Universul, iunie 1915 (Anul 33, nr. 149-178)
1915-06-25 / nr. 173
* r i 5 BANI EXEMPLARUL. — ANDI XXXIII. —N-rul 173 SEASE pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE Bsânep $1 Administrația: ,i:£ £ A*r :1 CL3 ' "JT.,1 ,m •.JQUI 25 IUNIE 1915 BMeurs șîî, 24 ävme 1935" Anomalii si lacune Cu prilejul crizei zahărului, s’au dat pe fată iarăș mai multe lacune și anomalii ale vieții noastre publice, economice. In primul rând, este chestiunea felului în care s’a aplicat la noi ideea încurajării industriei nationale, deocamdată cu privire la zahăr, căci acesta — sau mai bine lipsa acestuia — a ajuns acuma, și din nenorocire tot mai rămâne la ordinea zilei. Despre încurajarea industriei naționale s’a vorbit adesea și, cu toate că desigur în principiu nimenea nu poate să fie contra năzuințelor de a se întemeia și a se avânta și la noi o viață și activitate industrială cât de intensă cu putință, totuși a trebuit să se constate că mijloacele puse la contribuție nu au dus la scop, că rezultatele ce s’au obținut, prea adesea n’au fost nicidecum în raport cu sacrificiile ce s’au impus. Dacă însă la aceste sacrificii toată țara și toți contribuabilii au consimțit fără murmur și fără obiecțiune, a fost tocmai în vederea rezultatelor, a fost în credința și așteptarea că jertfele nu vor fi decât vremelnice și că odată cu consolidarea temeliilor începuturilor noastre industriale, se vor restabili între producție și consumație raporturile normale de mai înainte, cu deosebirea că locul de până atunci al industriei străine avea să fie luat de cea națională, ei să-i folosească acuma, bineînțeles în chip just și rațional. Dar privilegiile numeroase cari s’au acordat unora din industriile noastre începătoare, în loc să servească spre propășirea și avântarea lor la nivelul acelora pe care erau chemate să le înlocuiască, au servit în mare parte, dimpotrivă, ca să înomoleacă și să eternizeze acele industrii într’o stare de rentabilitate fără multă bătaie de cap, de profituri „de orice caz“—deci cu înlăturarea acelui imbold de perfectibilitate, fără de care orice industrie e condamnată la tânjire, cel mult într’o existență parazitară. In ce privește zahărul, ca să rămânem deocamdată la acesta, s’a spus atunci când s’a copleșit această industrie cu avantagii peste avantagii și cu privilegii peste privilegii, că are să se încurajeze, între altele, și rentabilitatea unei ramure agricole, aceea a cultirei sfeclei, că zahărul indigen va fi ceva mai scump decât cel străin numai la început, cu timpul putând să se ieftinească , apoi că el va putea servi și ca articol de export de la noi în orient; în sfârșit câștigul va fi însemnat și pentru stat, nu numai pentru acea industrie. Dar cu cultura sfeclei s’a întâmplat așa, că fabricile, asigurate de monopol, dictează prețurile, și le dictează uneori sub rentabilitate, cu amenințarea de a-și aduce materia primă din străinătate și a condamna sfecla indigenă la putrezire pe câmp, dar zahărul fabricilor noastre e enorm de scump, de două și de trei ori cât în alte țări ale globului, și vedem acum că nu se mulțumesc nici cu atâta ; dar de la exportul de zahăr, , cetățeanul țării românești n’are alt folos și altă consolatie, decât de a privi cum vecinul bulgar sau turc consumă acelaș zahăr românesc pe care el, românul, trebue să-l plătească cu preț îndoit... dacă-1 găsește; în sfârșit, nu știm cu ce câștig se va fi ales statul de pe urma acestei industrii, — (dar știm cu ce pagubă). Privilegiul fabricilor de zahăr o să aibă un sfârșit, bineînțeles ; totuși, experiența poate să rămână și să folosească în viitor. Iar unul din învățămintele de căpetenie ce credem că trebuie să rezulte, va fi și acesta: Nu trebue să se acorde industriilor avantagii și privilegii, decât sub anume și stricte condițiuni de îndeplinit și din partea lor. De pildă: Fabricile de zahăr trebuiau să fie obligate ca, în schimb, să-și ia îndatorirea de a îndestula întotdeauna, fără excepție și fără scuză, necesitățile consumației interne, cu clauza suspendării tuturor avantagiilor și privilegiilor în cazul contrar. Și ar fi fost ceva; — în tot cazul o criză ca cea de acum ar fi fost mai ușor de evitat sau de înlăturat. Și altele. In sfârșit, acuma suntem destul de pățiți, ca să fi venit vremea să fim și ceva mai pricepuți. Prietena regelui ficior Emanuel și Regele Victor Emanuel II, bunicul actualului rege al Italiei, a avut multă vreme prietenie de aproape cu sărbătorita artistă Laura Bon. Aceasta era, pe vremea aceea, în vârstă de 19 ani și era de o frumusețe rară. Ea s-a întâlnit întâia oară cu ducele de Savoia, (regele Victor Emanuel de mai târziu) în toamna anului 1844. Cunoștința s-a făcut în Casai Montferrato, unde ducele ocupa o funcțiune militară. In scurtă vreme el se amoreză cu patimă de frumoasa fată, care de asemenea îl iubea. Când trupa artiștilor părăsi acea localitate se părea că acest episod de dragoste se va termina. Abia după patru ani- cfind Laura dedea reprezentații la Turin- ei se revăzură. Un eveniment istoric întrerupse această idilă. In Martie 1849 armata Piemontului fu bătută la Novara de mareșalul austriac Radetzky. , Regele Carol Albert abdică și pe tron se urcă Victor Emanuel. Cu toate grijile domniei Regele nu uită pe Laura. După ce se înapoiă de pe câmpul de băttie el o invită în castelul său, unde o înduplecă să părăsească teatrul și, în fața Icoanei Mântuitorului, îi jură că nu o va părăsi niciodată și că se va îngriji întotdeauna de ea. Ea putea intra chiar în palatul regal, unde într’o zi perechea amorezată fu surprinsă de regina. Din cauza aceasta, regele tră cât fiva vreme cu Laura în castelul Stupinigi. Pasiunea regelui pentru Laura aiurisese acum la culme. Când se deschise Parlamentul, ea trebui sat însoțească în loja diplomatică pe locotenentul de marină Carlo Persano. In curând însă se ivi un nor pe orizontul dragostei lor, regele deveni mai indiferent, deoarece începu să se intereseze de Rosa Bercellone- fiica unui toboșar, cu care mai târziu se căsători morganatic. In această vreme, Laura născu o fetiță care fu botezată Emanuella, dar nici acest eveniment nu putu să schimbe sentimentele regelui pentru Laura.Ce e drept el se îngriji și de mamă și de copilă, ceea ce însă nu împiedecă pe primul ministru Cavour să o expulzeze pe Laura din Piemont. Ea reintră în teatru pentru ca să-și câștige mijloacele de trai, refuzând pomana regelui. Părăsită și uitată, Laura Bon muri în anul 1904 în Veneția, în vârstă de 79 ani. Fiica ei murise cu mult înainte. C. Scurta SI fIAUCAZ Constantinopol, 2 (sosită 22). — Agenția Milli află: pe frontul Caucazului trei regimente de cavalerie inamică au încercat să amenințe spatele aripei noastre lângă graniță dar în urma intervențrei cavaleriei noastre inamicul a trebuit să se retragă de unde a venit. (A. Pd)' . 1 către toți românii Români! In numele sfântului adevăr vă chemăm să vă strângeți, într’un mare sobor, într’o mare.adunare națională”, în care veți hotărî, după cugetul și conștiința voastră, de soarta viitorului vostru. E aproape un an de zile de când omenirea înoată în sânge. Unii învârtesc sabia pentru întinderea împărățiilor lor hrăpalnice, — alții pentru desrobirea cât mai grabnică a popoarelor și pentru așezarea laolaltă a acelora de aceeași rasă. Unii preamăresc forța brutală și neîndurată — alții înfrățirea ideală a societăților omenești. Unii pentru pradă, — alții pentru dreptate. Nu noi, — și nimeni din ,,întreita înțelegere”, — n’au Căutat războiul. Războiul l’au deslănțuit Germania și Austro-Ungaria. Și ni se impune să ne alegem. Ori să rămânem cum suntem, o Românie mică, ca o iluzie vremelnică între atâtea popoare cari vor spori peste granițele lor, — ori să ne strângem cu Ardealul, cu obârșia noastră și să creiăm o Românie Mare, și să fim punct de sprijin și de cumpănă în Europa viitoare. Preferi-vom somnul popoarelor cari se duc? Sau ne vom trezi la viață, făcând jertfele pe cari fatal se cere viața slobodă și de sine stătătoare? Suntem la furcul căilor, înapoi nu mai putem da. Dacă vroiți o Românie cum e, — care în curând nu va mai fi decât o amintire istorică — stați pe acasă, vedeți-vă de treburi, îmbogățiți-vă, căci peirea va veni îndată și fără de veste. Iar dacă voiți o Românie Mare, porniți de la munte la valeca niște torente nestăpânite de nimeni și de nimic, — și fiecare din voi să simtă pe umărul drept crucea pe care stau pironii eroii generațiilor trecute, și să audă răsunând în sufletul lui chemarea istorică a bucățelelor Patriei noastre! Români, ci simțiți-vă, odată mișcați de vrednicia unui popor mândru și demn de viață! Destul cu amărăciunile și suferințele seculare! Prea destul ne-a ros un singur dor, mut până astăzi,! Astăzi să-l buciumălm într’un glas clocotitor cu glasul românilor de pretutindeni! Uniți în fața primejdiei, noi,— din toate partidele politice ale țărei, — liberali,conservatori, conservatori-Filomocrații ) — din toate societățile patriotice și din toate țările locuite de români,—• vă chemăm în ziua de Duminică, 28 Iunie, ca împreună să ne sfătuim ceea ce ar trebui să facem într’un imediat viitor. Prea se pune lumina sub obroc. Prea se urzesc multe la întuneric. Prea se ascunde ceea ce ar trebui dat la iveală. Prea au fost, afară din cale, purtați cu vorba bărbații de stat și oamenii de frunte, pentru ca să răbdăm mai departe ceea ce am răbdat până acuma. E vremea să strigăm cu putere, ca să audă și surzii: “Trăiască România ca Mare a fericiților noștri urmași!“ Acțiunea Națională, Liga Culturală, Liga Ardeleană, Acțiunea Patriotică, Asociația Bucovineană, Liga Italo-Română, Asociaț tiunea Latină. 23 Iunie 1915. București, ! Protestul albanezilor din România contra ocupării Albaniei Societățile albaneze din București și Constanța au trimis reprezentanților Marilor Puteri protestarea de mai jos contra năvălirii sârbilor și muntenegrenilor în Albania : Excelență. După grele și lungi suferințe și lupte duse de națiunea albaneze, în timp de atâtea secole, pentru conservarea individualității sale etnice, Marile Puteri au găsit-o demnă de o soartă mai bună și prin Protocolul încheiat la Londra în 1913, au binevoit să recunoască dreptul său de existență politică, creând Statul albanez. Această deciziune, pe cât de umanitară pe atât de justă a Areopagului European, a deșteptat în poporul albanez un profund sentiment de recunoștință. In acelaș timp, Conferința Ambasadorilor la Londra, a hotărît un șir de măsuri de care avea nevoe noul Stat pentru a-și asigura un început de organizațiune economică și administrativă. Dar aceste măsuri cari, poate, ar fi fost îndestulătoare în ceea ce privește organizațiunea internă, din nenorocire nu au putut produce rezultatul satisfăcător ce era de așteptat și aceasta din cauza intrigilor venite din afară. Sunt destul de cunoscute astăzi cauzele și autorii, scopul și mijloacele întrebuințate pentru a produce așa numita mișcare epirotă și pe aceea din Albania Centrală. Răul, de altfel s-ar fi stins curam! sau, în orice caz, nu ar fi luat așa proporțiuni, dacă Marile Puteri protectoare s-ar fi bucurat de liniștea necesară de a se putea ocupa de nevoile Statului creat de ele și care nu depășise încă pericolul și greutățile începutului pentru a nu mai avea nevoe de asistența directă a protectorilor săi. Odată declarat marele război, toți acei cari stăteau la pândă așteptând ocaziunea favorabilă, se grăbiră de a precipita acțiunea lor răuvoitoare pentru a putea să-i culeagă cât mai curând fructele. Astfel, Grecia oficială, sub pretextul de a stabili liniștea în acele regiuni, a ocupat cea mai mare parte din Albania sudică; Italia, fie pentru un scop filantropic, fie pentru a putea întreprinde, la timp, o acțiune care să fie de natură a sili pe dușmanii Albaniei să respecte deciziunile Marilor Puteri, a ocupat Valona, — acestea sunt declarațiunile oficiale ale guvernului italian, ale cărui intenții ni sunt, ne place să credem, binevoitoare față de noi. Serbia și Muntenegrul, în sfârșit, pretextând incursiuni absolut imaginare ale albanezilor în țările lor și profitând și de faptul intrării Italiei în războiu, au năvălit în Albania strict neutrală și au ocupat, nu fără a comite tot felul de grozăvii, restul de teritoriu al Albaniei independente. Considerând că această violațiune, lipsită de orice pretext plauzibil, a teritoriului albanez, constitue un adevărat atentat săvârșit în contra libertăței națiunei noastre și o detestabilă victorie a forței asupra dreptului, în pizma principiului sfânt al naționalităților, a cărui principiu- dușmanii Albaniei, datorase chiar existența lor —, Coloniile Albaneze din București și din Constanța, protestează cu cea mai mare energie in contrar acestei stări de lucruri și respectuos vă roagă să binevoiți a aduce la cunoștința înaltului Guvern, ce, cu onoare, reprezentați, doleanțele noastre, ca să intervie pentru a asigura respectarea deciziunilor solemne luate de Marile Puteri cari au garantat independența și integritatea, teritorială a Albaniei. Cașurile suspecte de holeră de lângă Isaceea 22 Iunie In urma ivirii celor două cazuri suspecte în comuna Prințul Nicolae, astăzi au sosit în localitate d-nii Gh. Șerban, prefectul județului, împreună cu d. dr. Vicol cari au vizitat pe bolnavi. După simtomele boalei, părerea medicilor e că sunt holerici. ’ In oraș, s'au luat severe măsuri sanitare. Toate localurile publice au fost vizitate de d-nii prefect, d-ri Vicol și Jalbă, St. Cardas, primarul orașului și C. Gurgu, șeful poliției, dând ordine pentru cea mai strictă curățenie. Sultanul grav bolnav? Roma, 22. — După unele știri sosite din Zurich pe cale particulară, starea sănătăței Sultanului Turciei s'ar fi înrăutățit. Greaua operațiune la care a fost supus, n'a reușit bine. Infecțiunea se întinde. E temere că cu greu va putea scăpa cu viață. Această știre însă până acum nu se confirmă. (A. T. I.) i am BELGIA FRANȚĂ Comunicate franceze Paris, 22. 1-1 Comunicat oficial din 19 Iunie ora 15. O luptă vie de artilerie a avut loc in multe puncte,de pe front toată noaptea și mai ales in regiunea de vest și nord-vest de Ypres, Souchez, Vermeil, la nordul apei Aisne. După o bombardare violentă și continuă, grenadierii inamici a dat un atac pe la ora 2, contra pozițiilor noastre de pe drumul Ablain-Angres, la nord de drumul spre Béthune. Atacul a fost cu topul respins. Lângă Laboiselle una din minele ce am săpat a distrus lucrările înaintate de apărare ale dușmanului. In Argonne lupta continuă foarte violentă toată noaptea. Un singur atac a fost încercat de inamic cu sprijin puternic de svârlitoare de bombe și bombe asfixiante. Atacul a fost respins. In Boîs le Prêtre se semnalează iarăși o tentativă inamică, care a urmat unei violente pregătiri cu artilerie dar care a fost respinsă de focul infanteriei noastre.* Paris 22. — Comunicat de la ora 23. — Pe tot frontul Yserului și in Argonne se semnalează doar lupte de artilerie și în special în regiunea Quennevires. In Argonne după o bombardare foarte violentă, inamicul a încercat un nou atac general între drumul Brnarville și Blanleuil. După o luptă extrem de crâncenă, care pe alocuri a degenerat în luptă corp la corp, toate pozițiile noastre au fost menținute. In seara, de esi, germanii, după o pregătire din cele mai intense cu artileria, au încercat contra, pozițiilor noastre de la Hilhonglist o serie de atacuri, din cari primele două au fost respinse iar al treilea a izbutit. g Un contraatac ne-a permis dimineața să recucerim toate pozițiile noastre, pe care amicontinuă a, le cartona da.*■ [UNK]*>Air jire. (Havas). Paris 22 — Comunicat din 21 Iunie, orele 15. La nord de Arras inamicul a atacat noaptea în formațiuni strânse pozițiile noastre din drumul scobit de la Anones la Ablain în nord de drumul Aix-Noulette-Louchez. Focul mitralierelor noastre a împrăștiat și respins pe atacanți făcându-le perderi mari. In Argonne împușcăturile și bombardările n'au încetat toată noaptea, de pe drumul Binarévile-Vienne le Chateau până la, Four "de Paris. Au avut loc și câteva acțiuni de infanterie cu totul localizate in regiunea La Fontaine, dar fără modificarea liniilor noastre. Pe frontul Saulaye, germanii după o violentă bombardare au dat pe la miezul nopței un atac contra tranșeelor noastre, la nord de Rogneville, dar tirul nostru și rețeaua de sârme a împiedicat izbutirea asaltului. Un batalion ajuns până în dreptul rețelelor de sârme a trebuit în două rânduri să se re* ■tragă. Pe restul frontului nimic de semnalat * Comunicat din 21 orele 23 . Acțiunea artileriei a fost destul de vie în Belgia în regiunea Nieuport și pe frontul Steenstrate și în sectorul de la nord de arras. Pe malul drept al Aisnei lângă Paissy continuă lupta de vine. In Argonne se dau lupte cu granule și torpile fără acțiunea infanteriei. In Hauts de Meuse și in Vosges au loc simple canoniide. (Havas). v V - Comunicat belgian Le Havre, 22. "Comunicatul belgian r din 20 Iunie zice: imn cursul nopței artileria inamică a tras asupra posturilor înaintate ale frontului nostru, dovedind multă activitate; în cursul zilei, îs'a refspuns cu vigoare(Havas). ■;ț. Starea generală a învățământului în România (prinai 11 ) — Câteva date asupra Universităței din Iași — Continuăm azi scurta expunere de date pe care, într’o serie de articole, am făcut-o asupra unei chestiuni care rămâne, pentru noi, mereu o problemă serioasă, — starea generală a învățământului în România. La Universitatea din Iași, la facultatea de drept, găsim, — ca și la facultatea de drept din București — cel mai mare număr de studenți, în raport cu numărul studenților înscriși la celelalte facultăți. Studiul dreptului, deschizând absolvenților cele mai largi perspective, atrage în tara noastră tineretul într’un chip izbitor de caracteristic. La facultatea juridică din Iași erau înscriși, în anul școlar 1909—910 un total de 896 studenți. Intre aceștia t se cuprind și 2 studente, cari au fost atrase de știința dreptului. Numărul licențiaților în acest an a fost de 76, — fațăl de 98 licențiați înregistrați în anul următor, când înscrișii au fost 293, între cari o studentă. In primul an au absolvit 2 studente, în anul următor 8 studente. Personalul didactic al acestei facultăți a fost alcătuit în primul an din 13 profesori, dintre cari 10 titulari, îar în anul următor din 26 profesori, dintre cari titularii au fost tot 10. Facultatea de filozofie și litere are înscriși, în anul 1909 — 910, un total de 40 studenți, cifră în care se cuprind și 9 studente. Sunt admiși la examenul de licență, în acel an, 3 studenți. In anul 1910—911, cifrele sunt toate în creștere: înscrișii sunt 59, mai bine de jumătate — 29 — fiind studente; sunt admiși la examenul de licență 10 studenți, între care și o studentă. Corpul didactic, reprezentat în primul an prin 15 profesori, — din care 8 titulari — crește anul următor la 17, din cari însă titularii sunt numai 7. Facultatea de științe, cu populațiunea cea mai restrânsă din toate facultățile, prezintă în primul an 13 studenți înscriși pentru științele matematice, 24 pentru științele fizico-chimice,—■ între cari 2 studente — și 11 pentru științele naturale. Intre aceștia din urmă sunt și 3 studente. In acelaș an obțin licența 1 student, în matematică, 9 studenți și o studentă în științe fizico-chimice, și 3 studenți și o studentă în științele naturale. In anul următor sunt 17 studenți și o studenti înscriși la științele matematice, 20 studenți și 5 studente la științele fizicochimice și 12 studenți și 4 studente în științele naturale. Licențiații sunt: 4 în matematici, 5 în științe fizico-chimice, 4 studenți și 3 studente în științe naturale. Facultatea de medicină, venind după numărul studenților care o frecventează, în al doilea rând, după facultatea de drept, are, în primul din cei doi ani de cari ne ocupăm, 120 de studenți și 29 studente înscriși. Sunt proclamați doctori în medicină 4 studenți și 3 studente. In anul următor, la 110 studenți înscriși și 34 studente înscrise, se înregistrează 12 studenți și 7 studente care obțin titlul de doctor în medicină. Corpul didactic al facultății, numărând în primul an 58 de profesori, dintre care numai 10 titulari, scade în anul următor la 55, in aceeaș proporție cu numărul titularilor cari sunt 13. * Vom vorbi într'un viitor articol, de școlile speciale, de arte frumoase, de arhitectură, conservatorii. etc. M. Negru O bandă grecească spre Berat? Roma, 22. — >,Giornale d‘Italia“ comentând știrea ’din Atena cum că o bandă de antarți ar înainta vi spre Berat, zice că nu-i vine a, crede că Grecia să facă o astfel de greșeală. De aceea preferă să creadă că e vorba de o născocire. (A. T. I.) de lângă Krasnik Zamosc Viena. 22.— Lupta de lângă Krasnik Zamosc ia un curs foarte favorabil pentru aliați, mai ales lângă Krasnik trupele noastre au avut un frumos succes respingând departe pe ruși în această parte a frontului. Pe Isonzo inferior, în ura atacurilor mereu repezite ale italienilor, s’au dat mari lupte de infanterie și artilerie duse cu multă îndârjire. (K. B.ri Tip»TU3?*i «le justifca,fee M aFhăFÎ ! ! Cuvântul harhăr este, după cât se pare, de origină ebraică, înțelesul lui actual i-a depășit însă origina. Când zici harhăr, — și cuvântul acesta e mai întrebuințat astăzi decât or când — înțelegi un monstru moral, intelectual și fizic. harhărul n'are naționalitate. El este un renegat. Fie el neamț, evreu, ungur, rus sau român fecior de popă de la Iași sau de aiurea, este un specimen care dezonorează rasa omenească. Nici unul din sentimentele care înobilează pe om și face din el regele animalelor nu-l însuflețește. Nu crede în Dumnezeu, fiindcă harbărul nu vrea să se teamă de puterea dumnezeiască, și fiindcă apucăturile lui nu intră în morala nici unei religii existente. Inteligentă are atâta cu câtă își poate înșela aproapele și cu câtă își poate îndestula poftele egoiste și nevoile fizice. Țară ? Abi benefici patria, aceasta este deviza harbărului. Patriotism ? — Mă rog, ce-i aia ? — se întreabă harhărul. Patriotism este acolo unde este punga, taraba, gheșeftul. Dragoste de neam ? Vorbă goală sau mijloc de procopseală. 1 ! Cinste ?Asta este pentru proști, — zice harbărul. Altruism? N'a cunoscut nici o dată acest cuvânt. Dar, dacă ii lipsește atâtea podoabe cu care natura a dăruit pe om, în schimb harbărul posedă însușirile multora din animalele mai inferioare Are șiretenia vulpei, lăcomia hienei, îndărătnicia catârului, și lașitatea bulii. E inteligent ca boul și lingușitor ca o pisică. E dăruit de natură cu curățenia porcului, și tot ca porcul e silit câteodată să-și înghită prisosul propriilor sale scremete intelectuale. Are cinismul pupezei care își spurcă cuibul și furia câinelui turbat. In presă harbării au găsit un mijloc comod de trai. Activitatea ziariștilor harbări e variată: fac misiune, — vagoane de export, vreo moșie sau casă de vânzare, — și chiar de închiriat când nu merg treburile; fac șantaj, — unii nimeresc la pușcărie; organizează întreprinderi de tot felul, mici gheșefturi cu boi, vaci, de Tecuci, ouă,— numai bani să iasă. Și pe lângă această variată activitate, harbării mai și gândesc și pe urmă... scriu. Tot omul gândește însă cu capul și scrie cu mâna. La harbăre anapoda, gândește cu... partea sedentară și scrie cu picioarele. Cultura lui toată e dicționarul care-i stă veșnic pe massă., In ce privește gramatica, harbărul nici în douăzeci de ani de „carieră“ nu poate învăța să construiască cea mai simplă frază românească. In strada Sărindar e un cuib de harbări. Priviri-i când ies tipul, pe înoplate, din tarapana. Toți prezintă semne evidente ale degenerării. Șeful lor, adus de spate ca sub povara conștiinței sale de atâtea ori vândută, umblă cu capul într'o parte, de parcă junghietura îi e frântă din cauza greutății scăfârliei plină de apă și catran. Altul cu nasul coroiat ca al unei păsări de pradă. Al treilea cu urechile enorme și desfăcute ca aripile unui liliac și cu picioarele strâmbe din cauza greutății pâritecelui fleșcăit. Altul se uită șasiu, din obicinuință, cu un ochi la legația rusească și cu altul la legația germană. O întreagă menagerie de specimene cari ar putea orcănd spori comunicările ce se fac la societatea științelor medicale. Acestea sunt, seiAtele cari se văd de departe... Vă sfătuesc însă să nu vă apropiați prea mult de ei. Și daacă vi se par interesante tipurile, urmăriți activitatea gazetărească și extra-gazetărească a lui Constantin Mille, harbărul cel mare, și a celorlalți harbări, mai măruntei, de la Adevărul și Dimineața. , , AL Bran De la tragerea premiilor „Universului” Scrisori de mulțumire de la abonații câștigători Stimate d-le director. Primind lingurițele ce ați binevoit a‘mu trimite câștigate la tragerea la sorți din Mai a abonaților de la prețioasa dv. gazetă, m‘am bucurat ca un copil. N‘am câștigat nimic în viața mea de la nici o loterie. Acest câștig îmi amintește de anii copilăriei, cari au trecut de mult și cu cari nu ne vom mai întâlni niciodată, și care m-a emoționat așa de mult simțind aceleași impresiuni și bucurii ce numai un copil simtecând la zile mari primește cadouri, fie dela părinți, fie dela rude, cu condițiune de a fi cuminte. La aceste cuvinte din urmă nu vă mai pot răspunde acum, deoarece a început să cadă fulgii de zăpadă. Vă răspund însă că voi fi totdeauna abonat La ..Universul“ singurul ziar serios, în care e scris cu multă competență de oameni încercați și talentați, numai cu dorul de bine, fără a fi orbiți de politică, cum sunt cei de la celelalte ziare, cari întotdeauna, întrec măsura dreaptă, uitându-și rolul și menirea ce au în lume, de a lumina și a aduce la cunoștință poporului, tot ce se petrece în lumepeste mări și țări. Ca mine, cred că toți abonații și cititorii ziarului, nu găsesc cuvinte de laudă și de admirație. Pentru, modul cum fee conduc colaboratorii ziarului, și cum conduceți acest important ziar. Primiți vă rog dle Director asigurarea distinsei mele stime, rugându-vă a exprima d-nei respectul și sentimentele mele de stimă deosebită,ce prefer ziarul ,,Universul“ în locul altuia. Mi-am format convingerea că nu face politică de nici o culoare și deci este absolut imparțial D-voastră, apoi, dați informațiuni precise, absolut controlate iar cele necontrolate cu toată rezerva, făcându-se mențiune de aceasta. In consecință, nu e ziar de interes material și care scoate știri cari de cari mai senzaționale, și adesea ori fără pic de adevăr..Universul“ e cel mai bine informat ziar cu știri din străinătate. De altfel, e păcat ca să nu se aboneze cineva la acest ziar care, de 33 de ani nu a deviat un moment de la cea mai sănătoasă directivă. Mulțumesc pentru câștigul eștt la sorți și vă doresc, domniei voastre și soții d-voastră, o fericire prosperă și un succes din ce în ce mai mare prețiosului ziar de sub onorata dv. direcțiune. Binevoiți a primi înalta stimă și considerație ce vă conservă. I. Grăjdeanu Com. Miera prin Odobești , 1 Iunie, 1915. Vă salut, afectuos. Căpitan, M. Lupașcu Onorate d-le Director. Am primit cu deosebită bucurie vestea din ziarul dv., că, prin bonul n-rul 75.652, am câștigat un asortiment sticle de licheur. Alătur aci bonul în chestiune. Nu pot încheia această scrisoare, înainte de a declara pentru Vaporul „Armenia“ seufania Romat 22. — Se telegrafiase din Londra că submarina german U. 20 (?) după ce a aruncat 38 de granate, a slobozit două torpile în contra vaporului englez „Armenia“, lângă coasta apuseană a Gornowaliei. Zece oameni din echipaj, cari au scăpat cu viață, au sosit la Cardiff. O parte din marinarii pieriți erau de naționalitate americană. Această știre a produs o mare emoție în Statele Unite. (A. T. 1J