Universul, iunie 1916 (Anul 34, nr. 150-179)
1916-06-10 / nr. 159
5 BANI EXEMPLARUL—ANUL XXXII. — N-rul 150 REPETITE EXPERIENȚE Fără îndoială că succesele vertiginoase ale nouei ofensive rusești se datoresc și areparațiunii din timpul din urmă, care a ridicat din nou armamentul și stocul de munițiuni ale armatelor ruse la înălțimea cerințelor, se datoresc poate și întăririlor de trupe ce se vor fi desăvirșit; — dar nu poate fi numai o coincidență, ci este o parte de explicare și în faptul că zdrobitoarea ofensivă se produce iară* la un moment cînd armata austroungară este lăsată la propriile ei forțe, cind Bavarezii sau comandanții germani, un Mackensen sau alții, se află pe alte fronturi. Cu ajutor german, austro-ungarii au fost readuși în poziții despre cari se putea crede că de acolo înainte puteau fi în stare cel puțin să le mențină, prin ei înșiși. Ei bine,prin ei înșiși austro-ungarii au dovedit că nu pot să mențină nimic, nu pot sa opună nicio rezistentă durabilă. Aceste repetite experiențe trebuie să pună pe gînduri din nou, și foarte serios, și ne aliații germani, cari nu pot la infinit să sprijinească în cîtji neputința austro-ungară. Și dacă se vor întreba, de unde provine această neautintă, nu-i vor putea găsi pricinile în vreo inferioritate de armament sau de tot ceea ce privește pregătirea MATERIALA războinică. Despre Austro-Ungaria se spune, în adevăr, că are una din cele mai bune, dacă nu chiar cea mai bună artilerie, pasca cea mai modernă, mitraliere și muniții din belșug, și așa mai departe. Luînd în parte fiecare națiune din care se alcătuește armata austro-ungară, nu sar putea zice iarăș că e lipsită vreuna din ele de vitejie înăscută, că n’ar fi capabilă de eroism la fel cu oricare altă nație, — dacă din acest dacă stă toată buba. Ceea ce lipsește armatei austroungare este coesiunea, este, cum sa mai zis, sufletul acela unitar, fără care o oaste, oricît de numeroasă sau de bravă individual, nu poate să desvolte acel maximum de energie, acea concentrare de voință strînsă, de adevărată și avintată însuflețire, fără de cari nu se mai poate birui în ziua de azi, cînd faptele se poartă mai mult decît oricînd INTRE NAȚIUNI, iar nu între oștiri de mercenari. Alcătuirea aceasta defectuoasă a armatei austro-ungare nu este însă decit oglinda și rezultatul defectuoasei organizări interne a monarhiei habsburgice. Se dovedește odată mai mult, și într’un chin ce nu mai sufere nici contestare nici discuție, că acea organizare și-a trăit traiul, și nu va mai putea fi menținută nici în vreme de pace, cum nu se poate menține în vreme de războiu. Va fi avut poate, odinioară, Austria, o misiune istorică și politică, despre care sau spus și s au scris atîtea. Ea ar fi putut, cred unii, să continue sub foima unor „state unite” ale imperiului austriac. Astăzi, după trista experiență cu dualismul tiranic austro-maghiar, nu s’ar mai putea nici aceasta. E prea tîrziu; totul se distramă. Și credem, o repetăm, că însăși Germania, convinsă în sfirșit, la încheierea păcii va recunoaște că Austria nu va mai putea trăi în organizarea ei de astăzi, că va trebui să treacă printre prefacere, care să aducă o însănătoșire înjghebării nefirești, bolnăvicioase și putrede, sub care se prăbușește. h 033 TOATE , lunii unui discurs funebru «3 a NicoLasj " Cine n-a cunoscut pe vremuri pe Mircea Petrescu, băiat bun, deștept, șugubăț, avocat bun, din cauza firei sale de răsvrătit social, de bohem, nu a știut să-și pună inteligența în slujba intereselor sale. A fost primar al orașului Tulcea, pe timpul cînd era prefect acolo Ion Nenițescu, apoi a rămas avocat în acelaș oraș, și iar a venit să profeseze avocatura în Capitală bucurîndu-se de amiciția amicului său d- Ion Th. Fiorescu, — circulă diferite anecdote în jurul peripețiilor sale de pe acele vremuri — pînă ce o moarte prematură îl răpi dintre noi. Una din întîmplările vesele ale vieței sale voi încerca să povestesc aci-Mircea Petrescu avea de secretar pe un oarecare d. P... . e de prisos să-i spun numele — care, știind strîmtorarea materială a lui Mircea Petrescu, născocea tot felul de afaceri ca să-i procure sume de bani, de pe urma cărora avea grijă să tragă și dînsul foloase. Johan Prell era un harnic fabricant de birji, om de treabă, bogat Fiind de un timp bolnav, bietul lobam avea o singură rîvnă- să fie înmormîntat cu toată cinstea cuvenită poziției sale de mare fabricant de birji. Intr'o zi, pe cînd se destăinuia lui P..., secretarul lui Mircea Petrescu, despre această dorință a lui postumă, în capul acestuia încolți ideia unei afaceri pentru patronul său— Și ai pus ceva deoparte pentru înmormîntarea d-tale? 'ntrebă secretarul de avocat. — Da, pus la mine 3.000 fie lei. — Frumoasă sumă, ți -ar putea face o înmormîntare de clasa întîia. — Ia, de clas întîi, replică satisfăcut lobați— Dar știi d-le Iohan, ce efect ar face la înmormîntarea d-tale un discurs funebru ținut de un avocat mare? — Crezi? ’ — Sigur. Uite, aș putea să bag pe d- Mircea Petrescu, avocat cu vază să-ți fie un discurs. — Și ar primi? întrebă Iohan Prell, căruia-i surîdea idea unui discurs funebru. — Cu trecerea ce o am pe lângă d-sa, cred că va primi. Dar știi ar trebui să-i dai vreo 500— 600 de lei, că d. Mircea e avocat mare, o face doar pentru mine, nu o face pentru parale— Nu e mult? întrebă bietul Iohan. — De unde? Știi ceva să zică să vorbească la înmormîntarea d-tale d- avocat Mircea Petre... -admixirfă, joben și mănuși negre? Are să rămîe încremenită toată lumea văzînd așa ceva. — Atunci, cum aș face să-l văd? — Ți-i aduc îndată. Secretarul lui Mircea a înțeles că Iohan Preit nu vrea să-i dea lui paralele-A doua zi Mircea Petrescu se prezintă la fabricantul de birji, însoțit de secretarul său. — Iti prezint d-le Preit pe marele avocat d- Mircea Petrescu; d. Iohan Preit, mare fabricant de birji, recomandă secretarul. Iar Mircea Petrescu luînd un aer doctoral, intră în subiect. — Mi-a vorbit secretarul meu de o propunere a d-tale, d-le Prest. Eu n-am îndrăznit. Secretarul d-tale mi-a vorbit, îngăimă bietul Iohan, uluit de atitudinea impunătoare a lui Mircea— N'are a face. Nu aș face-o pentru nimeni, obiectă Mircea, dar pentru d-ta, o persoană cu așa greutate, un mare fabricant cred că fac un serviciu datorit industriei românești. Primesc cu plăcere să fiu un discurs funebru, să dea Dumnezeu cit mai tîrziu, pentru un așa om. Sunt chiar onorat. Și Mircea Petrescu avu generozitatea să încaseze anticipat cei 600 de lei, prețul discursului funebru ce avea să-l fie cînd cel de sus va voi să cheme la dînsul pe cunoscutul caretaș Idhan Prell. Pe drum, secretarul său avu grija să-i ciupească a treia parte din suma încasată. Au trecut mai multe luni de cînd s-a încheiat acest tîrg, cînd într’o după amiazi, pe cînd Mircea Petrescu se afla la berăria „Carul cu bere“, însoțit de bunul său amic d. Șt... și alții și se afla la a 16-a halbă, se pomeni, cu secretarul său cared zise: — Vino d-le Mircea, azi se face înmormîntarea lui Iohan Prelt trebue să vorbești, au să mai iasă doi sutari — Cum se poate? — Vino. — Nu am joben. — Iți dau eu pe al meu, răspunse avocatului..... După ce Mircea își făcu toaleta de împrumut, se prezintă la cimitirul catolic, unde se făceau ultimele formalități pentru înmormîntarea lui Iohan Prest v — Desveliți sicriul, strigă ei Cioclilor. Cei prezenți și-au închipuit că noul venit care era însoțit de cei 3 amici ai săi, ar fi procurorul și oamenii legei. Ordinul se execută. Atunci Mircea Petrescu se descoperi și, pe un ton declamator și patetic, rosti cuvîntarea sa funebră: „întristată adunare. Toți deplîngem moartea omului de bine care a fost Iohan Prell, marele industriaș și om generos, a cărui moarte a străbătut pînă la cercurile cele de mai sus ale Capitalei“. Un strigăt dureros răspunse la aceste cuvinte jalnice ale lui Mircea Petrescu. Era nevasta bietului Iohan, a cărei durere isbucni la auzul acestor cuvinte de elogiu mortual. Mircea Petrescu,, încălzit de efectul produs asupra cucoanei Jula — așa îi zicea d-nei Prett — continuă să enumere, pe un ton sperbolic, calitățile defunctului. In timpul acesta secretarul lui se apropia discret de cucoana Jula pe care o cunoștea. Ar trebui, șopti el, să-i dai vreo 300 de lei d-lui Mircea. Știu că d-sa nu va voi să primească, dar trebue să facă și jertfa asta, fiindcă e datina românească, că dacă nu se plătește celui ce ține un discurs, nu putrezește mortul căruia i s-a ținut discursul. — Să nu putrezește Iohan al meu, eu dau la domn Petrescu Cînd cuvîntarea se sfîrși, cucoana Juja se apropiă de Mircea, și-i strecură în mînă trei hîrtii a o sută. — A, nu se poate, zise Mircea, după ce avu grijă să ia hîrtiile, eram bun prieten cu defunctul, nu pot primi bani. Atunci cucoana Jula îi zise pe un ton rugător: — Lase putrezește bietu Iohan, d-le Mircea. ÎNTREMAREA ȘI INSTRUIREA liceanilor debili Tot aci, în August trecut, am vorbit despre un tramvai pe valea Prahovei tot atît demn detențiunea guvernului și publicului ca și următoarea cestiune: Cu toată neplăcerea prea deselor ploi de la Sinaia, s-a adeverit că aerul de acolo este estraordinar de binefăcător și în adevăr sunt nenumărați părinți cari datoresc Sinaiei scăparea copiilor din ghiarele debilităței care-i îndruma spre tuberculoza și alte asemenea boale. Fie‘mi dar permis de a vorbi azi despre înființarea la Sinaia a două licee de Stat sau pensioane particulare, ambele internate pentru băeți și fete. Ele vor fi de folos tineretului debil și orașului Sinaia care mai mai trece timp de nouă luni, printr'un sezon complectamente mortmort. Cît pentru necesitatea înființărei acestor internate, ea este confirmată de către cele existente în străinătate încît pentru profesori, nu văd dificultate de vreme ce există un liceu alături la Ploești și chiar profesori din București ar putea face față cerințelor, fiindcă vedem pe cai universitari locuind la București și făcînd cursurile tocmai la universitatea din Iași. In fine, nemaiintrînd în alte detalii repetă chestiunea de față ca și cea a tramvaiului fiind deodată folositoare și rentabile, le cred demne detențiunea guvernului și a antreprizelor particulare spre a fi studiate în scop de a fi realizate cînd Dumnezeu ne va scăpa de grija războiului care ne înconjoară țara. Alea. Austriacii au atins tunuri noui pe muntele Ilion . Ei explorează țărmul nostru — Vîrciorova, 7 Iunie Cu privire la cele relatate asupra bubuiturilor de tun, aflu că acele lovituri au fost trase de noile tunuri instalate în dosul muntelui Alion. Se știe că vechile tunuri montate în beton, așezate da lungul muntelui susnumit, au fost demontate și trimese pe frontul italian .Acum simțindui-se nevoe, s‘au instalat tunuri noi a căror tragere de încercare s‘a făcut Sîmbătă noaptea, continuând și Duminică dimineața. * De două zile vecinii noștri, începînd de la orele 10 seara, explorează necontenit prin ajutorul unui puternic recolector coastele Dunărei de pe teritoriul nostru, începînd de la frontieră pînă în apropiere de micul sat Gura SEASE PAGINI Grafica războiului Acum un an, cînd armatele rusești s-au retras în fața ofensivei austro germane, părăsind regiuni întinse cucerite cu atîtea sacrificii, a apărut într o revistă umoristică germană o caricatură a Țarului Nicolae, ca elev de școală, cu geanta subțioară ducindu-se la Krieg Schule-Caricaturistul trimetea pe Tar la școala de războiu să mai învețe meșteșugul înainte de a se măsura cu germanii. Se pare că Țarul sa folosit de lecție și a frecventat faimoasa școală germană, într-adevăr admirabilă prin organizația ei. Căci împăratul, de astă dată nu s a mai dus la războiu fără muniții și fără arme suficiente. Ci a pornit cu puteri formidabile, întrebuințând aceiaș tactică învățată în școala germană de a trage zeci de mii de focuri fie artilerie pe minut și de a deconcentra din primul moment pe dușman nelăsându-i nici o clipă de răgaz și reculegere. Astfel prezentîndu se lucrurile, marea și neașteptata ofensivă rusă e mereu la ordinea zilei și și dă roadele. Austriacii isgoniți din Bucovina sunt urmăriți de aproape în Galiția. Rușii vor să înainteze spre Lemberg deși, pe această linie, întîmpină o aprigă împotrivire din partea austro- germanilor. In caz dacă în mersul lor victorios rusii vor isbuti sa recucerească Lembergul și cetatea Przemysl, e puțin probabil ca ei să încerce din nou să treacă Carpații, unde se știe că odinioară au suferit pierderi considerabile. Ei se vor fortifica pe acest front, tăind comunicația între armata austriacă și cea germană, după care vor înainta spre Varșovia în scop de a scoate pe germani din Polonia. Bineînțeles că ofensiva ajungînd în această frază va fi sprijinită de toate forțele rusești îngrămădite pe frontul Riga*Pripet. Despre frontul francez se vorbește mai puțin. La Verdun nu se mai dau atacurile impetuoase ce se repetau înainte de începerea ofensivei rusești. Situația, aci, e așa de încîlcită încît nici germanii nu pot să deplaseze trupele spre a le trimite pe alte fronturi și nici francezilor nu le convine să ia ofensiva, spre a aduce, ca modul acesta, un sprijin ofensivei rusești. AVION Dreptate pentru toți Am susținut de nenumărate ori aci că aceia dintre negustorii lacomi dovediți că speculează în vremea aceasta mijloacele noastre de existență, făcînd imposibilă procurarea celor de trebuință tiranei de toate zilele, să fie altfel pedepsiți decît cu o simplă amendă să fie supuși la mai drastice rigori ale legei. firește, n’am înțeles, pledînd această cauză, să se ia măsuri și împotriva acelor negustori cari dindu-și seama de vremea prin care trecem, cautcă să împace «omenește propriul lor intens^M acela ai consumat iulțeles ca să se fixeze de autoritățile în drept prețuri de așa natură, încît, aplicate să nu aducă nici un folos negustorului, ci din potrivă, să-l facă să păgubească. Clasa noastră negustorească trebue să trăiască și ea. are aceleași drepturi la solicitudinea Statului ca și diferitele categorii de consumatori și ar fi nedrept să se îngrijească numai de nevoile imora, fără a se ține seamă de ale altora. Avem în această privință în franța o pildă vrednică de urmat, la Paris, în urma plîngerei sindicatului măcelarilor, prin care se arăta că, după tariful impus un măcelar nu cîștigă de pe urma desfacerei unei jumătăți de vite, decît 4 lei și 17 bani, o experiență a fost făcută de către reprezentanții măcelarilor, la prefectura poliției în prezența mai multor consilieri municipali și funcționari polițienești. S’a pus în consumație o jumătate de bou și rezultatul vînzării a dat un beneficiu exact echivalent cu prețul menționat mai sus. Atunci comisiunea a procedat la revizuirea tarifului, scăzând prețul cumpărărei vitelor și ridicînd pe acela al desfacerii în detaliu și s'a ajuns cu chipul acesta, fără ca modificarea să fie prea simțitoare, 3a un beneficiu brut de 39 lei 75 bani pentru jumătatea de bou în favoarea măcelarului. Experiența s’ar putea încerca și la noi, bineînțeles pentru acele articole cari puse in comerț nu produc celui ce se desface nimic sau aproape nimic, căci nu-i drept ca atunci cînd fac dovada că cutare marfă mă costă de pildă doi lei kgr.. i Statui să mă oblige s’o vînd tot cu doi lei, ca să nu cîștig nimic, cu 2 lei și 10 bani ca să-mi pierd vremea cu un cîștig ridicol, sau cu 1 leu 90 b, pierd. *■' 1 ' . • aTM putință negustorului să cîștige; aceasta i-e meseria și unicul izvor de trai, mai ales că majoritatea s’a pomenit cu acest fel de ocupățiune și nu mai cunoaște altul, cu condițiune ca acest cîștig să fie rațional, să dea putință și negustorului și consumatorului să trăiască. In legătură cu aceasta, avem de făcut o observațiune care ne privește și mai de aproape. Se știe că la țară s'a rechiziționat arama. Sătenii cari au avut-o, au dat-o cu plăcere auzind mai ales că rechiziția se făcea în interesul armatei noastre. Bineînțeles că toți aceștia au căutat a doua zi să-și procure alte vase pentru fiertură și mămăligă. Se întîmplă însă că la tîrg, luciul de mămăligă costă 10—12 lei Kilogramul, pe cînd Statul nu le-a despăgubit arama rechiziționată decit cu 2 lei lgi., așa că diferența urmează să o dea săteanul din buzunarul lui, dacă o are dacă nu... rabdă ții asta, pare-ni-se, nu e o soluție; sau dacă e una, apoi o fi bună pentru Stat, nu pentru cel ce se trezește că n’are în ce’și face mămăliga. Iată de ce ni s’a părut potrivit să intitulăm aceste cîteva observațiuni: dreptate pentru toți! Vebil Tratamentul boalelor criptogamice ia vii și alte culturi, in lipsa sulfatului de cupru Anul acesta viticultorii au o lipsă acută de piatră vânătă. Lupta contra boalelor ce atacă vin și în genere toate culturile în timpul vegetației lor, se face cu piatră vînăită, ca element fungicid de fond. Dacă piatra vînătă o întâlnim în mai toate preparatele (ciorbele) de stropit, aceasta se datorește marei puteri de otrăvire ce are cuprul pentru ciupercile parazite pe plante, în sensul că in doză slabă, otrăvește și distruge ciuperca, dar lasă neatinsă planta, care, tocmai din potrivă, e activată prin oxidul hidratat de cupru. Așa se explică, de ce cultivatorii practică pe o scară așa de întinsă rețetele fungicide, în care sulfatul de cupru intră în mare măsură: Ciorba Bordeieza, Bourguignonă, Apa cerească, cupro zaharată, etc. Ar fi o mare greșală însă și o profundă necunoștință, să ne considerăm dezarmați în contra boalelor criptogamice, de îndată ce ne lipsește piatra vînătă! Sunt alte tratamente, cel puțin, tot atît de eficace în care avem nevoe de foarte puțin, sau chiar de loc. sulfat de cupru. Sunt unele, cum vom vedea, fără piatră vînă■tă care întrec chiar în eficacitate. oricare alt preparat. a) Principalele soluții cuprice, practicate mai mult, azi, sunt acestea: Ciorba Bordeleză ciorba Bourguignonă. Bourguignonă amoniacală. Apa cerească și Ciorba cuprică cu melassă. Modul lor de preparare îl găsim în orice agendă agricolă sau viticolă. Voi observa numai asupra Ciorbei cupro-melassice că melassa, în cantitate de 2% în această ciorbă, ce are încă var și 2% piatră vînătă, servește să dea mai ales aderența dar tot odată și acțiune fungicidă prin compușii zaharați otrăvicioși ce nasc din contractul ei cu sulfatul de cupru și varul ciorbei. Altfel melassa singură, n’ar avea nici un efect, poate tocmai dimpotrivă! Dintre aceste ciorbe cuprice cea Bourguignonă e cea mai activă. Cea Bourguignonă amoniacală e și mai de preferat azi căci cere numai o jumătate cantitate de piatră vînătă, față de celelalte. Tot așa și Apa cerească, care e un amestec de 1 kgr. piatră vînătă topită în 100 litri apă căreia i se adaugă 1 kgr. amoniac. Ea e activă prin hidratul și sulfura de cupru ce ea desvoltă; o vom lăsa însă să piardă esccsul de amoniac înainte de întrebuințare, ca să nu ardem frunzele plantei. b) Soluții fără cupru. — Sunt tot atît dacă nu mai mult, eficace, ca cele cuprice. Ceva mai mult, sunt compuși ai altor metale decît cuprul care au o pu tere distrugătoare a ciupercilor de pe plante, mult mai mare ,că cuprul. Așa sunt de pildă, metalele, Cobaltul, care e de 25 ori mai toxic, idem Niketul, Mercurul de 8 ori, etc. Sărurile, sau alți compuși ai acestor corpuri, vor fi fungicidele foarte eficace și eftine, ale viitorului!... Pînă atunci avem cîteva soluții și putem lucra la producerea și experimentarea multora,—care să înlocuiască chiar cu mai mult succes. — ciorbele cuprice. 1) Astfel este de exemplu „ Soluția polisulfurică” ce distruge j.Oidiul’’ viilor. Pînă anul trecut nu era experimentată suficient. A fost recomandată anul trecut viticultorilor printr-o circulară explicativă a modului de preparare din sulf și var, de către direcția agriculturei din ministerul agriculturii. Unii ,,chimiști viticultori” au preparat-o, și denumind-o cu tot felul de nume, o recomandă ca fiind bună pentru orice și în proporții de concentrație neexperimentate. Or, soluția aceasta, noi am preparat ș> modificînd ușor cantitățile date de minister și înmulțind calitativ și cantitativ polisulfurile sale. Am determinat apoi concentrația ei de administrare, la 1 litru pentru 40__50 litri, iar la stropirea a 3-a a viței chiar 1 la 30—35 litri. Experiența ne a mai arătaț ca ea combate .,Oidiul’’ radical și oprește Mana de a se desvoltă (efect antibiotic). 2) Ciorba permanganică contra .,Oidiului” e un amestec de 120 gr. Permanganat de K cu 3 kgr. var și 100 litri apă, într’un vas de metal, căci într’unul de lemn, permanganatul în contact cu lemnul, se reduce și deci se pierde din el. Inspirîndu-ne din aceste rețete, pe care în bună parte le-am experimentat am compus o,ciorbă mixtă’ pentru combaterea deodată a multor boli de vie sau de alte culturi. Plecînd dela soluția polisulfurică, modificată și adăogîndu-i, după voe, SO. Ou sau permanganat de K, am obținut o ciorbă mixtă eficace global, iar nu numai contra .,manei” sau ,,oidiului”. Preparatul poate fi ca ciorbă concentrată în sticle, sau, solid, în flacoane. SL astfel chiar redevenind abundent iarăși, sulfatul de cupru. — cultivatorii în genere și viticultorii, experimentînd acest produs vor decide de eficacitatea lui față de ciorbele cuprice. C. Lacrițianu Profesor la liceul T.Severin Licențiat în st. agricole Membru al societății române de agricultură Declarațiile Cancelarului german Paris, 5 (18). — Cancelarul german a făcut eri la comisiunea budgetului Reichstagului, noi propuneri de pace. După ce a amintit declarația dela 9 Decembrie prin care oferea pacea, el a declarat:’Nu regret că am făcut această ofertă de pace, cu toate că ea vu întâmpinat nici un succes. Astăzi ca și în trecut, vom continua să nu neglijăm nimic pentru a scurta teribilele dureri, pe care le suferă națiunile europene, victimele unei asemenea conflagrațiuni“. „Koelnische Zeitung“ scrie: ,„Am oferit pacea dușmanului. Acela dintre ei care a refuzat cu cea mai mare încăpăținare — căci ceilalți nuu făcut decît să-i urmeze exemplul — a fost Franța, puterea dominantă din înțelegere, capul și sufletul rezistenței. Trebue deci să fioborîm Franța mai întîi și în mod definitiv. Nu vom pierde din vedere cu toate acestea că Anglia nu e dispusă nici ea să facă pace și e războiul său vare astăzi sîngerează întreaga Europă“. (Agenția Radio). Contingentul ISIS Industria Paris. 5 (18). — Ni se telegrafiază din Geneva că ziarele austriace au fost oprite timp de 5 zile în graniță, pentru a împiedica divulgarea ordinului de convocare a contingentului 1919. Consiliile de revizie ale acestui contingent se vor tine de la 25 iunie pînă în 4 iulie și se va proceda la încorporarea imediată a tinerilor declarați buni pentru serviciu. (Agenția Radio). Lipse de merinde la Vieina Paris. 5 (18). — Călătorii sosiți la Zurich și venind din Viena afirmă că serioase manifestații de femei au avut loc la Viena din cauza lipsei extreme de merinde și alimente. "(Agenția Radio). f TINERI 10 (23) IUNIE 1916 Lupta navali de la Skagerake—x- N’a existat o luptă asupra căreia să se facă mai multă polemică ca de aceasta. Cauza e ușor de înțeles; pe cînd în toate comunicațiile engleze se găsesc întotdeauna relațiunile cele mai exacte, germanii din contra — pentru motive explicabile — ascund popoarelor lor orice faptă ce atinge prestigiul germanic și denaturează totul față de neutri. In principiu, cel de vis-a-vis — adică dușmanul—nu poate ști mai bine ca mine cele ce se întîmplă în lagărul meu și deci e surprinzătoare pretenția birourilor Wolff și K. K. Korrespondenz precum și a comuniatelor oficiale, de a da informații precise de ce se întîmplă în dușmani și de a tăcea asupra a tot ce se întîmplă la ei. Pe de altă parte, cu just cuvînt, adversarii germanilor declară singuri că datele ce le dau asupra germanilor sunt aproximative. Lupta de la Skagerak a fost ea o luptă în adevăratul sens al cuvîntului? Nu, și aceasta o deducem din relațiile ambelor părți Dacă flota germană ar fi eșit la larg cu gîndul de a avea o îmtîlnire cu englezii, atunci ei n’ar fi schimbat drumul, n’ar fi căutat a se refugia la baza lor de operație, ci din contra ar fi angajat lupta cu toată energia, mai ales că au avut enorma șansă de a se întîlni cu avant-garda engleză, flota fiind mult înapoi, și deci aveau șansa a combalte rînd pe rînd, cele două flote engleze divizate. Din rapoartele engleze se vede că tocmai tîrziu grosul flotei a ajuns flota germană și se mai constată din rapoarte că în luptă nu au participat decît acele superdreadnoghturi, care aveau 25 mile viteză și care deci. au avut posibilitatea a sosi la timp. De grosul flotei de cele 60__70 cuirasațte și dreadnoughturi cu 18__21 mile viteză, nu avem nici o relație nu se pomenește nimic de ele, deci au sosit după finele luptei, prin urmare nici englezii nu se așteptau la această întîlnire, căci în acest caz flota întreagă ar fi fost la locul ei. Ce căutau germanii la larg? Luptă nu se vede bine din retragerea lor pripită; se zice că voinn qa distruge un mare transport de vreo 60 vase cu muniții ce treceau spre Rusia. Nu e posibil aceasta, căci transportul spre Rusia trecînd pe la nordul Norvegiei, germanii s’ar fi îndepărtat prea mult de baza lor și englezii ar fi avut timpul ca, cu întreaga lor flotă, să le fae retragerea. Se zice că germanii voiau să tac trecerea englezilor în Baltica; aceasta e și mai puțin posibil pentru că în acest caz flota germană avea toată șansa a aștepta eșirea flotei engleze din strîmtori în Baltica unde rînd fie rînd ar fi atacat vasele ce ar fi eșit. O singură explicație există. Opinia publică germană agitînduse din cauza foametei și provocînd mișcări, conducătorii germani le-au esplicat cauza lipselor prin bîoeusul englez. Or, acelaș popor care a fost educat în credința forței invincibile și care are convingerea că flota lui e teribilă și cel puțin egală cu cea engleză, cu drept cuvînt a ripostat, dar flota noastră ce face? Ea ce s’au cheltuit atîtea miliarde? Avem sau nu o flotă? Și sub această presiune s’a aranjat o eșire a întregei flote și s’a ales ca rută coasta neutră a Danemarcei și Norvegiei, adică acea parte unde erau cei mai puțini sorți de a întîlni inamicul. După o mică manevră birourile Wolff și K. K., Oficialitatea germană însă recunoaște că s-a pierdut un cuirasat tolmen, ceea ce nu putem admite, deoarece tot amiralitatea germană a recunoscut acum un an că Pomern s’a ciocnit de o mină și s’a înecat. In caz de vreo confuzie de nume atunci trebue contat și Pomern în plus. Afară de acesta se știe precis că vasele hiîzow, Seidlitz și Von der Tannt toate crucișătoare de luptă au fost toate foarte grav avariate. Deasemenea crucișătoarele rapide Rostock, și Frankfurt au fost grav avariate. Germanii recunosc că Lützow și Rostock s-au înecat pe drum de celelalte nu spun nimic. Se știe însă din Olanda că Vonltzer prin dări de seamă ar fi ridicat moralul poporului spunînd că marea e liberă, că flota engleză e ascunsă, dar dacă nu poate rupe blocusul ei din cauza Canalului Mânecii care e întreg în mîinile dușmanilor. Se vede însă că blocusul englez e mult mai sever, că flota, deși a ales sectorul cel mai îndepărtat, dar a găsit ad vesele cele mai rapide engleze care imediat au avizat grosul flotei. Flota germană era întreagă cu ultimele superdreadnoughturi și cu ultimele crucișătoare de luptă. Flota engleză era divizată în Fling fluit (flota sburătoare), șigrosul flotei compusă din mărite vase de luptă. Din cele spuse, cred că între cele două flote era o distanță de cel puțin 3 ore. La vederea flotei germane, desigur că amiralul a telegrafiat amiralului șef, așteptînd ordine. Această flotă engleză era compusă din cele mai repezi crucișetoare engleze și copta deci cel puțin 28 mile viteză. Flota germană nu putea conta decît pe 16—17 mile din cauza vaselor cuirasate care nu au mai mult de 18 mile viteză deci flota engleză dispunea de situație după bunul plac spre a se ține departe pînă vine grosul spre a se retrage sau spre a ataca. E adevărat că și germanii dispuneau de mari crucișătoare rapide pe care amiralul le putea detașa spre a ataca escadra similară engleză, dar numărul acestor vase germane era cel puțin a patra parte din cele engleze și deci amiralul le-a ținuit încadrate în escadră. Prima mișcare a flotei engleze a fost de a se ține la distanță dar flota germană schimbînd drumul spre bazele ei vedem că vasele engleze ușoare atacă flota germană în complotul ei. Acest atac unic în felul lui și contrariu regulilor stabilite de luptă nu putea să aibă loc decît în urma unui ordin expres. Nu se admite ca crucișătoare cuirasate să accepte o lupta cu marile vase de luptă decît în cazuri bine justificate. Noi credem că amiralul șef văzînd că e departe de flota germană și că prin urmare are posibilitatea a se refugia înainte de a’l ajunge, a ordonat flotei rapide a taia retragerea germanilor în orice sacrificii și a le întîrzia fuga. Numai astfel se poate explica cum un amiral cu o flotă ușoară să atace cu atîtea violență marile vase de luptă germane. Lupta prin urmare s’a angajat la început între întreaga flotă germană și numai flota engleză rapidă, spre înserate și cînd spre norocul germanilor s’a lăsat și ceața. O parte din grosul flotei engleze și anume noile monstre cuirasate cu tunurile de 38 mm, a luat o parte mică la această luptă. Cu venirea nopței flota germană a putut ,recîștiga baza navală” iar flota engleză a continuat s păzi largul complet stăpînă pe situație. În această mică întîlnire lupta a fost teribilă și costisitoare. Referatele engleze complete și corecte ne arată ce vase anume a pierduit flota engleză, iar Wolfsbureau are grija a ne spune tanagiul lor, costul lor echipagiile ce aveau, fără însă a da cea mai mică notiță despre situația flotei germane. Ne permitem noi ca din declarațiile prizonierilor, a salvaților și a pescarilor să stabilim șî minimul sigur de pierderi germane, avînd răbdarea ca mai tîrziu să căpătăm și numele vaselor pe cari germanii le ascund. Englezii au pierdut: Tanu ar fi sosit foarte avariat, dar de Leidlitz nu ni se spune de nimeni că ar mai fi existînd. De asemenea se neagă înecarea lui „Frankfurt,’’, dar vedem presa germană făcînd apel la familiile din orașul Frankfurt spre a veni în ajutorul supraviețuitorilor de pe ,Frankfurt”. Acestea sunt datele sigure despre pierderile suferite și cu cît germanii vor ascunde mai mult adevărul, cu atît publicul e lăsat să creadă că situația e mult mai gravă și să facă tot felul de supoziții pentru că un învingător nu părăsește cîmpul de luptă, ci rămîne acolo spre a culege laurii gloriei. Un tehnician, Crucișător de luptă Queen Mary 30.000 t. 30 m. vit. 1800 echip 50 mii. T. „ Indéfangable 19.000 „ 26 ” , 800 „ 35 ” „ Invincible. . 17.000 „ 26 „ „ 600 „ 30 „ „ Crucișător cuirasat Warior . . . 14.000 ,, 23 „ ,, 600 „ 25 ,, ,, ,, Defence. . . 14.000 ,, 23 ,, ,, 600 ,, 25 ,, „ ,, ,, Blair Prince. 13.000 ,, 23 ,, ,, 600 „ 25 ,, „ Destroiere.................8 (opt) . . . 9-1000 .. 30-32 vit. 120 mi 3—24 mii. Total ... 14 H4 N5000 — 6000 214 mii. Germanii au pierdut următoar germane, dar sigurerele vase constatate din surse ne-Superdreadnoug.Kaiser 26.000 t. 26 m. vit.2580 echipaj 75 milioane Dreadnoug.Ostfriesland 23.000 ,, 20 ,, „ 1500 ,, 60 ,, ,, Wesiphalen 19.000 ,, 20 ,, „ 1500 „ 50 ,, Crucișătoare de luptă : Lützow (amiral) . , 26.000 ,,28 ,, „ 1800 „ 50 ,, Deicigen................ 23.000 „ 26 ,, „ 1500 „ 45 ,, Hindenburg. .... 26.000 ,, 28 ,, „ 1800 ,, 50 „ Crucișătoare rapide : Wiesbaden. . . . . . 5.600 ,, 26 ,, , 400 „ 12 ,, Rostock............. . 11.600 „ 26 „ „ 400 „ 12 „ Elbing...................... 4.000 ,, 28 „ ,, 350 ,, 10 ,, Frauenlob................ 4.000 „ 28 ,, ,, 350 ,, 10 ,, Destroiere 9 (noua)circa 1.0OO ,, 30-32 ,, 120 ,, o unu 27 m, Torpiloare 17..........3.460 ,, 28 „ ,, 80 ,, 0.8=14 mil. Submarine 5 ........... 1—1200 t,12 ,, ,, 60 ,, 3=15 „ Crucișător aux. X(unu) ? — >