Universul, noiembrie 1922 (Anul 40, nr. 249-272)
1922-11-25 / nr. 268
N feW‘ ■ XL—Nr. 28 FONDATORI LUIGI CAZZAVILLAN Pagini Exemplarul IN TARA 1 LA IN STREINATATS 2 LEI 8 Pagini CELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA “ TELEGRAFICE ȘÎ’TELEFONICE Redacția $i ftc’ministratia: București, üt. Brezoianui 11 TELEFON? DIRECȚIA 18/72 SECRETARIATUL 56/43 REDACȚIA 2/98 ADMINISTRAU DIRECTOR rrețiaN popescu Partidele politice Politica, spunea Waleck- Rousseau," nu trebue sa fie un scop — interese de persoane sau de grupări — ci un mijloc, pentru slujirea patriei. . Partidele politice sunt organele chemate să atingă acest rezultat, prin capacitatea oamenilor cari le conduc și prin autoritatea morala, a colectivităților care-i urmează. Ca să-și poată exercita însemnata lor funcțiune în viata statului, partidele trebuesc să fie adevărate emăinatiuni ale națiunii, adică să fie generale și sub raportul întinderii, și sub raportul constituțrei. Cum le-a definit odinioară lapidar Take Ionescu, partidele politice sunt secțiuni perpendiculare în straturile sociale suprapuse. Nu se pot chema partide politice, în sensul exact al cuvântului și în concepția justă a funcțiunii, nici grupările mărginite în anumite regiuni, chiar dacă ei din toate clasele sociale ale acestora, indiferent dacă regiunile sunt din vechiul regat sau din, provinciile unite, nici grupările care, fie chiar răspândite pe întregul teritoriu, aleși totuși numai fiin anumite clase ale societății, oricare ar fi acestea. , Și e natural să fie așa. Urmărind conducerea statului, ca scop final echivalent ,mijlocului de al putea servi, partidele politice trebuesc ‘ să cunoască stările și nevoile ,tăril^intregi și anume ale ‘ tuturor categoriilor de cetățeni cari o compun, pentru ca în gospodăria ce vor face : să îmbrățișeze toate problemele, și pentru ca complexul soluțiunilor să nu se soldeze cu omisiuni sau năpăstuiri generatoare de conflicte interne, cu consecințe imediate asupra siguranței externe. îndeplinirea completă a acestui mare rol este apanajul partidelor întinse între hotarele țării și cu rădăcini adânci în toate straturile sociale. Din Punctul acesta de Vedere, prin unirea partidului democrat cu partidul național român, care din primul moment și-a afirmat voința de a avea ecou în toată România, țara câștigă un factor de primul ordin. Unul reprezintă forța morală obținută, în afară de alte fapte din trecut, prin propagarea ideei democratice și prin triumful politicei naționale pe care a susținut-o pentru întregirea neamului ; celalt reprezintă rezistența românismului, rezistență fără pereche în istorie, în contra monstruoaselor sfilințe milenare de desnaționalizare depuse de națiunile uzurpatoare. Amândouă proclamă naționalismul în tot ceea ce el are mai nobil; democrația, în sensul conducerii statului prin voința liber exprimată a națiunii și prin toate celelalte atribute democratice : respectul pentru Coroană și Celelalte așezăminte ale țării, păstrate in considerațiunea sufletească la care se dă dreptul însemnătatea funcțiunilor lor în viața publică; ideea de ordine, drept cadru pentru desfășurarea acțiunii de propagandă a concepțiunilor politice și pentru realizarea lor. Opiniunea publică, indiferent de credințe politice, privește cu mulțumire afirmarea unei puteri atât de însemnate pentru mersul statului român. Berlin, 22— (Rader). Președintele republicei germane a numit eri seară pe d-l Dun& in vaslul de cancelar al Reichslim. Noul cancelar a format gmernul astfel: justific dr.Heinsc, deputat; economice, Becher- Hessen, deputat; apicultura și aprovizionare, dr. Mueller- Bonn; finanțe dr’. Hermes; tezaur dr. Albert; război dr. Qesser; comunicații Groener; Paș german ă și teleara.fat.ingl. Numirea ministrului de externe și a celui de Interne, piu s’a făcut încă. Cancelarul va expune Vineri în Reichstag programul său. ’ Ziarele germane se abțin deocamdată [UNK] să spună părerea despre noul guvern, și despre posibilitățile lui de guvernare, Ziarul „Local Anzeiger“ caracterizează guvernul ca o formație mijlocie între guvernul parlamentar și guvernul liber, care are toate căldățle și defectele unui astfel de guvern și care, nu ■ va putea face față problemelor, decât numai, printr’o ținută fermă, și o politică bine chibzuită. , „Vossische Zeitung" scrie că în ideul unui guvern de personalități, cum a fost vorba la început, s'a format un guvern politic din aripa dreaptă a coaliției. „Voruxierts" scrie că nu va ataca guvernul, nelâsându-se să fie inspirat de patimile politice ci va face la nevoie o opoziție care să se bazeze pe fapte. CUND noul cancelar german Senatul francez în contra dreptului de vot al femeilor Paris. 22. — Senatul francez a respins cu 158 voturi contra 134 proiectul adoptat da Cameră privitor la dreptul de vot al femeilor. (Kaiser). Frățietatea dintre guvernul din Angora și cei din Moscova Interview cu comisarul sovietic rus din Berlin —elita trimisul nostru special — Berlin, 17 Noembrie V’am comunicat din Viena interesantele declarațiuni ce am obținut dela comisarul ruus ■sovietic din Capitala Austriei. Sosit la Berlin, — în așteptarea posibilității de a vedea pe unii membri ai cabinetului german, aflător, după câte văd, în preziua retragerii de la guvern — am reușit să obțin deocamdată o serie de declarațiuni de la comisarul rus de aci. La cererea mea, comisarul rus Kristenski a acceptat să-mi răspundă la întrebările puse, prin intermediul secretarului Iakubovici. Obligațiunea profesională mă îndatorează să reproduc textual răspunsurile ce mi s’au dat în scris. Importantele chestiuni ce am atins, pe de o parte, iar pe de altă parte caracteristicele răspunsuri ce mi s'au dat, vor face ca aceste declarațiuni să fie citite cu un viu interes, pentru valoarea lor documentară. Guvernul român, negreșit, va găsi necesar să aducă precisiunile sale, punând la punct în special chestiunea dezarmării propuse de Rusia și aceea a tratativelor cerute de Moscova în vederea reluării relațiilor de bună vecinătate. Menționând faptul că copilșurian ul sovietic rus' de acf. el instalat în localul'fostului reprezentant al regimului țarist, — șos. Unter den Linden —și că se intitulează ...ambasada rusă”, traduc, cuvânt cu cuvânt răpxpisurile obținute . CONFIRMAREA OFICIALA A COLABORĂRII GERMANIEI CU RUSIA SOVIETICA „Relațiiraile economice stabilite între Rusia și Germania, pe baza înțelegerii de la 8 Mai 1921 au deschis drumul pentru o mai deplină înțelegere și apropiere între cele două țări. Continua desvoltare a legăturilor de afaceri reciproce a făcut necesar, — între altele,—ca și raporturile politice dintre cele două țări să capete o bază temeinică și precisă. Legăturile politice erau desăvârșite prin tratatul de a Rapallo, semnat la 16 Aprilie 1922, tratat prin care Germania recunoaște Republica sovietică de jure. Un nou pas înainte pe calea desvoltării raporturilor reciproce dintre cele două state îl constituie înțelegerea de la 5 Noembrie 1922, care lărgește stipulațîunile tratatului de la Rapallo, prevăzând acelaș regim pentru tate regiunile federațiunii sovietice socialiste ruse, și anume: Ucraina, Rusia Albă, Georgia, Asserbergeanul, Armenia și Extremul Orient. Relațiunile normale între Republica sovietică și Germania sunt așadar reluate în tot cuprinsul țării. Nu încape nici o îndoială că aceste legături prietenești vor fi, în viitorul apropiat, de o însemnătate hotărîtoare, în ce privește refacerea economică atât a Rusiei cât și a Germaniei. FRĂȚIETATEA CE LEAGA GUVERNUL DIN MOSCOVA DE CEL DIN ANGORA Credincioasă idealurilor sale de stat, Rusia sovietică a fost primul stat străin care a recunoscut guvernul turc ecuamt în urma decisiunii Adunării Naționale turcești din Angora. Cererile îndreptățite ale poporului turc care luptă pentru libertate și pentru garantarea existenței sale au fost decisive pentru tratatul de prietenie și de frățietate încheiat intre cele două guverne la Moscova, la 20 Martie 1921 Din acel moment, legăturile amicale dintre acele națiuni și guvernele lor s’au desvoltat, neturburate. Rusia sovietică a urmărit cu cel mai mare interes vitejeasca .luptă pentru libertate întreprinsă de Turcia și va fi» și după biruința obținută , de aceasta, tot de partea națiunii antice, românâi(), credincioasă, din considerațiuni de apărare a drepturilor reciproce, de rezolvare a problemei Orieidului apropiat și de salvare a drepturilor și intereselor ei suverane. CONFERINȚA DE DEZARMARE SE DESCHIDE LUNA ACEASTA LA MOSCOVA Deschis și fără nici un înconjur, Rusia și-a exprimat voința de a vedea orănduindu-se o pace reala între popoarele europene atunci când, prin delegațiunea sa de la conferința din Genova, a cerut să se pună la ordinea zilei chestiunea dezarmării generale. Prin stăruințele Unite ale puterilor participante la conferință, această chestiune a fost înlăturată și exclusă din programul lucrărilor. Dar Rusia, fără să țină seama de acest procedeu și fără să renunțe la ideea dezarmării, s’a adresat statelor vecine ci spre Vest, inclusiv României, cu propunerea de a se convoca o conferință parțială în vederea dezarmării. Această conferință, a cărei deschidere s’a hotărit să aibă loc la 39 Noembrie anul acesta, la Moscova, va arăta lumii până la ce punct statele participante la desbateri vor vor să realizeze ideea unei dezarmări militare, în scopul unei reduceri a cheltuelilor militare. MOSCOVA DESPRE POSIBILITATEA RELAȚIILOR DE BUNA VECINĂTATE CU ROMANIA Qvernul Republicei Sovietice socialiste ruse și-a manifestat, jn repetate rânduri, față de poporul român, dorința de a intra în tratative, pentru reluarea relațiunilor normale. Toate propunerile însă au fost zădărnicite până acum, din cauza neexplicabilei atitudini a României. România înlătură orice posibilitate de a duce, de la guvern la guvern, tratative, prin faptul că, pe un ton de ultimatum, cerc ,chiar dela început, aminte de începerea discuțiunii, recunoașterea de către guvernul rus a condițiunilor ei. Socotesc că cu cât guvernul român va recunoaște mai curând inutilitatea unei asemenea procedări și se va îndepărta deja, această atitudine de a exclude, anticipativ, orice discuțiune, cu atât mai repede va fi posibilă stabilirea de relațiuni de bună vecinătate“. M. NEGRU. Miniștrii Franței din Streur..și a fost rechemat D. Daeschner, ministrul Franței la București, care a sucitat dlui Onto Ulric de Saint-Aulaiia, actual ambasador al Franței la Londra, a fost rechemat de guvernul dlin Paris, fiind numit într’un post, la ministerul de externe. Prietenii Franței, atât de numeroși în România, ca și amicii personali ai fostului ministru plenipotențiar, regretă sincer plecarea d-lui Daeschner. Rechemarea d-lui Daeschner, din postul ce-l ocupa la București, e în legătură cu actul curios și regretabil ce l-a săvârșit d-sa, cu prilejul unei recenți in localul legațiunea, când d. Al. Marghiloman a fost invitat la legațiune și prezintat mareșalului Foch. ..Universul" a relevat atunci că atențiunea nemeritată acordată de d. Daeschner, in caltate de reprezentant al republicei franceze în România, d-lui Al. Marghiloman, îintr’o împrejurare solemnă, va avea neapărat consecințe. Acele consecințe s’au produs, așa cum le-am prevăzut. Cum d. Daeschner a manifestat în toate ocazile sentimentele sale filoromâne, exprimăm și noi regretul pentru acela care ne părăsește, in condițiuni pe care nu le am fi dorit Banditismul unor pirați chinezi Roma, 22. — 65 pirați chinezi, călătorind ca pasageri pe bordul vaporului englez „Sohim“ au făcut prizonieri echipagini și pasagerii, jefuind încărcătura după care au părăsit vaporul. Refacerea flotei de război rusește Riga, 22. — Comitetul central executiv panxug (Wzi) a hotărit să însărcineze sovietul comisarilor poporului cu refacerea flotei de război rusești. Pentru acest scop se vor reface cadrele marinei militare. Academia marinei de război de la Petrograd, care a fost închisă în 1917, a fost redeschisă acum câteva zile. De asemenea școala inginerilor pentru marina de răniți care fusese închisă în 1917, va fi reorganizată. Fresa sovietică salută toate aceste dispozițiuni, care privesc refacerea marinei și armatei, susținând că Rusia trebue să redevie o putere militară ca și înainte de revoluție (Rador). FURF Multe și frumoase lucrări în atelierul excelentului sculptor. Printre ele, un început care se pregătește să întoțească un mic bust al lui Take Ionescu. Mă apropiai cu smerenia inevitabilă, atunci când te uiți la o figură în care vezi ceva mai mult decât opera de artă... Sculptorul ;•© oprită cu o clipă își mângâia fruntea ca și cum ar fi făcut apel la niște amintiri mai vechi, și pe urmă sipuse: — Astăzi când el nu mai trăește și când nu pot fi bănuit că aș urmări anumite interese, astăzi sunt liber s-o mărturisise; lui îl datoresc ceea ce sunt, ceea ce pot....Sfârșisem «tudinie în țară sî aveam sentimentul că nu aș pierde timpul în zadar dacă aș încerca să le desăvârșesc în străinătate. Dar n’aveam mijloace. Numai cu o sumă neînsemnată, fără să mă întreb ce voi face după ce voi termina-o, am plecat la Paris. Intr’o ai observ că nu mai am cu ce trăi, că sunt condamnat de să mor de foame. ce să mă napotez în țară, și să rebuili la speranțele ce-mi făurisem. Nu știu dacă mi-a spus cineva sau dacă am chit in v.’un ziar, dar am aflat că Take Ionescu a sosit în Paris. Ii luai urma de la legație și mă prezintat lui. M’a primit cu bunătatea sa cunoscută și după ce i-am expus necazul meu, mi-a zis : — Pentru ca să-ți pot răspunde, trebuie să știu mari întâi ce faci, ce poți, ce făgăduiești. O să vin să te văd la lucru. A doua zi, Take Ionescu mi-a vizitat atelierul. — ceea ce putusem încropi în mangarda de unde mă pregăteam sfi plec. S’a uitat la bucățile oscrăvite, a examinat pe cele în curs de execuție, și re urmă mi-a strâns mâna. — Ei bine. Am dreptul să fii încurajat. Ar fi păcat să nu-i termini studiile. Te asigur că nu le vei întrerupe. Peste puțin timp, am primit printr'o bancă, din ordinul și în socoteala lui — nu din fondurile statului — ajutorul pe prima lună. Și de atunci, în chip regulat, mî s’au trimes lunar banii cu care am putut trăi și studia la Paris. Niciodată n’am văzzut cel mai mic semn din care să fi rezultat dorința lui Take Ionescu de a se ști că m’a sprijinit. Totul a rămas în acea discrețiune care constituie partea cea nobilă a faptelor bune, poleiala sufletească a naturilor superioare“. Și artistul încheiă, stăpânit de o firească emoțiune: — Cine știe câte acte de acestea a făcut Take Ionescu și câți îi poartă recunoștință pentru ajutoarele date cu mână largă, cu o generozitate ce constitue încă o virtute a omului asupra căruia natura întrupase toate comorile spirituale, într’un grad neatins de nimeni din jurul lui. Don José Sâmbăta ® noemrie 1922 22 Noembrie Membrii conferinței orientale s’au întrunit eri la Quchy și au votat proectul de regulament redactat de experții puterilor aliate. In proectul acesta se prevăd trei comisiuni și câteva subcomisiuni: întâia comisiune se va ocupa cu chestiile teritoriale și militare; a doua, cu protecția populațiunilor creștine din Asia Mică și Turcia europeană; iar a treia, cu chestiunile de ordin economic și financiar. Cererea lui Ismet pașa, ca una din subcomisiuni să fie prezidată de un delegat otoman, a fost respinsă. Observatorul Statelor Unite va fi pur pasiv și de aceea el nu va avea vot deliberativ. Delegația turcă a făcut rezerve asupra regulamentului adoptat și a comunicat ca ea nu va negocia cu acele puteri, care neavând interese in Orient, totuși vor putea prezenta observatiuni, fia scrise, fie orale. Se prevădificultăți din partea tracilor. D. Poincaré a plecat la Paris. Se afirmă că Italia sunt anume condiții, care vor necesita negvoieri sratale. Anii și Franța consideră ca inacceptabue preitațiile Italiei asupra Dodecanezului, iar Italia face rezerve asupra mandatelor deținute de Anglia și Franța în Asia 'Siria, Mesopotamia, Palestina). Dacă o parte din presa britanică, franceza și italiană, ssține că acordul, în chestiile principale, era deplin stabilit între N'F aceștia t ferm hotărîți să impune pac<t, ra în’fesieama că se vor ivi neințelegeri la conferință. Comisia reparațiilor va examina propunerile germane, după constituirea noului guvern german. Situația politică din Grecia nu a murt ce vorbește demisia guvernului atenian. BepnMV’o apă. din Extra- Orient a fost desființată și ea. ». trecu în stăpânirea Hasteî sovînîișie. Guvernul din Moscova a luat măsuri pentru refacerea flotei. Un interview al lui Mussolini Armata franceză,trebuia si intre in Berlin iar cea italiană în Viena și Budapesta.—Primejdia alianței dintre bolșevici șî gomâni Lausanne, 22. —• Reprezentantul ziarului „Le Matin“ a intervievat pe primul ministru italian, Mussolini. Acesta a declarat că Spanța este pe deplin îndreptățită de a fi nemulțumită de tratatul de pace cu Germania. Războiul ar fi trebuit să fie condus până la concluziunea sa naturală, adică armatele franceze ar fi trebuit să intre în Berlin și armatele italiene ar fi trebuit să ocupe Viena și Budapesta. D. Mussolieci a declarat că, a constatat în persoană cu ocazia unei călătorii în Germania, că această țară este hotărîtă să nu plătească reparațiunile și că ea începe să se ridice amenințătoaren contra Franței și Italiei. Neliniștea Franței este pe deplin fundata D. Mussolini prevede o colaborare între bolșevismul rus și naționalismul german. In contra acestei colaborări, nu există altă scăpare decât în unirea forțelor națiunilor civilizate din occident. Așadar, el socotește că un acord între Franța, Anglia, Italia și Belgia este indispensabil pentru a rezista în viitor. In ce privește Franța și Italia, în special, d. Mussolini preconizează o înțelegere completă în domeniul economic, politic și militar, prin C8T © s’ar susține una pe alta. MUSSOLINI ' iminentul de la Jokey*€ £ 33b Serile trecute s'a dat un banchet la „Jokey-Club”, cu ocazi a închiderii curselor. D. Al. Marghiloman , profitând de împrejurarea că la acest banchet participa și d. general Petit, atașatul militar al Franței la București și căruia i va încredințat un alt post în țara sa, a găsit de cuviință să ridice un toast în onoarea distinsului ofițer francez. In acest toast, d. Al. Marghi- Ionian, a reamintit serviciile prețioase aduse de d. general Pétin, României, în timpul răsboiului, cănd el a împărtășit suferințele cu noi, și după ce a terminat, era sigur că t’a aud un răspuns măgulitor. D. general Peta a păstrat tăcerea, deoarece d-sa a împărtășit suferințele cu alți români, pe când d. Al. Marghiloman a împărtășit nuntal bucuriile cu acei care luptau împotriva noastră și a aliaților. In cercurile marghilomaniste incidentul acesta a produs o impresie penibilă și el a fost comentat într-un sens destul de neplăcut la adresa aceluia, care îl provocase. CEIA CE SE POST SOISI MINTE: Confederația Balcanică fost piărai de i. pri»escu Evenimentele din Asia Mică și umările lor — anularea tratatului de la Sevres, restituirea Constantinopolului și a Traciei trientale către turci — au insisionat puternic popoarele șî guvernele balcanice. Cu drept cuvânt. Vechea problemă a îndepărtării turcilor din Europa, la rezolvarea căreia se lucrează ele sute de ani) părea des legată după războiul mondial, zdruncinări îndelungate, pagubele și suferințele pricinuite de năvălirea turcilor in Europa, păreau încheiate. Continentul nostru părea, un sfârșit" scăpat" de apăsarea ce de atâta timp o suferise din partea aceasta. Nenorocita peninsulă Balcanică avea să se poata desvolta de aci înainte liber, după aptitudine!( popoar) Vezi: Cent projets de portage de la Turquie, de Fr. Biufara, ministru României la Bru<5 ® (actualmente la Atena), redactor al ziarului „Universul“ relor ce o locuiesc și care, sărmanele, au rămas atît de îndărăt pe drumul civilizațiunii. Lumea se cuprindea cu ideia aceasta și era mulțumită. Deodată însă totul e tras din nou în discuțiune. Turcii rămân și mai departe în Europa." Drept e că stăpânirea lor nu se mai poate întinde până unde ajungea în 1914, și iarăși e drept că se vor pune turcilor condițiuni cu privire la Str imturi și la protejarea minorităților așa încât situația să ia o față cu totul deosebită de cea dinaintea războiului mondial. Nu e mai puțin, adevărat însă că turcii rămân pe continentul nostru Și că vechea și arzătoarea problemă a Orientului nu poate fi complet rezolvată nici dn data asta. ■ Dacă ne vom gândi bine la tot, ce ‘ s-a petrecut în anii din urmă, poate că nu am scăpa de nevoia da a recunoaște, și problema nu era încă desăvârșit coaptă, cel puțin din punctul de vedere al pregătirii popoarelor balcanice, dintre care unele sunt încă lipsite de priceperea necesară. Dar nu e vremea acum de socoteli oastea. Situațiunea ce e pe cale de a fi creiată a împins deja pe conducătorii unora din statele balcanice să ia toiagul călătoriilor diplomatice. Ministrul grec al afacerilor Străine, d. Politis, a fost la Belgrad spre a sta de vorbă cu cîrmuitorii Iugoslaviei. Primul ministru al Bulgariei a venit la București și s-a dus apoi și dânsul la Belgrad înainte de a pleca la Lausanne. E lesne de înțeles că cei mai apropiați de turci sunt cei mai gr&bati a căută combinațiuni în stare a preîntâmpina și la nevoie" a face față eventualităților. Interesate sunt însă foarte interesate, nu numai popoarele și statele cele mai apropiate de turci, ci chiar și cele ceva mai depărtate, ba. deoarece Contantinopolul și Strâmtorile au o mare însemnătate internațională, interesate sunt toate statele europene,chiar cele mai depărtate. Conducătorii, de azi ai turcilor electrizați de simțimântul național — deșteptat târziu dar cu putere și conacitate presatoare — mimat sunt Otomanii de altă dată. Cu mai puțin teritoriu și cu popolație mai mică, ei vor fi mai puternici totuși căci statul lor va avea mai multă chesiune și mijloacele lui de acțiune vor fi mai energice. Dacă bărbații de stat ai Turciei vor înțelege situația așa cum trebuie, dacă vor urmări țeluri firești și legitime, dacă vor ști și vor putea să adopte alte metode decât cele din trecut, va fi bine de dânșii, de țara lor și nimeni nu va avea nimic de zis. Dar cine poate garanta că va fi așa și îmi altfel ? Nimic mai natural, deci, decât ca cei interesați să caute a luti măsuri preventive spre a nu fi surprinși. Marile Puteri vor face asta desigur, la încheierea tratatului de pace în vederea căruia s-a întrunit conferința de la Lausanne, — vor căuta șî Micile Puteri să facă aceasta, în marginea putinței. * In tratatul de la Lausanne, dacă va fi încheiat, nu va fi insă posibil și să se prevadă nici o garanție contra unei eventuale reîntoarceri ofensive a Turciei spre peninsula Balcanică. De o asemenea reîntoarcere ofensivă ar avea să sufere în primul loc Bulgaria și Grecia, in al doilea, Iugoslavii și România și în al treilea, prin repercusiune, restul Europei. Nu încape îndoială, că ofensiva turcească împotriva Balcanicilor ar întâmpina reprobarea aproape a unanimității statelor europene, oricând și în orice condițiuni s‘ar produce. Cei atacați ar avea garantat de mai înainte sprijinul moral al întregei Europe civilisate. Dar sprijinul material ? Acesta depinde de împrejurări, de jocul intereselor momentului, pe care nimeni nu e în stare a le prevedea. ■ S’ar putea foarte bine să fie în acel moment o situațiune așa încât Balcanicilor să li lipsească orice ajutor militar și ei să fie avizați la mijloacele lor proprii. Nimic nu poate fi clar mai util decât de a discuta din vreme mijloacele și căile prin care Balcanicii ar putea opune Cea mai mare și mai eficace evistență pericolului comun, tăind turcilor orice aspirațiune de a redobândi stăpânirea de altădată asupra peninsulei și a tulbura din nou liniștea Europei. In parte, nici unul dintre statele balcanice nu e în stare să opună o asemenea rezistență Turciei, ale cărei mijloace, astăzi restrânse sunt menite a crește în viitor. Lucrul stă însă cu totul altfel dar și ii gândim la forțele tuturor statelor interesate, întrunite la un loc. Față cu unirea acestor forțe, Turcia ar fi neputincioasă și orice veleitate de reîntoarcere ofensivă a ei ar dispărea. Avem în privința aceasta autoritatea lucrului experimentat acum câțiva ani; în 1912, Bulgaria, Grecia, Muntenegrul și Serbia, aliate, au înfrânt repede, în câteva luni de zile puterea militară a Turciei. Ceea ce s’a putut face atunci, când Turcia era mult mai mare decât e azi, când ocupa in Balcani poziții puternice și când România a stat neutră, se va putea face șî în viitor cu atât mai mult șî mai bine adăugându-se mijloacele noastre la ale Balcanicilor. O federațiune a statelor interesate direct e deci soluțiunea indicată — s’ar putea zice impusă a problemei, căci alta nu se vede. Revine astfel la ordinea zilei ideia, veche, a Confederațiiwi Balcanice, ideia mult vânturată la popoarele din peninsulă și la noi și care a avut partizani înfocați printre cei mai de seamă oameni politici. Greutățile de neînvins pe care organizația Europei de până la războiul mondial se opunea realizării ideii acesteia și sfârșitul lamentabil din 1913 al alianței balcanice, au întunecat-o și au făcut să fie aruncată în cămara vechiturilor. Evenimentele din urmă o scot însă la iveală și-i dau viață rouă căci astăzi, pi actuala organizație a Europei, Conferința Balcanică e o posibilitate pentru realizarea, căreia sunt multe probabilități. Voi nu lămuri mai bine aceasta aducând aci o amintire personală de acum aproape patruzeci de ani. Prin 1883-84 trăia la București ca refugiat politic d. Nicola Pașici *), pe atunci șeful radicalilor din Serbia, osândit la moarte de către regimul regelui Milan Obrenovici pentru vini închipuite. Veneam des în contact și, d. Pașici fiind un călduros partizan al ideiei unei confederațiuni balcanice, am discutat de multe ori chestiunea ! In discuțiunile noastre aveam în vedere sortii de îsbândă precum și greutățile ce steteau in calea realizării. Dl Pașici vedea intr’o Confederație singurul mijloc de a scăpa țările noastre , și pe toti Balcanicii de presiunea nesuferită a Marilor Puteri înconjurătoare. Șî avea dreptate dacă îdeia era realizată. * Primul miniștri: aficiăl pl.t Iukoslavisi* *" " Intr’adevăr, Marile Puteri interesate n’ar mai fi putut confirma jocul de intrigi între statele balcanice, aruncându-le ca pe niște mingi unele în contra altora și ținându-le astfel veșnic la discreta lor. Guvernele din Atena, Cetinie, Sofia, Belgrad și București, slab fiecare în pana față de Berlin, Viena, Petersburg și Constantinopol — care se certau și se împăcau necontenit pe spinarea noastră și a Balcanicilor — ar fi avut altă autoritatea intr’o Confederația cu front unic în afară. Fiecare din statele confederate ar fi putut lucra cu mai mult sport la cultivarea Intereselor naționale respective, nemai fiind împiedicate la fiecare pas. Toate astea erau și atunci și sunt astăzi adevărate, nu poate fi pus la îndoială că o Confederație ar aduce mari foloase federaților. Dar greutăți insurmontabile stăteau în calea ideiei acum prtmiseci de ani. înainte de orice, Marile Puteri interesate — Austro-Ungaria, Rusia și Turcia — aveau să se opună cu înverșunare, făcându-se luntre și punte, spre a înăbuși orice încercare sau a strica lucrul, făcut. (Va urma) »V1