orfelinatul din Focșani în seara de 31 Octombrie în vederea deschiderea cursurilor școalei normala la 1 Noembrie curent, fiind admiși a urma cla­sa V-a: Dorlete A. Grigore, Gheorghies­­cu Ernest, Bugeac Pericle, Păcu­­raru Neagu, Voinea Dumitru, Bașturea Dumitru, Ionașcu Con­stantin, Mărgărit P. Constantin, Gheorghiu M. Dumitru, Popescu Gheorghe, Dascălu A. Ilie, Măr­­coiu Mircea, Mușetescu Nicolae, Constantinovici Gheorghe, Pri­­copescu C. Gheorghe, Cojan Pe­tru, Mihalache Grigore, Popescu M. Gheorghe, Anghelescu N. Du­mitru, Ciobanu Constantin, Che­­liu N. Chiriacescu Gheorghe, Fo­­cea C. Gheorghe, Ionescu Proco­­pie, Decusară I., Negulescu I. G. Popescu C. Alexandru, Chiria A. Teofil, Voinea Gheorghe, Niță Traian, Stoicescu Atanasie, Pă­­turescu C. Nicolae, Stoenescu I. Dumitru, Georgescu Victor, Ne­­goiță Constantin, Ionescu B. Du­mitru, Focșa E. Enache, Con­­stantin­e­scu Haralamb, Costescu Ștefan, Danieleanu C. Mihail, Georgescu C. Nicolae, Ionescu I. Dumitru, Ionescu N. Gheorghe, Negoescu Gh. Vasile, Teohari N. Constantin, Ionescu Traian, Ca­nini Gheorghe, Carp D., Popescu Gh. Constantin, Constantinescu Constantin^ ^ g—m împrumutul de război în Austro-Ungaria Viena, 29,­­sosită 301. — Consi­liul general al Băncei austro-un­gare a hotărît să acorde împru­muturi pe titluri pentru împru­muturile de războiu austriac și ungar cu procent oficial și până la concurența de 75 la sută din valoarea nominală. (A. R.). IR3KBOBSK9EE3CSK9 Informațiuni "■ VINERI Harta mării Negre și a țărilor limitrofe, în opt culori, foarte reu­șită și de cea mai mare actualitate va apa­re Duminică în „Univer­sul Literar“. Numai 5 bani. Duminică, la orele 10 jum. a. m. va avea loc inaugurarea bu­­sturilor marilor patrioți Ioan C. Brătianu și Spiru Haret, ridica­te în Corn- Răcăciuni jud. Bacău, de un comitet în frunte cu d-nii loan Mironescu, consilier jude­țean, Constantin Bobârnac, insti­tutor și Miltiade Tănase, dirigin­tele școalei de meserii. La această solemnitate va lua parte și Alexandru Constantines­cu, ministrul agriculturei și do­meniilor și alți domni miniștri. D-nul dr. Pinulescu, medic pri­­mar al Eforiei, specialist în boale mintale și nervoase, s’a mutat in str. Fântânei (Sneger) No.65, con­sultă intre 2 -4 p. m. Telefon 44/0. Comitetul cercului cultural „Dragostea de Neam” din com. Bălești-Gorj, aduce viile sale mulțumiri administrației Casei școalelor, care a binevoit să do­neze mai multe cărți pentru bi­blioteca cercului. Căutam depozitari­­ perctru vânzarea ziarel­or i,Universul“, „Uni­versul Literar“, „Ve­selia“ și „Ziarul Călăto­riilor și Științelor po­pulare“ în localitățile s­l­ovul­ești jud. Doro­­h­oi, Tg. Hălcești jud. Vâlcea, Braniștea jud. Mehedinți, Chevasele jud. Constanța, Borna jud. Suceava, Giros­usd. Roman, Cherăești jud. Vâlcea, Negrești jud. Vaslui. Se preferă d-nn­ co­mercianți. Prospecte și condițiuni a se cere de la administrația ziarelor noastre. Vama gării de Nord bănuind, că intr'un transport de 30 de colete, în greutate de 1.500 kgr., etiche Vist: Budapesta--Predeal, Rusciuk-Stana Zag­or­a- Adriano­­pol, este altceva deccis materia­lul declarat oficial „pânze pen­­dre", a cercetat și a descoperit, el, era material necesitat instala­­țiunilor de telegrafie fără fir. Un alt transport, urm­ător cer­cul din șchr cu „pânzele", a fost găsit în alte 20 de colete, unde erau împachetate baterii elec­trice, tot pentru telegrafie fără fir. D-l Ilie Rădulescu a fost nu­mit secretar al consiliului ge­neral al județului Durostor. Magazinul cu Încălțăminte MATEI SIMA, STR. COVACI 11,­­unde GHETE de SAC cu stofă, ȘOȘONI ȘI GALOȘI cu prețurile cele mai EFTINE. D-l Eugeni­u Zirra, secretarul inspectoratului agricol din ju­dețul Caliacra, a fost numit di­rector al arestului preventiv din Bazargic, în locul d-lui C. Mo­­taș, demisionat. S’a aprobat modificarea bu­getului extraordinar al admini­strației generale al­­ orașului Pitești. D-l Iosif C. Strâmbeanu a fost numit șef de cabinet al pre­fecturei de Vâlcea, în locul d-lui Al- Georgescu demisionat. Județul Dâmbovița a fost a­­utorizat să intre de fapt în po­sesiunea averei fostei societăți de arme și gimnastică din Târ­­goviște, avere constând din fondurile adunate și sala de arme. Administrația Casei biserici­lor a fost autorizată să pri­mească pentru biserica paro­hială Sf. Arhangheli din Craio­va sum­a de 5000 lei, dăruită de d-l C. Dumitrescu Negrea din o­­rașul Craiova. Lemn uscat, bine cântărit Fag amestecat rotund 36 mia Fag spart 38 mia Cer calitatea II 39 mia Cer calitatea I 41 mia Gomenzi­e se p­imesc la întregime, Lips­­ani­i și la Antropo­liere Generale fața Bă­ci Obor Telefon 42/13 41/38 50/34 20/36 Universitatea din București a hotărât ca, în cursul lunii De­cembrie, să țină o ședință festivă în Memoria Regelui defunct Ca­rol I. Ședința, se va ține în loca­lul ,,Fundațiunii universitare Carol I", după un program pe care rectora t­l­­ va alcătui din vreme, începând seria conferințelor, comitetul central al societăței ortodoxe a femeilor române, roagă călduros, atât pe membrii cât și pe toate persoanele care se interesează de mersul acestei instituțiuni de cultură națonală ca să asiste la prima conferință, din­ seria această ținută de Arhi­­mandritul I. Scriban, în localul Liceului Lazăry Duminecă 2 Noembrie, orele 2 jumătate. Su­biectul conferinței: „Lupta omu­lui în viață”. A­ceastă înștiințare ține loc de invitație. D -l Ioachim Dumitriu, fost per­­ceptor, a fost numit perceptor fis­cal „i. tu in jud. Vaslui, loc vacant. D-l Ion N. Soare a fost num­it perceptor fiscal cl. III în județul Putna, în locul lui C. Angelescu demisionat Ministerul de interne (direcția islazurilor) face cunoscut pro­prietarilor, cari au vândut isla­zuri comunelor rurale că, în ce privește primirea dobânzilor ce li se cuvine pe anul curent să se adreseze direct ministerului de interne, care va emite ordonanța de plată. „ ȘCOLARE D-l Charles Dubreuil a fost autorizat să predea limba fran­ceză în învățământul secundar. ♦ Ministerul instrucțiunii pu­blice a admis numirea d-nei Bu­­șe în postul de suplinitoare la școala n-rul 1 din Turtucaia și a d-nei Natalia Coltofeanu la școa­la din com. Caraorman-Cocina. ♦. D-l Florinescu Aurel a fost numit în postul de observator cl. III la Institutul Meteorologic, în­ locul d-lui Cocorăscu Octav, misionar. Ä D-l Săli Aii a fost numit su­plinitor la școala mixtă n-rul 1 din orașul Cavarna-D-ni. Zalim Zia și Ismail Ze­­diki au fost numiți, în aceeaș ca­litate, la­ școala din Balcic. ^ D-l I. Predescu, învățător la școala din com. Carol I din jud. Constanța, a fost mutat la școala mahomedană din Constanța. ♦ Ministerul instrucțiunii pu­blice consideră ca demisionar din învățământ, pe ziua de 1 Sep­tembrie, pe d-l I. Marosin, învă­țător la școala din com. Denizler (Durostor). ♦ Ministerul instrucțiunii pu­blice a aprobat numirea d-nei Victoria Moldoveanu în postul de conducătoare a grădinei de copii din comuna Doimușlar, și a d-nei Eufrosina Bârsescu, ca suplini­toare, la școala din com. Baltagi- Enichioi-Balabanlar. ♦ D-na Elena Popescu a fost numită, cu titlu provizoriu, în postul de învățătoare la școala din com. Tăbăraști-Gălbinași (Buzau). ♦ Ministerul instrucțiunii pu­blice aduce la cunoștința celor interesați că e vacant postul de secretar-conferențiar la școala medie de agricultură din Roman. ♦ D-ra Elena Soloviu, fostă maestră suplinitoare la școala profesională de fete din Tg.­Jiu, a fost numită, pe ziua de 1 No­embrie, în postul de maestră su­plinitoare la catedra de muzică de la școala profesională de fete din Slatina, în locul d-nei Grețu, transferată la Giurgiu. BIBLIOGRAFII Au apărut: "V " — „Vasile Lascar (1852—1907)) de M. Theodorian-Carada. — „Preocupări culturale“, con­statări și reflexii de Constantin Damianovici. — „Artă și literatură“, pagini critice de Constantin Damiano­vici. — „Economia Română“- n­r.. 10, director T. Dragomirescu, cu un sumar bogat. militare ♦ Medicul sublocotenent de re­­zervă Toderașcu G. Constantin este invitat a-și comunica ime­diat adresa exactă la reg. 68 in­fanterie, de unde va primi ordin de serviciu. ♦ Ministerul de räzboiü ne roa­gă să publicăm următorul comu­nicat: „Zilnic se primesc la ministe­rul de razboiu, cereri de înain­tări în grad a medicilor care du pe alte legi de­cât cea în vigoare aveau alte drepturi. Se face cunoscut că art. 35 din legea sanitară militară în vigoa­re este categoric și se respectă. Asemenea se primesc zilnic ce­reri de înaintări a medicilor și studenților necetățeni români. Se face cunoscut că legile noa­stre sunt categorice, iar prin or­dinul circular cu n­rul 59/8393 pu­blicat și în ziare s’a arătat că po­ziția acestora­­ se va regula și timp de razboi, potrivit nevoitei oaste­. Orice int­ervenire în tara de pace e de prisos. Cât va dura războiul Viena, 29 (ofită 30). — Din Londra se anunță că un ofițer superior francez ar fi declarat corespondentului ziarului ,,Dai­ly Mail“ că ian se poate spera ca războiul actual să se închee mai degrabă decât în Februarie 1915 spre a se putea înfrânge, cum este da dorit, rezistența Germa­niei. (Ker. Bureau). ția. FORIA Z­IARULUI „UNI­VERSUL“ Fericire zdrobită PARTEA I in Jurnalul Cloenchetei Atunci, i-am făcut declara­și ea ce-a zis? — Mi-a zis că nu poate să-mi răspundă acum, dar eu așa cred că are să vrea și ea. Avea în mână un buchet de violete pe care i-l dăduse doamna Armanda, și mi-a dat și mie una. Nu-i așa că-i drăguț din partea ei ? Uite c­am aici pe inimă. Pe urmă au tăcut Eu eram uimită. Auzisem vor­­bindu-se câte­odată de declara­ții în clasa din urmă, dar nu știam încă ce vrea să zică. Am­ cercetat. Asta se face între mijlocii și cele mari. Am băgat de seamă că cele cari au vreo prietenă de suflet printre cele mari, își trec vrem­ea în recreații, copiindu-le cad­ele. Plicticos lucru trebue să fie! Dar vezi ce nostim cu floarea asta... 4 Iunie. Hotărît lucru, cea mai de că­petenie îndeletnicire a clasei a­­cesteia, e prietenia cu cele mari. Am auzit că se zice: „iubire“. Cele mari sunt „iubite”. Cele mijlocii își spun una alteia că Cutare are ochi frumoși, piele subțire și moale ca atlasul, pă­rul ca­­ aurul... De la prietenă primești un capăt de cingătoare, o cadră sfântă, vreun zuluf de păr. Lucruri de-ale religiei, lucruri sfinte sunt amestecate în aste­a. Am văzut un bilet al unei colege a mele pentru una din clasa albă. Ii mulțumea pentru trimiterea unei cordeluțe și-șî faguduiau ca a doua zi să se cuminece una pentru alta. Mie îmi vine să râd de „copi­lăriile“ astea, cum zice doamna Augustina. Pe nouile mele pri­etene, lucrul ăsta le miră. Mai cu seamă una (preferata mea) — una Dorian—vorbește cu mine de lucrul ăsta. Prietena sufletului ei, e cea mai drăguță dintre cele din clasa blanche liséré. Cum îl arătam neștiința și mirarea mea, de toate astea, după ce mi-a dat o grămadă de motive, mi-a spus: — Dar bine, tu atunci nu iu­bești pe nimeni, tu n’ai suflet ? — Ba eu cred că da, i-am răs­puns zâmbind. Pe tata și pe Dinah îî iubesc foarte mult. Ea a bătut din picior ca omul care nu răsbește să facă pe cine­va să priceapă un lucru, și iar a început: — Nu e tot­una. Și eu iubesc pe tata și pe frații mei, numai că asta nu mă îngrijește de loc. Nu mă simt neliniștită în privinț­a lor, decât atunci când sunt bol­navi, pe când, în ce privește pe Jeana (așa o chiamă pe prie­tena ei). Îi am mereu chipul în minte, și dacă m-am gândit o clipă la altceva, lucrul ăsta pune din nou stăpânire pe mine. ...La urma urmei, or fi având poate, dreptate. Poate eu nu sunt ca toată lumea. Adevărat a fi că n’am suflet? Aceeași zi, seara Ne-au pus, într una din clase să rostim „Veșnica Pomenire” pentru tatăl unuia dintre cele din­ clasa albă (e ceva mai mare și ultima clasă). Orfana, biata Luiza de Morland, a aflat neno­rocirea ce cădea pe capul ei toc­mai în mijlocul recreației, și așa, fără de veste. Nu-i groaznic? A plecat chiar seara la Locuevinen, la rude. 7 Iunie Orice lucru bun își are și par­tea lui rea. Acum, când sunt în altă divizie, înconjurată de to­varășe mai mari, nu-e greu să mă deprind cu obiceiurile lor, noul pentru mine, începând dela clasa naccara uni nu mai potî să te joci ca cele mici, rânduri de-a pisica cocoțată, etc. Mai mult ne plimbăm și vorbim. De ce? De sfârșitul — departe încă cu toate astea — al studiilor­ de zile de esire din viitor, de va­canțele trecute. Și uneori de un lucru la care nu m’am gândit niciodată până acum, de căsă­torie. Câteva din cele mari adevărat că sunt frumoase. Și eu ași vrea să fiu așa frumoasă. Asta tre­bue să fie o plăcere de fiecare clipă. Eu sunt urâtă. Părul meu e prea negru. In obiji n’am culoare de loc. Și apoi mi s’a spus că am ochi ciudați. Starețul Iacob zice că‘s ochi de fecioară nebună. 13 Iunie. Luiza de Morland s’a întors. Azi dimineață a fost la letur­­ghie. Am căutat să-mi închipui în ce stare m’ar aduce o neno­rocire c­a a ei. E groaznic să spui așa, dar eu vreau să mă spovedesc caețelul ac ăstuia pe care îl voi­ citi numai eu. Ei bine, nu ,am simțit frângându­­mi-se inima de joc la gândul ăsta. Mi-i frică încă de tata, cu toate că de atâta vreme e așa de bun cu mine... o, sunt fără suflet, sunt nerecuoscă­­toare, așa îmi ziceam. Atunci, m’am întors și m’am uitat la Luiza. Sta în genuchi, rezemată cu coatele de spatele băncii din fața ei și niciodată nu mi s’a părut așa drăguță. Ce ciudat lucru! Mi-a fost de­ ajuns s’o văd pe Luiza plân­gând ca să mă simt pătrunsă de emoția care înainte nu voia să sosească. Am plâns și eu. Fetele șopăiau în jurul meu. M'au întrebat dacă nu cumva mi-I rau. Am spus că nu, și mi-am înghițit lacrimile. Și acum când scriu îmi vine să plâng. 15 Iunie Luiza tot nu se mai mângâe. îmi pare că de-aș­ fi una­ dintre prietenele ei aș găsi să-i spun ceva. Dar nu îndrăznesc să­ vorbesc. Ea e de optsprezece ani și cu de șaisprezece. Eu sunt mi­că pentru ea. Mă rog pentru tatăl ei. Dar­ la ce bun ? Eu sunt încredințată că rugăciunile mele n’au nici un preț. Sunt prea rece, nu’s îndea­juns de evlavioasă... Păcat... Zău că sunt proastă, nu mă­­ mai înțeleg de loc. Aseară pen­­tru prima oară de când s’a în­tors Luiza n’a mai stat singură pe bancă, în ultima recreație; era cu una din colegile ei. Asta ar fi trebuit să-mi f­acă plăcere, dacă supărarea și singurătatea ei mă mâhneau. Și cu toate­­ astea , am dat fuga sub teii din­ curticică unde se face întuneric, de­vreme, și am plâns singuri? [Va urma] 13

Next