Universul, noiembrie 1914 (Anul 32, nr. 301-330)

1914-11-25 / nr. 325

A Buletinul războiului pe ziua de 21 Kremtoris I. PE TEATRUL DE EST. Ca o completare a informațiunilor date In buletinul de ast, putem preciza că frontul ocupat de ar­mata germană operând in Polo­nia de vest, a fost jalonat de la nord la sud de următoarele loca­­lități: In marea luptă din re­giunea Lods-Lowicz: Sobota (la vest de Lowicz) Bielawy-Glowno-Strykow Zgierz (la nord de Lodsi-Szadek (la vest de Lods)-Zdonskawc­a. Pe acest front germanii au făcut puter­nice lucrări de fortificație. Marea bătălie este încă în curs și nu putem nimic prog­nostici asupra rezultatului ei. Alte știri asupra celorlalte fron­­turi de pe acest teatru nu avem. II. PE TEATRUL DE­­ TEST. Situationea continuă a fi sta­ționară. Este foarte caracteris­tică această stagnare a opera­ț­iunilor un timp atât de îndel­ungat. Se zice că aceasta ar fi o tactică a generalisimului Joffre, care caută a pironi pe germani cu un minimum de forțe, economisind grosul arma­tei franceze in vederea unei vi­itoare formidabile lovituri. In acelaș timp, aproape 2 milioa­ne de rezerviști și noul Înscriși francezi continuă a fi instruiți în mod intensiv în interiorul Franței. Din sursă germană for­ț­ele aliaților ar fi astfel distri­­uite în nord-estul Franței: ar­mata engleză și parte din cea belgă ocupă sectorul dintre coasta mărei și Lille, intre Lille și Arras este o armată franceză sub ordinele generalului Castel­­nau, la sud de Arras este o alta armată sub generalul Moudc­uy. Cu aceste trupe se leagă in su­dul Flandrei o foarte puternică armată, alcătuită din cele mai rasiale formațiuni, sub ordinele generalului belg Burta­. Aceas­­ă armată are mai multe divizii de cavalerie, soldați de marină­­ si trupe teritoriale. Ultimele știri arată reînceperea ostilită­ților în Alsacia de sud. Germa­nii arată că stmt din nou în po­sesiunea localitaței Thran­­fran­ce­" afirmă că au cucerit două Irraman în această regiune. „n­,, pia^rl­m se pot considera ca terminate fără d­e a avantaja pe nici una din partț­ia. PE TEATRUL DE SUD, vremea rea și impracticabilita­­tea drumurilor impun coloanelor austriace de urmărire mari în­târzieri. Se zice că în Serbia, sunt la 500.000 austriaci și 30.000 bavarezi ...contra abia a 200.000 sârbi obosiți, istoviți. Din si­­tuațiunea aceasta sârbii nu pot scăpa, de­cât printr’o viguroa­să înaintare a rușilor în interio­rul Ungariei sau printr’o schim­bare de situațiune politică in Balcani. Este de văzut însă, dacă rușii pot risca o înaintare în Ungaria, înainte de a-și fi clari­ficat situațiunea militară în ves­tul Poloniei, căci dacă ar fi bă­tuți acolo, armata germană prin­­tr-o simplă înaintare spre sud­­est ar amenința și tăia comuni­cațiile armatei rusești aventu­rate in Ungaria. IV. In Cancan și Egipt, ad­versari nu au dat încă nici o bătălie importantă. Aci războini e în faza marșurilor de apro­piere. V. . BANCHETUL „Lipi pentru unitatea națională, joat­ jă și morală a românilor“ S'a anunțat la vreme că, din i­­n­­ițiativa mai multor cetățeni, s'a alcătuit în Capitală o „Ligă pen­tru unitatea națională, politică și morală a românilor“. Această nouă asociație intelege să lupte spre a determina intra­rea noastră in acțiune cât mai neîntârziat, pentru realizarea i­­dalului neamului românesc. Sâmbătă seară, la ora 9, s-a dat in sala de marmoră a hotelului „Boulevard“ un banchet la care au participat numeroși membri ai­­­ Ligei pentru uitatea națio­nală, politică și morală a româ­nilor“. In asistență am remarcat P« d-nii D. Comșa, V. Kogâ­ld­­ceanu, Christu N­egetescu, D. Ioanițescu, Petre Grădișteanu, Macri. dr. Giani, G. N­ițesc­u- I­­Clinciu, I. Otescu, Take Poli­­crat, I. Ciurcu-Paraschivescu, general dr. Frangulea, Gane Marinescu, I. Mihalcea-Viăni­­ceanu, N. Mircea, Ion Sturza, V. Dincescu, M. Poenaru-Hol­­dea, Ion Cioc, Anghel Anasta­­sescu, Costică Anastasiu, I. Popescu, Toma C. Petrescu Radu Dragomirescu, Leonida Dimitriade- Georoceanu, Popes­­cu-Olt, Nicolae Reiszi, V. A­lexandrescu-Rășani, Popescu-Doru, Gr. CarcaU, etc. La șampanie, cel dintâi a vorbit d. Petre Grădișteanu, care a închinat pentru M. S. Regele Ferdinand și pentru în­deplinirea sedalului neamului românesc. Se pune pentru noi azi, — a spus d-sa, — întrebarea pe care și Hamlet și-a pus-o. ..A fi sau a nu fi?“ Trebuie să ne mișcăm, să intrăm în acțiune, cu orice preț, oricare ar fi pri­mejdia către care ne­­ inlreptăm; căci de-ar fi această primejdie oricât de mare, ea nu va fi mai m­are decât desonoarea și desfi­­i­nțarea noastră. 1 D. prim-ministru are datoria de a face ca, după ce Serbia a murit, să nu ni se pregătească în nouă aceeaș soartă. Cuvântarea (Mai D. Gomșa Un foarte mare patriot un­gur, în acela­ș timp însă, cel mai mare șarlatan și criminal pe care l au produs până azi secolele 19 și 20, Tisza, după ce a sacrificat pentru cauza ungurească și pentru punerea în lanțuri a românilor din Un­garia aproape 300.000 de ro­mâni — cari au pierit în răz­­boiul actual, — a mai condam­nat la moarte 200 de mii de români. In Camera maghiară contele Caroly a spus pe față ceia ce gândesc acești huni ai secolu­lui al 20-lea: „Avem încredere că din lupta aceasta va trebui să iasă biruitoare și ideia na­țională de Stat unitar ungur“. Aceste fapte trebue să convin­gă pe oricine simte românește că trebue să intrăm imediat în răsboi, oricare ar fi pregătirea noastră azi. Știu că la noi patriotismul e tenace, fiindcă a rezistat în de­cursul veacurilor la atâtea pe­ricole. De aceia ne-am gândit că e absolută necesitate să înfrîn­­t.­ă.fim imediat o ligă care să spună pe față că vrea unitatea politică a tuturor românilor și unitatea morală, tot atât de ne­cesară. Trebue să intrăm imediat în răsboi. Orice întârziere e un pas spre peirea neamului româ­nesc­ Și fiindcă suntem în cele mai grave momente ale neamu­lui, trebue­­ să­ uităm partidele meschine, alcătuite in timpu­rile mici, cari vor dispare, ne­greșit, în vâltoarea care nea cu­­prins și pe noi și să ne gândim, că nu mai poate fi decât un partid, acela al neamului po­­znanesc. Cerem ca imediat să se for­meze nu un guvern de colabo­rare de partide, ci un guvern național în care să intre toate capacitățile neamului, nu ca membri influenți ai unor par­tide, ci ca cei mai pricepuți din acest neam. Cerem să intre capacitățile cunoscute în lumea publica, pe care’ M. S. Regele le știe. Iar toate celelalte capacități să fie întrebuințate, după puterea lor fizică, intelectuală sau morală, pentru realizarea unităței poli­tice a neamului. Acum ori niciodată, cu Dum­nezeu înainte! D. P. Grădi§leanu, pe care d. Gomșa l-a proclamat președinte­­ al Ligei nou-constituite, a rostit o cuvântare, mulțumind pentru onoarea ce i se face și pentru dragostea ce i se arată. Eu — a spus cuvântătorul. — povestind începuturile Ligei Culturale, am fost și voi rămâne liberal, fiind­că liberalii sunt și ei naționaliști. Dovadă despre aceasta e șeful partidului liberal. De inginer Popovici, președin­te al secțiunei „Linei Cultu­rale“ di­n Câmpulung, a a­­rät­at marea importanță a cea­sului prin care trecem și a e­­vidențiat energic nevoia de a se intra cât mai curând în acțiune pentru opera de întregire a nea­mului românesc­ D-sa a veștejit pe d-nii Pârvan și Racovski. D. Tache Policrat, vorbind des­pre virtuțile războinice pe cari neamul nostru le-a dovedit ta decursul vremurilor, a făcut a­­pel la toate energiile de cari dispunem astăzi, spre a se porni marea luptă pentru realizarea idealului neamului românesc. D. Otescu a vorbit în numele profesorimii române care are de asemenea datoria să se pro­nunțe în aceste mari clipe. D-sa a veștejit aspru atitudinea d-lui Pârvan și altor profesori cari, prin ținuta lor, aduc­e insulta românismului. D. Otescu și-a încheiat cuvân­tarea închinând pentru d. Com­­șa. D. Macri s-a ocupat de atitu­dinea guvernului, a cărui șovăi­re — a spus d-sa — e criminală. Guvernul nostru nu știe ce vrea și la această neștiință a lui stă pricina Multor, rele actuale și­­ viitoare pentru neamul romă­­­­nesc. I D. Nițescu a adus eloeii d-lor Filipescu, Gomșa și Popovici cari, animați de un simțim­ânt viu și sincer, au venit să în­sufletească pe cei adunați spre a grăbi realizarea unui vis scump tuturor românilor. Au mai vorbit d-nii I. Clinciu, Z. Țelu, Alexandrescu, Voic­ules­cu­,, Mihalcea­ Vrănceanu, Mircea Lec­a, care a cerut ca manifestă­rile să se facă în stradă,­­ Ma­­rinescu-Ganea, Târsulescu, etc. Banchetul s'a terminat după ora 1 °, în mijlocul celei mai vii animații. Capturarea Lui Bewat Viena. 22. — Agenția „Reuter“ află din Johannesburg că Dewet și alți ii șefi boem­ au fost in­ternați­­ într'un fort (Un acest o­­raț,­­K, B,j „Acțiunea națională“ a chemat eri pe cetățenii Capitalei și pe de­legații din provincie ai „Ligii cul­turale“ la o mare întrunire publică în sala „Dacia”. S a primit o telegramă de ade­ziune de la d-l Teodor Enibaei­­din Focșani. Arta din Craiova, Craiova, fără deosebire de cu­loare politică salută de marele patriot, N. Filipescu și vede în el simbolul realizărei idealului nostru național: M. Pop, Al. Mâ­­rescu, Spineanu, V. Broscarescu I. Tălpeanu, I. Pesiacov, St. Curceanu, Gregorian N. Coan­­dă, A. Marescu, lancu Pazu, că­pitan Baicoianu, Dem­. Nedelcu G. Râmniceanu. Aspectul sfelei este mai intere­sant ca în precedentele întruniri. Publicul a cuprins nu numai vasta , sala de întrunire și estrada orato­rilor dar și balcoanele cum și gale­­­­ria. Un suflu războinic plutește­­ deasupra tuturora și e atât de ’ mult popor încât, pe la ceasurile 2 d. a.,—când încep să vină mem­brii „Acțiunei Naționale”", e a­­proape imposibil să străbați până la tribuna oratorilor. Locul de a­­dunare e într-o atmosferă de vio­iciune războinică. Oratorii sunt întâmpinați cu aplause entuziaste și cu freneti­ce orale. Un cor improvizat din studenți și cetățeni intonează im­nul „La arme”' și celelalte im­nuri din repertoriul nostru național." La sosirea d-lui.• Nicolae Filipe­­scu, un ropot de aplauge îl salută­ aclamațiuni care țin mai multe minute . Impresia generală e ca asiști la o adunare de cuvântători ai românismului în marile sărbători ale neamului. Atât în fața locului de aduna­re cât și pe străzile de trecere a manifestației de după întrunire autoritățile s'au îngrijit, prin a­­ducerea forțelor militare și poli­țienești, ca serviciul de pază să nu lase nimic de dorit. întrunirea se deschide la cea­surile 2 jum. d. a. și o prezidează d. dr. C. I.­­Istrati. Bisericnl­ul­ lui Dr. Istrati D-se mulțumește, în numele „Acțiunei Naționale“, românilor cari dau sprijin acestei mișcări pentru desăvârșirea idealului nos­tru național. Ați cântat emble­mele neamului cu care vom mer­ge mâine la luptă. Trăiască Regele ! Trăiască Ro­­mânia­ Mare ! Evenimentele s'au schimbat de câteva zile. Armate covârșitoare au pătruns în Serbia. (Voci: Tră­iască Serbia !) Este un popor pe care-l admirăm și-l iubim. Să fa­cem ca acest popor eroic să iasă victorios din starea lui de azi. Al doilea eveniment e manifestația din Camera italiană. Noi, cetățe­nii Capitalei, cari suntem inima regatului român să strigăm: Tră­iască Italia și Regele ei ! (Voci : Trăiască Italia ! Trăiască Regele Italiei, Camera și Senatul itali­an !) Acțiunea noastră de azi e o ac­țiunea de înălțare a neamului. Nu urmărim scopuri mici în acea­stă mișcare ci dorim să mișcăm și pe cei mai slabi, să fim ch­iar un control al guvernului fără să-i creăm greutăți la înfăptuirea i­­dealului nostru național. Cu steagul nostru am fost, la Plevna, cu el au murit românii din Transilvania Cu ei vom mer­ge în munții Hațegului. έ­ ace­­eau 1191 să ne facem poliția noas­tră și să pedepsim noi pe agenții provocatori­­ cari nu ne­­ vor lăsa să manifestăm liniștiți. Ați cântat cântece patriotice. Cântați-le înainte căci în cânte­ce vom merge la biruință. Dar trebue să știți că nu vom merge numai cu cântece că ei va fi u­n razboin crâncen care va cere jert­fe și de bani și de vieți. (Voci , facem orice sacrificii) Cei tineri vor merge la hotare iar noi, cei bătrâni vom apăra orașele noas­tre. BisenrsnI fl-Ini I. Taaovi­­. Geana In marele războiu, care s-a des­­lănțuit în Europa întreagă și ca­re tinde să meargă mai departe, comitetul „Acțiunei Naționale“ crede că interesul nostru este să mergem cu „puterile mari ca An­glia, Franța, și cu țările mici ca Serbia și Belgia împotriva blocu­lui central austro-german. Asupra acestei chestiuni, per­so­­ne politice și în afară de politi­că și-au dat mâna ca să facă să înceteze orice luptă de partid. Tinerimea universitară a dat semnalul de luptă. a venit apoi profesorimea universitară care s-a raliat la mișcarea studențimei. Acum, am crezat ca ,trebue să ne alipim la bărbații politici cari au uitat de politică în interesul nostru național. Scopul „Acțiunei Naționale"” es­te intrarea cât­ mai neîntârziat în acțiune și împotriva blocului central austro-german. Noi cre­dem că blocul nostru e alături de puterile cari se luptă cu blocul central. E destul să vedem ce vrea fie­care din cele două grupări ca Să înțelegem că trebue să mergem cu Rusia, Anglia și Franța. Noi nu uităm că Rusia ne da­­torește Basarabia și nu renun­țăm la ea. Dar Rusia poate să re­pare greșelile ei din trecut ce­­dându-ne nu numai Basarabia de Sud dar întreaga Basarabie. Nu trebui să uităm­ totuși că Ru­sia a luptat totdeauna pentru li­berarea popoarelor orientale. Alături de flota franco-engleză, Rusia a luptat pentru eliberarea Greciei de sub turci la­­ Navarin. Noi nu uităm că Anglia a gre­șit luptând cu burii dar nu uităm nici că Lord Byron a luptat mu­rind pentru libertatea Greciei. Acum 100 de ani, Anglia a luptat contra lui Napoleon, cum luptă azi contra blocului german. Ce să mai zic de Franța? Sol­datul francez e soldatul lui D­ieu care s'a luptat și pentru țara lui și pentru alte țări. S'a luptat pen­tru libertatea Americii, pentru libertatea Greciei și a altor po­poare. Cine­ e Germania? Ea de abia s-a format și a răpit Silesia de la Austria. Mai târziu, în 1870 , lu­at Alsacia-Lorena, după ce în 1864 a luat Schleswig-Holstein de la o țară mică ca Danemarca. Astăzi, în 1914, Germania ar voi să ia biata Belgie, chiar C­­lamin, Luxemburg și Champagne. Cea mai hidoasă țară e Austria, care, liberată de Ion Sobieski, nu trecuse un secol și a sacrificat patria lui Sobieski ștergând-o de pe harta Europei. Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăești. Și când româ­nii luptau pentru drăguțul de împărat iar ungurii conspirau împotriva Austriei, aceasta a lă­sat în urmă pe unguri să ne cal­ce frații sub pintenii lor. Tripla­ Ințelegere vrea respectarea prin­cipiului naționalităților. Ce face Austria? A voit să u­­milească Serbia cu o pată fără precedent Care e imnul național al Franței? „Contre la tiranie, Tétendard auylant s'est lévé". Care e al Germaniei? „Deut­schland über alles“. Iată deosebi­rea: Una luptă contra tiraniei, al­ta vrea să domine lumea. Nu contestăm patriotismul ni­mănui. Am însă credința că nu­­ trebue să mai întârziem. Eu cred că am întârziat prea mult. Am fi patut avea cu noi peste 130 000 români din Ardeal cari azi zac pe câmpiile de luptă. Românii ele peste munți au o importanță deosebită pent­ru noi. Ei ne-au dat pe George Lazăr și speranțele noastre. Amintește de­­ vestita întrunire de la Blaj unde Simeon Bărunțiu vorbea în fața I­a 40.000 de români, încheie cu celebrele vorbe ale lui Bărunțiu ț ea durerea unei națiuni ce merge , spre petre trece din veac în veac, * și sunetele limbei noastre vor că­păta accentul barbar al cotropi­­torilor lui Atila. Așa cuvintele se spuneau atunci, când împrejurările nu erau cele de azi. Amintește cuvintele din 1868 ale lui Ion C. Brătianu în ches­tiunea prigonirei românilor din­­ Ardeal. Fiul său ar ține astăzi acel dis­curs dacă, în loc de a ține frâne­le guvernului, ar fi aci alăturea 1 de noi? Nimeni nu bănuește pa­triotismul primului ministru, dar mă tem de greșeli. Emil Olîmv­er a fost patriot dar a dus Franța la nenorociri Prudența o pericu­loasă uneori. " Ași dori ca primul-ministru să­­ mai aibă și inimă și îndrăzneala faptelor mari căci ar fi trist ca după încheierea păcei când nu vom formula pretenț­inele să fim întrebați ce făceam când al­ții înghețați în luptă? Să au ne temem că rigorile evnei vor îm­piedica căldura inim­elor noastre. Discursul (Mai ?oan 0, Gră­­­­dișteanuu Sunt multe popoarele cari au­ idealuri naționale. Dar nic­i unul­­ n‘are unul atât­ de frumos și ma­i­re ca idealul nostru național, i 1 Franța are Alsacia și Lorena, I­ j I­talia are Triestul și Trentinul dar ! *5 însemnează ele, care sunt cât 1 Dobrogea noastră,—pe lângă Bu­­c­­­­ovina și Transilvania noastră cu J 1 ) populație de peste 6 milioane. I Idealul nostru este o condiția­ i­ie de viață chiar pentru regatul românesc. In Ardeal s'a zămislit ’ neamul românesc. Da acolo s'a­u resfirat el până la Dunăre și Ti­sa. După trecerea șivonelor bar­­­­bare, tot acolo s'au recules î mânia. De acolo au pornit frescă- ■ licătorii țării românești. Tot din j Ardeal ne-a venit semnalul deș­­­­teptării. S-ar putea zice că­­ n'ar fi fost fără Ardeal nici­­ o Românie între Dunăre și Car­­­păți. Dar Ardealul a rămas o­ condiție de existență și pentru­­ viitorul nostru ca regat Și ca 1 neam. Daca în Ardeal ar fi un puhoi­u străin, românii ar fi năvălați de­­ acest puhoi barbar și cine știe­­ cum s'ar apăra. Nici o nădejde j n­u poate fi că națiunea maghia­­­­ră s-ar putea desbina vreodată de nebunia hegemoniei sale de stat unitar maghiar. Nici în împreju­rările de azi nu vrea să­ știe de­cât de politica sa de maghiariza­re. Ne rămâne deci să desrobim Ardealul cu armele noastre și lu­crul acesta l-a înțeles toată lu­mea noastră încă din trecutele­­ decenii. Chiar domnitorul Cuza a price­put această chestie și dacă nu se­­ încheia pacea de atunci, românii ar fi trecut de atunci în Ardeal. Astăzi Austria e în luptă cu do­uă, din cele mai însemnate impe­rii de pe pământ.Și aceste imperii vin să libereze neamurile robite sub jug străin. Tocmai noi să pregetăm acum, când suntem cei mai interesați în chestia națională? Nu ne mai este iertat să socotim momentele ci trebue să ne arun­căm în vârtejul general pentru isbânda averei noastre. Altfel ni se va duce vestea de r­eherbelie a românilor din vremea noastră. Nu numai că este momentul dar este momentul acum ori nici oda­tă. Pentru ce? Pentru că acum se urmărește stârpirea românilor din Ardeal trimiși prin alegere la măcel sau spânzurați în satele noastre de către unguri. Prin zdrobirea Serbiei, suntem amenințați să fim înconjurați de austriaci și ne va tăia legătura cu Occidentul. E o singură hotă­râre bărbătească în aceste îm­prejurări. Să ne închinăm de trei ori și să zicem înainte cu D-zeu! Discursul d-lui Eoî. Anto­­nescu D-lor. A scăpat neamul nostru de Huni, Avari, Tătari și Turci, a venit vremea să scape de Unguri. Acesta e obiectivul „Acțiunii na­ționale“. Pentru aceasta am concentrat toate sufletele ca să trezim toa­te energiile pentru clipa cea mai grea din istoria noastră, hiu ți­nem seamă de nici o calomnie, câinii latră, caravana trece. Și tot pentru aceasta vom ve­ghea și la acțiunea guvernului, ca să-și împlinească toată dato­ria, să-l stimulăm și chiar în zi­ua când vom ști că nu merge a­­colo unde trebue, vom răsturna 70 de guverne. Căci nu e putere o­­menească, în stare de a ne opri să nu întregim neamul. Momentul e acesta, când Aus­tria e definitiv slăbită. Dacă vom menaja-o astăzi, pes­te 2 ani se va juca ea cu noi cum a făcut cu Serbia. Dar momentul mai e și un alt motiv. Dacă am avut norocul a­­nul trecut, să credem că așa va merge și acum? Popoarele trăesc în virtutea e­­nergiilor desfășurate și sacrifici­ile făcute. n Occident a început­ să se crea­dă, că în loc să fim o sentinelă civilizatoare, suntem miopi. Dar cine se opune nouă? O seamă de străini, cari trăesc la noi și abuzează de toleranța legilor noastre ne insultă un țară. Cerem guvernului ca din um­bra zidurilor unei leg­turi să în­ceteze de a se răspândi tentațiile de corupție. Cerem să se facă uz de legea expulzărilor. Mai sunt apoi o serie de bis­­marci mititei cu titluri de pro­fesori universitari care împo­triva vrerilor unui ntam se lupta cu­ morile d­e vânt. Aces­tora le vom arăta, că zidu­rile universității sunt, prea mici pentru atari specimene. Sunt însă unii deciși, și ceata rozătoarelor bugetare, cari își duc cu satisfacție viața fără­ voința și simțire. Se aduce argumentul, că a­­cum fiind frig, e inoportuna o acțiune. Războiul nu-i. de iar­nă sau va­l. Războiul cu ter­mometru si calendar ru­l se cu­noaște. Iar noper, care să-șî a­­mâne idealul național de frica guturaiului, este o necesitate să moară. Se mai spune, că nu putem porni, fiindcă am avea o criză dinastică. Astăzi, când între noi de aci și sufletele din palat e un­ con­t­tact și o armon­ie desăvârșită­­ de avânt, acest argument cade. i Suntem amenințați d­e bulgari? ! E un pretext aceasta, dar da­­r că va fi o realitate, atunci dru­­­­mul prin Transilvania va fi fă­cut prin Sofia. (Urale entuzia­­­stei . E cu putință să se sperie Bul­­­­gări­a? ! Atunci să vie Radoslavoff să ] guverneze la București.­­ Este un alt argument spus • încet la ureche, nu suntem pre­­­­gătiți. — nici materialicește nici sufletește. S'a cheltuit cu armata mili­oane, și dacă am fost preparați anul trecut și în August, când ni se cerea să mergem cu Aus­tria, acum nu suntem? Dar avem mărturisirea­ ace­luia, care a dat țării recrederea în armată, și care spune că ar­mata e gata cu Nicu Filipescu. Dacă armata nu e gata a­­cum, mai bine ar fi ca ofițe­­­­rii să-și frângă sabia, căci nu putem aștepta 40 de ani înainte fără ca săbcile să nu se rugineas­că. Nu suntem pregătiți sufleteș­te? Ce clar e izvorul la obârșie, în mijlocul poporului, și ce mo­cirlas­c în straturile suprapuse. Oratorul ciitește o scrisoare a unui sătean. Se mai zice că dincolo, nu sunt oameni pregătiți. Neadevăr gro­zav. Dincolo românii au plecat la moarte, î­nfâșurându se în stin­dardul românesc, în spitale în­­irenbft pe patul de moarte, de ce nu vine dorobanț­i și ca să-i ducă în lupte, ungurii îi simt că merg să ne apere pe noi, cari suntem invadați de ruși.. Aceasta teseamnă nepregătire? Acei cari răspândesc asemenea svonuri, sunt mai răi ca trădă­torii, ei ne sfâșie viitorul și idea­lul.Asupra noastră apasă cea mai gravă povară. Generația trecută ne-a dat re­voluția și unirea. Iar noi? Sun­tem sortiți să fim acum cea mai blestemată, sau cea mai glori­oasă generație. Cine e român, știe ce să alea­gă și ce să facă. (Cuvântarea este acoperită de lungi și repetate aplauze). Cuvântarea d-lui N. Freya­ d era prea înaintată și larma sufletelor ne este prea urcată pentru discursuri. Ca român, îi felicit pe oratori, și pentru realizarea idealului național, îi asigur, că voi fi ală­turi de ei. Simt nevoia să mă întreb din ce clasă fac parte acei cari po­negresc acțiunea națională. ..Pe ce este insultat Filipescu, când activitatea lui la ministe­rul de război, a fost așa de rodnică ? Eu am fost acuzat, că sunt republican acum“. Acțiu­nea naționlă a lăsat preocupă­rile de partid luptând pentru tot, pentru întregirea tuturor năzuințelor românești. Dar nu numai o parte din presă ne-a învinuit, ci și poliția, c­are e un reflex al celor ce o conduc. „Eu cred, că poliția e vinovată de cele întâmplate Duminica tre­cută, când am rugat publicul să se retragă în liniște. De când cu această istorie a nemților, poli­ția s’­a arătat mai vigilentă ca oricând. Oratorul citește o circulară po­lițienească, care rânduește 6 e­­ch­ipe de polițiști pentru urmări­rea manifestanților. — Unde erau deci echipele vo­lante, când s’au sparte geamu­rile de la grajdurile și casele d-lui Marghiloman? Mai mult încă, poliția era in apropiere de locul manifestației ostile și ce a făcut? Oratorul citează din nou din ordonanța polițienească, dispu­nând echipele de pază continuă, la ziarul ziua; Voci. — Jos cu el. Oratorul la d-l Grigore Canta­­cuzino. Voci. — Jos cu el. Oratorul. — Lăsați-1, d-lor, a­colo sus unde e. Vi s'a arătat, că e o necesitate să ieșim din pasivitatea no­astră și unde trebue să mergem. Nu vi s'a spus însă, s untem cu gu­vernul țării, pregătiți să facem ce trebue să facem. Răspund, că de atâtea, luni așteptăm să in­trăm î­n războiu și abia acum mi­sionarii noștri au plecat in Ame­rica. Intre noi, se laudă acțiunea guvernului, despre care spunem însă că e prea mo­ale și trebue stimulat. Acum, trebue să fie un guvern vrednic, din toate partidele sau chiar chiar­ un partid. Dar in sta­rea de acum, nu suntem, într'o situație destul de bună. Oamenii din guvernul actual fac studii pe spinarea noastră, sunt valoroși, dar sunt tineri. Acest guvern nu-i nici tare, nici sigur, ca să ins­pire poporului acest sentiment de sigur­anță. Voci: Cu toții, cu toți. Oratorul: Dar pe străzi să păstrați liniște. Discursul d-lui N. Filipescu (Oratorul e întâmpinat cu lt­raie care țin câteva­ minute. Nu e nici timpul, nici ne­voie de un discurs. Acum 2 luni- rușii erau învin­gători la Lemberg; austriaca erau învinși în Serbia. Acum rușii înaintează, în Ser­bia însă au pătruns austriaca. Atunci puteam să dăm lovitura cea din urmă Austriei, dând drum sârbilor spre Budapesta. Astăzi suntem noi înșine blo­cați la Dunăre. — despre Bos­for nu poate fi vorba — Acum două luni­ eram în ofensivă; a­­cum suntem în defensivă. A­­tunci ne gândeam la­ Ardeal, a­cum trebue să ne gândim cum să ne apărăm. Dacă merg lu­crurile așa peste două luni, nu e imposibil să vi să spmă,e prea târziu, să ne mulțumim a ne apăra marginile regatului. E .poate cu putință ca unitatea națională să se facă și fără noi Ar fi să credem numai în izi­bânda norocului. Dar un popor, care vrea să trăiască, nu trebue, nu-i e îngă­duit să se gândiască la o soartă mai bună cu ajutorul norocului. Noi trebue să ne gândim și să mergem la sigur. D. prof. dr. Istrati. — Am pri­mit propunerea d-lui Fleva și ia numele Capitalei vom saluta pe re­­r­ezentantul Italiei. Pentru a nu crea însă situații dificile, xe rog ca la această ambasadă să ne lăsați numai pe noi, fără ma­nifestații. Iar dv. să vă împrăș­tiați în liniște. D. Istrati citește apoi urmă­­toarea MOȚIUNE Cetățenii întruniți la Dacia in ziua de 25 Noembrie, cer­ea guvernul, în interesul Româ­niei să-și pue în joc toată au­­toritatea și toată puterea spre a împiedica ocuparea Serbiei. A­CȚIUNEA NAȚIONALA MAREA ÎNTRUNIRE DE LA­­ DACIA" Cu delegațiuni din întreaga țară Deschiderea întrunirei.­­ Discursurile d-lor. Dr. Istrati.-Ion Grădișteanu, fi. FleVa, ți. Fü*PeSGU» Em. Anitonescu și I. TanoViceanu­. -Închiderea întrunire!. i o ho­rid COMANDANTUL Coelum non animum mutant qu trans mare currant.­­Horatius Știința, credința și curajul sunt podoabele cari trebue să caracterizeze pe adevăratul om de mare. Bazat pe știință, comandantul pășește fără șovăire, situațiunile cele mai grele reducându-se la simple soluțiuni. Credința ii dă tonul îndrăs­­nelei în decisiuni, iar curajul j izbândă în momente decisive.­­ Plecat pe nebătătoritele că­rări la limanul către care dato­­­­ria îl mână, la cunoștințele sale va alerga comandantul pentru a feri imperiul ce îl conduce de intrigile ce i-ar pune în cale imensitatea ce o străbate. Contând pe lumina intelectu­lui nou, atunci când concretiza­­rea lipsește, se înalță cu mintea ia infinitatea lumilor nestrăbă­tute și cu ochii siguri, alege puncte pe cari le sistematizează în calcule concludente de exac­titatea cărora depinde existența, celor cari i-au încredințat viața. In lumea exterioară, la curent, cu viața politică și comercială dintre popoare, este oglinda în care progresul patriei sale repre­zintă șansele de câștig. . . Neadormit cugetător, de la izvorul doctrinei sale iau naștere cercetări, cari, prin limpezimea și positivitatea ideilor, duc mai departe știința, spre legile cari stabilesc armonia revoluțiunei­i universale, această evoluție în­­ evoluție a tot ce e materie, a tot­­ ce e spirit. Artă fără orizont, știință fără ' de margini, unde întâmplările­­ zilei de astăzi nu au nici o legă­­­­tură cu situațiunea zilei de mâi­ne, unde faptele bune se uită, iar cele rele gravitează până­­ când altele mai bune sau mai­­ reia vin la de le iau locul. In acest ciclu al peripețiilor e­­voluează trupuri și suflete, pâ­nă când tragedia măreț violen­tează armonia care le unește. Stăpân absolut al guvernului său, pe garanția legilor, are pu­­­­tere­ de viață și de moarte asu­­­­pra supușilor săi. Cu înțelepciune stoică declină asupra măsurilor de siguranță in momente grele. Cu încredere în sine și în sta­tul său major, deliberează asu­pra soartei, ce domeniul în vi­tregă ospitalitate le-a rezervat. Supremul cult — credința în Dumnezeu — în pioasa rug­ăciu­­ne îi împreună mâinile și atunci — ministru al evlaviei — trimi­te caldă rugăciune cerului, im­plorând Divinitatea să-l­­ aibă în țară pe el și dragii lui marinari s ’eriindu-i de pericolele ce spiritul s­trăjmășiei le ar intenționa. Intelectual select, de o modes­tie care obligă, trece peste con­­dițiunile cari distanțează traia­­iunile sociale și amestecat în cercul celor mai mici ai săi, sco­­nar, limbagiu, la percențiunea ei și cu drăgălășie copilăre­ască j prinde firul povestirilor. Fiecare f­rază se termina cu un surâs, i­­ lecare istorioară cu o glumă, j care înveselește fețele celor pes­­t­­a cari întâmplările vieței ,de care au săpat adânci urma.­­ Adept al filozofiei practice, ss 1 absolvă din întâmplările vieței s îlemigne, ridicându-și spiritul­­­ deasupra deșertelor aspirațiuni ale vulgului. Comandantul prin importanța persoanei și postului său, cons­­tit­uind o parte integrantă de netăgăduită valoare din forța vitală a națiunei sale, în com­plexul exigențelor datoriilor, are apostolatul de a fi apărătorul ei. Comandant de torpilor, cruci­șător sau cuirasat, un singur gând îl obsedează — a învinge. Onoare și patrie sunt cuvintele cari îl mișcă și cari în noțiu­nea lor indică sentimentele înal­te și nobile, pentru jertfa cărora sufletele curate și cinstite nu au nimic prea scump. Când pavilionul de culoarea sângelui s’a arborat la catarg, când atmosfera este otrăvită cu pucioasă și când glasul tunului răspândește fiori de moarte, în mijlocul luptătorilor săi, cu vo­­cea calmă, dar impunătoare, co­mandantul trimite comenzile, cari se execută cu precisiunea automatelor. In iadul de flăcări, când ma­rea pare un enorm cazan cu ca­tran clocotit, când ferul topit curge in lavă pe punte, în as­fixia gazurilor omorâtoare din ghiulele cari explodează, pipa comandantului fumează tot așa de liniștit ca și în repauzul zile­lor senine. Văzut în momente supreme, comandantul, această figură, pare un gigant de forță, voință și energie, prin atitudinea ținu­tei sale și majestatea chipului său. De pe puntea de comandă gla­sul său sună ultimele dispozitive pentru salvarea echipagiului său — vasul ce până atunci i-a purtat mândru, pregătindu-se a se scobori de veci în întuneci­mea oceanului. Cu apa crescândă în jurul taliei sale, cu pavilionul în mâna dreaptă, cu fața către cer, așa încet cum scoboară în acest abis al eternității, pare un sfânt a cărui ultimă și supremă volup­tate a fost virtutea. Și astfel dis­pare și ultima spumă, a valurilor făcute de cuvintele sale — Onoa­re și Patrie. Ionel Cătuneanu Ofițer, vaporul ,,Iași“ Galați. Nnemh. li)fi. intronirea sub­ Brăila. 23 Noembrie Partidul social-democrat a ți­­­­nut azi d. a. o întrunire în sata­­ teatrului Luvru. S-a vorbit în­­ contra agitațiilor războinice cum și în contra scumpirei tra­iului. ^ In ce privește prima chestiu­ne vorbitorii au făcut o expune­­­­re a situației, externe spunând : ar fi o crimă să intrăm în răz­­boiu.­­ Despre scumpirea traiului s-a­u arătat că unii dintre negustorii , precum și unii fabricanți specu­­­lează populația. Guvernul refu­­­­ză să ia măsuri de înfrânare speculei. Toate măsurile luate­­ până acum sunt numai praf în­­ ochii mulțimei, guvernul­ având interese a proteja de capitaliștii exploatatori..

Next