Universul, octombrie 1915 (Anul 33, nr. 271-299)

1915-10-24 / nr. 294

<t.„. 5 BANI EXEMPLARUL:-ANUL XXXIII. - N-ral 294­­ 0M Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN­A JP iCfil CELE DIN URMĂ STÎRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE ȘI TELEFONICE Redacția și Administrația: București, str. Brezoianu, 11 SÂMBĂTĂ, 241(6 Noemb.) OCTOMBRIE 1915 Director politic: General GR. CRAINICIANU Beligeranții se întrec re­ciproc în a susține că adver­sarul dorește pacea. Quadrupla ișii sprijină­ a­­serțiu­nea pe faptul blocadei germane. Germanii, susține Quadrupla, încercuită cum este și lipsită de comunica­ție cu țările de peste mare, e redusă a trăi din proprii­­le-i resurse cari nu vor in­ti­r­­ia de a se epuiza. Germanii, la rîndul lor, susțin că mijloacele lor de rezistență sunt inepuizabile, atît în ce privește hrana po­pulației cit și reînoirea mu­nițiilor necesare armatelor sale victorioase. Ca atare, spun ei, adversarii Germa­niei pierzînd orice nădejde de a o reduce și spre a nu se expune la noui și, imense pierderii, nu pot dori de­cit pacea. In așteptare, luptele con­tinuă cu îndîrjire pe cele do­­i onturi mari, franco-ger­­man și ruso-german, fără ca să se Întrevadă înfrînge­­rea definitivă a vreunuia dintre beligeranți pe aceste fronturi, cari vor decide de soarta finală a acestui răz­boi uriaș. Or, dacă dintre belige­ranți e o putere care dore­ște pacea în toată sincerita­tea, aceasta nu poate fi de­cit Germania. Și aceasta nu numai pentru că ea ar fi în­­tr’o situație internă precară, cum susțin adversarii­, ci mai ales, pentru că, in ce privește situația actuală pe toate fronturile, Germania are avan­tagiul de a lupta pe teritoriul inamic. I-ar con­veni, firește, Germaniei ca să intervie pacea în mo­mentul cînd armatele sale o­­cupă o bună porțiune din te­ritoriul francez, cînd ele pă­trund destul de adinc în im­periul moscovit și cînd, în fine, biruesc eroica Serbie cu concursul bulgarilor. Dar, e evident că Aliații, în împrejurările de față, nici nu se pot gîndi la pace și că sunt deciși, mai mult ca oricînd, să reziste invaziei germane. Sd­robind pe sîrbi și rea­lized legătura cu Constan­­tinopolul, germanii nu au fă­cut decit, cel mult, să mă­rească rezistența Dardane­­lelor și să salveze provizor existența Turciei ca stat. Admițând că această ope­rațiune s’ar încheia cu suc­ces pentru germani, rămîn­e de învins pe cele două fron­turi principale de Est și de Vest, unde, cum am spus, se va decide de soarta răz­boiului. Rușii, pînă acum, n’au fost înfrînți și, după credința ge­nerală, sunt invizibili din cauza imensităței imperiu­lui lor și rezervelor inepui­zabile de oameni de care di­spun. Franco-englezii, de ase­menea, au tras o linie de fier foarte greu de străpuns. In spatele acestei linii s pîn­­desc milioane de francezi și englezi oprind pe loc înain­tarea germană. Existența fronturilor ac­tuale atît la Răsărit cit și la Apus nu se datorește decit unor împrejurări favorabile germanilor și anume: nepre­­gătirea­ francezilor surprinși de năvala germană și lipsei de muniții a rușilor. Dacă, în momentul isbuc­­nirei­ războiului, franco-en­­glezii ar fi avut la frontieră tranșeele și forțele ce le au acum pe frontul Dixmunde- Belfort, germanii cu sigu­ranță că nu ar fi putut pă­trunde în Franța. Aceasta, nu din pricina că germanii ar fi slabi, ci fiindcă, cu mij­loacele teribile cari se între­buințează în războiul actual, e din cale afară de greu și de costisitor străpungerea unui front întărit. Astfel în­cit cei doi coloși s-ar fi lup­tat la graniță pe porțiuni mici de teren, cari ar fi tre­cut dintr’o mină într’alta, a­­șa cum se petrec acum lu­crurile în Artois, în Cham­pagne și pe întreg frontul. Așa­dar, nici francezii, cari mai au pe conștiință pe belgieni și nici­ rușii cari sunt datorii să salveze Serbia, ca și englezii cari dispun de mijloace imense de rezisten­ță, n’au absolut nici un in­teres să ceară sau chiar să dorească pacea în situația de față a războiului euro­pean. Singura putere care e fi­resc ca să dorească acea ar fi Germania, care, di­­ și luptă pe teritoriul inamic, totuși trebue să se îngrozească în fața operei cumplite, uriașe, ce ar mai avea de realizat spre a ieși complet și defini­tiv învingătoare. Războiul actual, atît de uriaș și de crîncen, nu se poate sfîrși fără învinși și fără învingători. Cei care­ au provocat războiul sunt da­tori să dea socoteală popoa­relor respective de milioa­nele de vieți secerate. Ar fi și mai monstruos ca războ­iul acesta să se termine cu un statu-quo ante și să aibă sfîrșitul unei glum­e sînge­­roase a cîtorva capete înco­ronate. Șii de aceea, date fiind for­țele uriașe, inepuizabile de cari dispun beligeranții de pe fronturile mari de Est și de Vest, războiul va dura și la iarnă și în primăvară și, dacă nu vor interveni cine știe ce evenimente excepțio­nale, vor trece multe primă­veri și ierni pînă să se ter­mine. v. — m. DES­V­OLT­A­R­EA ideii unității politice a Românilor — După scrierea cu acelaș titlu de d. K. Iorga — III — Urmare și sfârșit — Era în intenția Germanilor sa ‘se întemeieze Imperiul într'o for­mă democratică, împotriva Au­striei ca și a Prusiei. Ion Maio­­­­rescu s-a aprins de idealogia a­­ceasta germană și a mers la con­gresul din Francfurt să susție cauza Românilor. Formula era aceasta: „Austria «să lase Italia, să unească Bucovina, Moldova, România și Transilvania Într'un regat. România cu un principe austriac, sub suzeranitatea Ger­maniei“. Deputatul Förster făcu și o interpelare despre posibili­tatea unui „Imperiu romanic, care e mai important pentru Germania decît Imperiu ma­ghiar“. Și adaogă: „Transilvania, du­pă poziția sa geografică, numai împreună, cu Principatele danu­­biane va putea ajunge vre-odată la o­­­ stare materială plăcută.­. De aici ar ieși pentru viitorul Stat român de sine un teritoriu ce ar cuprinde cam întreaga Dacie veche, Bucovina și Basa­rabia, rupte cu puterea și cu nedreptul de Moldova, se țin, fi­rește, de acest Stat român“. Ge­neralul german Ha­sford­ din al­­armata de ocupație în principa­te ar fi dem­arat M Cfeariste Românii din Ardeal nu trebuie să se mai gîndească la Austria. „Ei ar fi proștt dacă nu s‘ar gindi la un Stat propriu, că e­­xistă numai o Putere care ar putea să creieze acest Stat....“ Planul de executat era t­implu­’ O armată românească bine de­prinsă și numeroasă: un aliat puternic (Germania era dispusă cum am văzut), o constelație di­plomatică favorabilă, ca să pu­tem susține dintr'o dată războiu contra Rusiei, Austriei și Tur­ciei. Izbînda ar adus crezarea „Imperiului daco-român“­Un vis frumos năruit; ideia însă a rămas, căci era logică, naturală. Agitațiile care precedează de obiceiu o mișcare către unitatea națională trec și au trecut și la noi, ca și aiurea, prin trei faze: Intîiu apare visul sentimental, care se transformă apoi în teo­rii sociale, și pe urmă se ivește chestiunea practică de politică realistă, actuală acum la noi. Tineretul cult care a însufle­țit anul 1848 își avea cultura a­­dusă în majoritate de la Paris, unde Moldovenii și Mimien­ii fi*a­­ternicau în acei­aș societate co­mună în­ a hrăni*, visurile, Dar fiecare, veniți acasă, au făcut propaganda pe seama lor. Cogălniceanu nu s-a dus la­ Bu­curești în timpul revoluției mun­te­ne și nici Muntenii nu s'au dus ca agitatori în timpul revoluției moldovene. Mișcarea din Moldo­va s'a făcut în Martie, iar cea din Muntenia în Iunie pînă în Septembrie- Dar chiar de s-ar fi întîlnit, cu­ă deosebire de idei, sigur că nu s'ar fi înțeles. Co­­gălniceanu avea școala germa­nă; era un naționalist evoluțio­nist. Brătianu, Rosetti, Gh­ica și .»Ualți tineri bucureșteni erau crescuți la școala egalitară re­voluționară din Paris, în ideile de „fraternité et egalité“. Ardelenii iu teoria utopică a restaurării Imperiului roman. După intervenția Rușilor în Principate în 48, Șaguna­ stră­bate Muntenia și Moldova, fără să aibă vre-un contact cu frun­tașii ideilor noui din Principate. Și unirea s'a făcut cum știm. Pe vremea lui Cuza Vodă a ve­nit o misiune de la Kossuth, ca să roage pe Domnul român să spri­jine revoluția maghiară. Ni se făgăduia Bucovina. In ceia ce privește Ardealul, se recunoștea acolo „mari comuni­tăți naționale“ cari pot avea șefi de ai lor numiți ,­Voevozi“ sau „hospodari" Papiu Ilarian a scris atunci o broșură ca răspuns lui Kossuth. El respingea „Voievozii" și cerea independența Transilvaniei, pe baza visurilor sale de reprez­in­tant al ideiei romane aici. Zicea în această broșură: ,,In centrul Daciei lui Traian, nu barbaru­lui, ci Romanului este dat a vorbi“. Dar teoria filosofiei romane se trece pe încetul odată, cu ieșirea din scenă a reprezintanților ei, Cipariu, Ilarian, Bărnuțiu, și cu apariția altor factori. Se începe faza acțiunii politice. Pe la 1869, conducerea de fapt a Austro- Ungariei o avea de fapt contele Andrassy.­­Acesta prin toate mi­jloacele, ba pînă și prin Bis­marck, aviza Regatul român că existența lui atîrnă de Monar­hie, de care trebuie să-și alipea­scă politica externă. Un singur lucru ni se cerea.­ Să părăsim pe Românii din Ac­­tual„lfistr!du-i în grija cui îi are. Amenințarea cu anexarea pu­tea să sperie pe diplomați, în popor însă a avut tocmai efectul contrariu. Politica noastră s-a alipit, cum știm, de cea a Austro-Ungariei. Guvernul ungar a avut nedibă­­cia grosolană, dăunătoare lor și utilă nației noastre, de a învrăj­bi naționalitățile din Stat și în­­cepînd era persecuțiilor contra fraților, continuate „crescendo“ de la Andrassy, Deak, Tissa cel bătrîn ,și pînă­ la Tissa cel de azi. Rezultatul? II știm: S-a creiat o puternică conștiință ro­mânească, acolo ca și aici, uni­tară și sigură în creșterea ei. Trecînd ideologii, romanticii, după 1880, destinile nației trec în mîinile practice ale advocați­lor pozitiviști și ale ziariștilor naționaliști. S-a alcătuit „Memorandul“ și împăratul­­ a refuzat ca rege al Ungariei, comunicînd cu supușii unguri prin miniștri maghiari. Apoi procesele contra celor ce iscălise Memorandul. Atunci s-a început și la noi a­­gitația cea mare: s-a întemeiat Liga Culturală­ Grigore Bră­tianu, sufletul ei dintîiu, a fost un om de organizare chibzuită și de la el vine partea serioasă a ..Ligei“. Pe la 1882 studențimea adresează Regelui Carol un me­moriu foarte bine compus prin care cereau Regelui să intervie în favoarea Românilor asupriți­ Au urmat, după asta întruniri, manifestații, discursuri și apoi activitatea Ligei s'a potolit. In Guvernul român, în Parla­ment nu se putea atinge nimic de aceasta. Deceniul din urmă ne-a dat o mișcare mai fecundă în roade și prin Liga Culturală ,și prin opiniile unor oameni politici ro­mâni. Dar nu s'a făcut pentru cei de dincolo ceia ce s'ar fi putut face pe cale culturală, politică, economică, prin noi cei de aici. Sîrbii, mai puțini și mai slabi, ne-au întrecut în curaj și în în­treprinderi. Principele Milan se proclama la Belgrad. Peste tot stătea scris. ..Trăiască Regele Milan al tuturor Sirbilor!" Se invitase toate comunele pînă și cele din Monarhia Austro-Ungară, oficial chiar. O greșală diplomatică! E­­vident. ’ Un­ risc fără margine! Fără îndoială. Dar sentimnetul general era atît de puternic, încît mergeau orbește înainte, fără să vadă ce le stă în drum. Aci se încheie firul istoric al admir­abilei expuneri a d-lui pro­fesor Iorga. Lăsăm continuarea în seama anilor viitori, după ce se vor isprăvi cursul evenimentelor groaznice ce trec pe lîngă noi, ba și împotriva noastră. Apostol Galea „Alianța balcanică“ *, de IV. E. CHELOFF fost prim-ministru al Bulgariei E destul de cunoscută ma­rea însemnătate a alianței bal­canice încheiată în 1912 și sfărâmată în 1913, pentru ca să se citească cu interes tot ce se publică, de către oameni competenți, asupra acestei a­­lianțe. La Paris a aparat nu de mult o lucrare a d-lui I.­ E. Gheșoff, care în calitate de prim-ministru al Bulgar a tratat cu guvernele sîrb, grec și muntenegrean încheiarea a­­celei alianțe. Nu ne îndoim că cititorii noștri vor urmări cu interes­­ rezumatul acestei lucrări care, deși expune lucrurile numai din punct de vedere bulgăresc, aduce totuși oare­care lumină. Motivele Venind la putere în Martie 1911, d. Gheșoff spune că a încercat să ajungă la o înțele­gere directă cu Junii Turci; în acest scop a tratat cu A­­ssim-bey, ministrul Tuxiciei la Sofia, care s-a arătat favora­bil, iar mai tîrziu cu Naby­­bey, după ce Assim fusese chemat la conducerea mini­sterului de externe turcesc. Rezultatul a fost însă nul. Turcii nu numai că n’au fă­cut nimic pentru inaugurarea unei politici noi față de Bul­garia, dar au mai înăsprit re­gimul în Macedonia și Tra­­cia, vădind intențiunea de a stîrpi pe Bulgari. In timp de șase ani, de la 1905 la 1911,, numărul Bulgarilor din Ma­cedonia scăzuse cu 200­ 000, și asupririle, jafurile, măcelu­rile urmau: „Era de datoria mea, zid­ul d. Gheșoff, să iau serios­uri considerare toate mi.... A» prin cari Bulgaria s’ar vedea în­­ stare de a pune capăt ace­stei stîrpiri. Și cea dinții din aceste măsuri era să ne înțe­legem, nu cu Turcia, care se arătase refractară, ci cu cei­­lalții vecini ai noștri”. Lucrul era înlesnit de buna dispoziție a opiniei publice bulgare, de tratatul secret pe care Bulgarii îl aveau înche­iat din 1904 cu Sîrbii și de în­cercările pe cari le făcuseră. Sîrbii în privința aceasta pe timpul cabinetului bulgar Malinoff și în primele luni a­­le ministerului Gheșoff. Tratările Negocierile au început d­e Serbia pe la sfârșitul lunei Septembrie 1911. Bazele de la care plecau tra­tativele erau: Din partea Bulgarie: auto­nomia provinciilor Turciei europene iar în caz de nepu­tință, împărțirea Macedoniei; apărarea contra ori­cui (Ro­mânia și Austro-Ungaria) ar ataca Serbia sau Bulgara; aderarea Rusiei la tratat. Din partea Serbiei: anexa­­rea Macedoniei, din care cea mai mare parte ar­­ reveni Bulgariei, iar o parte din Ma­cedonia septentrională Serbai, lăsându-se această chestiune la arbitrajul împăratului Ha­siei; apărarea contra ori­cui ar ataca Bulgaria sau Serbia; di­­anța defensivă contra oricii (Austro-Ungaria) ar încerca să ocupe părți din peninsua balcanică, într'o convorbire pe care d. Gheșoff a avut-o la 2& Sep­­tembrie cu d. Milovanovci, primul ministru al Serbiei, a­­cesta din urmă a spus iptre altele, vorbind de intenția au­striei de a crea un Stat aba­­nez, că aceasta ar fi un percol pentru slavii balcanici și că singura soluție este împărțrea Albaniei între Serbia și Gre­cia In această convorbire, dis­­cutnd asupra împărțirei Ma­­cedoniei, Milovanovici a suns: „Dacă în același timp ci li­chidarea Turciei ar putea să se întâmple desag­reg­area Au­­tro-Ungariei, soluțiunea s'ar simplifica foarte mult: Sebia ar obține Bosnia și Herzgo­­vina, precum România ar ob­ține Transilvania și n'am vea de ce să ne temem de Româ­­­nia în războiul nostru contra Turciei" 2)-- Veștile primite din Tracia despre mobilizarea Turcilor contra Bulgariei, putința ca războiul italo-turc (ce era în curs) să aducă surprize, făcură pe d. Gheșoff să grăbească ne­gocierile, cu atât mai mult — '­ice d-sa — cu cât Bulgarii nu aveau siguranța­ că nu există alianța turco-română semna­lată în August 1910, și că, in *­zul unui războia cu Turcia. Bulgarii riscau să vadă pe Sârbi și pe Greci intervenind în condiții mult mai­ nefavora­bile pentru Bulgaria. Negocierile, conduse de d. Gheșoff și de ministrul sîrb la Sofia, d- Spatak­ovici, fură anevoioase. Intția propunere a Sârbilor nu era de natură să inspire multă speranță în moderațiu­­nea guvernului sîrb. Sîrbii nu numai că nu făceau nici o mențiune despre autonomia Macedoniei, dar încă propu­­neau a se supune aii faitrajului Rusiei vilaietele Salonic și Mo­na­stir în întregime.Tocmeala a fost lungă și la­borioasă , cum însă rezumatul acesta ar lua proporții prea mari, recomandăm cititorilor cari se interesează mai de a­­proape, să consulte lucrarea d-lui Gheșoff. Vom r­ele­a numai atît, că Sîrbii cedară Bulgarilor Salo­nicul și primiră întru­cîtva formula d-lui Gheșoff privi­toare la autonomia Macedo­niei și vom semnala cele ce spune autorul despre interve­­nirea în negocierii a d-lor Ne­­klindoff și locotenent-colonel Romanovski, unul ministru și celălalt atașatul militar al Rusiei la­ Sofia. „Intervenirea aceasta — zice d. Gheșoff — se făcea când sub forma de sfaturi de mo~­t’orațiune c­ d­e conciliațiune, spre a sfârși mai curînd buna operă începută, cînd sub for­ma de comunicări prin cari e­­ram înștiințați că, dacă nu sfârșim, Rusia își rezervă dreptul de a lucra după inte­resele sale. „O oarecare comunicare a locot­-colonelului Romanovs­­ki către generalul Th­eff era de natură a ne neliniști, cu a­­tît mai mult, cu cit la epoca aceea, după informațiunile zi­arelor, confirmate de rapoarte­le reprezentanților noștri di­plomatici, d. Ceark­off (amba­sadorul Rusiei la Constantino­­pol) intrase în tratări cu Tur­cii, în vederea încheerei unui acord- Pericolul pe care un îndoit acord al Rusiei deopar­te cu Austria și de alta cu Turcia, îl comportă pentru as­pirațiile noastre naționale, era evident“. In sfârșit, la 29 Februarie 1912, tratatul cu Serbia fu semnat. La cîtva timp după aceasta s’a încheiat convenția militară între Bulgaria și Serbia. Asu­pra semnării acelei convenți­­uni, d. Gheșoff spune urmă­toarele : „Regele consimți să semne­ze această convențiune, cu dis­pozițiile ce stipula pentru ca­­zul unui atac din partea Aus­triei și a României, fiindcă a­­vea cunoștință de textul con­venției austro-române din Septembrie 1900 (după uiul conflict româno-bulgar ivit în urma asasinării lui Mihăilea­­nu), în preambulul căreia era zis că dorința României de a- și spori posesiunile prin dobân­direa unei părți din Basara­bia și de a dobândi fortărea­ța Silistrei și, dacă e­ cu pu­tință, Rusciucul, Șumla și Vama, apărea ca foarte legiti­mă. Dată fiind existența aces­tui acord între Austria și Ro­mânia, date fiind de asemenea svonurile stăruitoare despre încheerea unei convenții mi­litare între România și Tur­cia, trebuia, printr'o necesita­te imperioasă, să prevedem într’o convenție militară cu Serbia eventualitatea unei a­­gresiuni austriace și române.­. „...Regele consimți să-și pu­nă semnătura, cu atât mai mul că, la 31 Maiu 1912, gene­ralul Paprikoff semnase con­­vențiunea ruso-bulgară ce ser­vea de contra-greutate con­­vențiunii austro-române. Prin ani 3 al acestei convențiuni ruso-bulgare — în privința că­reia am adresat multe tele­grame ministrului nostru la Petrograd, d- Bobbeff, în cursul iern­ei 1912-1913, at­unci 1.­ Paris. 1915. L1 Pas, 27, Librairie Hacotte. când Românii amenințau să năvălească în Bulgaria — Ru­sia se angajă să concure cu toate forțele sale la salvgarda­rea integrității și inviolabili­tății teritoriului Bulgariei. Fa­ță cu această obligație rusă, a­­lianța noastră cu Serbia nu putea fi pusă de­cât sub egida Statului care garantase inte­gritatea și invizibilitatea Bul­gariei. Și era foarte firesc să se încredințeze aceluiași Stat arbitrajul asupra împărțirei zonei contestate și asupra ne­înțelegerilor ce puteau să se ridice în interpretarea și exe­cutarea tratatului, anexei lui secrete și convenției militare“. (Urmarea în n-nal viitor). Telegrame schimbate între Enver pașa și genera­lisimul Gekoff Sofia, 3 (sosită 4). — „Jurna­lul armatei“ publică depeșite ur­mătoare schimbate între vice­­generalisimul turc Enver pașa­ și generalisimul bulgar Gekoff: „Sunt foarte fericit să exprim cele mai sincere și mai cordiale felicitări ale mele viteazului co­­mandant-șef al bravei armate bulgare pentru succesele mari și neîntrerupte ce a repurtat învin­­gînd din primele zile cu eroism și îndemînare cele mai grele ob­stacole cari se ridicau pe drumu­l său și urea ca succesele conti­nue să se prelungească fără în­trerupere pentru a ajunge la suc­cesul final, Enver". Generalisimul bulgar Gekoff a răspuns : „Cu adevărată satisfacțiam am primit telegrama Exc. Voa­stre. Armata bulgară va conti­nua a se apropia prin victorii pe cîmpul de bătaie de armatele­ a­­liaților noștri, neînvinși, Germa­­ida, Austro-Ungaria și Turcia, cari au dat exemple nenumăra­te de bravură, abnegațiune și artă militară și va contribui la triumful final asupra vrăjmași­lor noștri comuni, îndrăznesc a asigura pe Exc. Voastră că și v­­ormîntul marelui moment istoric umple sufletul tuturor cetățeni­lor bulgari cari compun astăzi armata și acest simtiment ne va aduce victoria completă și tri­umful aspirațiunilor noastre co­mune“. (Agenția bulgară). Situația la Dardanele Submarinele engleze și fran­ceze au trecut strîmtorile făcind joncțiune în Marmara — Prin telegrafia fără fir — Lyon. 4. — La Darda­nele, perioada de lini­ște de la 20 Octombrie pînă la 1 N­oembrie a fost tulburată de cîte­­va explozii de mine și dintr’o parte și din al­ta, rezultate în avan­tajul aliaților. Inami­cul pare să fi renunțat să reînceapă atacurile în contra noastră din cauza prea marilor pierderi suferite. In zilele de 20 și 29 Octombrie s’au bom­bardat așezămintele militare din Galipoli de către monitoarele engleze. Cu toate rețe­lele protectoare și mi­nele fixe multiplicate de Turci, submarinele engleze și franceze au isbutit să treacă strim­­torile și să opereze le­gătura în marea de Marmara, de unde în­greunează foarte mult mișcarea vaselor tur­cești și reaprovizio­­narea pe mare a­ tru­pelor turcești din pe­ninsulă. Comunicat turcesc . Constantinopol. 3. —Comuni­catul d­in 2 Noembrie. — Pe frontul Dardanelelor a avut loc o luptă locală de artilerie­, im­puirasat inamic ancorat lîngă Kemikliman și un torpilor la A­­k­burnu au luat­ parte fără efect la focul bateriilor de uscat ale inamicului. Artileria noastră a avariat un remorcher și mine plutitoare inamice, la Vest­ de Artburnu, unde se înpotmoliseră din cauza furtunei. * • Am făcut inutilizabilă o mi­nă ce inamicul săpa la Seddul­­bahr, pe aripa lui stingă. (K. B.). Confirmarea pierderei unui submarin francez — Prin telegrafia fără fir — Lyon.­­1 Noembrie.—Pierderea submarinului „Turquoise", in m­arfa Marmara, în­imă. RĂZBOIUL BALCANIC Declarațiile d-lui Tonceff Viena, 3 (sosită 4). — „Neu Wiener Abendblatt“ a publicat un i­u’­erwier obținut da la mi­nistrul de finanțe al Bulgariei, d. Tonceff, care a­ sosit l­a Vie­na și care a declarat despre re­­lațiunile Bulgariei cu vecina ei Grecia și România, că țara­­ sa dorește cu energie sinceră, să întreb­e cu­­ ele o amiciție foarte cordială și fără gâad rău. (K.B.) Luptele cu muntenegrenii.— Austriacă în Uzice , Viena, *3 (sosită. 4).— Forțele austro-ungare cari luptă în con­tra Muntenegrului an­enat cu a­­salt, la sud de Avtovac, înălți­mea Bobija, situată pe teritoriul inamic și alte trei viinuri apăra­te cu tenacitate de muntene­greni. In asaltul contra pozițiu­­nii Bobija, un tun de 12 centi­metri, de provenință italiană, a fost cucerit. Din forțele aliate operind în contra Serbiei o Coloană austro­­ungară a intrat în Uzice. Cele­lalte grupe austro-ungare se luptă la sud și la sud-est de Cacak.­ La sud de drumul ce merge de la Cacak la Kragujevatz și pe înălțimile de la sud-est de Kra­­gujevatz, cum și la nord-est de Jagodina atacurile forțelor au­stro-ungare și germane cîștigă peste tot teren, cu toată ci­nce­­na rezistență a adversarului. " La Kragujewitz am capturat 6 tunuri, 12 aruncătoare de mine, cîteva mii de arme, multe muni­ții și material de război. (K. B.) Ocupațiunea treptată a Serbiei continuă Berlin, 3 (sosită 4). — Usice a fost ocupat. Drumul Cacak-Kra­­gujevac a fost trecut. Inamicul opune încă o rezistență dârză de ambele părți ale Moravei. La Krattujv­­ac a­u capturat 6 tu­nuri, 5 tuburi de tun, 12 aruncă­toare de mine, mai multe mii de arme și multe muniții și material. Trupele germane ale armatei Kövess au făcut or­ 350 de pri­zonieri și au capturat 4 tunuri. Armata Galovitz a făcut în ulti­mele trei zile 1100 sîrbi pri­zonieri. Armata Bojadjeff a respins pe inamic la vest de Planinica de ambele părți ale drumului Zaje­­ear-Jaracin și au capturat 230 de oameni și 4 tunuri. La sud-vest de Knijevac trupele bulgare au urmărit pe­­ inamic, au luat capul de pod, au trecut rîul Timok- Svrljiski și înaintează spre valea Nișavei printre munți de peste 1327 de metri și pe Gulijansk­a de 1369 de metri. 300 de prizonieri și 2 mitraliere au căzut în miini­­le lor. Trupele trimise înainte la valea Nișavei s’au retras față de forțele superioare. Muntele Bo­­gov, de 1154 de metri, la vest de Bela Palanka, a fost menținut, (Wolfsbureau). Cum a fost ocupat Kragujevaț Viena, 4. — Cartierul presei comunică asupra evenimentelor ocuparea Kragujevaț­ului. Corpul austro-ungar de la­­ ari­pa stingă a armatei generalului Kövess înaintînd sub comanda­mentul Mackensen la nord și nord-vest de Kragujevaț s-a a­­flat la 20 în spațiul Velki-Sent- Derovac în luptă contra unor forțe inamice egale și a luat o pozițiune din care inamicul fu­gea. Acelaș corp s'a aflat, ur­mărind pe inamic la 31 la nord de drumul Kragujevaț-Drumilo­­vanovac, în luptă în contra a­­riergardelor. In acelaș timp, cor­pul german al armatei­ Gab­vitz a luat pozițiune la nord și nord­est de Kragujevaț, pe rîulețul Petrovcka. Trupele germane au auzit în seara de 31 o detu­nătură care trăda faptul că ina­micul era pe cale de a evacua Krasujevaț-ul. Corpul german în sectorul de atac al căruia se afla or­a­șul tocmai voia să intra în orașul pe­ care inamicul îl pă­răsea, cînd o deputațiune a mu­­­nicipalităței orașului a apărut la avantpostul german. Deputațiunea fu dusă la co­mandant căruia ea îi anunță predarea pacifică a orașului Kragujevaț. In vreme ce se produceau a­­ceste evenimente în partea ger­­mană a frontului, un detașa­­ment de recunoaștere al corpu­­lui austro-ungar susmenționați fiind­ însărcinat să treacă dem lungul orașului cu aripa orien­­tală și să înainteze, a intrat la ale curentei, dimineața între o­­rele 7 și 8 în oraș și a înălțat drapelul armatei austro-ungare pe cazarmă și arsenal. (K. B.) Lupte între muntenegreni și austriaci, 300 prizonieri austriaci — Prin telegrafia fără să — Lyon, 4. — Consulatul general al Muntenegrului comunică fap­tul că, la sud­ de Vișegrad, lup­tele a­u continuat în sima de 11 Noembrie. Au luat 300 de pri­zonieri dintre care 3 ofițeri. Tort, medic, de asemenea prizonier, a declar­at că Austriacii au amid. mai mult de 800 morți și răniți. Inamicul a atacat noaptea frontul muntenegrean de la Troglav și Vușido. După o luptă învierșunată, a isbutit să ocupe­ Troglav. Raporturile greco-bulgare Sofia, 3 (sosită 4). — Comen­­tând contractul încheiat între comitetul de prevedere socială și comisiunea de funcționari ele­­nici, conform căruia Grecia va primi o mie de vagoane de ce­reale a căror expediere va înce­pe la 20 de zile după iscălirea contractului, „Echo de Bulgarie” scrie: Faptul că guvernul din A­­tena se adresează la Sofia pen­tru a primi merindele a căror lipsă se simte puternic din cau­za condițiunilor nesuferite ce flota înțelegeri creiază în Medi­­terana, constitue prin el însuși o probă de raporturile de încre­dere ce există între cele două capitale. Primirea grăbită ce pro­­nereea greacă a găsit în cercuri­le noastre dirigente arată la rîn­­du-i că cele mai bune dispozi­­țiuni există în Bulgaria în vede­rea apropierii cu Grecia. Aceste dispozițiuni, trebue să constatăm, există nu numai în cercurile politice dar — și acea­sta nu este fără importanță—în opiniunea publică. Ziua în care Grecia, conștientă de situațiu­­nea ei ș­i de marile interese ale viitorului ei și-a precizat atitu­dinea în conflictul sîrbo-bulgar, relațiunile dintre Atena și Sofia au intrat pe calea ce nici­odată nu ar fi trebuit să părăsească. Fă­ră mari sforțări, ele vor conti­nua a se desvolta spre un acord sincer și durabil deoarece ne­­țelegerile d­in­t­r­e cele două ari sunt neînsemnate. Riva­litatea grec­o-bulgară nu mai are motive serioase de a fi; ea este făcută acum mai mult din pre­judecăți decit de o opunere rea­lă între interese. Cele două rase ,in certurile lor naționale și cu egalarea oarecăror chestiuni ră­­mase în suspensiune nu le va­­ rămînea decît a cultiva re­­ațiuni de bună vecinătate. Pe terenul economic, ambele, monoad­re se completează în mod fericit, și, în era de muncă pașnică ce va deschide în Europa această colosală lichidare care este răz­boiul actual, Grecii și Bulgarii vor putea deveni un factor pu­ternic. Logica lucrurilor care re­gulează în definitiv raporturile dintre națiuni, impune Grecilor și Bulgarilor lichidarea comple­tă a trecutului și strînsă unire pe viitor. (Agenția bulgară).., - KABELE INCENDIU din Buhuși - Pagube de o jumătate milion « Buhuși, 4 Noembrie Un groaznic incendiu a distrus astă-noapte m­aresi magazie de lună a fabricei textile din localitate. Pagubele sunt de o juma­­­tate de milion lei. Materialul și magazia erau asigurate la soc. „Dacia“. Amânarea Sobraniei Sofia, 4 Noembrie Conform Constituției, So­­brania trebuia să se deschi­dă astăzi, însă deschiderea s-a amînat pentru 28 De­­cembrie. M. ^ Succese franceze la Camerun — Prin telegrafia fără fir __. Lyon. 4 Noembrie. — La Camerun, coloana franceza,, comandată de colonelul Ma­yer, a pus stăpînire pe pos­­­­­turile Sa­ide șî Deska,

Next