Universul, octombrie 1915 (Anul 33, nr. 271-299)
1915-10-24 / nr. 294
<t.„. 5 BANI EXEMPLARUL:-ANUL XXXIII. - N-ral 294 0M Fondator: LUIGI CAZZAVILLANA JP iCfil CELE DIN URMĂ STÎRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE Redacția și Administrația: București, str. Brezoianu, 11 SÂMBĂTĂ, 241(6 Noemb.) OCTOMBRIE 1915 Director politic: General GR. CRAINICIANU Beligeranții se întrec reciproc în a susține că adversarul dorește pacea. Quadrupla ișii sprijină aserțiunea pe faptul blocadei germane. Germanii, susține Quadrupla, încercuită cum este și lipsită de comunicație cu țările de peste mare, e redusă a trăi din propriile-i resurse cari nu vor intiria de a se epuiza. Germanii, la rîndul lor, susțin că mijloacele lor de rezistență sunt inepuizabile, atît în ce privește hrana populației cit și reînoirea munițiilor necesare armatelor sale victorioase. Ca atare, spun ei, adversarii Germaniei pierzînd orice nădejde de a o reduce și spre a nu se expune la noui și, imense pierderii, nu pot dori decit pacea. In așteptare, luptele continuă cu îndîrjire pe cele doi onturi mari, franco-german și ruso-german, fără ca să se Întrevadă înfrîngerea definitivă a vreunuia dintre beligeranți pe aceste fronturi, cari vor decide de soarta finală a acestui război uriaș. Or, dacă dintre beligeranți e o putere care dorește pacea în toată sinceritatea, aceasta nu poate fi decit Germania. Și aceasta nu numai pentru că ea ar fi într’o situație internă precară, cum susțin adversarii, ci mai ales, pentru că, in ce privește situația actuală pe toate fronturile, Germania are avantagiul de a lupta pe teritoriul inamic. I-ar conveni, firește, Germaniei ca să intervie pacea în momentul cînd armatele sale ocupă o bună porțiune din teritoriul francez, cînd ele pătrund destul de adinc în imperiul moscovit și cînd, în fine, biruesc eroica Serbie cu concursul bulgarilor. Dar, e evident că Aliații, în împrejurările de față, nici nu se pot gîndi la pace și că sunt deciși, mai mult ca oricînd, să reziste invaziei germane. Sdrobind pe sîrbi și realized legătura cu Constantinopolul, germanii nu au făcut decit, cel mult, să mărească rezistența Dardanelelor și să salveze provizor existența Turciei ca stat. Admițând că această operațiune s’ar încheia cu succes pentru germani, rămîne de învins pe cele două fronturi principale de Est și de Vest, unde, cum am spus, se va decide de soarta războiului. Rușii, pînă acum, n’au fost înfrînți și, după credința generală, sunt invizibili din cauza imensităței imperiului lor și rezervelor inepuizabile de oameni de care dispun. Franco-englezii, de asemenea, au tras o linie de fier foarte greu de străpuns. In spatele acestei linii s pîndesc milioane de francezi și englezi oprind pe loc înaintarea germană. Existența fronturilor actuale atît la Răsărit cit și la Apus nu se datorește decit unor împrejurări favorabile germanilor și anume: nepregătirea francezilor surprinși de năvala germană și lipsei de muniții a rușilor. Dacă, în momentul isbucnirei războiului, franco-englezii ar fi avut la frontieră tranșeele și forțele ce le au acum pe frontul Dixmunde- Belfort, germanii cu siguranță că nu ar fi putut pătrunde în Franța. Aceasta, nu din pricina că germanii ar fi slabi, ci fiindcă, cu mijloacele teribile cari se întrebuințează în războiul actual, e din cale afară de greu și de costisitor străpungerea unui front întărit. Astfel încit cei doi coloși s-ar fi luptat la graniță pe porțiuni mici de teren, cari ar fi trecut dintr’o mină într’alta, așa cum se petrec acum lucrurile în Artois, în Champagne și pe întreg frontul. Așadar, nici francezii, cari mai au pe conștiință pe belgieni și nici rușii cari sunt datorii să salveze Serbia, ca și englezii cari dispun de mijloace imense de rezistență, n’au absolut nici un interes să ceară sau chiar să dorească pacea în situația de față a războiului european. Singura putere care e firesc ca să dorească acea ar fi Germania, care, di și luptă pe teritoriul inamic, totuși trebue să se îngrozească în fața operei cumplite, uriașe, ce ar mai avea de realizat spre a ieși complet și definitiv învingătoare. Războiul actual, atît de uriaș și de crîncen, nu se poate sfîrși fără învinși și fără învingători. Cei care au provocat războiul sunt datori să dea socoteală popoarelor respective de milioanele de vieți secerate. Ar fi și mai monstruos ca războiul acesta să se termine cu un statu-quo ante și să aibă sfîrșitul unei glume sîngeroase a cîtorva capete încoronate. Șii de aceea, date fiind forțele uriașe, inepuizabile de cari dispun beligeranții de pe fronturile mari de Est și de Vest, războiul va dura și la iarnă și în primăvară și, dacă nu vor interveni cine știe ce evenimente excepționale, vor trece multe primăveri și ierni pînă să se termine. v. — m. DESVOLTAREA ideii unității politice a Românilor — După scrierea cu acelaș titlu de d. K. Iorga — III — Urmare și sfârșit — Era în intenția Germanilor sa ‘se întemeieze Imperiul într'o formă democratică, împotriva Austriei ca și a Prusiei. Ion Maiorescu s-a aprins de idealogia aceasta germană și a mers la congresul din Francfurt să susție cauza Românilor. Formula era aceasta: „Austria «să lase Italia, să unească Bucovina, Moldova, România și Transilvania Într'un regat. România cu un principe austriac, sub suzeranitatea Germaniei“. Deputatul Förster făcu și o interpelare despre posibilitatea unui „Imperiu romanic, care e mai important pentru Germania decît Imperiu maghiar“. Și adaogă: „Transilvania, după poziția sa geografică, numai împreună, cu Principatele danubiane va putea ajunge vre-odată la o stare materială plăcută.. De aici ar ieși pentru viitorul Stat român de sine un teritoriu ce ar cuprinde cam întreaga Dacie veche, Bucovina și Basarabia, rupte cu puterea și cu nedreptul de Moldova, se țin, firește, de acest Stat român“. Generalul german Hasford din alarmata de ocupație în principate ar fi demarat M Cfeariste Românii din Ardeal nu trebuie să se mai gîndească la Austria. „Ei ar fi proștt dacă nu s‘ar gindi la un Stat propriu, că există numai o Putere care ar putea să creieze acest Stat....“ Planul de executat era timplu’ O armată românească bine deprinsă și numeroasă: un aliat puternic (Germania era dispusă cum am văzut), o constelație diplomatică favorabilă, ca să putem susține dintr'o dată războiu contra Rusiei, Austriei și Turciei. Izbînda ar adus crezarea „Imperiului daco-român“Un vis frumos năruit; ideia însă a rămas, căci era logică, naturală. Agitațiile care precedează de obiceiu o mișcare către unitatea națională trec și au trecut și la noi, ca și aiurea, prin trei faze: Intîiu apare visul sentimental, care se transformă apoi în teorii sociale, și pe urmă se ivește chestiunea practică de politică realistă, actuală acum la noi. Tineretul cult care a însuflețit anul 1848 își avea cultura adusă în majoritate de la Paris, unde Moldovenii și Mimienii fi*aternicau în aceiaș societate comună în a hrăni*, visurile, Dar fiecare, veniți acasă, au făcut propaganda pe seama lor. Cogălniceanu nu s-a dus la București în timpul revoluției muntene și nici Muntenii nu s'au dus ca agitatori în timpul revoluției moldovene. Mișcarea din Moldova s'a făcut în Martie, iar cea din Muntenia în Iunie pînă în Septembrie- Dar chiar de s-ar fi întîlnit, cuă deosebire de idei, sigur că nu s'ar fi înțeles. Cogălniceanu avea școala germană; era un naționalist evoluționist. Brătianu, Rosetti, Ghica și .»Ualți tineri bucureșteni erau crescuți la școala egalitară revoluționară din Paris, în ideile de „fraternité et egalité“. Ardelenii iu teoria utopică a restaurării Imperiului roman. După intervenția Rușilor în Principate în 48, Șaguna străbate Muntenia și Moldova, fără să aibă vre-un contact cu fruntașii ideilor noui din Principate. Și unirea s'a făcut cum știm. Pe vremea lui Cuza Vodă a venit o misiune de la Kossuth, ca să roage pe Domnul român să sprijine revoluția maghiară. Ni se făgăduia Bucovina. In ceia ce privește Ardealul, se recunoștea acolo „mari comunități naționale“ cari pot avea șefi de ai lor numiți ,Voevozi“ sau „hospodari" Papiu Ilarian a scris atunci o broșură ca răspuns lui Kossuth. El respingea „Voievozii" și cerea independența Transilvaniei, pe baza visurilor sale de reprezintant al ideiei romane aici. Zicea în această broșură: ,,In centrul Daciei lui Traian, nu barbarului, ci Romanului este dat a vorbi“. Dar teoria filosofiei romane se trece pe încetul odată, cu ieșirea din scenă a reprezintanților ei, Cipariu, Ilarian, Bărnuțiu, și cu apariția altor factori. Se începe faza acțiunii politice. Pe la 1869, conducerea de fapt a Austro- Ungariei o avea de fapt contele Andrassy.Acesta prin toate mijloacele, ba pînă și prin Bismarck, aviza Regatul român că existența lui atîrnă de Monarhie, de care trebuie să-și alipească politica externă. Un singur lucru ni se cerea. Să părăsim pe Românii din Actual„lfistr!du-i în grija cui îi are. Amenințarea cu anexarea putea să sperie pe diplomați, în popor însă a avut tocmai efectul contrariu. Politica noastră s-a alipit, cum știm, de cea a Austro-Ungariei. Guvernul ungar a avut nedibăcia grosolană, dăunătoare lor și utilă nației noastre, de a învrăjbi naționalitățile din Stat și începînd era persecuțiilor contra fraților, continuate „crescendo“ de la Andrassy, Deak, Tissa cel bătrîn ,și pînă la Tissa cel de azi. Rezultatul? II știm: S-a creiat o puternică conștiință românească, acolo ca și aici, unitară și sigură în creșterea ei. Trecînd ideologii, romanticii, după 1880, destinile nației trec în mîinile practice ale advocaților pozitiviști și ale ziariștilor naționaliști. S-a alcătuit „Memorandul“ și împăratul a refuzat ca rege al Ungariei, comunicînd cu supușii unguri prin miniștri maghiari. Apoi procesele contra celor ce iscălise Memorandul. Atunci s-a început și la noi agitația cea mare: s-a întemeiat Liga Culturală Grigore Brătianu, sufletul ei dintîiu, a fost un om de organizare chibzuită și de la el vine partea serioasă a ..Ligei“. Pe la 1882 studențimea adresează Regelui Carol un memoriu foarte bine compus prin care cereau Regelui să intervie în favoarea Românilor asupriți Au urmat, după asta întruniri, manifestații, discursuri și apoi activitatea Ligei s'a potolit. In Guvernul român, în Parlament nu se putea atinge nimic de aceasta. Deceniul din urmă ne-a dat o mișcare mai fecundă în roade și prin Liga Culturală ,și prin opiniile unor oameni politici români. Dar nu s'a făcut pentru cei de dincolo ceia ce s'ar fi putut face pe cale culturală, politică, economică, prin noi cei de aici. Sîrbii, mai puțini și mai slabi, ne-au întrecut în curaj și în întreprinderi. Principele Milan se proclama la Belgrad. Peste tot stătea scris. ..Trăiască Regele Milan al tuturor Sirbilor!" Se invitase toate comunele pînă și cele din Monarhia Austro-Ungară, oficial chiar. O greșală diplomatică! Evident. ’ Un risc fără margine! Fără îndoială. Dar sentimnetul general era atît de puternic, încît mergeau orbește înainte, fără să vadă ce le stă în drum. Aci se încheie firul istoric al admirabilei expuneri a d-lui profesor Iorga. Lăsăm continuarea în seama anilor viitori, după ce se vor isprăvi cursul evenimentelor groaznice ce trec pe lîngă noi, ba și împotriva noastră. Apostol Galea „Alianța balcanică“ *, de IV. E. CHELOFF fost prim-ministru al Bulgariei E destul de cunoscută marea însemnătate a alianței balcanice încheiată în 1912 și sfărâmată în 1913, pentru ca să se citească cu interes tot ce se publică, de către oameni competenți, asupra acestei alianțe. La Paris a aparat nu de mult o lucrare a d-lui I. E. Gheșoff, care în calitate de prim-ministru al Bulgar a tratat cu guvernele sîrb, grec și muntenegrean încheiarea acelei alianțe. Nu ne îndoim că cititorii noștri vor urmări cu interes rezumatul acestei lucrări care, deși expune lucrurile numai din punct de vedere bulgăresc, aduce totuși oarecare lumină. Motivele Venind la putere în Martie 1911, d. Gheșoff spune că a încercat să ajungă la o înțelegere directă cu Junii Turci; în acest scop a tratat cu Assim-bey, ministrul Tuxiciei la Sofia, care s-a arătat favorabil, iar mai tîrziu cu Nabybey, după ce Assim fusese chemat la conducerea ministerului de externe turcesc. Rezultatul a fost însă nul. Turcii nu numai că n’au făcut nimic pentru inaugurarea unei politici noi față de Bulgaria, dar au mai înăsprit regimul în Macedonia și Tracia, vădind intențiunea de a stîrpi pe Bulgari. In timp de șase ani, de la 1905 la 1911,, numărul Bulgarilor din Macedonia scăzuse cu 200 000, și asupririle, jafurile, măcelurile urmau: „Era de datoria mea, zidul d. Gheșoff, să iau seriosuri considerare toate mi.... A» prin cari Bulgaria s’ar vedea în stare de a pune capăt acestei stîrpiri. Și cea dinții din aceste măsuri era să ne înțelegem, nu cu Turcia, care se arătase refractară, ci cu ceilalții vecini ai noștri”. Lucrul era înlesnit de buna dispoziție a opiniei publice bulgare, de tratatul secret pe care Bulgarii îl aveau încheiat din 1904 cu Sîrbii și de încercările pe cari le făcuseră. Sîrbii în privința aceasta pe timpul cabinetului bulgar Malinoff și în primele luni ale ministerului Gheșoff. Tratările Negocierile au început de Serbia pe la sfârșitul lunei Septembrie 1911. Bazele de la care plecau tratativele erau: Din partea Bulgarie: autonomia provinciilor Turciei europene iar în caz de neputință, împărțirea Macedoniei; apărarea contra oricui (România și Austro-Ungaria) ar ataca Serbia sau Bulgara; aderarea Rusiei la tratat. Din partea Serbiei: anexarea Macedoniei, din care cea mai mare parte ar reveni Bulgariei, iar o parte din Macedonia septentrională Serbai, lăsându-se această chestiune la arbitrajul împăratului Hasiei; apărarea contra oricui ar ataca Bulgaria sau Serbia; dianța defensivă contra oricii (Austro-Ungaria) ar încerca să ocupe părți din peninsua balcanică, într'o convorbire pe care d. Gheșoff a avut-o la 2& Septembrie cu d. Milovanovci, primul ministru al Serbiei, acesta din urmă a spus iptre altele, vorbind de intenția austriei de a crea un Stat abanez, că aceasta ar fi un percol pentru slavii balcanici și că singura soluție este împărțrea Albaniei între Serbia și Grecia In această convorbire, discutnd asupra împărțirei Macedoniei, Milovanovici a suns: „Dacă în același timp ci lichidarea Turciei ar putea să se întâmple desagregarea Autro-Ungariei, soluțiunea s'ar simplifica foarte mult: Sebia ar obține Bosnia și Herzgovina, precum România ar obține Transilvania și n'am vea de ce să ne temem de România în războiul nostru contra Turciei" 2)-- Veștile primite din Tracia despre mobilizarea Turcilor contra Bulgariei, putința ca războiul italo-turc (ce era în curs) să aducă surprize, făcură pe d. Gheșoff să grăbească negocierile, cu atât mai mult — 'ice d-sa — cu cât Bulgarii nu aveau siguranța că nu există alianța turco-română semnalată în August 1910, și că, in *zul unui războia cu Turcia. Bulgarii riscau să vadă pe Sârbi și pe Greci intervenind în condiții mult mai nefavorabile pentru Bulgaria. Negocierile, conduse de d. Gheșoff și de ministrul sîrb la Sofia, d- Spatakovici, fură anevoioase. Intția propunere a Sârbilor nu era de natură să inspire multă speranță în moderațiunea guvernului sîrb. Sîrbii nu numai că nu făceau nici o mențiune despre autonomia Macedoniei, dar încă propuneau a se supune aii faitrajului Rusiei vilaietele Salonic și Monastir în întregime.Tocmeala a fost lungă și laborioasă , cum însă rezumatul acesta ar lua proporții prea mari, recomandăm cititorilor cari se interesează mai de aproape, să consulte lucrarea d-lui Gheșoff. Vom relea numai atît, că Sîrbii cedară Bulgarilor Salonicul și primiră întrucîtva formula d-lui Gheșoff privitoare la autonomia Macedoniei și vom semnala cele ce spune autorul despre intervenirea în negocierii a d-lor Neklindoff și locotenent-colonel Romanovski, unul ministru și celălalt atașatul militar al Rusiei la Sofia. „Intervenirea aceasta — zice d. Gheșoff — se făcea când sub forma de sfaturi de mo~t’orațiune c de conciliațiune, spre a sfârși mai curînd buna operă începută, cînd sub forma de comunicări prin cari eram înștiințați că, dacă nu sfârșim, Rusia își rezervă dreptul de a lucra după interesele sale. „O oarecare comunicare a locot-colonelului Romanovski către generalul Theff era de natură a ne neliniști, cu atît mai mult, cu cit la epoca aceea, după informațiunile ziarelor, confirmate de rapoartele reprezentanților noștri diplomatici, d. Cearkoff (ambasadorul Rusiei la Constantinopol) intrase în tratări cu Turcii, în vederea încheerei unui acord- Pericolul pe care un îndoit acord al Rusiei deoparte cu Austria și de alta cu Turcia, îl comportă pentru aspirațiile noastre naționale, era evident“. In sfârșit, la 29 Februarie 1912, tratatul cu Serbia fu semnat. La cîtva timp după aceasta s’a încheiat convenția militară între Bulgaria și Serbia. Asupra semnării acelei convențiuni, d. Gheșoff spune următoarele : „Regele consimți să semneze această convențiune, cu dispozițiile ce stipula pentru cazul unui atac din partea Austriei și a României, fiindcă avea cunoștință de textul convenției austro-române din Septembrie 1900 (după uiul conflict româno-bulgar ivit în urma asasinării lui Mihăileanu), în preambulul căreia era zis că dorința României de a- și spori posesiunile prin dobândirea unei părți din Basarabia și de a dobândi fortăreața Silistrei și, dacă e cu putință, Rusciucul, Șumla și Vama, apărea ca foarte legitimă. Dată fiind existența acestui acord între Austria și România, date fiind de asemenea svonurile stăruitoare despre încheerea unei convenții militare între România și Turcia, trebuia, printr'o necesitate imperioasă, să prevedem într’o convenție militară cu Serbia eventualitatea unei agresiuni austriace și române.. „...Regele consimți să-și pună semnătura, cu atât mai mul că, la 31 Maiu 1912, generalul Paprikoff semnase convențiunea ruso-bulgară ce servea de contra-greutate convențiunii austro-române. Prin ani 3 al acestei convențiuni ruso-bulgare — în privința căreia am adresat multe telegrame ministrului nostru la Petrograd, d- Bobbeff, în cursul iernei 1912-1913, atunci 1. Paris. 1915. L1 Pas, 27, Librairie Hacotte. când Românii amenințau să năvălească în Bulgaria — Rusia se angajă să concure cu toate forțele sale la salvgardarea integrității și inviolabilității teritoriului Bulgariei. Față cu această obligație rusă, alianța noastră cu Serbia nu putea fi pusă decât sub egida Statului care garantase integritatea și invizibilitatea Bulgariei. Și era foarte firesc să se încredințeze aceluiași Stat arbitrajul asupra împărțirei zonei contestate și asupra neînțelegerilor ce puteau să se ridice în interpretarea și executarea tratatului, anexei lui secrete și convenției militare“. (Urmarea în n-nal viitor). Telegrame schimbate între Enver pașa și generalisimul Gekoff Sofia, 3 (sosită 4). — „Jurnalul armatei“ publică depeșite următoare schimbate între vicegeneralisimul turc Enver pașa și generalisimul bulgar Gekoff: „Sunt foarte fericit să exprim cele mai sincere și mai cordiale felicitări ale mele viteazului comandant-șef al bravei armate bulgare pentru succesele mari și neîntrerupte ce a repurtat învingînd din primele zile cu eroism și îndemînare cele mai grele obstacole cari se ridicau pe drumul său și urea ca succesele continue să se prelungească fără întrerupere pentru a ajunge la succesul final, Enver". Generalisimul bulgar Gekoff a răspuns : „Cu adevărată satisfacțiam am primit telegrama Exc. Voastre. Armata bulgară va continua a se apropia prin victorii pe cîmpul de bătaie de armatele aliaților noștri, neînvinși, Germaida, Austro-Ungaria și Turcia, cari au dat exemple nenumărate de bravură, abnegațiune și artă militară și va contribui la triumful final asupra vrăjmașilor noștri comuni, îndrăznesc a asigura pe Exc. Voastră că și vormîntul marelui moment istoric umple sufletul tuturor cetățenilor bulgari cari compun astăzi armata și acest simtiment ne va aduce victoria completă și triumful aspirațiunilor noastre comune“. (Agenția bulgară). Situația la Dardanele Submarinele engleze și franceze au trecut strîmtorile făcind joncțiune în Marmara — Prin telegrafia fără fir — Lyon. 4. — La Dardanele, perioada de liniște de la 20 Octombrie pînă la 1 Noembrie a fost tulburată de cîteva explozii de mine și dintr’o parte și din alta, rezultate în avantajul aliaților. Inamicul pare să fi renunțat să reînceapă atacurile în contra noastră din cauza prea marilor pierderi suferite. In zilele de 20 și 29 Octombrie s’au bombardat așezămintele militare din Galipoli de către monitoarele engleze. Cu toate rețelele protectoare și minele fixe multiplicate de Turci, submarinele engleze și franceze au isbutit să treacă strimtorile și să opereze legătura în marea de Marmara, de unde îngreunează foarte mult mișcarea vaselor turcești și reaprovizionarea pe mare a trupelor turcești din peninsulă. Comunicat turcesc . Constantinopol. 3. —Comunicatul din 2 Noembrie. — Pe frontul Dardanelelor a avut loc o luptă locală de artilerie, impuirasat inamic ancorat lîngă Kemikliman și un torpilor la Akburnu au luat parte fără efect la focul bateriilor de uscat ale inamicului. Artileria noastră a avariat un remorcher și mine plutitoare inamice, la Vest de Artburnu, unde se înpotmoliseră din cauza furtunei. * • Am făcut inutilizabilă o mină ce inamicul săpa la Seddulbahr, pe aripa lui stingă. (K. B.). Confirmarea pierderei unui submarin francez — Prin telegrafia fără fir — Lyon.1 Noembrie.—Pierderea submarinului „Turquoise", in marfa Marmara, înimă. RĂZBOIUL BALCANIC Declarațiile d-lui Tonceff Viena, 3 (sosită 4). — „Neu Wiener Abendblatt“ a publicat un iu’erwier obținut da la ministrul de finanțe al Bulgariei, d. Tonceff, care a sosit la Viena și care a declarat despre relațiunile Bulgariei cu vecina ei Grecia și România, că țara sa dorește cu energie sinceră, să întrebe cu ele o amiciție foarte cordială și fără gâad rău. (K.B.) Luptele cu muntenegrenii.— Austriacă în Uzice , Viena, *3 (sosită. 4).— Forțele austro-ungare cari luptă în contra Muntenegrului anenat cu asalt, la sud de Avtovac, înălțimea Bobija, situată pe teritoriul inamic și alte trei viinuri apărate cu tenacitate de muntenegreni. In asaltul contra pozițiunii Bobija, un tun de 12 centimetri, de provenință italiană, a fost cucerit. Din forțele aliate operind în contra Serbiei o Coloană austroungară a intrat în Uzice. Celelalte grupe austro-ungare se luptă la sud și la sud-est de Cacak. La sud de drumul ce merge de la Cacak la Kragujevatz și pe înălțimile de la sud-est de Kragujevatz, cum și la nord-est de Jagodina atacurile forțelor austro-ungare și germane cîștigă peste tot teren, cu toată cincena rezistență a adversarului. " La Kragujewitz am capturat 6 tunuri, 12 aruncătoare de mine, cîteva mii de arme, multe muniții și material de război. (K. B.) Ocupațiunea treptată a Serbiei continuă Berlin, 3 (sosită 4). — Usice a fost ocupat. Drumul Cacak-Kragujevac a fost trecut. Inamicul opune încă o rezistență dârză de ambele părți ale Moravei. La Krattujvac au capturat 6 tunuri, 5 tuburi de tun, 12 aruncătoare de mine, mai multe mii de arme și multe muniții și material. Trupele germane ale armatei Kövess au făcut or 350 de prizonieri și au capturat 4 tunuri. Armata Galovitz a făcut în ultimele trei zile 1100 sîrbi prizonieri. Armata Bojadjeff a respins pe inamic la vest de Planinica de ambele părți ale drumului Zajeear-Jaracin și au capturat 230 de oameni și 4 tunuri. La sud-vest de Knijevac trupele bulgare au urmărit pe inamic, au luat capul de pod, au trecut rîul Timok- Svrljiski și înaintează spre valea Nișavei printre munți de peste 1327 de metri și pe Gulijanska de 1369 de metri. 300 de prizonieri și 2 mitraliere au căzut în miinile lor. Trupele trimise înainte la valea Nișavei s’au retras față de forțele superioare. Muntele Bogov, de 1154 de metri, la vest de Bela Palanka, a fost menținut, (Wolfsbureau). Cum a fost ocupat Kragujevaț Viena, 4. — Cartierul presei comunică asupra evenimentelor ocuparea Kragujevațului. Corpul austro-ungar de la aripa stingă a armatei generalului Kövess înaintînd sub comandamentul Mackensen la nord și nord-vest de Kragujevaț s-a aflat la 20 în spațiul Velki-Sent- Derovac în luptă contra unor forțe inamice egale și a luat o pozițiune din care inamicul fugea. Acelaș corp s'a aflat, urmărind pe inamic la 31 la nord de drumul Kragujevaț-Drumilovanovac, în luptă în contra ariergardelor. In acelaș timp, corpul german al armatei Gabvitz a luat pozițiune la nord și nordest de Kragujevaț, pe rîulețul Petrovcka. Trupele germane au auzit în seara de 31 o detunătură care trăda faptul că inamicul era pe cale de a evacua Krasujevaț-ul. Corpul german în sectorul de atac al căruia se afla orașul tocmai voia să intra în orașul pe care inamicul îl părăsea, cînd o deputațiune a municipalităței orașului a apărut la avantpostul german. Deputațiunea fu dusă la comandant căruia ea îi anunță predarea pacifică a orașului Kragujevaț. In vreme ce se produceau aceste evenimente în partea germană a frontului, un detașament de recunoaștere al corpului austro-ungar susmenționați fiind însărcinat să treacă dem lungul orașului cu aripa orientală și să înainteze, a intrat la ale curentei, dimineața între orele 7 și 8 în oraș și a înălțat drapelul armatei austro-ungare pe cazarmă și arsenal. (K. B.) Lupte între muntenegreni și austriaci, 300 prizonieri austriaci — Prin telegrafia fără să — Lyon, 4. — Consulatul general al Muntenegrului comunică faptul că, la sud de Vișegrad, luptele au continuat în sima de 11 Noembrie. Au luat 300 de prizonieri dintre care 3 ofițeri. Tort, medic, de asemenea prizonier, a declarat că Austriacii au amid. mai mult de 800 morți și răniți. Inamicul a atacat noaptea frontul muntenegrean de la Troglav și Vușido. După o luptă învierșunată, a isbutit să ocupe Troglav. Raporturile greco-bulgare Sofia, 3 (sosită 4). — Comentând contractul încheiat între comitetul de prevedere socială și comisiunea de funcționari elenici, conform căruia Grecia va primi o mie de vagoane de cereale a căror expediere va începe la 20 de zile după iscălirea contractului, „Echo de Bulgarie” scrie: Faptul că guvernul din Atena se adresează la Sofia pentru a primi merindele a căror lipsă se simte puternic din cauza condițiunilor nesuferite ce flota înțelegeri creiază în Mediterana, constitue prin el însuși o probă de raporturile de încredere ce există între cele două capitale. Primirea grăbită ce pronereea greacă a găsit în cercurile noastre dirigente arată la rîndu-i că cele mai bune dispozițiuni există în Bulgaria în vederea apropierii cu Grecia. Aceste dispozițiuni, trebue să constatăm, există nu numai în cercurile politice dar — și aceasta nu este fără importanță—în opiniunea publică. Ziua în care Grecia, conștientă de situațiunea ei și de marile interese ale viitorului ei și-a precizat atitudinea în conflictul sîrbo-bulgar, relațiunile dintre Atena și Sofia au intrat pe calea ce niciodată nu ar fi trebuit să părăsească. Fără mari sforțări, ele vor continua a se desvolta spre un acord sincer și durabil deoarece nețelegerile dintre cele două ari sunt neînsemnate. Rivalitatea greco-bulgară nu mai are motive serioase de a fi; ea este făcută acum mai mult din prejudecăți decit de o opunere reală între interese. Cele două rase ,in certurile lor naționale și cu egalarea oarecăror chestiuni rămase în suspensiune nu le va rămînea decît a cultiva reațiuni de bună vecinătate. Pe terenul economic, ambele, monoadre se completează în mod fericit, și, în era de muncă pașnică ce va deschide în Europa această colosală lichidare care este războiul actual, Grecii și Bulgarii vor putea deveni un factor puternic. Logica lucrurilor care regulează în definitiv raporturile dintre națiuni, impune Grecilor și Bulgarilor lichidarea completă a trecutului și strînsă unire pe viitor. (Agenția bulgară).., - KABELE INCENDIU din Buhuși - Pagube de o jumătate milion « Buhuși, 4 Noembrie Un groaznic incendiu a distrus astă-noapte maresi magazie de lună a fabricei textile din localitate. Pagubele sunt de o jumatate de milion lei. Materialul și magazia erau asigurate la soc. „Dacia“. Amânarea Sobraniei Sofia, 4 Noembrie Conform Constituției, Sobrania trebuia să se deschidă astăzi, însă deschiderea s-a amînat pentru 28 Decembrie. M. ^ Succese franceze la Camerun — Prin telegrafia fără fir __. Lyon. 4 Noembrie. — La Camerun, coloana franceza,, comandată de colonelul Mayer, a pus stăpînire pe posturile Saide șî Deska,