Universul, august 1915 (Anul 33, nr. 210-240)
1915-08-05 / nr. 214
. A S!TU»H1În RAZBOIUL EUROPEAN!»« m W* ! SERVICIUL NOSTRU TELEGRAFIC Membru al Academiei Române. Nu cred, ca „Universul" sa se vândă fara mine. Eu, până acum, nu ma’am vândut, dovadă, că scriu și subscriu acest articol. Tot așa și „Universul'‘ nu cred ca* s’a închinat vițelului de aur, — dovadă, că publică articolul meu. De Sigur, că acest mare ziar popular și independent, care Până azi a servit cauza națională, va continua pe aceeași cale și nu va părăsi strălucita pozițiune de a lupta pentru idealul nostru național Nu poate fl uni mai mare bun pe Lume pentru un om, decât acela de a împărtăși voința poporului în care s’a născut, și a pune umărul și sufletul pentru îndeplinirea ei. Aceasta este disciplina națională și nu poate fi alta mai presus de ea. Și, prima! supus la voința poporului trebue să fie presa, care e purtătoarea de cuvânt a națiunii * Este vorba de transitul munițiunilor din Germania pentru Turcia. România este în stare de neutralitate, ceea ce a desființat de fapt orice tratat de alianță cu Austro-Maghiari. De acolo rezultă, că oricât de mare ar fi prietenia noastră pentru Germania și oricât de serioase ar fi amenințările ei pentru noi, este peste putință ca România să permită transitumui națiunilorf Și să-și sfărâme singură drepturile neutralității. Aceasta ar justifica, după toate regulele războiului și după toate paragrafele convențiunilor, ca împătrita înțelegere să declare războiu României, sau să o considere șă stare de războiu în contra ei, acum și la rndicerea păcii. * O altă chestiune, tot atât de importantă pentru onoarea și interesele țărei, este aceea a „presei vândute"și a propagandei străine, ori de unde ar veni ea. Rusinia s-a ridicat la nivelul unei rășini naționale. Ea a trecut peste Mări și Oteațe și a uimit lumea. Daca nu se va curma, ea va ajunge a fi înscrisă în istoria universă și a neamului românesc! in cele din urmă, s’a revoltat și presa guvernamentală,—după cum am sfădit-o de vinU,—și în câteva ioane admirabile de energie și de patriotism a înîrcat rușinea internă și cutezanța externă, declarându-le războiu. După asta, dacă va mai continua, nu rămâne guvernului decât să declare ,starea de asediu", căci ru■iunea națională poate degifera în pericol național. * Pe teatrul principal de operațiiune, în Polonia, situaiunea strategică s’a desenat așa precum am prevăzut și tratat încă de la căderea cerții Przemsyl. Austro-Germaniii după ce au spart aripa stângă rusă, în Galițîa, au atacat simultan centrul de Vistula și ambele aripi, la nord și la Sud, spre a prinde iniți înconjurare armata rus șî a o forța să depună arade chiar pe câmpul de aptă. Acesta, într’adevăr, este sngurul mijloc de a supune Rusia. Altminteri, Austrogermanii trebuesc să moargă la Petrograd șî Moscova, ude ar avea soarta lui Naoleon. Dar manevra Austro-Germanilor, — manevră înceatră și concepută de demult, am am zis, — nu a reușit, fici, la rândul lor. Rușii dau că, dacă Polonia, care urmează un ieșind în înm 1ima Germaniei, este un bun îatru de operațiune pentru ,fensiva, este însă foarte rău pentru defensivă, putând fi ,șor învăluit șî tăiat, și am ei, natural. Rușii s’au re■as și vor ocupa al doilea front, cu centru pe Bielostok și Brest-Litowsky. Așadar, retragerea armate ruse în ordine, resistând împănând inamicului piereri enorme, echivalează cunea lor strategică și la lipsa de munițiuni. Pe celelalte teatre de operațiune, operațiunile se desfășoară în mod normal. După trecerea Isonzului, armata italiană va mai întârzia încă cu ofensiva sa, până ce își va lărgi baza de operațiune prin cucerirea Istriei și a coastei adriatice Orientale, spre a o pune în legătură cu coasta italiană. Poate că în această operațiune și ofensivă, Roma se va inspira de geniul și îndrăzneala lui Caesar, Ambal, Napoleon și Traian chiar. Partea slaba a giganticului războiu a fost și este politica războiului. Ca și de partea Puterilor centrale, diplomația Puterilor esterioare, precum și a celor neutre de la Sud, n’a fost la înălțimea vechei și celebrei diplomații europene (Bismarck, Cavour, Richelieu, Metternich, etc.). De un an de zile, Puterile coalizate și popoarele balcanice tratează pentru refacerea blocului balcanic, și, totuși tratativele n’au luat încă sfârșit, într’un fel sau altul. Ele au devenit o poveste, încrederi credințe nejustificate, așteptări și aprecieri greșite asupra situațiunilor politice și a celor militare pe teatrul de războiu! Acum, s’ar părea că sfârșitul se apropie. România, Serbia și Bulgaria, mai înțelegătoare ale intereselor lor, par a se cumpări. Diplomația Coalizaților a devenit mai energică. Dar Grecia se agită, rezistă și nu voiește a ceda Serres, Drapa și Gavala Bulgariei. ■Se prea poate însă ca Grecia să cedeze mai mult decât atât, în urma unui atac al Bulgariei pe uscat și a unei blocări pe Mare de către flota anglo-franceză. Bulgara este în stare să lupte și contra Turciei alăturea devalitațî, și contra armatei grecești, — cu învoirea Românei și a Serbiei. Mijlocul ste estrem, dar poate eleveiineevitabil, căci cauza Bulgariei este dreaptă, iar paca trebue apropiată. 1 Govora, 27 iulie 1015, Mătenii și ziarele ,Dimineața“ și „Adevărul“ Domnului Directorul ziarului “, Universul1", înaintea întrunirei „Acțiunei Naționale“ de la Arenele Romae, atunci când Constantin Miclenderma publicul la revoluție sirmata la revoltă a indignat, dendrăzneala acestui om, tilament o scrisoare deschisă pe care lainte de a o publica am citit-o mui mare om politic, care mi-a iscă Miile nu merita atâta atenuane și m'a sfătuit să nu o pulic. L'am ascultat. Astăzi însă, când văd că acest idivid cu numele de Constantin (iile, nu polemica dintre »,Universul“ și „Adevărul are locui a crede că el este cel mai tare patriot al României, el are toată viața s'a vândut cui a plătit mai bine, și care acum zentușiarmează de rublele ruști, revoltat de îndrăzneala lui nimic că vina cea mare este a legătorilor colegiului al Il-lea e Ilfov, cari ne-au făcut de râs legându-l ca reprezentant, al lor, unt sigur Insă că pe viitor azasrtit rușine nu se va mai prouce. Cum, adică:. Majestatea a Regele» Petre P Carp, , Ion rătianu, Titu Maiorescu, Alendru Marghiloman și alții nunt patrioți iar Constantin miile e cel mai mare patriot de nerușinare! Domnule Director, lupta ce ■aceți contra lui e o luptă imoasă, la care mă asociez cu enisiazm, înainte, și cu cât mai multă energie. Primiți, Domnule Director, ei stă ca mulțumirile mele, assurarea considerațiunei ce vă măstrez. . Căpitan Constantin Tamara Din artilerie Sti. Povernei, 34. București ! ; i ] Luptele pe frontul austriu“gemmano-rusJ Desmințire Berlin, 1 August (sosită 2).Se află dintr’un izvor competent că știrea neoficială din Petrograd, răspândită la Londra și după care un mare crucișător german ar fi fost distrus în lupta navală din 31 Iulie lângă insula Oesel, unde mai multe alte vapoare germane ar fi fost grav avariate, este inventată. Pe ziua de 31 iulie a avut loc o ciocnire de ante-postal între torpiloarele germane și contratorpiloarele rusești; aceste din urmă s’au retras foarte repede, fiind bombardate într’un mod neașteptat și cu succes. (Wolffbureau). Rușii anunță îmbunătățirea situației lor strategice Petrograd, 31 Iulie isosită 2 August). In timpul săptămânei din urmă situația strategică a armatei rusești dintre Niemen și Dwina s'a îmbunătățit mult. Trupele germane cari pătrunseseră cu repeziciunea fulgerului in regiunea din ponicviege, dau acum înapoi. Dacă judecăm după cantitatea de prizioneri și de material de războiu părăsit, putem constata că această retragere sa făcut într'un mod foarte grăbit și nu dezordine. Criticul militar al ziarului Rietsche arată că armata rusească a reușit, să despartă in ioță grupul armatelor germane dintre Ponkeviege și Wilkomir,imenințându-le pe amândouă cu 3 întoarcere. Ivirea escadrei germane adună insulele Åland neavând nici o conexitate cu situația de la Polteviege, se vede zice, criticul mițial al ziarului Novo je Vrenja", că germanii nu au păcălit ideea de a încerca cucerirea fortului Riga. De la începutul războiului, ea reia încercare de a rupe liniile noastre din Nieszki, dar, după criticii militari, asemenea încercări nu au nici o șansă de a exist. Sforțările uriașe ale armatei germane în fața cetăței Koivnoontinuă să fie zadarnice. In velerea bombardărei acestei cetăți, germanii au făcut pregătiri uriașe; au adus în fațaortăreței cele mai formidabile guri de foc pe care le poseda armata germană. . După o corespondența din Homo, publicată în ziarul „Roșia", germanii au adus la Kowno, tunuri de 42 centimetri. Dacă e devorat acest fapt, sporește și mai mult însemnătatea succesui garnizoanei din Kowno care a menținut până acum. (West- '• dk). SERBIA >i demersul QuadrupliGei «___ Se spune oficiosul sârbesc I Niș. 2 (sosită 3). — Oficiosul „ Samuprava“ publică un articol , e fond în care zice: Deși amaruntele demersului colectiv aa amplei înțelegeri necesită tcă păstrarea secretului, se Data zice absolut pozitiv că demersul e făcut cu cele mai bune intenții pentru viitorul Bakaiîor, așa că statele și popoarele ricanice nu trebue de iei să se formeze de acest demers. Cum s' ar putea alarma cineva astăzi , un atare demers al puterilor laice, cari ne-au dat atâtea der o zi de prietenia lor, cari au voittdeauna binele nostru? Astăzi chiar demersul lor dovedește dornța de a vedea legăturile bal micilor strângându-se definitiv de binele comun al popoarelor bulcanice. Bacă oarecari erori au putut strecura în amănunte va ști unde trebuește atrasă avea aminte, pentru remedie "a greșelilor eventuale. Dar e ci nu s-ar putea bănui buna- iată și sentimentul de justiție amicilor și aliaților noștri, tă de statele balcanice. (Biroul jeseij. ț a! ! ] ț 1 Luptei pe frontul anglo-franco-german Comunicate franceze Paris, 31 Iulie (sosită 2 August), — Comunicat oficial din 31 Iulie, orele R>, — Il Artois, o încercare de atac, a dușmanului la nord de Castelul Cárieul, a fost ușor oprită. In Argósme, germanii au reínoit ori, spre seara, atacurile lor în sectorul cuprins intre drumul de la Brnarville la Vierte le Chateau și râpa de la Houyette, care au fost toate respinse după o rupă crâncenă cu granule și petardțiîimic de semnalat pe restul frontului. (Havas). Paris, 1 (sosită 2). — Comunicat oficial din 31 Iulie, orele 23. Ziua de azi a fost relativ liniștită. In regiunea Nieuport, o încercare germană de a ne ataca a fost respinsă de focul artileriei noastre. Nimic de semnalat pe restul frontului afară de acțiunile de artilerie in Artois și Argonne, unde a mai fost și o luptă, cu granule și petarde, de asemenea in pădurea de la Apremont. (Havas). Paris, 1. (sosită 2). — Comunicat din 1 August, orele 15. — In Artois, la nord de castelul Cárieul și în împrejurimle gării din Louchez, a fost o luptă cu granate și petarde, luptă care a ținut o parte din noapte. In Argonne, dușmanul a dat spre seară un atac pe întregul front al sectorului din Mar-Thérèse, dar a fost pretutindeni respins de focul nostru și a icercat pierderi simțitoare . Un alt atac german s-a mai reînoit spre dimineață, dar mai cu puțină merșunare; acest atac a fost repede oprit. Noaptea a fost liniștită pe restul frontului. (Havas) Germania nu făcea decât 12 la sută. De când, în mod practic flota germană o suprimata, Germania aiu câștiga nimic din transporturile mondiale, dar din contra, plătește foarte scump pentru o treime din mărfurile pe cari, ie primește. De la 5 Februarie, vapoarele comerciale aliate distruse de vasele submarini germane dau un total de 300.000 de tone. Or, în fiecare an, șantierele engleze singure construiesc peste 1.500.000 de tone de vapoare comerciale. Prin urmare, în mod matematic, se vede că distrugerea vapoarelor comerciale de către vasele submarine germane nu poate aduce nici o reducere efectivă puterei flotei comerciale engleze. Acțiunea vaselor submarine e nulă, și de asemenea ca influență morală; actele lor nu au nici o înrâurire asupra mișcărilor porturilor engleze care sunt vizitate în fiecare săptămână de câte 1.300 până la 1.400 de vapoare comerciale. Singurul rezultat al blocujului vaselor submarine germane e că riscurile pricinuite de aceste vase au contribuit la urcarea navlurilor, urcare pe care Germania o suportă, întreagă, flota sa comercială fiind suprimată, pe când flotele comerciale franceză și engleză au actualmente o situație înfloritoare. Continuarea bloculului de către vasele submarine, care e o chestie de amor propriu pentru germani, îi costă foarte scump după cum se vede. (Havas). Incursiunea dirijabilelor germane în Anglia Londra, 28 Iulie (sosită 2 August). — Oficial. — Incursiunea dirijabilelor germane pe țărmul oriental englez a pricinuit stricăciuni neînsemnate, dar a cauzat moartea la ii persoane și ani la alte; cea mai mare arte sunt femei și copii. Bateriile noastre de uscat au ivariad un Zeppelin care, fiind îmorcat spre Ostenda, a fost b vie distrus complet cu concursul viatorilor din Dunkerque. (Reuer). Lupte de artilerie pe întreg frontul Paris. 3.— Comunicat din August, ora 23: Pe Yser se dă o uptă de artilerie inspre Lommaertrode, Saint-Georges, Boeigne și Woesten. In Artois, la răsărit de șoseaua care conduce spre Lille, am distrus cu mine lucrările înainate ale dușmanului. Un depoit de muniții a exploadat în vndurile inamice între Monchy - Bansatt. La nord de Lassigny am bombardat pozițiile germane și turul Roland. O violentă canonada e dă în Argonne, în sectorul Rouvette-Bois Mortmare-Tâine-vache pe granița Lorenei :și n. Vosgi în Japilette și Fonteslle. (Havas). 1 lăboiul natal aprecieri asupra înlocuiriii suimarinelor germane Paris, 23 iulie (sosită 2 Auuit). După un an de razoiu, se constată că comerțul maritim al austro-gemanilor e stăzi absolut nimicit: întreaga eră comercială austro-germană are cuprindea, în ajunul declarți unei, de războiu, 3.984 vapoa 3 cu o capacitate de 6.700.960 >ne, este actualmente capturata,istrusă, internată în porturile eutrale sau imobilizată în poririle austro-germane. Pierderile din acest motiv, nu ting numai societățile de naviție, următorii și proprietarii de apoare, ci e o nenorocire groazică pentru întreaga țară. Izvorul principal al bogăției litaniei Mari se găsește în fapil că flota comercială engleză are 45 la sută din transporturimaritime din întreaga lume, Luptele sS5n pemmsMia ealSipoli Aliații Marcă noul trupe Londra, 28 Iulie (sosită 3 August). — Oficial. — Luptele din ultimele zile, în mai multe puncte din peninsula Gallipoli, ne-au dat progrese simțitoare. In zona situată la sud-est de drumul spre Krithia, am înaintat cu 266 metri; pe acest front am respins toate contra-atacurile dușmanului, pricinuindu-i pierderi considerabile. Am pus piciorul într’o parte f pe Șarukbair, pe Sarbair și am mai ocupat un deal, după o luptă crâncenă și în urma cucerirea cu j asalt a unor posdțiuni dușmane stunternic apărate. Și aci pierderile turcilor au fost enorme. In altă parte am mai debarcat cu succes și am făcut progrese considerabile. Am capturat 630urci și 8 mitraliere. (Reuter) Paris. 3. (sosită 2). — Comunicat din August, orele 15. — In Dardanele, forțele britanice au a parat o debarcare cu succes în egiunea golfului Suvla, unde au realizat progrese. Mai spre sud, în regiunea da a Gaba-Tepe, aliații, după ouptă violentă, au reușit să pună liciorul pe povârnișul din Ianiup și din Sambair, captuând piste 650 prizonieri și 9 mitraliere. Operațiunile mai continuă cu succes în acest punct. In sudul peninsulei, încercăile turcilor de a face o spărtură , liniile noastre au dat greșea după alta. In ziua de 25 iulie, am mai ealizat câteva progrese. De atunci, acțiunea în fața contului francez a fost capactrizată mai ales printr’o luptă e artilerie cu o superioritate imțitoare în favoarea bateriilor pasive. (Havas) Gofficiulcat turc Constantinopole 1 (sosită 2 axgust). — Comunicat oficial.P Pe frontul Dardanelelor, in noatea de 29 spre 30 iulie, la nord e Ain Burnu, am respins ușor atac slab al dușmanilor, după are am capturat prizonieri preum și toate accesoriile și munimile trebuincioase pentru opt liiraliere, dintre care 5 sunt dtualmente întrebuințate în cntra dușmanilor. Artileria noastră a nimerit, în uța punctului Ali-Burnu, un airasat dușman care s-a depășit. La Seddul-Bahr, la aripa neatra dreaptă, am luat cu asalt, o anșee dușmană pe o lungime 1 100 de metri. Nimic însemnat pe fronturile celalte. (K. B.). MUNIȚIILE t armatei rusești Numirea unei comistini de anchetă Petrograd. 3. — Se anunța oficial instituirea unei comisiuni supreme pentru cercetarea cauzelor întârzierilor și insuficienței uimiturilor armatei. Au fost numiți: președinte ai comisiunei inginerul Petroff, membru in Consiliul Imperiului, Nmmosf, primul vicepreședinte al Dumei imperiului și membrii Dumei contele Bobrinsky, generalul aghiotant Panteleieff și senatorul Pasnikoff. (Westnik). Condamnări la moarte SXW MTISIA. — 8 persoane executate — Petrograd, 1 August (sosită 3). — Comunicat al marelui stat major: Complicii criminalilor de stat Miasciedolf, Bob Freiberg, Choorn și Aron Salzmann, executați deja și anume Otto Klegert, David Freiberg, Robert Falk și Mateus Mikulis au fost condamnați de curtea marțială la moartea prin spânzurătoare. Sentința a fost executată în noaptea de 26 spre 27 iulie. Ceilalți complici au fost condamnați: baronul Grothus la ocnă pe viață, Otto Freinat la 8 ani muncă silnică, iar văduva lui Mîasoiedoîf la deportațiime. (Westnik). din presa sârbească Vârciorova, 2 August Ziarele sârbești sosite aici scriu că sârbii ar fi cedat bulgarilor partea stângă a Varda ■raiul, cu condițiunea de a intra imediat în acțiune contra Turciei, atunci când aceasta a declarat război Rusiei. Dar Bulgaria a refuzat, categoric să primească oferta sârbească ca insuficientă, pretinzând întreaga parte a Macedoiiei ce se găsește sub stăpânirea Serbiei. Aceleași ziare continuă astfel: dacă însă atunci a fost posibil să se retrocedeze ceva din Macedonia sârbească Bulgariei, astăzi acest lucru a devenit o imposibilitate din cauza sovielii politice a bulgarilor, cari în cele din urmă și-au demascat simpatiile față de Puterile Centrale, prin faptul incontestabil al transmiterii munițiunilor lor disponibile Turciei, înarmând astfel brațul armatei turcești ,are luptă în Dardanele și ser,vind deci în mod indirect cauza dușmanilor seculari ai statului sârb. Mai departe ziarele aceea spun că nici odată nu ,se, va găsi vreo Lcupștină, care să ad rol» a sa ceda nici măcar o »almăț de pământ acelora cărora le-au plăcut întotdeauna să acă jocul diplomatic al Austro- Ungariei, care n’a văzut cu ochi buni nici, unul din succese de arme — oricât de mici ,a fi fost — al luptătorilor sârbi, bținute cândva contra oricărui dintre inamicii lor. Interesul acstui imperiu a fost de a da Serbiei ori de câte ori i s’a prezentat ocazie ■e lovituri dirrecte și indirecte, atât economie cât și politice, punând la ele în cele din urmă faimoasa spargere a blocului balcanic, care primejduia heghemonia lui oi Balcani, dictată de interese uie negustorești. In fine, mottează că la început Macedonia aparținut sârbilor, fiind luată u mari sacrificii de la turci, ori reușiseră sa o răpească Seriei în urma bătăliei de pe câmiile Cosovei, contestând vreun drept bulgarilor asupra acelei bovincii, pe care ei n’au, stă , sânii,o nici »cifeid, fiind niște ăvăjitori cari au cotropit grae împrejurărilor de pe vieiuri ’— ținuturile ce constituesc Bulgaria de astăzi. , Citiți tar ai Științelor Poplare , I . La început mai des, apoi tot mai rar, până la definitiva uitare, se prăznuiește, după obiceiurile poporului nostru,amintirea celor morți. Noi ce știa dela orașe, cari ne-am depărtat cu încetul, și ne depărtăm tot mai mult, de acest obiceiu, și de multe altele încă, nnai prea cunoaștem soroacele, acestor parastase trei zile, două zile, trei săptămâni, șase săptămâni, un an, șapte ani... și altele intermediare, nu le cunoaștem și nu le prea ținem. Pietatea față de cei morți a rămas să fie practicată mai mult de oamenii din popor, de oamenii ,de rând, cum s’ar zice. Dar, când e vorba de oamenii aceia cam mai mult decât alții ,s’au deosebit, în viață fiind, din rândul muritorilor, ne întoarcem și noi într’un chip oarecare la obiceiul popular și prăznuim cu anii, cu zecii de ani, cu sferturile, și jumătățile de secol, amintirea lor. Dar, comemorarea morții are într’însa întotdeauna și ceva jalnic. Ea amintește pierderea ființei iubite, in viața comună, pierderea oamenilor deosebiti, în viața popoarelor. Iar pierderea nu poate să inspire sentimente, în care, să, nu se amestece, cu părerile de rău, reflexiunile amare.. Mult mai potrivit ar fi, în ce privește cel puțin sărbătorirea amintirii ,oamenilor mari ai unei națiuni, să se țină socoteală de aniversările nașterii, decât de acelea ale morții, lor. „Sunt atâția ani de când Prevedința ne-a dăruit pe cutare om înseminat, geniu sau talent deosebit“,— este o temă pe care cu un astfel de avânt s’ar putea țese reflexiunile senine și înălțătoare decât pe aceasta: — „Sunt atâția ani de când s-am pierdut“... Dar influența obiceiului popular a rămas, cel puțin ea, — și aniversări de naștere nu vedem sărbătorind«.«., decât pentru cei vii, deși. .și pentru aceștia, ar fi mai potrivit poate să le prăznuiești aniversarea, unui începu! ele activitate oarecare, decât să le amintești, cu celebrarea sa, cât de mult au îmbătrânit In timp, ceea ce, celui sărbătorit cel puțin, nu se poate să nu-i inspire și oarecari sentimente de melancolie. Se vorbește acuma ce comemorarea unui sfert de veac dorii trecerea din această viață a celui care a lăsat literaturii și istoriei culturii românești unul din numele cele mai strălucihoare pentru totdeauna: Vasle Alexandri. Va fi. (iun se cade să fie o astfel de comemorare, mai nainte de leale o serbare de pietate, cu serviciu divin, tradiționabil parastas, la locașul de odihnă al poetului. — și desigur se va asocia la această creștinească ceremonie și slăvirea amintirii celui ce fu Vasile Alexandri în viața lui pământească. Dar o datorie de pielate față de asemenea, oameni nu este una de care trebuie să ne aducem, aminte numai la oarecari date anume; ea s’ar cădea să fie de orișicând și de orișicare prilej. Pielattea față de Vasile Alexandri a lăsat însă în tot acest răstimp mult de dorit. — și ca primă dovadă poate să servească chiar faptul că cei mai mulți, astăzi încă, nu-i scriu numele așa cum el și-l scria și tivea să fie scris: Vasile Alecsandri, — iar nu Alexandri, cum îl scriu până și unii profesori de istoria literaturii românești și chiar câțiva dintre benevolii săi editori postumi, numai vorbimile micii critici și recensenți ai vremurilor. Numele însă e proprietatea, aceluia cari îl poartă, și cu atât mai mult un nume glorios ca acesta. El trebuie respectat și nu poate fi atins de nicio regulă orografica" ce ar veni pe urma să-l... îndrepteze, diformându-l. Shakespeare sau Goethe se vor scrie întotdeauna așa, măcar că dutoare simplificări a ortografei engleze sau germane ar puca să ceară, de pildă, să se scrie Slickspir sau Gote. La noi, nu împiedică pe unii ari pretind să privească din Qan înălțimi -- confundând înălțimea cu depărtarea — viu- i și opera lui. Alecsandri, ca ă-i... modernizeze numele, cum modernizează, firește, și critica, păcar că dacă cu adevărat ar unoaște, ,cu simpulozitatea decodată a vechilor critici și recusenți, acea viață și operă, a trebui să știe măcar atâta, că isuși Alecsandri a protestat nu dată împotriva a ceea ce socota și numea o pocire a numelui ău.' Dar numai atâtea sunt doveile lipsei de pietate față de me de ION GORUN moria și față de opera poeții lui?... Acesta este numai «a semn, pe care dacă unii îl voi socoti, poate de mică importan* ță, nimeni nu va putea tăgădui că este cel puțin caracteristic pentru nonșalanșa, cu care sei tratează de către unii, gloriile noastre literare din trecut. Dar uitați vă la aceia cari au răsărit* ,și tot mai răsar, ca să distramez să dărăburească, sa micșoreze, opera unuia ca Alecsandri, otărindu-se în lucrări cărora ironia lui Eminescu le-a pus cu anti* cipație un 'motto,' când a prevă,*zut că au să vină odată unii să s‘apuce să-ți dovedească, ție a r* tist atât de sus de-asupra mărunțeniei lor sufleteștii. • ..că n’ai fost viun lucru mare“. Aceștia sunt criticii înarmați cu mijloacele de investigație literară modernă, cari au măsuri nord, pentru cântărirea talentelor și meritelor, măsuri pe cari mai adesea le potrivesc așa, cum ai vrea de pildă unul să măsoare cupa de nectar cu metrul sau depărtarea de la vierme până la c astru cu kilogramul. E uimitor, îndeosebi, să vezi clan. unii din acești critici mai noui se căznesc să amănunțească și să demonstreze tot ceea ce nu este în opera victimei PC care și-au ales-o, , judecând-ul după aceasta, și trecând cu ușu*rință și cu zâmbet peste ceea ce este acolo. Dar nici cel mai mare un geniu omenesc iare să cu* prindă vr’odată in oper’a lui tot ceea ce fantastica exigentă a ne« isprăviților își dă aere a căuta; acolo pentru a arăta burgheza« lui epatat câte știe el, criticul,; și. cran, bine înțeles ar fi întocmit dânsul, opera plină de lacrîine a celui, chemat la tribunalul and compotinței, sale. Din nem>rocire, crede el, — din fericire, zicem noi, n’are răgaz pentru așa ceva, ocupat, cum este, ori meseria pe care și-a luat-o, și nu i-a încredințat-o nimeni, dd .judecător care să dea sentința chiilometrice .Și »«tortochiate considerente. . Sa. dea •■sentințe, — dar mi să judece. Căci1, dacă ar fi vorba, de pildă, de judecarea dreaptă' a operei unui Alecsandri, acela care știu să vadă și să înțeleagă,, ar găsi acolo mai mult decât îî poate trebui cuiva ca să înjurxe« ]>Are un volum, de cinstită prețuire a clădirii, pe care el cu adevăr’t a înălțat-o oierilor și cu],«urii româneștii Alecsandri a ridicat cel dintâi poezia noastră lai înălțimea ce poate să-i deschidă accesul in literatura universală. Alecsandri cel dintâi a scos la iveală în chip isbitor ochilor noștri, uimiți comoara aceea a copiilor găsiți ai geniului romi* nasc", care ne-a făcut să cimoa* stem cât de bogați eram, fără s'a știm, în creațiunile sufletului artistic popular. Alecsandri este părintele adevărat al limbii ■Voastre literare de astăzi, el care cel dintâi a găsit" și ne-a arătati calea cea bună și de viitor dintre extremele arhisanților și ala neologiștilor. Si a imbogățițt patriotismul literar cu nestimat^ 3e vor străluci de-apurarea din pulberea ■— pulbere de diamant îi aceea — ce poate să fie în va«t ăra lui operă,v dar mai ales voiiB străluci peste toate ,,studiile“ în» lăcrite ale celor ce pretind a ști, nulte, dar dovedesc a înțelege puține. Nu e nevoie, față de oameni :a Alecsandri, de ceea ce se chiar vă „vorbe mari“, ajung vorbe* o drepte, căci ele au să fie, chiar ramai prin aceasta, mari, u i ițim mare a fost omul’, și mare moștenirea ce ne-a lăsat-o. ,Să n‘le migălim, și să n‘o mâz* fălim, această moștenire. Dinta va trăi încă multă vreme liter •atura noastră — la temeliildii, va sta întotdeauna. Alții o vor spune mai bine. În amemorarea ce se pregătește; mai drept, nu o va putea spune n limeni. •aptele «resilii jj austriac! Gitu în în cat sârb Niș. 3.— La 31 iulie am szutit, prin lovituri de tun, să ntrerupem lucrările de forticații file dușmanului în dreptul satului Dolni, pe Dunăre. In aceeași zi, in dreptul loalitatei Veliko-Selo, lângă Belgrad, a început o luptă dertilerie cu o baterie inamică,ituată în satul Starcevo. La 12-a lovitură de tun am reus la tăcere artileria inamică, dre a aruncat 60 obuze(Pres- Dureau)..