Universul, iunie 1916 (Anul 34, nr. 150-179)

1916-06-10 / nr. 159

5 BANI EXEMPLARUL—ANUL XXXII. — N-rul 150 REPETITE EXPERIENȚE Fără îndoială că succesele ver­tiginoase ale nouei ofensive ru­sești se datoresc și areparațiunii din timpul din urmă, care a ri­dicat din nou armamentul și stocul de munițiuni ale armate­lor ruse la înălțimea cerințelor, se datoresc poate și întăririlor de trupe ce se vor fi desăvirșit; — dar nu poate fi numai o co­incidență, ci este o parte de ex­­plicare și în faptul că zdrobitoa­rea ofensivă se produce iară* la un moment cînd armata austro­­ungară este lăsată la propriile ei forțe, cind Bavarezii sau coman­danții germani, un Mackensen sau alții, se află pe alte fronturi. Cu ajutor german, austro-un­garii au fost readuși în poziții despre cari se putea crede că de acolo înainte puteau fi în stare cel puțin să le mențină, prin ei înșiși. Ei bine,prin ei înșiși au­­stro-ungarii au dovedit că nu pot să mențină nimic, nu pot sa opună nicio rezistentă durabilă. Aceste repetite experiențe tre­buie să pună pe gînduri din nou, și foarte serios, și ne aliații ger­mani, cari nu pot la infinit să sprijinească în cîtji neputința austro-ungară. Și dacă se vor întreba, de unde provine această neautintă, nu-i vor putea găsi pricinile în vreo inferioritate de armament sau de tot ceea ce privește pregătirea MATERIALA războinică. Despre Austro-Ungaria se spune, în ade­văr, că are una din cele mai bune, dacă nu chiar cea mai bună artilerie, pasca cea mai modernă, mitraliere și muniții din belșug, și așa mai departe. Luînd în parte fiecare națiune din care se alcătuește armata austro-ungară, nu sar putea zice iarăș că e lipsită vreuna din ele de vitejie înăscută, că n’ar fi capabilă de eroism la fel cu oricare altă nație, — dacă d­in acest dacă stă toată buba. Ceea ce lipsește armatei austro­­ungare este coesiunea, este, cum sa mai zis, sufletul acela unitar, fără care o oaste, oricît de nu­meroasă sau de bravă individual, nu poate să desvolte acel maxi­mum de energie, acea concentra­re de voință strînsă, de adevăra­tă și avintată însuflețire, fără de cari nu se mai poate birui în ziua de azi, cînd faptele se poar­tă mai mult decît oricînd INTRE NAȚIUNI, iar nu între oștiri de mercenari. Alcătuirea aceasta defectuoasă a armatei austro-ungare nu este însă decit oglinda și rezultatul defectuoasei organizări interne a monarhiei habsburgice. Se dovedește odată mai mult, și în­­tr’un chin ce nu mai sufere nici contestare nici discuție, că acea organizare și-a trăit traiul, și nu va mai putea fi menținută nici în vreme de pace, cum nu se poate menține în vreme de răz­boiu. Va fi avut poate, odinioară, Austria, o misiune istorică și po­litică, despre care s­au spus și s au scris atîtea. Ea ar fi putut, cred unii, să continue sub foima unor „state­ unite” ale imperiu­lui austriac. Astăzi, după trista experiență cu dualismul tiranic austro-maghiar, nu s’ar mai pu­tea nici aceasta. E prea tîrziu; totul se distramă. Și credem, o repetăm, că în­săși Germania, convinsă în sfir­­șit, la încheierea păcii va recu­noaște că Austria nu va mai pu­tea trăi în organizarea ei de astăzi, că va trebui să treacă printr­e prefacere, care să aducă o însănătoșire înjghebării nefi­rești, bolnăvicioase și putrede, sub care se prăbușește. h 033 TOATE , lunii unui discurs funebru «3 a NicoLasj " Cine n-a cunoscut pe vremuri pe Mircea Petrescu, băiat bun, deștept, șugubăț, avocat bun, din cauza firei sale de răsvrătit social, de bohem, nu a știut să-și pună inteligența în slujba inte­reselor sale. A fost primar al orașului Tulcea, pe timpul cînd era prefect acolo Ion Nenițescu, apoi a rămas avocat în acelaș oraș, și iar a venit să profeseze avocatura în Capitală­ bucurîn­du-se de amiciția amicului său d- Ion Th. Fiorescu, — circulă diferite anecdote în jurul peri­pețiilor sale de pe acele vremuri — pînă ce o moarte prematură îl răpi dintre noi. Una din întîmplările vesele ale vieței sale voi încerca să po­vestesc aci-Mircea Petrescu avea de se­cretar pe un oarecare d. P... . e de prisos să-i spun numele — care, știind strîmtorarea mate­rială a lui Mircea Petrescu, nă­scocea tot felul de afaceri ca să-i procure sume de bani, de pe urma cărora avea grijă să tragă și dînsul foloase. Johan Prell era un harnic fa­bricant de birji, om de treabă, bogat Fiind de un timp bolnav, bietul lobam avea o singură rîv­­nă- să fie înmormîntat cu toată cinstea cuvenită poziției sale de mare fabricant de birji. Intr'o zi, pe cînd se destăinuia lui P..., secretarul lui Mircea Petrescu, despre această dorin­ță a lui postumă, în capul ace­stuia încolți ideia unei afaceri pentru patronul său­— Și ai pus ceva deoparte pentru înmorm­întarea d-tale? 'ntrebă secretarul de avocat. — Da, pus la mine 3.000 fie lei. — Frumoasă sumă, ți -ar pu­tea face o înmormîntare de clasa întîia. — Ia, de clas întîi, replică sa­tisfăcut lobați­— Dar știi d-le Iohan, ce efect ar face la înmorm­întarea d-tale un discurs funebru ținut de un avocat mare? — Crezi? ’ — Sigur. Uite, aș putea să bag pe d- Mircea Petrescu, avo­cat cu vază să-ți fie un discurs. — Și ar primi? întrebă Iohan Prell, căruia-i surîdea idea unui discurs funebru. — Cu trecerea ce o am pe lân­gă d-sa, cred că va primi. Dar știi­ ar trebui să-i dai vreo 500— 600 de lei, că d. Mircea e avo­cat mare, o face doar pentru mine, nu o face pentru parale­— Nu e mult? întrebă bietul Iohan. — De unde? Știi ce­va să zică să vorbească la înmorm­întarea d-tale d- avocat Mircea Petre­... -adm­ixirfă, joben și mă­nuși negre? Are să rămîe încre­menită toată lumea văzînd așa ceva. — Atunci, cum aș face să-l văd? — Ți-i aduc îndată. Secretarul lui Mircea a înțe­les că Iohan Preit nu vrea să-i dea lui paralele-A doua zi Mircea Petrescu se prezintă la fabricantul de birji, însoțit de secretarul său. — Iti prezint d-le Preit pe marele avocat d- Mircea Petre­scu; d. Iohan Preit, mare fabri­cant de birji, recomandă secre­tarul. Iar Mircea Petrescu luînd un aer doctoral, intră în subiect. — Mi-a vorbit secretarul meu de o propunere a d-tale, d-le Prest. Eu n-am îndrăznit. Secreta­­­rul d-tale mi-a vorbit, îngăimă bietul Iohan, uluit de atitudinea impunătoare a lui Mircea­— N'are a face. Nu aș face-o pentru nimeni, obiectă Mircea, dar pentru d-ta, o persoană cu așa greutate, un mare fabri­cant­ cred că fac un serviciu datorit industriei românești. Primesc cu plăcere să fiu un discurs funebru, să dea Dumne­zeu cit mai tîrziu, pentru un așa om. Sunt chiar onorat. Și Mircea Petrescu avu gene­rozitatea să încaseze anticipat cei 600 de lei, prețul discursu­lui funebru ce avea să-l fie cînd cel de sus va voi să cheme la dînsul pe cunoscutul caretaș Id­­han Prell. Pe drum, secretarul său avu grija să-i ciupească a treia parte din suma încasată. Au trecut mai multe luni de cînd s-a încheiat acest tîrg, cînd într’o după amiazi, pe cînd Mir­­cea Petrescu se afla la berăria „Carul cu bere“, însoțit de bunul său amic d. Șt... și alții și se afla la a 16-a halbă, se pomeni, cu secretarul său cared zise: — Vino d-le Mircea, azi se fa­ce înmormîntarea lui Iohan Prelt trebue să vorbești, au să mai iasă doi sutari — Cum se poate? — Vino. — Nu am joben. — Iți dau eu pe al meu, răs­punse avocatul­ui..... După ce Mircea își făcu toale­ta de împrumut, se prezintă la cimitirul catolic, unde se făceau ultimele formalități pentru în­mormîntarea lui Iohan Prest­ v — Desveliți sicriul, strigă ei Cioclilor. Cei prezenți și-au închipuit că noul venit care era însoțit de cei 3 amici ai săi, ar fi procu­rorul și oamenii legei. Ordinul se execută. Atunci Mircea Petrescu se descoperi și, pe un ton declamator și patetic, rosti cuvîntarea sa funebră: „întristată adunare. Toți de­­plîngem moartea omului de bi­ne care a fost Iohan Prell, ma­rele industriaș și om generos, a cărui moarte a străbătut pînă la cercurile cele de mai sus ale Ca­pitalei“. Un strigăt dureros răspunse la aceste cuvinte jalnice ale lui Mircea Petrescu. Era nevasta bietului Iohan, a cărei durere isbucni la auzul acestor cuvinte de elogiu mortual. Mircea Petrescu,, încălzit de efectul produs asupra cucoanei Jula — așa îi zicea d-nei Prett — continuă să enumere, pe un ton sperbolic, calitățile defunc­tului. In timpul acesta secretarul lui se apropia discret de cucoana Jula pe care o cunoștea.­­ Ar trebui, șopti el, să-i dai vreo 300 de lei d-lui Mircea. Știu că d-sa nu va voi să pri­mească, dar trebue să facă și jertfa asta, fiindcă e datina ro­mânească, că dacă nu se plă­tește celui ce ține un discurs, nu putrezește mortul căruia i s-a ținut discursul. — Să nu putrezește Iohan al meu, eu dau la domn Petrescu­ Cînd cuvîntarea se sfîrși, cu­coana Juja se apropiă de Mir­cea, și-i strecură în mînă trei hîrtii a o sută. — A, nu se poate­, zise Mircea, după ce avu grijă să ia hîrtiile, eram bun prieten cu defunctul, nu pot primi bani. Atunci cucoana Jula îi zise pe un ton rugător: — Lase putrezește bietu Io­han, d-le Mircea. ÎNTREMAREA ȘI INSTRUIREA liceanilor debili Tot aci, în August trecut, am vorbit despre un tramvai pe valea Prahovei tot atît demn detențiunea guvernului și pu­blicului ca și următoarea ces­­tiune: Cu toată neplăcerea prea de­selor ploi de la­ Sinaia, s-a ade­verit că aerul de acolo este estra­­ordinar de binefăcător și în adevăr sunt nenumărați pă­rinți cari datoresc Sinaiei scă­parea copiilor din ghiarele de­­bilităței care-i îndruma spre tu­berculoza și alte asemenea boale. Fie‘mi dar permis de a vorbi azi despre înființarea la Si­naia a două licee de Stat sau pensioane particulare, ambele internate­ pentru băeți și fete. Ele vor fi de folos tineretului debil și orașului Sinaia­ care m­ai mai trece timp de nouă luni, printr'un sezon complecta­­mente mort­­mort. Cît pentru necesitatea înfiin­­țărei acestor internate, ea este confirmată de către cele exis­tente în străinătate încît pen­tru profesori, nu văd dificultate de vreme ce există un liceu al­­ături la Ploești și chiar profe­sori din București ar putea face față cerințelor, fiindcă ve­dem pe cai universitari locuind la București și făcînd cursurile tocmai la universitatea din Iași. In fine, nemaiintrînd în alte detalii repet­­ă chestiunea de față ca și cea a tramvaiului fiind deodată folositoare și ren­tabile, le cred demne detențiu­nea guvernului și a antrepri­zelor particulare spre a fi stu­diate în scop de a fi realizate cînd Dumnezeu ne va scăpa de grija războiului care ne în­conjoară țara. Alea. Austriacii au atins tunuri noui pe mun­­tele Ilion . Ei explorează țărmul nostru — Vîrciorova, 7 Iunie Cu privire la cele relatate a­­supra bubuiturilor de tun, aflu că acele lovituri au fost trase de noile tunuri instalate în dosul muntelui Alion. Se știe că vechile tunuri mon­tate în beton, așezate da lungul muntelui susnumit, au fost de­montate și trimese pe frontul italian .Acum simțindui-se ne­­voe, s‘au instalat tunuri noi a căror tragere de încercare s‘a făcut Sîmbătă noaptea, conti­nuând și Duminică dimineața. * De două zile vecinii noș­tri, începînd de la orele 10 seara, explorează necontenit prin ajutorul unui puternic recolector coastele Dunărei de pe teritoriul nostru, înce­­pînd de la frontieră pînă în apropiere de micul sat Gura SEASE PAGINI Grafica războiului Acum un an, cînd armatele ru­sești s-au retras în fața ofensi­vei austro germane, părăsind re­giuni întinse cucerite cu atîtea sacrificii, a apărut într o revistă umoristică germană o caricatură a Țarului Nicolae, ca elev de școală, cu geanta subțioară du­cin­du-se la Krieg Schule-Caricaturistul trimetea pe Tar la școala de războiu să mai în­­vețe meșteșugul înainte de a se măsura cu germanii. Se pare că Țarul sa folosit de lecție și a frecventat faimoasa școală germană, într-adevăr ad­mirabilă prin organizația ei. Căci împăratul, de astă dată nu s a mai dus la războiu fără muniții și fără arme suficiente. Ci a pornit cu puteri formida­bile, întrebuințând aceiaș tactică învățată în școala germană de a trage zeci de mii de focuri fie artilerie pe minut și de a de­­concentra din primul moment pe dușman nelăsându-i nici o clipă de răgaz și reculegere. Astfel prezentîndu se lucrurile, marea și neașteptata ofensivă rusă e mereu la ordinea zilei și și dă roadele. Austriacii isgoniți din Buco­vina­ sunt urmăriți de aproape în Galiția. Rușii vor să înain­teze spre Lemberg de­și, pe a­­ceastă linie, întîmpină o aprigă împotrivire din partea austro- germanilor. In caz dacă în mersul lor vic­torios rusii vor isbuti sa recu­cerească Lembergul și cetatea Przemysl, e puțin probabil ca ei să încerce din nou să treacă Carpații, unde se știe că odini­oară au suferit pierderi conside­rabile. Ei se vor fortifica pe acest front, tăind comunicația între armata austriacă și cea germa­nă, după care vor înainta spre Varșovia în scop de a scoate pe germani din Polonia. Bine­înțe­les că ofensiva ajungînd în a­ceastă frază va fi sprijinită de toate forțele rusești îngrămădite pe frontul Riga*Pripet. Despre frontul francez se vor­bește mai puțin. La Verdun nu se mai dau atacurile impetuoase ce se repetau înainte de începe­rea ofensivei rusești. Situația, aci, e așa de încîlcită încît nici germanii nu pot să deplaseze trupele spre a le trimite pe alte fronturi și nici francezilor nu le convine să ia ofensiva, spre a aduce, ca modul acesta, un sprijin ofensivei rusești. AVION Dreptate pentru toți Am susținut de nenumărate ori aci că aceia dintre negustorii la­comi dovediți că speculează în vremea aceasta mijloacele noastre de existență, făcînd imposibilă procurarea celor de trebuință tiranei de toate zilele, să fie alt­fel pedepsiți decît cu o simplă amendă să fie supuși la mai dras­tice rigori ale legei. firește, n’am­­ înțeles, pledînd această cauză, să se ia măsuri și împotriva acelor negustori cari dindu-și seama de vremea prin care trecem, cautcă să împace «o­menește propriul lor intens^M acela ai consumat iul­­țeles ca să se fixeze de autorită­țile în drept prețuri de așa na­­­tură, în­cît, aplicate să nu adu­că nici un folos negustorului, ci din potrivă, să-l facă să păgu­bească. Clasa noastră negustorească trebue să trăiască și ea. are ace­leași drepturi la solicitudinea­ Sta­tului ca și diferitele categorii de consumatori și ar fi nedrept să se îngrijească numai de nevoile imora, fără a se ține seamă de ale altora. Avem în această privință în franța o pildă vrednică de urmat, la Paris, în urma plîngerei sindicatului măcelarilor, prin care se arăta că, după tariful impus un măcelar nu cîștigă de pe urma desfacerei unei jumătăți de vite, decît 4 lei și 17 bani, o experien­ță a fost făcută de către repre­zentanții măcelarilor, la prefec­tura poliției în prezența mai multor consilieri municipali și funcționari polițienești. S’a pus în consumație o jumă­tate de bou și rezultatul vînzării a dat un beneficiu exact echivalent cu pre­țul menționat mai sus. Atunci co­­misiunea a procedat la revizuirea tarifului, scăzând prețul cumpără­­rei vitelor și ridicînd pe acela al desfacerii în detaliu și s'a ajuns cu chipul acesta, fără ca modifi­carea să fie prea simțitoare, 3­a un beneficiu brut de 39 lei 75 bani pentru jumătatea de bou în favoarea măcelarului. Experiența s’ar putea încerca și la noi, bine­înțeles pentru a­­cele articole cari puse in comerț nu produc celui ce se desface ni­mic sau aproape nimic, căci nu-i drept ca atunci cînd fac dovada că cutare marfă mă costă de pil­dă doi lei kgr.. i Statui să mă o­blige s’o vînd tot cu doi lei, ca să nu cîștig nimic, cu 2 lei și 10 bani ca să-mi pierd vremea cu un cîștig ridicol, sau cu 1 leu 90 b, pierd. *■' 1 ' .­ • aTM pu­tință negustorului să cîștige; a­­ceasta i-e meseria și unicul izvor de trai, mai ales că majoritatea s’a pomenit cu acest fel de ocu­­pățiune și nu mai cunoaște altul, cu condițiune ca acest cîștig să fie rațional, să dea putință și ne­gustorului și consumatorului să trăiască. In legătură cu aceasta, avem de făcut o observațiune care ne pri­vește și mai de aproape. Se știe că la țară s'a rechiziționat ara­ma. Sătenii cari au avut-o, au dat-o cu plăcere auzind mai ales că rechiziția se făcea în interesul armatei noastre. Bine­înțeles că toți aceștia au căutat a doua zi să-și procure alte vase pentru fier­tură și mămăligă. Se întîmplă însă că la­ tîrg, lu­ciul de mămăligă costă 10—12 lei Kilogramul, pe cînd Statul nu le-a despăgubit arama rechiziționată decit cu 2 lei lgi., așa că diferen­ța urmează să o dea săteanul din buzunarul lui, dacă o are dacă nu... rabdă­ ții asta, pare-ni-se, nu e o soluție; sau dacă e una, apoi o fi bună pentru Stat, nu pentru cel ce se trezește că n’are în ce’și face mămăliga. Iată de ce ni s’a părut potrivit să intitulăm aceste cîteva observa­­țiuni: dreptate pentru toți! Vebil Tratamentul boalelor criptogam­ice ia vii și alte culturi, in lipsa sulfatului de cupru Anul acesta viticultorii au o lipsă acută de piatră vânătă. Lup­ta contra boalelor ce atacă vin și în genere toate culturile în tim­pul vegetației lor, se face cu pia­tră vînăită, ca element fungicid de fond. Dacă piatra vînătă o întâlnim în mai toate preparatele (ciorbe­le) de stropit, aceasta se datore­­ște marei puteri de otrăvire ce are cuprul pentru ciupercile pa­razite pe plante, în sensul că in doză slabă, otrăvește și distruge ciuperca, dar lasă neatinsă plan­ta, care, tocmai din potrivă, e ac­tivată prin oxidul hidratat de cu­pru. Așa se explică, de ce culti­vatorii practică pe o scară așa de întinsă rețetele fungicide, în care sulfatul de cupru intră în mare măsură: Ciorba Bordeieza, Bour­­guignonă, Apa cerească, cupro zaharată, etc. Ar fi o mare greșală însă și o profundă necunoștință, să ne con­siderăm dezarmați în contra boa­lelor criptogamice, de îndată ce ne lipsește piatra vînătă! Sunt alte tratamente, cel puțin, tot a­­tît de eficace în care avem ne­­voe de foarte puțin, sau chiar de loc. sulfat de cupru. Sunt unele, cum vom vedea, fără piatră vînă­­■tă care întrec chiar în eficaci­tate. oricare alt preparat. a) Principalele soluții cuprice, practicate mai mult, azi, sunt a­­ceste­a: Ciorba Bordeleză ciorba Bourguignonă. Bourguignonă a­moniacală. Apa cerească și Ciorba cuprică cu melassă. Modul lor de preparare îl gă­sim în orice agendă agricolă sau viticolă. Voi observa numai asu­pra Ciorbei cupro-melassice că melassa, în cantitate de 2% în această ciorbă, ce are încă var și 2% piatră vînătă, servește să dea mai ales aderența dar tot odată și acțiune fungicidă prin compu­șii zaharați otrăvicioși ce nasc din contractul ei cu sulfatul de cupru și varul ciorbei. Altfel melassa singură, n’ar avea nici un efect, poate­­ tocmai dimpo­trivă! Dintre aceste ciorbe cuprice cea Bourguignonă e cea mai ac­tivă. Cea Bourguignonă amonia­­cală e și mai de preferat azi căci cere numai o jumătate can­titate de piatră vînătă, față de celelalte. To­t așa și Apa cerească, care e un amestec de 1 kgr. pia­tră vînătă topită în 100 litri apă căreia i se adaugă 1 kgr. amo­­­niac. Ea e activă prin hidra­tul și sulfura de cupru ce ea desvoltă; o vom lăsa însă să piardă escc­­sul de amoniac înainte de între­buințare, ca să nu ardem frunzele pl­antei. b) Soluții fără cupru. — Sunt tot atît dacă nu mai mult, efica­ce, ca cele cuprice. Ceva mai mult, sunt compuși ai altor me­tale decît cuprul care au o pu­ tere distrugătoare a ciupercilor de pe plante, mult mai mare ,că cuprul. Așa sunt de pildă, meta­lele, Cobaltul, care e de 25 ori mai toxic, idem Niketul, Mercu­rul de 8 ori, etc. Sărurile, sau alți compuși ai acestor corpuri, vor fi fungicidele foarte eficace și eftine, ale viitorului!... Pînă atunci avem cîteva solu­ții și putem lucra la producerea și experimentarea multora,—care să înlocuiască chiar cu mai mult succes. — ciorbele cuprice. 1) Astfel este de exemplu „ So­luția polisulfurică” ce distruge j.Oidiul’’ viilor. Pînă anul trecut nu era experimentată suficient. A fost recomandată anul trecut viticultorilor printr-o circulară explicativă a modului de prepa­rare din sulf și var, de către di­recția agriculturei din ministerul agriculturii. Unii ,,chimiști­ viti­­cultori” au preparat-o, și denu­mind-o cu tot felul de nume, o recomandă ca fiind bună pentru orice și în proporții de concen­trație neexperimentate. Or, soluția aceasta, noi am preparat ș> modificînd ușor canti­tățile date de minister și înmul­țind calitativ și cantitativ poli­sulfurile sale. Am determinat­ a­­poi concentrația ei de admini­strare, la 1 litru pentru 40__50 litri, iar la stropirea a 3-a a vi­ței chiar 1 la 30—35 litri. Expe­riența ne a mai arătaț­ ca ea combate .,Oidiul’’ radical și o­­prește Mana de a se desvoltă (e­­fect antibiotic). 2) Ciorba permanganică contra .,Oidiului” e un amestec de 120 gr. Permanganat de K cu 3 kgr. var și 100 litri apă, într’un vas de metal, căci într’unul de lemn, permanganatul în contact cu lemnul, se reduce și deci se pier­de din el. Inspirîndu-ne din aceste rețete, pe care în bună parte le-am ex­perimentat am compus o­­,ciorbă mixtă­’ pentru combaterea deoda­tă a multor boli de vie sau de alte culturi. Plecînd dela soluția polisulfu­rică, modificată și adăogîndu-i, după voe, SO. Ou sau permanga­­nat de K, am obținut o ciorbă mixtă eficace global, iar nu nu­mai contra .,manei” sau ,,oidiu­­lui”. Preparatul poate fi ca cior­bă concentrată în sticle, sau, so­­­lid, în flacoane. SL astfel chiar redevenind a­­bundent iarăși, sulfatul de cu­pru. — cultivatorii în genere și viticultorii, experimentînd acest produs vor decide de eficacitatea lui față de ciorbele cuprice. C. Lacrițianu Profesor la liceul T.­Severin Licențiat în st. agricole Membru al societății române de agricultură Declarațiile Cancelarului german Paris, 5 (18). — Cancelarul german a făcut eri la comisiu­­nea budgetului Reichstagului, noi propuneri de pace. După ce a amintit declarația dela 9 De­cembrie prin care oferea pacea, el a declarat:­­’Nu regret că am făcut această ofertă de pace, cu toate că ea vu întâmpinat nici un succes. Astăzi ca și în trecut, vom continua să nu neglijăm nimic pentru a scurta teribilele dureri, pe care le suferă națiu­­nile europene, victimele unei a­­semenea conflagrațiuni“. „Koelnische Zeitung“ scrie: ,„Am oferit pacea dușmanului. Acela dintre ei care a refuzat cu cea mai mare încăpăținare — căci ceilalți nuu făcut decît să-i urmeze exemplul — a fost Franța, puterea dominantă din înțelegere, capul și sufletul re­zistenței. Trebue deci să fiobo­­rîm Franța mai întîi și în mod definitiv. Nu vom pierde din ve­dere cu toate acestea că Anglia nu e dispusă nici ea să facă pace și e războiul său vare as­tăzi sîngerează întreaga Euro­pă“. (Agenția Radio). Contingentul ISIS In­dustria Paris. 5 (18). — Ni se telegra­­fiază din Geneva că ziarele aus­­­triace au fost oprite timp de 5 zile în graniță, pentru­ a împiedi­ca divulgarea ordinului de con­vocare a contingentului 1919. Consiliile de revizie ale acestui contingent se vor tine de la 25 iunie pînă în 4 iulie și se va pro­ceda la încorporarea imediată a tinerilor declarați buni pentru serviciu. (Agenția Radio). Lipse de merinde la Vi­ei­na Paris. 5 (18). — Călătorii so­siți la­ Zurich și venind din Viena afirmă că serioase manifestații de femei au avut loc la Viena din cauza lipsei extreme de merinde și alimente. "(Agenția Radio). f TINERI 10 (23) IUNIE 1916 Lupta navali de la Skagerak­e—x- N’a existat o luptă asupra căreia să se facă mai multă polemică ca de aceasta. Cauza e ușor de înțe­les; pe cînd în toate comunicațiile engleze se găsesc în­totdeauna relațiunile cele mai exacte, ger­manii din contra — pentru mo­tive explicabile — ascund po­poarelor lor orice faptă ce atinge prestigiul germanic și denaturea­ză totul față de neutri. In prin­cipiu, cel de vis-a-vis — adică dușmanul—nu poate ști mai bine ca mine cele ce se întîmplă în la­gărul meu și deci e surprinză­toare pretenția birourilor Wolff și K. K. Korrespondenz precum și a comun­iatelor oficiale, de a da in­formații precise de ce se în­tîmplă în dușmani și de a tăcea asupra a tot ce se întîmplă la ei. Pe de altă parte, cu just cuvîn­t, adver­sarii germanilor declară singuri că datele ce le dau asupra germa­nilor sunt aproximative. Lupta de la Skagerak a fost ea­­ o luptă în adevăratul sens al cu­­vîntului? Nu, și aceasta o dedu­cem din relațiile ambelor părți Dacă flota germană ar fi eșit la larg cu gîndul de a avea o îmtîl­­nire cu englezii, atunci ei n’ar fi schimbat drumul, n’ar fi cău­tat a se refugia la baza lor de operație, ci din contra ar fi an­gajat lupta cu toa­tă energia, mai ales că au avut enorma șansă de a se întîlni cu avant-garda en­gleză, flota fiind mult înapoi, și deci aveau șansa a combalte rînd pe rînd, cele două flote engleze divizate. Din rapoartele engleze se vede că tocmai tîrziu grosul flotei a ajuns flota germană și se mai cons­tată din rapoarte că în luptă nu au participat decît acele superdreadnoghturi, care aveau 25 mile viteză și care deci. au avut posibilitatea a sosi la timp. De grosul flotei de cele 60__70 cuira­sațte și dreadnoughturi cu 18__21 mile viteză, nu avem nici o relație nu se pomenește nimic de ele, deci au sosit după finele luptei, prin urmare nici englezii nu se aștep­tau la această întîlnire, căci în a­­cest caz flota întreagă ar fi fost la locul ei. Ce căutau germanii la larg? Lup­tă nu­ se vede bine din re­tragerea lor pripită; se zice că voinn qa distruge un mare tran­sport de vreo 60 vase cu muniții ce treceau spre Rusia. Nu e posibil aceasta, căci­­ tran­sportul spre Rusia trecînd pe la nordul Norvegiei, germanii s’ar fi îndepărtat prea mult de baza lor și englezii ar fi avut timpul ca, cu întreaga lor flotă, să le fae re­tragerea. Se zice că germanii vo­iau să tac trecerea englezilor în Baltica; aceasta e și mai puțin po­sibil pentru că în acest caz flo­ta germană avea toată șansa a aș­tepta eșirea flotei engleze din strîmtori în Baltica unde rînd fie rînd ar fi atacat vasele ce ar fi eși­t. O singură explicație există. O­­pinia publică germană agitîndu­­se din cauza foametei și provo­­cînd mișcări, conducătorii ger­mani le-au esplicat cauza lipselor prin bîoeusul englez. Or, acelaș popor care a fost educat în cre­dința forței invincibile și care are convingerea că flota lui e teribilă și cel puțin egală cu cea engleză, cu drept cuvîn­t a ripostat, dar flota noastră ce face? Ea ce s’au cheltuit atîtea miliarde? Avem sau nu o flotă? Și sub această presiune s’a aranjat o eșire a în­­tregei flote și s’a ales ca rută coasta neutră a Danemarcei și Norvegiei, adică acea parte unde erau cei mai puțini sorți de a întîlni inamicul. După o mică manevră birourile Wolff și K. K., Oficialitatea germană însă re­cunoaște că s-a pierdut un cuira­­sat tolmen, ceea ce nu putem ad­mite, deoarece tot amiralitatea germană a recunoscut acum un an că Pomern s’a ciocnit de o mină și s’a înecat. In caz de vreo confuzie de nu­me atunci trebue contat și Pomern în plus. Afară de acesta se știe precis că vasele hi­îzow, Seidlitz și Von der Tannt­­ toate crucișătoare de luptă au fost toate foarte grav avariate. Deasemenea crucișătoarele rapide Rostock, și Frankfurt au fost grav avariate. Germanii recunosc că Lützow și Rostock s-au înecat pe drum de celelalte nu spun nimic. Se știe însă din Olanda că Vonltzer prin dări de seamă ar fi ridicat moralul poporului spunînd că ma­rea e liberă, că flota engleză e as­cunsă, dar dacă nu poate rupe blocusul e­i din cauza Canalului Mânecii care e întreg în mîinile dușmanilor. Se vede însă că blocusul englez e mult mai sever, că flota, deși a ales sectorul cel mai îndepărtat, dar a găsit ad­ vesele cele mai ra­pide engleze care imediat au avi­zat grosul flotei. Flota germană era întreagă cu ultimele superdreadnoughturi și cu ultimele crucișătoare de luptă. Flota engleză era divizată în Fli­ng fluit (flota sburătoare), și­­grosul flotei compusă din mărite vase de luptă. Din cele spuse, cred că între cele două flote era o distanță de cel puțin 3 ore. La vederea flotei germane, desi­gur că amiralul a telegrafiat a­­miralului șef, așteptînd ordine. A­­ceastă flotă engleză era compusă din cele mai repezi crucișetoare engleze și copta deci cel puțin 28 mile viteză. Flota germană nu pu­tea conta decît pe 16—17 mile din cauza vaselor cuirasate care nu au mai mult de 18 mile viteză deci flota engleză dispunea de situație după bunul plac spre a se ține de­­parte pînă vine grosul spre a se retrage sau spre a ataca. E ade­vărat că și germanii dispuneau de mari crucișătoare rapide pe care amiralul le putea detașa spre a ataca escadra similară engleză, dar numărul acestor vase germa­ne era cel puțin a patra parte din cele engleze și deci amiralul le-a ținuit încadrate în escadră. Prima mișcare a flotei engleze a fost de a se ține la distanță dar flota germană schimbînd drumul spre bazele ei vedem că vasele engleze ușoare atacă flota germa­nă în complotul ei. Acest atac u­­nic în felul lui și contrariu re­gulilor stabilite de luptă nu pu­­tea să aibă loc decît în urma u­­nui ordin expres. Nu se admite ca crucișătoare cuirasate să ac­cepte o lupta cu marile vase de luptă decît în cazuri bine justi­ficate. Noi credem că amiralul șef văzînd că e departe de flota germană și că prin urmare are po­sibilitatea a se refugia înainte de a’l ajunge, a ordonat flotei rapide a­­ taia retragerea germanilor în orice sacrificii și a le­­ întîrzia fuga. Numai astfel se poate explica cum un amiral cu o flotă ușoară să atace cu atî­tea violență marile vase de luptă germane. Lupta prin urmare s’a angajat la început între întreaga flotă­ germană și numai flota engleză rapidă, spre înserate și cînd spre­ norocul germanilor s’a lăsat și ceața. O parte din grosul flotei engleze și anume noile monstre cuirasate cu tunurile de 38 mm, a lua­t o parte mică la această luptă. Cu venirea nopței flota germană a putut ,­recîștiga baza navală” iar flota engleză a continua­t s păzi largul complet stăpînă pe situație. În această mică în­tîlnire lupta a fost teribilă și costisitoare. Re­feratele engleze complete și co­recte ne arată ce vase anume a pierduit flota engleză, iar Wolfs­­bureau are grija a ne spune tana­­giul lor, costul lor echipagiile ce aveau, fără însă a da cea mai mi­că notiță despre situația flotei germane. Ne permitem noi ca din declarațiile prizonierilor, a salva­ților și a pescarilor să stabilim șî minimul sigur de pierderi germa­ne, avînd răbdarea ca mai tîrziu să căpătăm și numele vaselor pe cari germanii le ascund. Englezii au pierdut: Tanu ar fi sosit foarte avariat, dar de Leidlitz nu ni se spune de nimeni că ar mai fi existînd. De asemenea se neagă înecarea lui „Frankfurt,’’, dar vedem presa ger­mană făcînd apel­ la familiile din orașul Frankfurt spre a veni în ajutorul supraviețuitorilor de pe ,Frankfurt”. Acestea sunt datele sigure despre pierderile suferite și cu cît germanii vor ascunde mai mult adevărul, cu atît publi­cul e lăsat să creadă că situația e mult mai gravă și să facă tot felul de supoziții pentru că un învingător nu părăsește cîmpul de luptă, ci rămîne acolo spre a cu­­lege laurii gloriei. Un teh­nician, Crucișător de luptă Queen Mary 30.000 t. 30 m. vit. 1800 echip­ 50 mii. T. „ Indéfan­gable 19.000 „ 26 ” , 800 „ 35 ” „ Invincible. . 17.000 „ 26 „ „ 600 „ 30 „ „ Crucișător cuirasat Warior . . . 14.000 ,, 23 „ ,, 600 „ 25 ,, ,, ,, Defence. . . 14.000 ,, 23 ,, ,, 600 ,, 25 ,, „ ,, ,, Blair Prince. 13.000 ,, 23 ,, ,, 600 „ 25 ,, „ Destroiere.................8 (opt) . . . 9-1000 .. 30-32 vit. 120 m­i 3—24 mii. Total ... 14 H4­ N­5000 — 6000 214 mii. Germanii au pierdut următoa­­r germane, dar sigure­­rele vase constatate din surse ne-Superdreadnoug.Kaiser 26.000 t. 26 m. vit.2580 echipaj 75 milioane Dreadnoug.Ostfriesland 23.000 ,, 20 ,, „ 1500 ,, 60 ,, ,, Wesiphalen 19.000 ,, 20 ,, „ 1500 „ 50 ,, Crucișătoare de luptă : Lützow (amiral) . , 26.000 ,,28 ,, „ 1800 „ 50 ,, Deicigen................ 23.000 „ 26 ,, „ 1500 „ 45 ,, Hindenburg. .... 26.000 ,, 28 ,, „ 1800 ,, 50 „ Crucișătoare rapide : Wiesbaden. . . . . . 5.600 ,, 26 ,, , 400 „ 12 ,, Rostock............. . 11.600 „ 26 „ „ 400 „ 12 „ Elbing...................... 4.000 ,, 28 „ ,, 350 ,, 10 ,, Frauenlob................ 4.000 „ 28 ,, ,, 350 ,, 10 ,, Destroiere 9 (noua)circa 1.0OO ,, 30-32 ,, 120 ,, o unu 27 m, Torpiloare 17..........3.460 ,, 28 „ ,, 80 ,, 0.8=14 mil. Submarine 5 ........... 1—1200 t,12 ,, ,, 60 ,, 3=15 „ Crucișător aux. X(unu) ? — >

Next