Universul, mai 1921 (Anul 39, nr. 119)

1921-05-29 / nr. 119

IMI XIX!!.— Nr. 119 LUIGI CAZZAVILLAN 6 Pagini u 1 LEU exemplarul în toată ţara6 Pagini - c­­ivsm CELE DIN U­RMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREACĂ TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, str. Brezo­arru, îl TELEFON: DIRECŢIA 13/72 REDACŢIA 2/98 ADMINISTRA­ţi­A 13/72 Duminică 29 Hain 1921 Impozitul la lux Moraliştii combat luxul sub motiv câ el este periculos so­­cietâtei, că el sfidează coman­damentele renigiunei creştine, că el contribue la stricarea mo­ravurilor. După părerea aces­tor moralişti, luxul este Indi­ciul sigur al decadenţei , pre­ludiul unei catastrofe. Odată ce luxul este atât de primej­dios societății, nu au dreptate miniştri de finanţe, în epocile de criză, când tezaurele statu­lui sunt goale, sau aproape goale, să impună tot ce este ca­lificat drept lux, la impozite gr­ele? Ei bine, nu numai mo­raliştii sunt lipsiţi de psicho­­logie, dar şi miniştri de finan­ţe. Ce este, în sine, luxul? De­finiţia literară a cuvântului este vagă. In înţelesul de o­­biect, sau obiecte inutile, de tot ceea ce ar putea contribui la satisfacerea vanităţei noas­tre omeneşti,­­ luxul este ce­va vag, relativ, neprecis, nede­finit, elastic. O definiţie logică a luxului nu există, dar există o concep­ţie despre lux particularistă.­­ In morala religioasă înţele-­­­gem bine revolta ascetului, a profetului, sau a apostolului, împotriva luxului, de­oare­ce ascetul, profetul şi apostolul­­ au trăit sufleteşte în funcţie de cealaltă lume; făpturile aces­tea au reuşit să se spirituali­zeze, prin dispreţul manifest faţă de tot ce este materie, ti­nă, faţă de tot ceea ce se află în funcţie de instinctele pri­mitive. Cum însă în viaţa so­cială, asceţii, profeţii şi apos­tolii apar la intervale rare, de aceea şi chestiunea luxului se prezintă sub aspecte variate Ideea ce ne putem face­ asu­pra luxului variază, nu nu­mai dela clasă, la clasă, dar chiar de la individ la individ. Ceeace poate fi considerat ,,lux“ pentru un locuitor dela sat, este ceva absolut necesar unui locuitor de la oraş. Nu es­te nevoie să mergem prea de­I PS’vt în­ această ordine de i­­dei, de­oarece fiecare îşi poa­te da seama cât de izbitoare­­este relativitatea luxului. Da­că, din punctul de vedere so­cial, moral şi economic, luxul este atât de relativ şi deci greu de definit, cum se explică fap­tul că mai to­ţi miniştri de fi­nanţe, în epocile de criză, in­troduc taxe pe articolele aşa zise de lux? Să fie oare luxul, din punctul de vedere finan­ciar ceva absolut definit, bine caracterizat şi precizat ? Fireşte, ar putea răspunde­­ oricare financiar lipsit de psi-­­chologie, de­oarece în proee­ i­sele de impozite, se­­precizează articolele de lux. Odată ce ar­ticolele sun­te expres determi-­ nate, iată că şi luxul poate fi,­­ nu numai definit, dar şi com­bătut. Iată marea eroare. De fapt, ce urmăreşte un ministru de finanţe prin taxarea aşa ziselor articole de lux? Com­baterea­ luxului? Distrugerea poftei de a face lux? Nu, ci el urmăreşte creiarea de resurse noui, spre a umple golul din tezaurul public. Nici o inten­­ţiune morală nu are minis­trul de finanţe când trece în proectul său taxele pe artico­lele de lux. Rămâne putinţa de a stoarce taxele pe lux. Ce rezultate poate da această ca­tegorie de impozite? Aproape neînsemnate, de­oarece toţi din categoria ce­lor impuşi vor căuta să se sus­tragă de la impuneri, fie mic­şorând numărul şi deci canti­tatea aşa ziselor articole die lux, fie chiar renunţând, pen­tru câtva timp, la ele... Un bo­gătaş, care posedă 3 automo­bile, va rămâne cu un auto­mobil; un altul, care posedă 40 de câini de vânătoare, va rămâne cu 10; o mondenă, care schimbă de trei ori în 24 ore ciorapii de mătase, va re­zerva ciorapii de mătase nu­mai când îşi va face apariţia la baluri, serate, recepţii etc. Fatal, articolele impuse la ta­xări, sub motiv că sunt de lux, vor scădea simţitor şi a­­tunci ce vor putea încasa a­­genţii fiscului? Aşa s-a întâmplat în toate ţările, ori de câte ori miniştri de finanţe au recurs la aseme­nea expediente. De altă parte, dacă din punctul de vedere moral, o parte din societate poate fi satisfăcută de lovitu­ra dată celeilalte părţi, care cheltuia averi pe lucruri „inu­tile”, ce satisfacţie rămâne re­formatorului financiar când rezultatul urmărit este nega­tiv? Iată cum impozitul cel mai popular, este şi cel mai puţin productiv. Rămâne tot principiul sănă­tos al impunerilor echitabile generale, care ating un cât mai mare număr de contribu­abili. Dar, pentru aceasta es­te nevoie de o politică înţeleap­ă şi deci prevăzătoare; trebue să stimulezi munca în toate ramurile de activitate, spre a mări zi cu zi, avuţia naţiona­lă. Atunci impozitele pot fi e­­chitabile şi productive, atunci ele pot­ fi cu uşurinţă suporta­te de massa contribuabililor. Când o ţară nu practică o­­■semenea politică, atunci mi­niştri de finanţe imită pe ri­di­cu Iul Agesilas de la Sparta, care, spre a mări veniturile tezaurului a făcut anul de... 13 luni — după spusele lui Plu­tarch—, sau pe împăratul Ves­pasian, care a impus aceea ce i-a făcut numele nemuri­tor... falsificatorilor francnotelor de ECO lei — ARESTAREA LOR LA BERLIN — Direcţiunea Siguranţei gene­rale a primit ori de la legaţia­­nea noastră din Berlin o tele­gramă prin care i se aduce la cunoştinţă că d. comisar trimis de direcţiune pentru urmărirea falsificatorilor de bancnote de 500 Iei ale Băncei Naţionale, a reuşit să aresteze pe falsifi­catori cu concursul poliţiei ber­­lineze. Ei au fost arestaţi la domi­ciliul Ier, unde s-au găsit maşi­­nele, clişeele, hârtia pentru ti­par şi toate instrumentele cu care se tipăreau bancnotele false. Varianta generală, încă dela început a luat măsuri pentru descoperirea acestor falsifica­tori, cari au inundat ţara cu a­­ceste bancnote, falsificate în­­tr'un mod atât de perfect. S-a constatat atunci că aceste bancnote se falsificau în Ceho­slovacia. Când falsificatorii au aflat că poliţia românească este pe ur­mele lor, au mutat întreg atelie­rul în Polonia, iar de aici l-au transportat la Viena și acum 2 luni la Berlin, unde a fost des­coperit. ARESTAREA IN CAPITALA A 2 FALSIFICATORI D. comisar I. Ionescu a arestat joi pe Gersch Fisch­­man, de fel din Basarabia, a­­supra căruia s’au găsit mai multe bancnote false de 500 de lei Odată cu acesta a fost prins­­ și un oarecare Goldenberg, tot din Basarabia, la care s’au găsit de asemenea banc­note false de 500 lei, pe care i le dăduse Fischman spre a le schimba. Tratatele noastre cu foşti duşmani „Monitorul Oficial“ de eri publică următorul comunicat al ministerului de externe: Tratatul de pace încheiat de Puterile aliate şi asociate cu Germania, semnat la Versailles în 28 Iunie 1919, a intrat în vi­goare, în ce priveşte România, în 14 Septembrie 1920, dată la care au fost depuse ratificările guvernului român la Paris. Tratatul de pace cu Austria, semnat la St. Germain-en-Laye la 10 Septembrie 1919, a intrat în vigoare în 4 Septembrie 1920, prin îndeplinirea aceloraşi for­malităţi la Paris de către gu­vernul român. Tratatul de pace cu Bulgaria, semnat la Neuilly-s-Seine la 27 Noembrie 1919, a intrat în vi­goare, în ce privește România, în 4 Septembrie 1920. Tratatul de pace cu Ungaria, semnat la Trianon la 4 Iunie­­ 1920, deși ratificările guvernu-­­ lui român au fost depuse la Paris în 4 Septembrie 1920, ne- ; fiind însă până acum depuse­­ ratificările, conform art. 364, a trei principale Puteri aliate și asociate, el nu a intrat încă­­ în vigoare. In ce privește tratatul de pa-­­ ce cu Turcia,­ semnat la Sevres , la 10 August 1920, juridicește,­­ el n'a intrat încă în vigoare, căci nu a fost încă supus apro­bării Parlamentului nostru. Comunicate speciale vor în­ştiinţa despre intrarea în vigoa­re a acestor două din urmă tratate de pace. Agitaţiile comuniste din ţară — Alţi 70 capi comunişti ares- t taţi la Cluj — In urma instrucţiunilor pri­mite de la Bucureşti, autorită­ţile din Cluj, reprezentate prin d-nii Copescu, procuror şi M. Rădulescu, subinspector gene­ral al sici tiraniei, au arestat Sâmbătă noaptea, în timpul u­­nei petreceri, peste 30 de co-­­ m­unişti clujeni. Tot în aceiaşi zi, agenţii si-­­ guranţei au mai arestat, pe individul Asztalos Sándor, ca­re în timpul grevei generale ca să nu fie arestat s’a refugiat la Viena şi de câteva săptă­mâni s’a întors iar la Cluj. Autorităţile au mai arestat întreg personalul de redacţie al ziarului comunist „Faklia" Faclia), iar redacţia împreună cu localul tipografiei au fost închise. Unul dintre redactorii Fă­cliei cu numele Gyöngyösi a reuşit să dispară. Siguranţa locală, în cursul zilei de 22 Mai a continuat a­­restările. S-au făcut ancheta şi perchi­ziţii domiciliare la diferiţi in­divizi suspecţi şi s’au găsit mulţime de scrisori compro­­­­miţătoare. Numărul arestaţilor a tre­cut de 70, dar se crede, că vor urma arestări senzaţionale pe întreg teritoriul Ardealului. Arestaţii sunt în mare par­te unguri. FELURITE A mareşalul Fayolle nu e primul ma­­reşal al Franţei de care este mândru oraşul Puy care In văzut năs­cându-se. Jourda'de Vaux alt com­patriot, n avut şi el bastonul de ma­reşal pe 1» 1787 când Ludovici XV a cumpărat prntru 40 milioane insula Corsica. Cum însă Cors'ca nu s’a su­pus târcului,s’a dat mandat lui Lourda de Viux ca s’o pacifice, ceia ce i-a adus bastonul. O reţetă contra rugini­i pe metale: 125 grm­pe parafină răzuită într’ un litru de petrol, se lasă câte­va zile şi se scufera amestecul înainte de întrebuinţare i upâ ce se unge rugina cu un postav îmbibat in acest preparat se lasă st ore și se revin­ cu un postav uscat. Iredentismul maghiar — Declaraţiile senatorului Truppei — Presa ungurească din Ar­deal n’a încetat o clipă să ducă o campanie violentă contra tuturor elementelor ungare din teritoriile alipite, cari, pătrunse de sentimentul realităţilor politice, au îm­brăţişat o politică activă, conformă nouei orânduiri consfinţite de pactul ce a pus capăt marelui război. Aceeaşi presă a preconizat sistematic tactica unei pasi­vităţi absolute din parte şi maghiarilor, deci a abţinerei de la orice manifestare con­­cetăţenească în interesul pa­triei noui, în care a fost înca­drată populaţiunea de naţio­nalitate maghiară din terito­riile desrobite. Cum au înţeles ungurii ,a­ceastă pasivitate au dovedit-o cu prisosinţă manoperile o­­culte de subminare a edifi­ciului statului, şi cari au ieşit şi ies mereu la iveală, ţi­nând necontenit trează vigi­lenţa autorităţilor în această binecuvântată ţară a tuturor îngâduinţelor.„ Am avut ocaziunea a­sta de vorbă cu d. senator Victor Truppei, de naţionalitate un­gară. D. Truppei ni-a vorbit pe larg despre criminala atitu­dine a presei maghiare din Ardeal care, orbită de un şo­vinism intransigent, a dus o campanie ireductibilă împo­triva d-sale şi a tuturor celor ce-i împărtăşesc punctul de vedere de identificare a ori­cărei acţiuni a elementului maghiar de peste Carpaţi cu situaţia politică creiată de tratatul de la Trianon. Senatorul de Odorheiu ne-a descris atitudinea gazetei „Keleti Újság“ din Cluj, care, în ultimul timp, pentru a sal­va aparenţele, a început să pledeze­­pentru politica u­ghiarilor în sensul activ con­­cetăţenesc, atrăgându-ne a­­tenţiunea asupra acestui vi­riment falacios de atitudine, în care orice încredere ar constitui o adevărată primej­die naţională. Pentru aceşti trâmbiţaşi de sunete înşelătoare, singura tactică preventivă este pru­denţa şi supravegherea : „Per qued quis peccat per id panitur I“ * In legătură cu cele de mai sus aducem la cunoştinţa au­torităţilor în drept un fapt­­ destul de grav, pe care ni l-a­­ semnalat d. senator Victor Truppei şi anume acela al­­ desfacerii pe străzile Bucure-­­­ştilor a unor gazete d­in Buda-­ pesta, ce sfidează în plină Ca­pitală a României Mari cele mai sfinte sentimente naţio­nale­­. Truppei m­-a prezentat de pildă, gazeta „Szózat” (Proclamaţia) în care se află următoarea informaţie : „Din Timişoara primim şti­rea că ministrul valah al cul­telor, Octavian Goga, proec­­tează a ridica o statue poe­tului Ady la Oradea-Mare­ Prin aceasta ministrul Goga profanează memoria marelui poet şi intenţia sa nu este alta de­cât de a desminţi în străinătate ştirile triste des­pre prigonirea ungurimei în ţara românească“. Ziarul „Magyarság” (Ungu­rimea), pe care ni l-a prezen­tat d- Truppei, publică cu li­tere mari următoarea deviză: „Ungaria ciuntită nu este o ţară, Ungaria întreagă e­­mpără­­­tia cerească“. • Zvârcolirile­ acestea sunt neîndoios infructuoase, de­cât numai că cei în drept au datoria să cruţe sentimentul demnităţii naţionale de spec­tacolul degradant al tolerării, pe pământul românesc, a fi­­ţuicelor de cari energumenii de la Pesta se servesc spre a ne provoca. TELEGRAME DIN STRAINITSTE CREDITE PENTRU I AUSTRIA ! Lyon, 27. — Comisiunea fi-' nanciară a fost informată că guvernul englez și francez sunt dispuse să accepte un termen de 20 de ani pentru suspendarea privilegiilor re­zultând din tratatul de la St. Germain, termen suficient pentru a permite punerea în practică a proiectului de cre­dit internaţional studiat a­­cum. ACORDUL ANGLO-GERMAN Horsea, 27. — Se comunică oficial că între Anglia şi Ger­mania s’a încheiat un acord prin care guvernul german va retroceda exportatorilor ger­mani sumele hotărâte pentru taxa reparaţiunilor, cari au fost deduse de către vămile engleze. Germania va com­pleta aceste aranjamente ast­fel cat învoiala va putea intra în vigoare la începutul lui iunie. Mărfurile, cari din Germania trec prin ţările ne­utrale în regatul unit, nu vor fi taxate de autorităţile va­male engleze, întru­cât gu­vernul german va colecţiona taxa înainte de a pleca aceste mărfuri din Germania. O MISIUNE ENGLEZA LA MOSCOVA Horsea, 27. — Misiunea ofi­cială engleză de, comerţ care va pleca în curând la Mosco­va se compune din aproape 20 persoane. Prima însărcinare a acestei misiuni va fi de a se pune în contact cu autori­tăţile sovietice comerciale, iar din Moscova câţiva din reprezentanţii englezi, vor merge la Petrograd şi Arhan­ghel spre a pune la cale legă­turile comerciale în toate di­recţiunile posibile. Este posi­bil că se va vizita Ucraina, Rusia meridională şi poate şi Caucazul. STATELE NUUNITE VOR DE­ZARMAREA GENERALA Lyon, 27. — Senatul ameri­can a adoptat în unanimitate amendamentul Borah, pri­vind creditele marinei de răz­boi şi cerând preşedintelui Harding să invite Marea Bri­tanie şi Japonia sa se întâl­nească pentru desarmare) REMANIEREA CABINETULUI POLONEZ Lyon, 27.—Şefii de grupuri sunt doritori de a forma un minister de coaliţie naţională pe care probabil Witos va fi chemat să-l constitue. Politica eztarta a Franţei DESBATERILE DIN CA­­MERA Lyon, 27. — D. Briand a fă­cut noui precisiuni asupra chipului cum vor acţiona sancţiunile în cazul eschivă­­rei Germaniei, precisiuni pri­mite foarte bine de Cameră. Răspunzând chestiunilor puse de d. Peyroux, d. Briand a amintit că dr. Wirth decla­rase în Reichstag necesitatea de a recunoaşte obligaţiunile. Noi suntem gata cu forţa, de­cişi să impunem acele obliga­­gaţiuni şi lumea nu poate de­cât să aprobe purtarea raţio­nală a Franţei. In această privinţă se găsesc în presa străină chiar, unanime elogii pentru moderaţia franceză, ceea ce este­ de bun augur. A răspuns apoi chestiunilor d-lui Joseph Berthelemy, pre­cizând că ar fi inutil ca alia­ţii să mai delibereze dacă e vorba de fapte alee căror cau­ze au mai fost înregistrate, dar ca ar trebui să se delibe­reze din nou dacă ar fi vorba de­ fapte asupra lor la aliaţii nu s’au pronunţat încă. Pre­supunând ca împrejurări particulare ar putea împiedi­ca participarea la sancţiuni a unor aliaţi, Franţa va face ceea ce trebue să facă prin propriile ei mijloace, dar nu în conţingiuni putând să adu­că o ruptură. D. Briand a pre­cizat că ea ar putea lucra fără aliaţii ei, dar nu contra. Prin această politică cohesi­­unea aliaţilor e menţinută, pe când prin cealaltă e ruptă. Desbaterile au urmat joi. ŞEDINŢA DE JOI Paris, 27. — Joi la Cameră au urmat desbaterile asupra politicei exterioare. Klotz, fost ministru de fi­nanţe în cabinetul Clemen­­ceau, a reproşat d-lui Briand de a nu se fi ocupat în destul de executarea tratatului de la Versailles. A cerut d­epune­­rea proiectului de lege asupra ratificărei acordurilor de la Londra pentru a decide Ca­mera. Briand i-a răspuns, ce­rând Camerei să se pronunţe neted asupra politicei sale fără gând, ascuns de politică internă. Franţa este într-o si­tuaţie tare şi frumoasă, gra­ţie politicei moderate şi a în­­ţelegerei cu aliaţii. Situaţia ex­­­roprietarilor — Se vor scădea datoriile chirografice ? Din mai multe părţi ni se cere să supunem guvernului situaţia grea a celor cari au suferit exproprieri agrare. După ce că nu li se plătesc sumele datorite pentru tere­nurile luate, după ce nici mi­cile arenzi nu se pot încasa, ei sunt îngrijoraţi ca nu cum­va să se transforme în reali­tate svonul că la calcularea nouilor impozite se vor scă­dea numai ipotecile, nu şi creanţele chirografare, ca po­­liţi, etc. De­sigur că lucrul n’ar fi echitabil. Că trebuesc luate măsuri să nu se frustreze fis­cal prin creanţe de comple­zenţă, este incontestabil. Dar este tot atât de drept ca cre­anţele veritabile să fie deduse din materia impozabilă, indi­ferent dacă ele sunt ipotecare sau de altă natură. Sperăm că se va adopta în această, privinţă o soluţie care să împace atât interesele statului, cât și ale contribua­bililor. Reforma financiară Impozitele societăţilor anonime In zilele noastre, întreprinde­rea comercială ori industrială, cerând cantităţi de capitaluri tot mai considerabile si riscuri foarte mari,­­ nu se mai face de­cât rare ori sub formă de în­treprindere individuală. Mai tot dauna, ea se face sub formă de întreprindere societară. Aceste asociaţiuni puternice de capi­taluri au ajutat la transforma­rea ţărilor cu industrie însem­nată. De aceea, aproape totdeauna, când vorbeşti de încurajare in­dustrială, te gândeşti la pro­ducţia industrială, organiza­tă în societăţi anonime. După războiu societăţile anonime, au luat şi la noi o mare desvolta­­re. Capitalul lor se poate cifra la 6 miliarde şi se prevede o încă şi mai mare desvoltare a lor, dat fiind pe de o parte, că multe capitaluri, retrăgându-se din agricultură, fata trebuiau să fie atrase către industrie, iar pe de altă parte, pentru că, în ţara noastră mărită, sunt multe bogăţii neexploatate şi surse de energii neîntrebuin­­ţate. Iată dar constatări banale, cari ne duc la conclusia că un imposit­, care ar atacă prea mult aceste societăţi, ar stânjeni pro­­ducţiunea şi acest lucru nu cre­dem că este în intenţiunea d-lui ministru de finanţe. D-sa ştie mai bine ca oricine, că paradi­sul pământesc este legat de o cât­ mai mare cantitate de bu­nuri şi omul de guvern, care se îngrijeşte de o mai bună îm­părţire a bunurilor, — cum face d-sa, — nu poate începe tocmai prin suprimarea isvorului de producţiune a acestor bunuri. Să cercetăm dlar, ce imposite plătesc, astăzi, societăţile şi ce imposite vor plăti potrivit pro­ectul ce se discută. Exemplificarea o vom face sprijiniţi pe bilanţul societăţii Marmorosch Blank et C-ie. In prezent, societăţile plătesc — potrivit art. 3 alin. II din le­gea patentelor din 1899, modifi­cată la 1906, — 5 la sută asupra venitului net. Acţionarii, potrivit aceluiaş articol, modificat la 1906 sunt scutiţi de impos­tul asupra* di­videndului, când societatea şi-a plătit darea. Prin decretul din Martie 1920, acest imposit a fost urcat la 10 la Sută. Aplicând acest imposit la bi­lanţul societăţii de bancă Blank avem : 1) Impositul funciar asupra clădirilor la un venit de 2 mi­lioane, aplicând cota de 9,75 % (v. expunerea pag. 121) 195.000 lei. 2) La un beneficiu net de 51.567.572 lei, din care se scade raportul 2.687.388, care plătise impositul anul trecut, rămâne 48.880.184, cu 10 % dă un im­posit de 4.800.000 lei. In total deci, impositul după legea veche era de 4.995.000 lei. Iată ce imposite va plăti, a­­ceeași societate, în urma refor­mei financiare : 1) Impozitul pe clădiri. Cedula B. — Pentru imobilul din str. Paris, socotit cu o valoare lo­­cativă de 2 milioane, — adică venit net imposabil 1.800.000 lei, societatea va plăti, potrivit art. 22 al. a, așa cum a fost modifi­cat de comisiune, combinat cu art. 17 al. b., un imposit de 240.000 lei. 2) Impositul Cedula D. — So­cietatea va mai plăti 12 la sută la venitul imposabil, care este, în exemplul luat de 48.729.357, ceea ce face 5.847.000. (v. art. 22 și 23 din proiectul modificat de comisiune). 3) Cedula G. — La aceeași su­mă însă acționarii şi membrii consiliului de administraţie, că­rora li se distribue aceste bene­ficii, vor plăti un imposit de 15 la­ sută. Sumele distribuite, du­pă bilanţ fiind de 25 milioane, impositul va fi de 3.750.000 lei. „Deosebit“ - zice d. ministru de finanţe, in expunerea de mo­tive, la pagina 151, — acţionarii vor fi impuşi la cedula G, pen­tru dividendele primite, * iar membrii consiliului de frăţie, la aceeaşi cedulă, pentru tantiemele distribuite“. 4) Impozitul pe cura de afa­­ceri. — Potrivit art. 30 din pro­iect, aşa cum a fost modificat de comisiunea Camerei se va plăti o supra-taxă proporţiona­lă cu raportul dintre dobândă şi capital inclusiv rezervele. In bilanţul luat de noi taxa va fi de vre­ o 5 la sută, la un bene­ficiu net 51.567.572, 2.570.000 lei. 5) Impositul global progresiv pe venit.­­’ Potrivit art. 53 al. II societatea va plăti impozit global numai la rezervele redis­tribuite. In bilanţul ce analizăm a­9.421.621 lei rezervă extraor­­dinară. 11.918.653 lei sume reportate la anul viitor. 3.000.000, fond pentru casa de pensiuni, a funcţionarilor,­­ a­­fără de cazul când d. ministru ar face în Cameră declaraţie, că astfel de fonduri sunt scutite de imposit,­­ și 2.687.388 report din anul pre­­cedent, în total 27.027.662 lei. Cota potrivit art. 64 al. II este de 10 la sută, impositul va fi dat de 2.702.760. In total dar după legea noufi 15.149.700 lei. Să se observe însă că banca­ Blank comanditează mai bine de 40 societăţi industriale, că în toate aceste societăţi se vor plăti impositele arătate mai sus, şi că beneficiile astfel ane­miate vor intra­ la bancă, pen­tru a fi din nou impuse, la im­­positele de mai sus. Dar, pe deasupra tuturor­ a­­cestor imposite, vine şi un im­posit asupra averei. Asupra acestui imposit, nu a­­vem de­cât indicaţiunile foarte sumare, date de d. ministru de finanţe. Proiectul de lege în­suşi, nu a apărut încă. Potri­vit acestor indicaţiuni, societă­ţile vor emite acţiuni suplimen­tare în valoare egală cu 10 la sută din capital. Aci avem o primă nedumerir­i­re: intră în capital şi rezerve­le ? In bilanţul băncei Blank' - ' 19b jyăiXin.ne capital si 138 milioane rezerve. Se vor impune 125 milioana or 263 milioane ? Banca Naţională are 12 mi­­­­lioane capital şi 60 milioane re- I zerve. Se va impune numai su* I ma de 12 milioane ? Nădăjduim să găsim o ISmn- I rire, asupra acestui punct ija proiectul d-lui ministru. Presupunând că nu se va im- I pune de cât numai capitalul* fără rezerve societatea Blank* având un capital de 125 milioa­ne, va trebui să facă o nouă «• misiune în folosul statului de 12.500.000 lei acţiuni; ori d­in urma unei modificări, admise, se pare, de d. ministru, — 12 m­ii. 500.000 lei obligaţiuni, pur­tând o dobândă de 5 la sută, plătibilă în 10 ani, deci cu o a­­mortizare de 10 la sută. Societatea Blank, va trebui dar să dea statului un nou im­pozit de aproximativ 1.800.000 lei, la care adunându-se 15­ mii, 119.760 lei plătite la venituri, dau un total de 16.949.760 lei. Partea interesantă a lucrului este că societatea Blank are, de­sigur, întreg capitalul ei social învestit în cele 40 şi mai bine de societăţi industriale, ce pa­tronează. Așa de ex. are o parte din, ca­pital în fabricile de textile* alta în moara Steaua, în fabri­cile alimentare de bere ori de spirt, în fabrica Vulcan etc. etc. întreprinderi de la cari societa­tea Blank, trage un beneficiu de 12.694.899 lei. Ori, fiecare dintre aceste so­cietăţi au fost impuse la toate impositele pe venituri şi la im­positul pe capital. In acest caz, participaţiunile societăţei Blank, cari însumea­ză tot capitalul ei, vor mai fi* încă odată impuse la impositul pe avere ? Societatea Goetz et C­ie­l pen­­tru exploatarea de păduri* n­ven­­ ms FOIŢĂ ZIARULUI «UNIVERSUL» b­) ALEXANDRE DUMAS Fraţii Corsicans —• Bine, îi voi spune ocazia­­fiea plăcută ce i se prezintă. — Da. Şi, dacă n-o vrea să vie de bună voe, adu-l cu forţa. — Voi face tot ce voi putea îţi făgăduesc... .Şi la ce oră e masa ? — La 3. Şi fiindcă vor fi puse şase tacâmuri, nu va fi niciun rău dacă vei întârzia puțin. — Bine. La revedere. Un buchet de m­iozotis, care poate câ auzise partea din ur­mă a conversațiunii noastre, luă atunci brațul d-lui D. și se depărtă cu el. Peste câteva minute după a­­ceea îl întâlnii pe Ludovic, ca­re, după toate probabilitățile, o sfârşise cu buchetul lui de micşunele, I­st. — Hei, îi zisei, ai aflat ce voiai să ştii? — Da, am aflat. Ştii d-ta că, în general, ni se spun la bal mascat numai lucrurile pe care i­ar trebui să le ştim. — O, bietul meu amic, îi zi­sei. Iartă-mă că-­ţi vorbesc astfel, dar mi se pare că te cunosc de când am cunoscut pe frate­le d-tale... Ești nenorocit, nu e așa?... Ce e cu d-ta ? — Nimci care o să merite os­teneala d'a fi spus. Văzui că vrea să-și păstreze taina și tăcui.­­ Ne plimbarăm câtva în tă­cere, eu nepăsător căci n'aș­­teptam pe nimeni, el cu ochii mereu pânditori examinând fi­ecare domino care trecea prin apropiere. — Iacă, îi zisei, știi ce ar tre­bui să faci? Tresări ca un om pe care-1 smulgi din gândurile care-1 co­pleșesc. — Eu?... Nul... Ce zici d-ta mă rog... ! — Iți propun o petrecere de care se pare că ai nevoe. — Ce petrecere? — Hai să ne ospătăm la un prieten. — O, nul... Aș fi un musafir foarte urâcios. — Aș! O să se spue pe acolo fel de fel de drăcii și o să te înveselești. . — Și apoi nu sunt invitat. — Te înșeli; ești invitat. — E foarte amabil ce-mi spui, dar nu sunt vrednic... In momentul acela ne încru­cișarăm cu D. Părea foarte o­­cupat de buchetul său de mio­­zotis. Cu toate astea mă văzu. — Ne-am înţeles, nu e aşa? La orele 3... — Nu, nu ne-am înţeles; să nu mă aşteptaţi. — Ei atunci, du-te dracului, amice! Şi-şi văzu de drum. — Cine e d. ăsta? mă întrebă Ludovic, aşa ca să zică­­ceva. — Este D., unul dintre priete­nii mei, om vesel și de spirit. — D-l D.! exclamă Ludovic. D-l D! v­a să zică îl cunoști? — Firește. Am, de vre­o 2 sau 3 ani, legături de interes cu el, și mai cu seamă de pri­etenie. — La d-lui era vorba să ci­nezi astă-seară? — Da. — Atunci va să zică la d-lui îmi propuneai să mă duci? — Da, la d-lui. —Apoi atunci e altceva. Primesc invitarea neaștepta­tă și o primesc cu multă plă­cere. — A, vezi așa! A fost greu până să te hotărăşti, dar te-ai hotărât, în sfârșit. — Poate că n-ar trebui să merg, adăugă Ludovic zâmbind cu tristeță. Dar știi ce-ți spu­neam alaltăeri: nu mergi un­’ de trebue să mergi, ci unde te împinge destinul. Probă la ce zic, mai e și aceasta că aș fi făcut mai bine să nu viu astă­­seară aci. In momentul acesta, ne întâl­nirăm iar cu D. — Dragă amice, îi ’sei, mi-am schimbat părerea. — Va să zică vii? Da, yin. — Bravo. Trebue însă să-ți mai spui ceva. — Ce? — Să-ți spui că cel care ci­nează cu noi astăseară, va tre­bui să vie și poimâine. — Pe temeiul cărei legi? — Pe temeiul unei prinsori făcută cu Chateau-Renaud. Simţii pe Ludovic, care mă ţinea la braţ, tresărind cu vio­lenţă. Mă întorsei spre ei. Dar, deşi era mai palid decât cu un minut mai înnainte, fața lui rămăsese neturburată. — Și ce fel de prinsoare e? îl întrebai pe D. ■ — O ,ar fi prea lung de spus aici. Și apoi mai e o persoană interesată în această prinsoare, care ar putea să­ l­­ facă să o piardă dacă ar auzi vorbindu­­se de ea. — Bine. Atunci la 3! —Da, la 3! Ne despărțirăm iarăși. Tre­când pe dinaintea pendulei mi-aruncai ochii pe cadran și văzui că erau ceasurile 2 și 35 de minute. — Cunoști pe acest domn de Chateau-Renaud? mă întrebă­­ Ludovic cu un glas a cărui emo-­­ țiune abia o putea stăpâni. ' tr» Din vedere num«. T ‘nua întâlnit de vreo câteva ori prin lume. — Atunci nu e dintre prie­tenii d-tale? — Nu e nici măcar o simplă cunoștință. — Cu atât mai bine, îmi zise Ludovic. — De ce? — Așa, de nimic.­­ — Dar d-ta II cunoști? —­ Indirect. Cu tot răspunsul în doi peri, îmi fu lesne să pricep că era intre de Franchi și de Chateau- Renaud vre­o oarecare relațiune misterioasă a cărei urzeală e țesută de vreo femee. Un senti­ment instinctiv mă făcu să în­țeleg atunci că ar fi mai bine pentru tovarăşul meu ca fieca­re să ne întoarcem acasă. — Știi ce, d-le de Franchi, dacă vrei să asculţi o povață a mea... Ce povață? Spune... — Socotesc că e mai bine să nu mai mergem la D. — Cum, sus­ pare pretext? Nu ne așteaptă? Sau, mai e­­xact, nu i-ai spus d-ta că-i a­­duci un oaspe? — Așa e. Insă nu pentru asta. — Atunci, pentru ce? — Pentru c/ precum zi­sei, socotesc că e mai bine să nu mai mergem. — In sfârșit trebue să ai un motiv care te fac?, să-ți schimb­­ 'cârerea. Adinei i o stiruiai să mă duci cu toată împotrivirea mea. — Ca să nu ne mai întâlnim cu d. Chateau-Renaud. — De ce? Se zice că e un om foarte amabil și aş fi foarte mulțumit sâ-i fac cunoștința mai de aproape. — Bine, fie! zisei. Să mergem findcă vrei. Ne duserăm să ne luăm pal­toanele. D... locuia aproape de Operă. Era vremea frumoasă şi mă gândii că aerul răcoros va po- j toli spiritul turburat al tova-­­ răşului meu. Ii propusei să mer­gem pe jos, şi-mi primi propu-­­ nerea. XIII Găsirăm în salon mai mulţi prieteni. Şi, precum bănuiam, mai deterăm şi peste trei do­­i minuni demascate care-şi ţineau I buchete în mâini aşteptând i momentul să le depue în para­­j fele cu apă. Prezentai pe Ludovic de Franchi tuturor. Se înţelege că­­ fu bine primit de toţi. Peste zece minute dup’aceea I se întoarse acasă şi D., aducând cu el buchetul de miozotis, ca­­re-şi scoase masca c‘un gest care anunța pe femeea frumoa­­să mai întâi, și apoi pe damst obişnuită cu asemenea scene. Prezentai pe Ludovic lui D. — Acuma, zise unul dintra convivi, dacă toate prezentările s‘au făcut, să ne așezăm ]q masă. — Toate prezentările s‘au fă­­cut, dar toţi oaspeţii n‘au ver­nit, răspunse D. — Și cine mai lipseşte? — Lipsește încă Chateau-Rer­naud. — A, aşa e. N‘a făcut el oara o prinsoare? întrebă altul. — Da,­­a făcut o prinsoare pentru o masă de 12 persoane dacă v‘a aduce pe o damă pe care s‘a angajat s'o aducă. — Și cine e dama asta, între­bă buchetul de miozotis, care e așa de sperioasă că s‘a făcut o astfel de prinsoare pentru ea? Mă uitai la de Franchi. Era liniștit în aparență, dar galben ca un mort. — Nu cred să fie indiscreții!« ne­mtie dacă vă voi spune nu­mele mă­cii, cu atât mai mult cu cât, d­upă toate r­­onabilită­­ţile, nu-l cunoaşteţi. Este d-na.. . L­a urmai i.

Next