Universul, septembrie 1915 (Anul 33, nr. 242-270)

1915-09-02 / nr. 242

V2.5.SWPASUL — Strada Lipscani 48. BlÎCU­REȘTI Toate lânurile ți mattîrsurile aduse in acest după ultimele modele de ROCHII presentate de și case de modele ale PARISULUI. Domnilor institutori și învățători le atragem binevoitoarea atențiune asupra excelentelor Cărți de Cetire lucrate de: G. COȘÎt­­C, Membru corespondent al Academiei Ro­mâne. — G. A. I­­AIA, Profesor de științe la liceul Lazăr, fost institutor la școala de aplicație a școalei de institutori. — I». 1). PATÂIA^ICAXII. Profesor de istorie la liceul Matei Basarab, premiat de Academie.— SPIRL­ION POPESC­U, Profesor la liceul Mihai Vi­teazu, fost profesor de școală normală, premiat de A­­­cademic. — V. STROESCU, Directorul școalei No. 17 de băeți București.—II,SE SI 5*II, învățător înaintat Slobozia-I atomița Carte de Cetire clasa II urbană.......................1.35 „ „ „ divizia II (Anul I și II). * . ■ 1 o0 . „ .. ., clasa 111 urbana........................I­I .. „ ., divizia II (Anul I)............................ .ti » „ „ „ clasa IV urbanii................. . 2.40 3123 . FLACARA Soc. Anonimă Română, București, Str. GâmpUieanu 40 C­AUCIUCURI »pară cunoscutul atelier D. V. BAJOL din str. Franc­­mazonă și căruia ia sosit o nouă și Însemnată cantitate de material vulcanizat și soluție, lucrând prompt și con­știincios și mai­eftin ca ori­și care. 3121 B Către kiiafert și BESTAPRAKTUț NUIA!FACEȚI BULION IN CASA Bulion de pătlăgele a FÂBRÎCEI „ITALIA" DIM VIDRA (ILFOV) Ingmer L. MAZZETTÍ Acest bulion e superior oricăruia și e mai concentrat (gros) decât cel ce se poate face in casă. Nu se aseamănă cu nici unul din bulio­nurile aflate până azi în comerț.­­ întreaga fabrica­ț­iune este făcută anul acesta din pătlăgele cultivate pe araci, de postolopol după sistemul și cu sămânță import" >e moșia D-lui G. A­ . din Italia. In cutii de tinichea se­ găsește de vânzare la toate magazinele di coloniale. — Restaurantele pentru cantități mai mari, se pot adresa reprezentantului general: ’ 3081 ^oscioii Oala tar, București, strada Artei No. 16 vă economisiți timp și muncă întrebuințând: M. apărut: Istoria Antică pentru clasa 1 secundar^ (băeți și fete) de Th. Avr. Aguletti, Profesor la Li­­ceul Mihai Viteazul, fost Inspec­tor și Director în Ministerul Cul­telor și Instrucțiunei, ediția V-a refăcută. Cu foarte numeroase i­­lustrațiuni și hărți colorate. Apro­bată a III-a oară de Ministerul Cultelor și Instrucțiunei în Iu­nie 1915. De acelaș autor, Istoria Româ­nilor pentru clasa IV-a secundară, ediția IX îmbunătățită, cu nume­roase ilustrațiuni și hărți. Apro­bare prelungită în Iunie 1915. ._____________________3070 Institutul­ Internat de băeți „Preotul N. VASILESCU“ — Strada Câm­pinei — PLOEȘTI Autorizat de Minister. Fondat 1910 Curs PliniAU și LICEUL Cu profesori de la Stat. (4 clase inferioare). INTERNAT pentru 80 de elevi. Clădire nouă, specială pentru școală, costând, peste 10 mii lei, Institutul Stena-flactil Comercial de specializare Str. Academiei No. 1 Curs anual practic pentru D­omnișoare Direcțiunea Engleză. Atenția indi­viduală. CURSURILE REÎNCEP LA 10 SEPTEMBRIE. Tratate. Termino­logie, Fraseologie, Coresp. operațiuni com., Contab., Neogr., Econ., Arit., Com., Stenografia, Dactil., Engleza, Franceza, Germana. Prospecte la cerere. 3067 Telefon 41 — seson sunt cumpărate cele mai mari ateliere 3035 (II) INTERNATUL DE BAEȚI H K­Olu­l Str. Labirint 54, București Primește elevi cari urmează la școalele statului. Foarte aproape de Matei Basarab, gimnaziul Șin­­cai, școlile comerciale. Direcțiunea se însărcinează cu înscrierea elevilor trimițînd ac­tele. Prospecte la cerere. Director: L Tutuc Profesor de Matematice la liceul Lazil­ și la Academia de înalte studii comerciale ______________________3083 INSTITUTUL dE DOMNIȘOARE DESPINA­­ DOAMNA — Fondat In anul 1886 — NO. 22. Calea Șerban Vodă. No. 22 - BUCUREȘTI — Directo­are : Ana Uim­­itrescu ți Paulina ilar.ilamub­e, născute BOXMIS. Incșrlerlie Încep la 20 August Curs­e fie încep la 9 Septembrie. _____ 2956 IOASSA3T pentru podgoreni VIȚE ALTOITE de 2 ani, producători direcți albi și neb­rni de 2 ani se gă­sesc la: PEPINIERELE 3 £ 8Mrtute? — TJECVCIV — Cereți catalog. CUMPĂR și fIND BIJUTERII noul și uzate, aur, argint, bri­liante, di.minute și orie«* pie­tre fine Asortat cu cercei, inele, brillore, hro­­ hetti cu briliante, dram mie, perie, saph­re de Cey­on. l­anțuri de aur, versapiere de lossodnA MAI IEFTIN GA ORI UNDE MAX WEISSMANN 23. Strada Carol. 23 INSTITUTE. MODILAFAT £ Strada LUEGER (Fântânii) 8 — București — Localul, satisfăcând tuturor cerințe­lor igienice, situat în centrul Capi­talei lângă Școala Profesională de gradul II, Conservator și Bele-Arte. Curs primar, liceal, comercial facultativ. Grădină de copii Instrucțiune serioasă. Edu­cation­ aleasa. R­ezultatele excelente ob­ținute la finele anului șco­lar, se pot controla In­tîi— mister. Corp didactic repu­tat și experimentat. Pros­pecte și informat­iuna la ce­rere. Directoare : D-na MARIA P.MARINESCU Licențiată in filologie: 2009 INSTITUTUL „LOLLIOT“ — BVCiOJtURpTl — 18, Strada Lueger, 18 Redeschiderea INSTITUTULUI DE DOMNIȘOARE „LOLLIOT“, atât pentru clasele primare și secundare inferioare cât și pen­tru clasa a șasea și cursul liber, va avea loc la 9 Septembrie. înscrierile și lucrările preli­minare se fac de acum: 3064 Spiritism, Hipnotism Magie, Fachirism, Francma­sonerie etc. pot fi învățate de oricine. Cereți deslușiri la: „Bin­­roul de Studii Psihice“ la Bir­­lad. 3089 PRESSE BE VIN — de toate marimile — * OCAZIUNE EXCEPȚIONALA Se­cfla de vânzare cu prețuri re­duce la DEPOZITUL DE MAȘINI AGRICOLE SAMY M. CAPPAN BUCUREȘTI, B-dal Ferdinand 112 2993_____________(­Telefon 52178). Hârtie ds Muște Tangreb­ot“âi?„5,° mai mare Lei înS lada. general Frații Vasiliu. Coloniale En gros. Conștiința. lacks, f­abr­ică de Butoae Vinde butoae în capacitate de la 400—6000 litri, lemn de Slavonia­­calitatea 1 cu prețuri avantajoase. Comenzile se primesc la Banca Alimăneștianu, Drăgășani, 3055 si mmi S00 hectare pădure de fag secu­lară din moșia Chiojdeni, jud. U.-Sărat partea despre comuna Buda, departe de comuna Buda 5 kilom, ți de Rimnicu-Sărat 20 ki­lom. Șosele bune ți brațe sufici­ente pentru exploatare. Amatorii se pot prezenta la Administrația moșiei in com­. Chiojdeni pentru vizitare iar pentru tratarea pre­țului la d-na Ana D. Buttu, Plo­­ești, str. O. Gr. Cantacuzino S3. 3109 3063 3057 4 I MERCURI, 2 SEPTE­MBRIE comune între diferitele secții, în­tre care se poate trece de la una la alta. Față de greutatea pe care o vor fi simțind-o mulți din elevii străini, credem că la noi e prea puțin dacă unii din elevi, necu­­noscîndu-și forțele dela început, nevoiți sunt să treacă de la o sec­ție la alta, dînd numai un exa­men de diferență: cei de la real la modern pentru latină și cei de la clasic la modern de științe, ori cei de la modern la clasic de greacă. Credem că paguba e mult mai mică acum cînd elevul din cauza organizației actuale e nevoit să dea un examen de di­ferență pentru a nu pierde un an întreg și a-și prejudicia carie­ra decît în liceul unitar, cu care se găseau studenți cari, după ce luau bacalaureatul nefiind hotă­­rîți asupra studiilor ce aveau să facă, luau de multe ori toate fa­cultățile de grundul pînă­re se fi­xau într’una din ele. Acuzația, care s’ar putea aduce deci Li­­ceului trifurcat din alte părți, iar noi a fost­­ atenuată prin a­­c­ea­stă posibilitate de a se tre­ce dintr’o secție într’alta pentru puținii elevi cari ar avea să se ptingă de alegerea făcută In clasa V-a. Pentru a se înlesni însă această trecere dela o sec­ție la alta nevoie a fost ca să se facă o repartiție a •­“«(■)• dife­ritelor materii, în așa fel că nu corespunde întocmai spiritului fiecărei secții. Așa în secția mo­dernă s-a pus un egal număr de ore de limba latină ca Și in secția clasică, cînd ar fi fost ne­­voe poate de mai multe ore de limbi moderne și de lectură în traducere din autorii clasici. In secția reală, lipsa studiilor cla­sice ar fi putut fi iarăși con­­pensată cu mai multă lectură la 1. română din literaturile vechi și o și mai mare desvol­­tare a limbilor moderne, față de programul celorlalte două secții. Dunele intențiuni, ale legiui­torului dela 1898­ — de a muta vechiul liceu unitar și de a-l a­­comoda pe cel nou nevoilor noa­stre — au corespuns nevoilor su­fletești și indirect pregătirei vii­­to­are profesionale a liceenilor noștri. Dela început putem spu­ne că aproape în majoritatea cazurilor secția reală, a fost cea mai populată, dată fiind m­­ai a­­les perspectiva celor care tre­cuse prin această secție pentru a intra mai târziu în alte școli superioare.. Mai puțin populată a fost secția modernă, iar cea mai puțin populată a fost secția clasică, la care de multe ori se duc cei mai slabi elevi. Ca e­­xemplu se poate servi un liceu din provincie unde în cursul a­­nului expirat au frecventat cla­sa V clasică 6 elevi, modernă 35 și reala 68, clasa VI clasica 6 elevi, modernă 28 și reală 44, iar a 8-a clasică 2> modernă 10 și reală 5. La acest exemplu s-ar mai putea adăuga Și altele și din toate reese că secția cla­sică este cea mai puțin frecven­t­ată. .. . Cauzele acestei stări de lu­cruri s’ar putea reduce la două. 1. Lipsa unei tradiții de cultu­ră clasică la noi, unde Împre­jurările prin cari am trecut ne-au silit ca abia în ultimii 50 de ani să adoptăm și noi formele de cultură prin care­­ au trecut po­poarele din occident înaintea noastră. La noi nu este ceea ce există în Franța, unde studiul limbei latine a intrat atît de mult în patrimoniul culturei naționale, încît din nimic mai mult decît din acest studiu limba franceză nu'și oțelește forțele mai mult. Acest cult pentru antichitate și mai ales penru latină a pătruns atît de adine In sufletul Francezului încît atunci cînd a fost vorba să se înlocuiască cultura cla­sică cu cea modernă în învă­­țămînt, cei cari au susținut pe cea dintîi au fost tocmai aceia cari aveau motive s’o susțină pe cea de a doua: reprezentan­ții Camerelor de comerț și al al­tor cam­ere mai practice. 2. In al doilea rînd lovitura care s’a dat clasicismului un liceu prin suprimarea aproape completă a lui în gimnaziu, căci atît cît a mai rămas se reduce aproape la nimic. In Franța studiul lim­­bei latine începe din clasa I-a cu 7 ore Pe săptămînă (In Ger­mania 8), iar al celei grecești cev­a mai tîrziu cu 6—4 ore pe săptămînă, încît numai așa se poate desvolta copilului Încă de mic gustul pentru frumusețile clasice ,iar limba franceză a pu­tut dobîndi atîtea calități de stil, pe care nu le are nici o altă limbă modernă. Cît de mult ar fi profitat și limba noa­stră din studiul limbei latine­n. ;d ales acum a fost atît de un j­urări, e întreba ori Și Ia scris și nimic sfînt In ei , care să'i dea pec^ , -- 1 rat românească. Din cele mai sus spuse ce ve­de cum legiuitorul dela 1898 a voit să se ferească de unele ne­ajunsuri și s-a izbit de altele, cari în decursul timpului au fost puse, credem, în evidență. Râmîne ca în viitorul cel mai apropiat, cînd împrejurările vor permite, în urma unei anchete printre profesorii și foștii elevi să se revizuiască actuala orga­nizație a liceului nostru, atit în cursul superior cît și în cel in­ferior, găsindu-se de­sigur lu­cruri de îndreptat. Se va ajun­­­ge probabil în curs superior la 2 secții- una reală, științifică ca cea de azi și alta literară clasico-modernă. In cursul infe­rior se va vedea desigur cit de încărcat e programul prin fap­tul că liceul e unitar în această parte, și cît de greu merge de multe ori cu populația claselor noastre mai mult de­cît trebue. Dacă s’ar mai menține totuși actuala organizație, lucrurile ar merge desigur mai bine adm­i­țîndu-se însă unele modificări­ 1. Reducerea numărului elevi­lor în fiecare clasă la 30 ș­i maximum pentru ca profesorul să poată munci cu toți, deci crearea a cît mai multe clase paralele. 2. Revenirea la catedre pe ma­terii, nu pe ore, păstrămtu-se continuitatea într’un ciclu în­­­treg, pentru ca profesorul să’ți poată cunoaște mai bine elevii, modificare pe care înalta noas­tră autoritate școlară e în curs s’o introducă pentru viitor. 3. Mai mult control și coeziu­ne In învățămint prin modifica­rea sistemului actual de a se re­cruta de cele mai multe ori or­ganele administrative. 4. Redarea școalei tuturor e­­nergiilor, pe care politica le-a răpit, și cam­ pe cît de mari ser­vicii aduc locurilor unde sunt puse, pe atît de mare gol și rel­e consecințe lasă pentru interesele superioare ale școalei. D. Baciu directorul gimnaziului din C.­Lung August 1915. m Via a muncitorească Conferința d-lui Victor Anestin la Cercul ..Tineretul Muncitor“ Se știe că muncitorii grupați în sindicate caută să’și asume cît mai multe cunoștințe pentru a’și da mai bine seama de ceea ce îi înconjoară și a cunoaște meto­dele cele mai bune de luptă cu clasa patronală. Duminică, în fața unui mare umăr de tineri și tinere munci­­te,­ d. Victor Anestin, cunos­cutul publicist, a Vorbit despre Cultura in general. Ședința a fost deschisă de tî­­nărul Jianu. Apoi d-ra Paulina Grimberg citește „Mama" de Anghel. Se dă cuvîntul d-lui Anestin, care este primit cu aplauze. Conferențiarul începe prin a arăta care era în vechime, cre­dința despre existența pămîntu­­lui. A trebuit multă vreme pînă cînd știința să spulbere aceste credințe și să dovedească cele ce se știu astăzi despre univers. D. Anestin vorbește despre po­zitivism și face diferite observa­tului asupra constelației cerești și a infinitului. Arată care este puterea de gra­­dațiune a pâmîntului și încheie spunînd că toate acestea au fost descoperite și popularizate grație dorului de știință la diferiți oa­meni, cari cu toate riscurile și-au susținut ideile, cari la început nu erau luate în seamă. „Știința trebuie cercetată, și clasa proletară să caute cît mai mult de a cerceta ceea ce o în­conjoară. Numai știința duce orice pătură la civilizație“. D. D. Angelescu mulțumește d-lui Anestin pentru conferința ținută și frumoasele sfaturi ce a dat celor prezenți și îl roagă de a veni cît mai des între ti­nerii muncitori, tendința acesto­ra fiind a se lumina și a căpăta cît mai multe cunoștințe. * Ședința a luat sfîrșit la orele 5 d. a. ‘ Sîmbătă ‘i „Maialul”, băeți! Duminecă nu aveți școală, puteți dormi mai mult. Gătiți-•&!... Așa ne spunea profesorul cla­sei și noi, școlarii, ne bucuram și aduceam buna știre acasă. Era ziua de 1 Maiu, serbată, în fiecare an, de gimnaziul ro­mân din Brașov, printr’o escur­siune a tuturor studenților, mari și mici, și a profesorilor, în ..Stejeriș“. „Stejerișul“ este o pădure de stejar, în dealurile Brașovului, oarecînd locuită și de urși. .a Stejeriș se mai găsește o­ viezu­­ină de urși în care intram de curiozitate noi copiii. Stejeri­șul ! Ce nu ne evoacă el ! Toamna, după reînceperea cursurilor, mergeam în «scursiu­­ne la Poiană, un munte mai Înalt și mai în mijlocul Carpa­­ților, și iarăși ni se spunea: Bă­­eți, Joi mergem la Poiană; gă­­tiți-vă! Ce bucurie pe noi! De acasă ni se pregătea merindea în t­ăiști; ni se dedea o ploscă atîr­ată cu o curea după gît și um­plută cu vin, apă se găsea la is­­vorul din pădure; ni se dedea ouă ierte- salam, cașcaval, pui fript, șuncă, vițel rece, cozonac, pline, sare, piper, de toate, ce veselie pe noi! Și urcam voioși munții și ră­sunau văile de cîntecile noastre. Și ce evitam noi oare? Cîntam cît ne țineau plămî­­nii cei mici și cei mari. „Deș­­teaptă-te române din somnul cel de moarte, la care te adinciră barbarii tăi dușmani, barbarii de „maghiari”, marsoilleza nea­mului românesc* de răgușeanu cîntind. Cîntam: „Iancule mare, Iancule tare, cu noi să fii, tu însoțește și însuflețește pe ai tăi fii”. Cîntam: „Optzeci de oi de­spoaie și în frigări le pun, de sunete cimpoaie pădurile răsun”. Cîntam: „Dați-mi, dați-mi arme mie, dați-mi dați-mi calul mieu, voiu să mor în bătălie- nu ca sclavul în robie, și de-o sută și de-o mie, nu vreau, nu vreau să știu eu!” ..înainte! înainte! cur­gă sîngele spurcat, simță morții din morminte că românul s’a sculat”. Cîntam: „Românaș, co­pil de brav, pînă cînd la ungur sclav?!“ Cîntam’: „Armăsarul a turbat”, cîntam: „Horia intră’n șapte nuci, domnii fug făr’ de papuci”. ..Horia bea și chinește, ungurimea prăpădește”. Ce nu cîntam’, doamnei? Mai cu seamă cînd mergeam la Poiană, de unde se vedea și vîrful Posto­­varului. Ne înșiram pe dealul de la marginea pădurei de brazi, a­­dunam uscături din pădure și se făceau focuri, focuri, unde, im­­provizîndu-se frigări din lemn, se frigeau adevăr­ate ei o svîrte de oi, în cît cîntecul: „Optzeci de oi despone și nn frigări le pun, de cîntece cimpoie pe dub­le ră­sun“, era însoțit și de tabloul plastic și de cîntece războinice. Profesorilor li se făcea un cort mare, acolo veneau studen­ții și închinau în sănătatea lor și a neam­ului. Cine avea pistoa­le mai slobozea cîte un foc. Era un tablou înălțător de suflete românești! Nu l’am uitat, — pare că-l văd! Nu am uitat nici cîntecile, deși sunt vre-o cinci­zeci de ani de atunci; ele au ră­mas „aere perennis” săpate în creerul și inima mea și a noa­stră a tuturora. La Paști aveam sărbătorile „Junilor“, și între acestea, în­toarcerea convoiului dintre pie­tre, convoi care simula intrarea lui Mihai Viteazul în­­ Alba- Iulia. Douăzeci, treizeci, patruzeci de tineri, îmbrăcați în costume or­nate cu tricolor, cu pantalonii albi, strivți, băgați în cisme, și cu căciuli­­ la Mihai, călări pe cai ale căror coame și cozi erau împletite cu panglici roș-galben­­albastru se scoborau din munți— dintre pietre—și intrau triumfal pe străzile Brașovului „în ceta­te”. In urmă aceste porți fură în­chise, intrarea oprită, și tot con­voiul era condus de „jandarmi” unguri. Nouă însă ne-a rămas aminti­rea veche, cea adevărată. Ce pistoale trase, ce piulițe slobozite, de se cutremura și ce­tatea și tot Brașovul! Și ce? „Cînd om veni noi de abinelea cu 1) Din broșura „Resbelul”, de Andrei Popovici. de A. A. POPOVICI 1) un al 2-lea Mihai în frunte, s-a sfîrșit cu voi, boanghenilor de unguri și fle­anderilor de sași, doar noi suntem urmașii lui Traian și ai lui Mihai Viteazul!“ Și acum văd în sala de cere­monie a gimnaziului din Brașov portretul marelui nostru Mihai, în picioare, și cu degetul arătă­tor întins, dînd porunca de ocu­parea Ardealului ! Cîți români de dincolo nu au venit la Bucu­rești numai și numai să vadă și ei statuia lui Mihai din fata U­­niversității . Tablourile din casa părintească reprezentau: Intrarea lui Mihai în Alb­a-Iulia ; Veturia mama și Votumnia soția lui Coriolan tn­­duplecîndu-l să renunțe la ase­dierea Romei; ultimul portret al lui Avram Iancu, prefectul le­­giunei gemine, și alte tablouri patriotice. Eu, care eram un bun desena­tor, făcusem pe Horia, Cloșca și Crișan, și la urmă mmi­­ dăduse profesorul de desemn Vlădărea­­nu să fac tabloul bătăliei de la Călugăreni: „Mihai­ Viteazu, că­lare. în lupta cu Sinan Pașa, smulgîndu-i acestuia cu o mîna steagul și cu cealaltă infigîndu-i sabia în piept”, și mă bucuram și mă mindream că reușisem bine. Aceasta a fost creșterea în co­pilărie. Apoi plecat la Viena, la studii. In drum mă oprii l­a Pesta și fă­cui cunoștință cu un maghiar care îmi spuse să rămîn acolo și să urmez cursurile. Această pro­punere mi se păru atît de stra­nie, nu cît îi spusei. ..Dar d-voas­­tră, ungurii, aveți singuri nevoe de civilizație și cultură apusea­nă, cum­ de vă încomentați să dați altora ce vă lipsește vouă?” La Viena erau mulți români și, afară de vreo cu­iva pierde-v­ară, cari își petreceau zilele și nop­țile în cafeneau Troicii, mai toți erau studenți buni. In societatea „România Jună” erau adunați la un loc: Transil­văneni, Bucovineni, Munteni, Moldoveni, Bănățeni și Români din Ungaria propriu-zisă. Era: Săvulescu, Missir Petre, Baiu­­leștii, Chibici-Rîvneanu, Făgără­­șanu, Beleș, Popp, Teclu, Blăji­­­nu, Cloaje, Galea, Vlad și mulți alții. Scopul cultural și colegial al societăței ne aduna pe toți la un loc, într’o singură simțire, în­tr’un singur gînd românesc. Mica colonie ne dedea, în mi­niatură, tabloul de ce va fi în România Mare , toți laolaltă ! Deci, și în străinătate aspira­­țiuni și creștere curat româ­nească. Nici cînd și nici unde Ro­mânul adevărat nu a renunțat la limba și la aspirațiunile neamu­lui său. te de această societate, creată acum 40 de ani, și a foloaselor însemnate ce ea a adus mem­brilor săi, d. dr. Beck, luînd ca leit-motiv numele societăței— care înseamnă tămăduirea cor­pului — a făcut frumoase refle­­xiuni filosofice, amintind fap­tele menite să ridice pe ora și să-i fie punct de rază a credin­ței­ și nădejdei lui in tămădui­­rea corpului și a sufletului pen­tru bine­cuvîntată pace și odih­nă. Predica a fost încheiată, a­­rătîndu-se că soc. Marpe­lene­fes, în afară de ajutorul dai în cazuri de boală și de deces, practică și pe alte tărîmuri o lăudabilă caritate, demnă a ser­vi de pildă și celorlalte socie­tăți de acelaș fel. Vorbind des­pre activitatea societăților ace­stora, d. dr Beck a avut prile­jul să aducă mulțumiri căldu­roase inițiatorului acestor re­­quiemuri, unul dintre bine cu­noscuții membri ai comunităței. In urmă, au fost cîntate de cantor. Însoțit de cor și orgă, rugăciunile: El Mole Radimim,, Șivisi și Uleinu-Kidor și s’a fă­cut pomenirea membrilor dece­dați ai societăței. EDUCAȚIA NAȚIONALA Requismul de la Templul coral din Ca­­pitală Spre mîngîerea celor rămași, că cei dispăruți nu sunt dați ui­­tărei, societățile de ajutor mu­tual isr­aelite de la noi au luat, de mulți ani, obiceiul de a face ca, în fiecare an, să se­ oficieze servicii divine pentru pomenirea membrilor lor decedați. Fiecare din aceste societăți are, m­­ai a­­numită, clipe de pioasă amin­tire și de rugă pentru cei morți. Alaltă seară s’a oficiat un re­quiem, la Templul coral din Ca­pitală, din inițiativa societăței Marpe­lene­tes, unii pl­intre cele mai vechi și mai mari societăți de ajutor mutual din București, prezidată de d. H. A. Bercovitz. A participat la acest serviciu divin lume foarte multă și a­­leasă. Se aflau de față și dele­gații tuturor societăților simi­lare din Capitală, printre care d-nii M. Breyer, președintele Societăței sacre și Silberman, vice-președintele acelei socie­tăți , printre invitați, d-nii dr. Serer, dr. Löbel, dr. Sache Grüinberg, dr. rabin H. Alperin, farmacist Bisdörfer, etc. Serviciul divin a început la orele 7. După Rugăciunea de seară, zi­să de cantorul Schneyer, corul, însoțit de orgă, a cîntat Ce este omul? A urmat o predică ocazională, rostită de Venerabilul rabin dr. M. Beck. In urma unui istoric succint al societăței Marpe­lenefes, pen­­tru amintirea progreselor făcu­ Cronica dramatică TEATRUL NATIONAL. - Ia matineu, „FINTINA BLAN­­DUZIEI“ piesă In 3 acte de V. Alecsandri. Pentru matineul de ieri, s-a reluat frumosul poem dramatic al lui Alecsandri „Fîntîna Blan­­duziei”. Spectacolul a cules a­­plauze numeroase și bine meri­tate. Versurile acestui poem sunt strălucitoare de limpezime și se ridică pînă la înălțimi clasice. Interpretarea a fost și ea dem­nă. Maestrul Notara se tran­sfigurase înfățișînd pe clasicul Horațiu, chipu-i inspirat, lumi­nat pare că de scînteia geniului marelui poet latin, și căldura cu care a zis vibranta improvizație din actul II i-a atras o furtună de aplauze. D. R. Bulfinschi a știut să scoată în relief toată satira ce se ascunde în rolul nerodului Scaur. In rolul episodic al lui Giutto, d. Brezeanu a reușit să înveselească sala. Un farmec deosebit a știut să dea rolului Gettei, d-na Euge­nia Ciucurescu, care are și un dar neprețuit de a spune versu­rile. D-na Demetriade în Neera, d. I. Petrescu în Hebro și Atana­­sescu în Galus s’au achitat con­știincios de roluri. N. B. ZIARUL ȘTIINȚILOR POPULARE N­ zni 35, Marți 1 Sept. Revista noastră, de Victor A­­nestin. In jurul unei discuții, de M Mitrescu Echivalentul mecanic al căl­­durei, de Dolicocefa! Ce conține corpul unui om, de Telemac Apostol. Din viața țăranului, de V. A­­nestin. Tipuri de orangutani. Noțiuni asupra materiei, de I. A. Enea Pilă electrică, de N. I. Flo­rescu. Educațiune și instrucțiune, de medic veterinar Popazolu. Trachiosaurus rugosus. Plăcile ortochromatice, de Dr V. V. c Artileria vaselor de război, de Indelicato. Gît pot trăi animalele. Despre fotografia de noapte, de L. Cornișteanu. Scurt-circuitele electrice. Evi­­tarea lor, de Gh. Mii Rădulescu Dușmanii realităței, de D Comșa. I. Școala de horticultură din R. Vîlcea. Licuricii, de Brehm. Deflectorul electric, de B. B. Delamare. Selecționarea reginei unuî stun, de C I. Dem­etrescu. Despre mișcarea și sensibilita­tea clanțelor, de N. Pandelescu Viața ți opera lui Benjamin Francini, de Stelian Ionescu In țări străine, de L. A. Miz­­za­by. Un număr de 16 pagini cu nu­meroase gravuri, 10 bani. FOIȚA ZIARULUI ..UN9VFR«n* " 148 O­mpiL Veron­eanu­ — Mare roman criminal — PARTEA A TREIA CAP. Vili Frați dușmani Constantin Veroneanu, tre­cut de un fior, îi urmări cu privirea, atit cît îi mai putu zări. Liniștit din partea aceasta, apucă pe pod, se plecă peste parapet și scrută îndelung grija. Nimic nu mai turbura scur­gerea repede a apelor verzui. — II. sfîrșit ! — suspină mi­ser­abil­ul. CAP. IX R L l‘ TURA Nu se insista­ bine Con­­stastin Veroneanu la birou, a­pucînd să’și desfacă corespon­dența, cînd apăru Rădulinde cu mină mai îngrijată și mai gravă ca oricînd. Era a treia zi după seara tragică în care Jean Veronea­nu fusese aruncat, din ordinul bancherului, în Dîmbovița. — Dragă Costică, — începu fostul samsar, — după ce ai să’ți isprăvești de citit cores­pondența, aș vrea să am cu tine o convorbire particulară. Apoi se așeză într’unul din fotoliurile vaste și moi ce mo­bilau odaia, cufundîndu-se în gînduri. Constantin Veroneanu, sur­prins de această intrare în ma­terie, parcurse corespondența cu repeziciunea obișnuită, no­­tînd, cu un creion albastru, eite o observație scurtă, un or­din, sau diferite comunicări. Sună apoi pe omul de ser­viciu, îi întinse citeva mici dosare cu adresele șefilor de serviciu ai băncii și’și frecă mîinile, satisfăcut. — Situația noastră devine din zi în zi mai strălucită și mai solidă, — zise el. Cu atît mai bine, — accen­­tuă Rădulinde. — Da, mai toate operațiu­nile noastre reușesc. „Beneficiile cresc pe zi ce trece. „Urcarea lor merge așa de repede că, uneori, chiar mă sperie. „Rezultatele însă sunt mi­nunate”. — Mă felicit. — Uite, acțiunile reflectoru­lui „Soarele”, asupra cărora ne temuserăm un moment că s’ar face speculații tainice și probabil periculoase, nu se mai urcă. Se­ mențin la un curs ferm de trei sute de lei. ..Cred că ai să recunoști și tu că-i un rezultat frumos, la ti­tluri emise pe cincizeci de lei". — Superb! — zise Rădulin­­de, tot laconic. — Dragă, —­ continuă ban­cherul, stăpînit cu totul de entuziasm, — suntem acum siguri de averea noastră. De­venim regii finanței. — Și nu te mai temi de nici o întîmplare? — Prea puțin, îți spun drept. — Nu mai ți-e frică de duș­manii tăi personali ? — Aproape deloc, îmi pare că-s reduși la neputință. Sper să-i elimin defintiv unul cste unul. — Adică să-i suprimi, — în­dreptă Rădulinde. — He, ce­ are a face modul în care dispar ? N’a fost defi­nitiv înlăturat alaltă seară cel mai periculos dintre ei, care îmi apăruse deodată ca o ară­tare din altă lume ? — Așa e. Dar rămîne fiu­­său, Petruș Veroneanu. Amin­­tește’ți că Dihorul n’a reușit în misiunea sa și nu ne-a pu­tut informa îndeajuns in pri­vința aceasta. — Nu uit. Dar n’am primit știrea și că Veroneanu capora­lul a dispărut din spitalul de la Maramanga... și în așa con­­dițiuni că e foarte greu să nu crezi în moartea lui? „Dealtminteri, însuși Zoro­­vici susține că n’a putut obți­ne, din epoca aceea, nici o ști­re nouă din partea autorități­lor militare”. •—Și, cu toate astea, acelaș Zorovici, refuză, încă și a­­cum, să reguleze, în profitul tău, moștenirea doamnei Min­că. — Nu e de mirare. E dator să respecte anumiți termeni legali, peste cari nu poate trece. „Dealtfel, chiar dacă Petruș Veroneanu ar apare într’o bu­nă zi, situația noastră n’ar fi mai puțin strălucită”, — Ai voi să mi-o expui în țifre doveditoare? — Nimic mai ușor­­ dragă. Tocmai am pus să se facă de curînd un fel de inventar a­­proximativ. Și bancherul luă de pe bi­rou un dosar voluminos, 11 deschise și scoase din el o foae mare, dublă, acoperită de ți­­fre. Rădulinde se apropie, fără a manifesta prea multă curiozi­tate, și-și potrivi bine ochela­rii. Apoi își puse în față un car­net, gata să noteze țifrele. Constantin Veroneanu în­cepu: „ In cassă, la bancă, trei sute de mii lei; ăsta e fondul cu care manevrăm. „Depunem­ la Banca Națio­nală, două milioane. E cea mai mare parte a avansului ce mi l’a făcut mama, atunci cînd m’am însurat. „La Banca Generală alt mi­lion, ăsta e pe numele tău”. — N’am uitat. — La societatea „Industria” șase sute de mii de franci în comptul băncii. „La „Creditul comercial“ șapte sute șaizeci de mii lei. Peste trei su­te cincizeci de mii lei bonuri ale „Creditului Ur­ban”, cari dorm tihnit în cas­­sa noastră de fier. „Pe de altă parte, avem în circulație pe piață șase mii de acțiuni ale reflectorului „Soa­rele”, cari sunt actualmente cotate pe trei sute lei, repre­­zentînd un milion opt sute de mii lei”. — In realitate, nu valorea­ză decit trei sute mii lei pe prețul de emisiune, — obiec­tă Rădulinde. In privința a­­ceasta, s’ar putea s’avem o scădere însemnată. — Fără îndoială, dar se mențin bine. Vînzînd cu pru­dență, în mici pachete, cursul lor nu va scădea. „Afacierea, pusă la cale cu ajutorul unei imense publici­tăți, a intrat în spiritul mare­lui public și se clasează”. — Dar nu-mi vorbi și tot tu de niște cumpărări considera­bile de titluri, făcute pe piață, de infernalul ăla de conte Ba­­koryi, a cărui adevărată si­tuație n’o cunoaștem nici pî­­nâ astăzi? — Mai puțin decit crezi tu, dragă George. „Am făcut, relativ la el, o anchetă financiară foarte dis­cretă, dar pe deplin lămuri­toare. „Putem avea toată încrede­rea. „Contele Bakoryi e un un­gur foarte bogat și stă aproape de Fundeni Într’o somptuoasă proprietate­ .­­ A, da, știi asta? — obiec­tă Rădulinde, surprins cu ade­vărat, de­oarece făcuse și el o anchetă, care însă n’avusese acelaș rezultat satisfăcător ca al asociatului său. „Dar,—reluă el, — îl bănui­sem un moment că e unit cu adversarii noștri. „Amintește-ți de Marin, to­mul de serviciu, recomand ți» contelui. Întrevederile lor din strada Batiștei...“ (Va urmi t

Next