Universul, iunie 1915 (Anul 33, nr. 149-178)

1915-06-01 / nr. 149

SEASE pagini 5 BANI EXEMPLARUL — ANDI XXXIII.— N-rul 149 Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN UNIVERSUL CELE DIN URMĂ STARl DIN LUMEA ÎNTREAGĂ­­ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE fotello și Atom­isk­alia: ,r. E £ 2S•© ști — Toata lumea serioasă și cu bun simt­e de acord că­ nu este locul și timpul acum, în momentele de îngrijorare și de grele preocupări prin cari trecem, ca să se aranjeze petreceri prea sgomotoase, și mai ales de acelea cari, pur­­tându-și fastul și gălăgia — uneori chiar frivolitatea, — în public în ochii mulțimii, pot da o impresie falsă des­pre starea spiritului public și jicnitoare pentru însuși acest spirit. Măsura interzicerii acelor „bătăi de flori“, cari în ade­văr degeneraseră în specta­cole aproape indecente, a fost primită cu satisfacție; — și nu puțin a fost prețuită și motivarea, că șoseaua fiind un joc de recreare deschis publicului Capitalei, nu este admisibil ca în anumite zile și la anumite ore ea să fie în­chisă accesului gratuit, și ca intrarea la șosea să fie supu­să unei taxe, oricare ar fi ea. Acelaș lucru s-ar putea spu­ne, și chiar s'a spus de atâ­tea ori, și despre Cișmigiu,— și știm că diferite consilii co­munale, nu numai odată, ci în mai multe rânduri, au și luat deciziunea ca să nu se mai a­­corde acel parc pentru ser­bări cu taxe de intrare. Că aceste deciziuni nu s’au res­pectat în chip consecvent, — că s’au "făcut excepții — fi­rește în­totdeauna numai „pentru acea una și singură dată“, — e destul de rău, mai ales că asemenea deszrieri nu sunt deloc făcute pentru a întări încrederea obștească în rigurozitatea hotărîrilor și dispozițiilor autorităților noa­stre Reîntorcându-ne la chestia petrecerilor, nu vom zice că de-acuma cu toții avem să inviestmântăm doliul și să ne retragem în perații noștri în­­tr'o profundă și jalnică tă­cere. — atitudine care nu s’ar potrivi decât ca urmare a unei dureroase înfrângeri, ce noi n-am suferit, și să spe­răm că va rămânea de-acum încolo pentru totdeauna cru­­țată neamului nostru. Din contra, e momentul și e pri­lejul, acum mai mult ca ori­când să se întrețină însufle­țirea, să se înalțe buna dispo­­ziție publică, — și aceasta desigur că și prin petreceri, dar bineînțeles că prin petre­ceri potrivite scopului, curate în tot cazul, înălțătoare pe cât cu putință. Mai este și altceva ce nu trebuie să se piardă din ve­­dere, că aranjarea de petre­ceri, concerte, reprezentații, șezători literare, etc., s’a do­vedit a fi mijlocul cel mai lesnicios și mai cu efect pen­tru scopurile de binefacere și de ajutorare, cari nu numai că nu trebuiesc uitate în vre­­mile de fată, dar mai ales vin să se îmulțească, de pe urma jertfelor la cari pot să fie chemați fiii tării. Prin urmare: Infrânare trebuie, — dar numai atâta. Infrânare ar trebui de altfel și in timpuri normale, liniști­te, — și chiar victoriile, cari nu ne îndoim că ne așteaptă, nu vom avea să le sărbăto­rim prin bacc­anale. Dar partea de recreare sufleteas­că nu trebuie luată omului niciodată când el îi simte trebuința, — ci trebuie să i se lase prilejul să și-o gă­sească, — și vedem de altfel că și-o găsesc chiar și aceia cari, în fața focului inamic, prin șanțuri și prin tranșee, își expun în fiecare moment însăși viata lor. Soldatul nostru, și el, este de fire deschisă, voios chiar sub amenințarea glonțului, iubitor de câte o horă sau un călușar între două asalturi u­­cigătoare... Să ne păstrăm fi­­rea, to­ți cari suntem din ace­­laș neam, și să nu luăm ati­tudini de bocitoare, atunci când ceea ce ni se cere, nu este decât seninătatea cuge­tului și cuviința gesturilor. h. Bucu­rești, 31 Mai 1915 Petrecerile și cuviința Către părinții cercetaților di­n­ Mosfiâosila Sa împlinește un an de când din inițiativa unui grup de oa­meni de bine, s’a înființat „Aso­­ciațiunea cercetașilor din Româ­nia“. Bunăvoința care de la în­ceput s'a arătat pentru scopul urmărit de această asociație a făcut ca astăzi cercetații să fie nenumărați în toate colturile ță­rii. Toată lumea știe că acei cai­i au întemeiat la noi cercetășia au ca scop să dezvolte sufletul și corpul copiilor­­ noștri, făcând din ei oameni hotărâți, curagioși, voinici și fără șovăială când e vorba să-și îndeplinească dato­ria. In toate tarile unde se găsesc, cercetații sunt in așa chip pre­gătiți, în­cât, la nevoie, pot în­locui în anumite împrejurări pe oamenii mari, făcând treburile acestora. Ziua de mâine ar putea­­ face ca brațele cetățenilor noștri să fie trebuincioase afară din tară. Cercetașul român va avea a­­tunci Cel mai nimerit prilej să fie folositor și a lor lui. In legătură cu ceea ce va face mâine cercetașul nostru s-au­­ pus și s‘au închipuit multe. Pentru lămurirea tuturor, co­mitetul „Asociației” face cunos­cut că, în caz de războiu, cerce­tașii vor fi chemați să dea o mână de ajutor în treburile u­­șoare și mărunte, cari sunt tot așa de numeroase și de însem­nate ca și treburile serioase și grele. Ei vor duce trupelor, la trecerea prin gări, apă și ceva de-ale mâncării. Nu vor ieși din țară, atunci când vor trebui să iasă chiar din orașul lor, nu vor ieși fără autorizația părinților. Un cercetaș sprinten va da o fu­gă, de la un punct la altul, du­când o scrisoare, un pachet, un coș, sau o știre. El va scri o scrisoare, în locul unui om care e obosit sau care nu știe să scrie. Va păstra ordinea într-un loc unde e îmbulzeală. Va fi în sfârșit gata să dea o mână de ajutor, într’un chip care să-i a­­ducă omului o ușurare. Și, ori­cât ar fi de mărunte aceste tre­buri, ele, se înțelege ușor, nu sunt nici puține și nici de pri­sos. Vor fi cercetași cari vor da ajutor, prin gări, la transporta­rea răniților. Aceștia sunt cerce­tații sanitari, cari au o pregăti­re specială. Părinții să nu se în­grijească: copiii vor avea pe lân­gă ei, negreșit, o doamnă mem­bră a societății „Crucea Roșie”, astfel că cercetașul nu­ va fi lip­sit nici de­­ su­praveghierea, nici de dragostea inimii de mamă. Cam acestea sunt treburile pe cari va avea să se facă un cer­cetaș, treburi cari, repetăm, nu sunt nici de natură să primej­duiască pe copil și nici peste pu­terile lui. Mai e pare nevoie de un apel către părinți, să-și lase copiii să „fie de folos țării ?... Acest apel e de prisos, de­oarece acei­­ cari se vor lupta afară vor fi ei în­șiși un îndemn pentru copiii lor, să fie folositori țării înăuntru. In ce privesc pe cercetași, ei nu mai au nevoie de nici o mână­ care să-i împingă; ei sunt toți inimoși, vioi, neobosiți și „gata ori­când”. Mici și mari, cei din afară și cei dinăuntru, ne vom face dato­ria după cum nevoia va cere, Comitetul central al „Asociației Cercetașilor României" A­nglia PREGĂTEȘTE MUNIȚIUNI Roma, 28 (sosită 29). — Știri din Anglia anunță că în toate a­­telierele particulare se lucrează pe capete la fabricarea munițiu­­nilor de războiu pe contul guver­nului. Se lucrează de asemenea mult pentru a găsi nouă explosive mai puternice. (A. T. IJ Wilhelm va vizita trupele din Trentin Milan, 30. — Giornale d’Ita­­lia primește din Zurich știrea că împăratul Wilhelm va vi­­sita în curând trupele austro­­germane din Trentin, spre a le îmbărbăta la luptă contra It­al­iei. * MERITELE BARONULUI SONNINO Roma, 28 (sosită 29).­­ Ziarul Times, vorbind de ultimele eve­nimente din Italia, scrie că ele însemnează un mare triumf per­sonal al ministrului de externe italian, baronul Sonnino. In timpul acestor luni din urmă, baronul Sonnino a fost viu atacat de o anumită presă și mul­te intrigi s-au pus la cale împo­­triva lui. De mai multe ori gaze­tele interesate au vestit că între ministrul de externe și d. Salan­­dra s-au ivit neînțelegeri irecon­ciliabile, că d. Sonnino e în sta­re să jertfească interesele esen­țiale ale țărei, propriei sale încă­pățânări și ambițiunei sale per­sonale. E pur și simplu ridicol —­ scrie ziarul Times­— să vorbești de am­bițiuni, cu privire la baronul Sidney-Sonnino. Acei cari îl cu­nosc, și-și aduc aminte de ante­cedentele sale parlamentare și politice, știu că baronul Sonnino e, dintre toți bărbații de stat italieni, acela care a desprețuit în­totdeauna pu­terea Prin ea însăși, care nu a căutat nici­odată să-și for­meze o grupare parlamentara în jurul său, și că ori de câte ori a venit la cârma Statului, a prefe­rat s-o părăsească de­cât să re­nunțe la principiile sale nestră­mutate de strașnică disciplină politică și de administrația cea mai riguroasă. Acum trei ani, un prieten poli­tic al baronului Sidney­ Sonnino, a declarat că Italia nu va avea nici­odată prilejul să aprecieze valoarea adevărată a acestui om excepțional, dacă vreo mare cri­ză națională nu-l va reclama la locul său de datorie și de răs­pundere. Când ceasul a sunat, s-a găsit omul necesar. Docul ba­ronului Sonnino în istoria Ita­liei e de acum asigurat. (A. T. I.) PRESA ENGLEZA despre intrarea Italiei în acțiune Roma 28, (sosită 29).— Intr’un articol de fond, ziarul ,,Daily Te­­legraph,’’ observă că este un con­trast ciudat intre sentimentele cu care atât­ Italia căt și Austria în­cep războiul de data asta. Aus­tria este răzbunătoare, Italia cu tot entuziasmul său nu înțelege să maltrateze pe supușii germani și austriaci. Urmând exemplul puterilor cu care s'a aliat, își pro­pune scopuri mai înalte de­căt răzbunarea scopuri care vor putea fi atinse numai cu sacrifi­cii naționale în vederea unui i­­deal îndepărtat. Este de cea­­ mai mare importanță hotărîrea Ita­liei de a se uni cu Tripla Înțele­gere. Putem deduce aceasta dacă nu după altceva, dar din sforță­rile disperate, deși târzii, pe care­­ Germania și Austria le-au făcut în ultimul moment pentru a îm­piedica pe Italia să declare răz­boiu. Nu este de mirare ca cele două imperii centrale să fi fost profund iritate de descoperirea că au înțeles cu totul greșit psycho­logic poporului cu care sta de­­ vorbă și că nu și-au dat seama de adevăratele tendințe ale italie­nilor. Adevărul este că de mult timp Italia era obosită de obligațiunile ce-i erau impuse prin Tripla A­­lian­ță și în legăturile care o uneau de cele două imperii centrale era ceva care jicnea sentimentul na­țional al italienilor. Cum putea țara care s'a luptat pentru independență și pentru li­bertate chiar din primii ani ai se­colului al XIX-lea, țara care s’a pătruns de spiritul național și de principiile revoluțiunii franceze, să se mulțumească de a rămâne sub dominațiunea Berlinului"’! Acum aceste noduri au fost tă­iate ochii italienilor s’au deschis în fața adevărului, și țara, liberân­­du-se urmă îndrumările hotărîte ale capilor săi d­in­ Salandra și Sonnino și se înșiră alături de puterile, ale căror idealuri sunt identice cu ale sale. In Anglia, unde s’a simpatizat în­totdeauna Italia, mai ales în lungile sale lupte pentru independență, există un singur simțământ împărtășit de întreaga națiune. Să fim bu­curoși că o putem saluta ca pe noul nostru aliat, să fim veseli la gândul că Italia va lupta pentru cauza cea mai nobilă care poate să împingă pe oameni la războiu. Să urăm ca Italia apărând drep­tatea și dreptul, să poată obține victoriile ce merită și să ia parte cu noi la triumful ultim și hotă­­rîtor. (A, T I,) ALIAȚII INAINTEAZA In peninsula Gallipoli Roma, 28 (sosită 29).— O știre din Atena anunță că înaintarea aliaților în peninsula Gallipoli continuă. Flota deocamdată se ocupă să debarce noni trupe, bombardând fără întrerupere forturile. (A. T. I.) SITUAȚIA pe minm lupta Pe frontul austro-italian ITALIENII AU OCUPAT MONFALCONE Roma, 28 (sosită 29). Dea­­lungul liniei fluviului Isonzo am urmărit in zilele de 25 și 28 operațiunile tinzând la izgonirea dușmanului din pozițiunile do­minante ce ocupau încă pe ma­lul drept al apei și pentru a stabili capete de pod solide. Inamicul opune o rezistență îndârjită și apărarea sa e favo­rizată de condițiunile terenului mult întărite prin lucrările ge­niului. Regiunea este apoi greu de străbătut din cauza distru­­gerei podurilor și șoselelor pre­cum și din cauza întinderei i­­nundațiilor dealungul cursului inferior al fluviului. Pretutin­deni trupele noastre au combă­tut cu mare avânt și cu tenaci­tate, câștigând pozițiuni impor­tante. Am ocupat orașul Mon­­falcone. Focul bateriilor noastre a pricinuit stricăciuni mai mul­tor baterii inamice. In pozițiunea accidentală Mon­tenegro, grație sprijinului feri­cit al artileriei, am cucerit o po­­zițiune pe care austriacii au pă­răsit-o, lăsând aproximativ 100 cadavre neîngropate și pe cari le-am îngropat noi și 60 răniți. Lângă Caporetto 70 dezertori bosniaci s-au constituit prizo­nieri. In alte puncte dealungul apei Isonzo am luat prizonieri. Numărul lor total e de 400 aici. Pierderile noastre nu sunt serioase. Prizonierii afirmă că pierde­rile austriacilor sunt considera­bile. (Stefani). Gominnicat austriac Viena, 29.— „Neue Freie Pres­se” află de pe teatrul italian : In regiunea Tonale trupele noastre au respins pretutindeni mici atacuri inamice. La Force­­tina di Montozza, o semi-compa­­nie italiană și în defileul Tonale o companie, au fost distruse. Un batalion alpin de 4 com­­panii, a atacat defileul Para­dise și a fost respins grație artileriei noastre. Inamicul a pierdut cel puțin 100 oameni. Un maior italian și 2 căpitani au fost grav răniți; 2 locotenenți au murit, 2 căpitani, un medic și 35 oameni, au fost făcuți pri­zonieri. Am avut 3 răniți grav și 5 ușor. Un rănit italian a ucis prin trădare pe unul din soldații noș­tri, care voia să-i dea îngrijiri. Din Graz se anunță că co­mandantul dirijabilului „Gitta di Ferrara” avea asupra lui 80 de mii coroane în argint aus­­tro-ungar, pentru ca să poată cumpăra, mituind populațiunea și să fie lăsat a scăpa cu echi­paj cu tot. (K. B.) i-V ® Comunicat rus Petrograd, 29. — Comunicat: Am respins cu succes atacurile germane in regiunea Szawli din 26 și 27 de ambele părți ale lacu­lui Rakiewo, pe un larg front. In­tre Orzic șî Vistula ?a, 26 și la 27 au avut loc lupte intense de ar­tilerie. Pe malul drept al Piliței, în dimineața de 27, inamicul a încercat să ne atace cu mici for­țe, dar a fost respins, lăsându-ne mai multe zeci de prizonieri. In Galiția inamicul a atacat cu for­țe numeroase pozițiile noastre a­­părănd. Mosolska. La 26, orele 6 seara­, inamicul a deschis focul artileriei cu mare putere, tră­gând cu obuze de gaze asfixian­te. După trei ore de canonadă serioasă, mase mari de infante­rie inamică au sărit la asalt și au ajuns până la rețelele de sârmă, unde au fost oprite. A doua zi dușmaniu, suferind pierderi și mai mari, a fost go­nit la 2000 pași de tranșeele noastre. Pe Nistru­, luptele de la 26 și din dimineața de 27 au fost fa­vorabile pentru noi. Pe malul drept al Nistrului de la Ugari­­sberg la Zidaczew am strâns de aproape pe dușman și am făcut 2000 prizonieri cu totul, cu 50 ofițeri și 8 mitraliere. Pe malul stâng al Nistrului, în direcția Jurawo, inamicul nu s’a putut întinde și după o luptă crâncenă a fost aruncat dincolo de calea ferată. Am cucerit câ­teva sate, între care și satul Bu­­kaczewk­i, unde am luat 800 pri­zonieri, din cari 20 ofițeri. (Westnik). Comunicat francez Paris. 29. Comunicat din 28 Mai ora 23: Lupta de artilerie a con­tinuat în sectorul de la nord de Arras, dar ea a fost stânjenită de o ceață deasă. Amănuntele cu privire la cu­cerirea satului Neuville Saint- Vaast spun că partea de nord­est a satului și fortul ce l-au or­ganizat acolo dușmanii, au fost apărate cu o îndârjire extremă. Numai după o luptă pas cu pas și casă cu casă, infanteria noastră a putut cuceri totalita­tea pozițiunei. Germanii s’au re­tras când se aflau în ultima ex­tremitate și au lăsat atunci in mâinile noastre numeros mate­rial de războiu, din care un tun de 77, și mai multe mitraliere. Am găst în case și pivnițe a­­proape 1090 cadavre germane. In regiunea Hebuterne am luat inamicului în ziua de 25, 26 și 27 Main șase mitraliere. In Champagne, în regiunea Beauséjour, inamicul a atacat tranșeele noastre cu mai bine de un batalion. El a fost pretu­tindeni respins. Numeroase ca­davre germane au rămas pe te­ren. In Hauts de Meuse și în spe­cial la Eparges, o violentă luptă de artilerie a avut loc, în cursul căreia tunurile noastre au redus la tăcere bateriile inamice. (W.) r Torpiloare scufundate Londra, 29,— „Korrespondenz Bureau“ află cu data de 28 că două torpiloare, n­um­e 10 și 12, operând pe coasta de est a An­gliei, au fost scufundate de un foc mari... 30­ oameni au fost sal­vați și debarcați. (K.B.) In Caucaz Petrograd, 28 (sosită 29). — Comunicatul armatei din Caucaz din 26 Mai spune: in direcția Olty, turcii au încercat să atace pozițiile noastre de lângă Zinac­­ciora, dar au fost respinși. In valea Ob­iceai, cazacii noș­tri — printr’un raid plin de a­­vănt — au prins un transport turcesc, distrugând toată escorta. Pe celelalte direcții nici o schimbare. (Westnik). înaintarea englezilor spre Tigru Constantinopol, 29.— O depeșă din Bagdad spune că încercarea englezilor de a înainta spre Ti­gru a fost oprită de turci. (KB). Submarin german scufundat Londra, 27 (sosită 29).— Came­ra comunelor: D. Balfour anun­ță că un submarin german a fost scufundat; 6 ofițeri și 21 oameni din echipagiu au fost luați pri­zonieri. (Reuter). STATELE­ UNITE și GERMANIA Roma, 28 (sosită 29).— Ziarul „Maiin” primește din Washing­ton știea că în cercurile milita­re din capitala nord americană sa prevede o ruptură între Sta­tele Unite și Germania. (A.T. I.) * Roma, 28 (sosită 29). — Preșe­dintele Statelor Unite, d. Wilson a acceptat demisiunea d-lui Bryan ministrul de externe. Succesorul său va fi d. Bausing. Primul act al noului ministru de externe american, va fi semna­rea notei ce se va trimite Germa­niei și care se va da mâine publi­cității. (A. T. I.) in­ Constantinopol Roma, 28 (sosită 29). — Se află din Constantinopol că o liniște aparentă domnește în oraș. Po­­pulațiuea otomană insă e îngri­jorată de perspectiva unei apro­piate acțiuni a trupelor italiene in Dardanele. Turcii sunt con­vinși că numai intervenția Ita­liei va putea să hotărască de soarta Constantinopolului. Se mai află că aeroplanul care acum vreo 20 de zile a sburat a­­supra orașului și care s-a crezut că este al aliaților, nu era de­căt un aeroplan turcesc. El a fost doborât la Deikos. Din cei doi o­­fițeri cari erau într'însul, unul a fost omorât, iar cellalt rănit, (A. T. IX Luptele di» Galiția și Bucovina Succes rus pe Nistru Petrograd, 30. — Comunicat oficial. — In cursul zilei de 28 Mai sforțările eroice ale trupe­lor noastre au respins pe malul drept al Nistrului mari forțe dușmane cari trecuseră pe ma­lul stâng lângă Juraumo, îm­pins dealungul fluviului pe fron­tul Jurawno-Simki, dușmanul a încercat pierderi mari. In aceas­­tă luptă crâncenă am capturat 17 tunuri, 49 mitraliere, 188 ofi­țeri și 6500 soldați germani și austriaci. Printre prizonieri se găsește o întreagă companie din regimen­tul prusian al garzei. (Westnik). * Viena. 30.—Comunicatul oficial din 29 Mai.—In Galiția sud-orien­­tală și în Bucovina, armatele a­­li­ate continuă cu succes atacuri­le lor în contra forțelor rusești care se mai găsesc la sud-vest de Nistru. Trupele generalului Pflanzer au respins pe dușman din pozițiunile sale la nord de Ottynia precum și de Obertyn și Horodenka, înaintând spre Nis­tru unde rușii mai încearcă să se mențină. Aproape de Cernăuți, și spre est, într’un singur punct unde rușii mai țineau pozițiunile de pe Prut, trupele noastre au res­pins un atac al dușmanului. Spre nord, situația a rămas neschim­bată. (K. B.) Lib­an va plăti un impozit de războiu Milano, 30.— Germanii au im­pus orașului maritim rusesc Li­ban să le plătească suma de o ju­mătate milion de ruble. Comunicat german Berlin, 30 Pe teatrul orien­­tal, pe Dumissa inferioară, la nord-vest de garagola, mai mul­te atacuri rusești au fost res­pinse; dușmanul a pierdut astfel 300 de prizonieri. Pe teatrul sud-oriental, situa­­ția trupelor germane care luptă în Galiția nu s'a schimbat. (W.­­Bureau). Succesul Irauceziloi* ia Quenueviéres Paris, 29 (sosită 30). — Bi­roul presei de pe frontul francez, trimite o descriere a cucerirei editurei de al Quen­­nevieres, întăritură puternic organizată și care a fost luată cu asalt după o bombardare care a distrus lucrările acce­sorii de apărare. După această bombardare, în ziua de 9,4 Maiu, la ora 16 și 15, infanteria compusă din zuavi și tiraliori a dat asalt întăritur ei. Deși focul bateriilor germa­ne era ucigător, primul val al năvălitorilor a trecut peste prima tranșee a dușmanului. Mai multe companii germane au fost chemate în grabă spre a sprijini pe apărătorii tran­­șeelor, dar focul bateriilor franceze de 75 le-au nimicit și risipit. Zuavii trecând dincolo de prima tranșee, au alergat spre o vale unde erau lucrări de sârmă de fer apărând întări­­tura care era prevăzută cu 3 tunuri pe care le-am cucerit. Dușmanul, care reacționase la început numai cu artilerie,­ a aruncat atunci rezervele sale, dar liniile de tiraliori germani se topeau în câteva clipe sub focul bateriilor noastre. Alte întăriri germane au so­sit din floyc cu automobile și ne-au atacat în opt­ rânduri, dar au fost respinse și sece­rate de focul infanteriei și al artileriei noastre. O nouă încercare a dușma­nului în tima de 25 Mai a fost oprită de la­ început. Am socotit 2000 de cadavre germane pe câmpul de luptă. Pierderile dușmanului trebue să fie de 3000 de mărfi, la care avem de adăugat un mare număr de răniți. Noi am avut 250 morți, și 1500 răniți, aproape toți în mod ușor. Am luat de la germani 20 mitraliere și un bogat mate­rial de războiu. Comandanții batalioanelor noastre au primit Crucea răz­boiului, decorație dăruită u­­nitătilor citate în ordinul de zi al armatei. (Havas). i­c a­le LUNI 1 IUNIE 1915 orin­rww. flfl ' ■y SS ȘI SffIM­E.N PARIS Paza linilor ferate franceze - Cum a fost rezolvată în Franța o problemă de extremă gravitate pentru apărarea unei țări — Paris, Mai, — Importanța căi­lor de comunicațiune este așa de importantă în societatea modernă încât unii publiciști au mers chiar până a afirma că locomotiva este purtătoarea civilizației în lume. Ceea ce s’a spus despre locomotivă se poate spune, cu mai puțin te­mei, și despre toate celelalte mij­loace mecanice de circulațiune. Dar dacă în vremuri de pace în­semnătatea acestor căi este așa de mare, în timp de război ea pri­mează totul. In special căile fe­rate, în vreme de război, constitu­­esc un element fără de care mulți­mea soldaților cei mai bine in­struiți și echipați prețuește prea puțin. Gen. Mai­rot, în­tr’un stu­diu asupra acestei chestiuni, a­­firma că n’ar fi exagerat dacă s’ar spune că națiunea care va avea cea mai bună rețea de căi ferate va deține unul dintre factorii cei mai siguri pentru biruință. Din prima zi a decretării mo­bilizării rețeaua de căi ferate este aceea care permite repedea con­centrare a oamenilor la corpurile respective. Odată trupele grupate în diferitele lor garnizoane din timp de pace, trebuesc­­ transpor­tate repede spre frontiera dușma­nă ori spre punctul primejduit. Și aci este tot rolul căilor ferate. Ostilitățile începute, rolul a­­cesta nu încetează, dimpotrivă crește. Transportul previziunilor și munițiunilor, evacuarea bolna­vilor și răniților, aducerea de nouă trupe de întărire pe diferitele fronturi, — totul se face grație locomotivei, înseși mișcările o­­fensive cu caracter decisiv sau susținerea unei defensive puterni­ce nu sunt posibile decât prin a­­ceeași bună rețea de căi ferate. Napoleon obișnuia să spună că bă­tăliile lui sunt câștigate cu picioa­rele soldaților; astăzi formula s'a schimbat: bătăliile se câștigă prin ajutorul locomotivelor. Din toate cele de mai sus pu­blicul cititor își va da mai bine seama de ce armatele rusești cu tot avantajul numărului nu izbu­tesc de zece luni să execute o miș­care ofensivă decisivă. De îndată ce au progresat într-o direcțiune, austro-germanii, grație superiori­tății căilor ferate, pot grămădi masse de trupe în acel punct și astfel ofensiva rusească este oprită și silită a deveni defensivă. * Dată fiind însemnătatea milita­ră a liniilor ferate, se înțelege că această armă teribilă va fi expu­să din primele zile ale războiului la atacurile dușmanului. In primul rând se va încerca un atac neașteptat, rapid, spre a pune mâna pe o linie strategică și a o distruge. Intr’al doilea rând ae­roplanele și dirijabilele vor fi tri­mise să azvârle bombe asupra li­niilor ferate dușmane și ’n special asupra stațiunilor care constitiesc un centru de legătură între dife­ritele linii ale țării inamice. Dis­trugând o linie importantă pen­tru transporturi militare, un pod sau un centru de încrucișare a mai multor­ linii, întăririle nu se mai pot trimite la timp pe cutare punct amenințat și astfel terito­riul rămâne deschis invaziunii dușmanului. Dar mijlocul cel mai primejdios pentru distrugerea liniilor ferate­­dintr-o țară aflată în război îl con­­stituesc agenții răspândiți din timp de pace, mulțimea anonimă de spioni cari stau la pândă spre a arunca în aer un pod, o linie fe­rată, o stațiune de încrucișări, de îndată ce izbucnirea conflictului devine inevitabilă. Cum țara noastră a fost inva­dată în ultimii doi ani de apro­ximativ 170 mii străini, precum vedeam într’o statistică recentă, se înțelege că primejdia pentru li­niile ferate românești poate veni mai ales din partea spionilor. Organizarea pazei acestor linii devine astfel unul din serviciile cele mai importante ale armatei. Cum chestiunea este de o actuali­tate și importanță covârșitoare, credem interesant a da unele rela­­țiuni asupra modului de pază în Franța. In fiecare an alături de mane­vrele obișnuite se organizează pe la diferitele corpuri și manevre de paza liniilor, în scopul de a ob­ține cu cât mai mare rapiditate punerea în siguranță a căilor de comunicație. Paznicii sunt luați dintre oamenii rezervei armatei teritoriale sau, în lipsa lor, din cele mai vechi clase ale teritoria­lei. De îndată ce mobilizarea se ordonă și chiar înaintea ei, din timpul încordării diplomatice, paznicii,, din vreme repartizați, se prezintă în anume puncte ale re­țelei ferate unde găsesc arme, mu­­nițiuni și echipament și apoi se duc imediat, direct, la punctele de gardă stabilite. Pe cât posibil or­ganizarea a fost astfel făcută încât paznicii să aibă cât mai puțin drum de făcut, 5—10 km. maxi­mum, până la postul lor respectiv. Aceasta pentru ca serviciul de paza să devină un fapt cât mai repede cu putință, spre a se înlă­tura orice primejdie. Aceasta-i organizarea normală. In ultimii ani, însă, pe cale ac­tivă se pregătise și o pază de primul moment. In fiecare comu­­nă oamenii scutiți de armată, prin vârsta lor, sunt obligați la un or­din venit de la centrul județean să se pună de gardă pe porțiunea de linie ce străbate comuna respecti­­vă. Gardienii aceștia în loc de uni­formă obțin o simplă bandă indi­catoare pe braț, se înarmează cu ce poT" sau cu ce­au, pușcă de vâ­nătoare, revolver, furcă, etc. și iau loc pe linie. Fiind cunoscători ai localității lor, paznicii aceștia sunt în măsură din primul mo­ment să observe prezența unui străin suspect în comună și să-i supravegheze orice mișcare In capul fiecărei grupe comuna­le de pază se află un fost ofițer­ sau subofițer, iar în lipsă de ve­terani un om energic și deștept după alegerea administrației.Prin­­cipalul în această organizație su­mară este să se pună linia fera­tă sub pază repede până ce organi­zarea sistematică, militarizată, putea intra în funcțiune.­­ * Un lucru este sigur: grație or­ganizării lor din vreme, cu toată mulțimea de linii ferate și cu toa­tă puzderia de germani cari mișu­nau în Franța până la război, francezii n’au avut de înregistrat nici o întrerupere a circulației provocată de mână criminală. N. D. consiliul teh­nic superior Eri s-a întrunit la ministerul lucrărilor publice, consiliul teh­nic superior și a discutat urmă­toarele chestiuni: Planul atinierei str. Poliza­—a prelungit și Fundătura Grivițeii din București. Reclamațiunea privitoare la­­baterea piloților de beton , ar­mat la podurile de peste râul Vedea. Planul clădirii ce dorește a construi d. Petre Postelnicu­, în stațiunea balneară Techirghiol. Planul clădirii d-lui F. Liva­da, din stațiunea balneară Te­­chirghiol. Planul alinierei bulevardului Principesa Ileana din orașul Constanța. Planul alinierei partei cen­trale a orașului Constanța. Proectul în valoare de 11.000 lei pentru construirea unui pod­ pe seama serviciului Cerne­i. Proectul în valoare de circa 1­­57.0008 lei, pentru consolidarea podului de beton și îici­de peste râul Târgului din orașul Câm­pulung. Situația titlului exantematic In comuna Arudja (Caliacra) s-a declarat 1 caz de tifos. Cazul de hx­trapoialas și cei d i cazuri dela Kilikadiț jud. Ca­liacra) s’au­ însănătoșit. . .' CRIMA de pe șoseaua Slobozia- R.-Su­rat 30 Mai . O nouă groaznică crimă s’a să­vârșit astă coapte, pe la orele 2,­ pe șoseaua Slobozia-R.-Sărat. Iată faptele: Soldatul concentrat Croitori Constantin din comuna Slobozia fusese în­ permisie de o zi la fa­milia sa și azi noapte se reîntor­­cea spre regiment. Pe drum s’a abătut din șosea pe proprietatea d-lui Șuțu, lângă­ o grămadă de lucernă, pentru­ trebuinți inexorabile. Deodată i-a apărat înainte paznicul mo­șiei, un anume Ion (nume de fa­­­milie necunoscut până acum), care, crezând că vrea să fure lu­cerna, a tras asupra lui Croito­­ru un foc de pușcă de la o di­stanță numai de câțiva pași, iar în urmă a fugit. Intr’un sac de sânge și abia mai putând vorbi, rănitul a fost găsit de frate-său, Pantazi Cro­itoru­,­­și Vasile Popescu, consă­tean, cari veneau cu căruțele cu cireși spre oraș. Ei l-au adus azi dimineață la spital în stare dis­perată. *

Next