Universul, noiembrie 1922 (Anul 40, nr. 249-272)

1922-11-25 / nr. 268

N feW‘ ■ XL—Nr. 2­8 FONDATORI LUIGI CAZZAVILLAN Pagini Exemplarul IN TARA 1 LA IN STREIN­ATA­TS 2 LEI 8 Pagini CELE DIN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA “ TELEGRAFICE ȘÎ’TELEFONICE Redacția $i ftc’ministratia: București, üt­. Brezoianui 11 TELEFON? DIRECȚIA 18/72 SECRETARIATUL 56/43 REDACȚIA 2/98 ADMINISTRAU DIRECTOR­ rrețiaN popescu Partidele politice Politica, spunea Waleck- Rou­sseau," nu trebue sa fie un scop — interese de persoane sau de grupări — ci un mij­loc, pentru slujirea patriei. . Partidele politice sunt or­­ganele chemate să atingă a­­cest rezultat, prin capacita­­­­tea oamenilor cari le conduc și prin autoritatea morala, a colectivităților care-i ur­mează. Ca să-și poată­­ exercita în­­­­semnata lor funcțiune în viata statului, partidele tre­­buesc să fie adevărate emă­­inatiuni ale națiunii, adică să fie generale și sub rapor­­­tul­­ întinderii, și sub rapor­tul constituțrei. Cum le-a de­­­­finit odinioară lapidar Take Ionescu, partidele politice sunt secțiuni perpendiculare în straturile sociale supra­puse. Nu se pot chema partide­­ politice, în sensul exact al cuvântului și în concepția justă a funcțiunii, nici gru­pările mărginite în anumite­­ regiuni, chiar dacă ei din toate clasele sociale ale aces­tora, indiferent dacă regiu­nile sunt din vechiul regat sau din, provinciile unite, nici grupările care, fie chiar răspândite pe întregul­­ teri­toriu, al­­eși totuși numai fiin anumite clase ale socie­tății, oricare a­r fi acestea. , Și e natural să fie așa. Ur­mărind conducerea statului, ca scop final echivalent ,mij­locului­ de al­ putea servi, partidele politice trebuesc ‘ să cunoască stările și­ nevoi­le ,tăril^intregi și anume ale ‘ tuturor categoriilor de cetă­­­­țeni cari o compun, pentru ca în gospodăria ce vor face : să îmbrățișeze toate proble­mele, și pentru ca complexul soluțiunil­or să nu se soldeze­­ cu omisiuni sau năpăstuiri generatoare de conflicte in­terne, cu consecințe imedia­te asupra siguranței ex­terne. îndeplinirea comple­tă a acestui mare rol este apanajul partidelor întinse între hotarele țării și cu ră­dăcini adânci în toate stra­turile sociale. Din Punctul acesta de Ve­dere, prin unirea partidului­ democrat cu partidul națio­nal­­­ român, care din primul moment­ și-a afirmat voința de a avea ecou în toată Ro­mânia, țara câștigă un factor de primul ordin. Unul reprezintă forța morală ob­ținută, în afară de alte fapte din trecut, prin propagarea ideei democratice și prin triumful politicei naționale pe care a susținut-o pentru întregirea neamului ; celalt reprezintă rezistența româ­nismului, rezistență fără pe­reche în istorie, în contra monstruoaselor sfilințe mile­nare de desnaționalizare de­puse de națiunile uzurpatoa­­re. Amândouă proclamă na­ționalismul în tot ceea ce el are mai nobil; democrația, în sensul conducerii statului prin voința liber exprimată a națiunii și prin toate cele­lalte atribute democratice : respectul pentru Coroană și Celelalte­­ așezăminte ale țării, păstrate in­ considerațiunea sufletească la care se dă dreptul însemnătatea func­țiunilor lor în viața publică; ideea de ordine, dre­pt cadru pentru desfășurarea acțiunii de propagandă a concepțiu­­nilor politice și pentru reali­zarea lor. Opiniunea publică, indife­rent de credințe politice, pri­vește cu mulțumire afirma­rea unei puteri atât de în­semnate pentru mersul sta­tului român. Berlin, 22— (Rad­er). Pre­ședintele republicei germane a numit eri seară pe d-l Dun& in vaslul de cancelar al Rei­­­chslim. Noul cancelar a format gmernul astfel: justific dr.Hein­sc, deputat; economice, Becher- Hessen, deputat; apicultura și aprovizionare, dr. Mueller- Bonn; finanțe dr’. Hermes; te­zaur dr. Albert; război dr. Qes­­ser; comunicații Groener; Paș­ germ­an­ ­ă și teleara.f­at.ingl. Numirea ministrului de externe și a ce­lui de Interne, piu s’a făcut în­că. Cancelarul va expune Vi­neri în Reichstag programul său. ’ Ziarele germane se abțin de­ocamdată [UNK] să spună părerea despre noul guvern, și despre posibilitățile lui­ de guvernare,­­ Ziarul „Local Anzeiger“ ca­racterizează guvernul ca o for­mație mijlocie între guvernul parlamentar și guvernul liber, care are toate căld­ățle și de­fectele unui astfel de guvern și care, nu ■ va­ putea face față problemelor, decât n­umai, prin­­tr’o ținută fermă, și o politică bine­ chibzuită. , „Vossische Zeitung" scrie că în ideul unui guvern de personalități, cum a fost vor­ba la început, s'a format un guvern politic din aripa dreap­tă a coaliției. „Voruxierts" scrie că nu va ataca guvernul, nelâsându-se să fie inspirat de patimile po­litice ci va face la nevoie o o­­poziție care să se bazeze pe fapte. CUND noul cancelar german Senatul francez în contra dreptului de vot al femeilor Paris. 22. — Senatul francez a respins cu 158 voturi contra 1­34 proiectul adoptat da Came­ră privitor la dreptul de vot al femeilor. (Kaiser). Frățietatea dintre guvernul din Angora și cei din Moscova Interview cu comisarul sovietic rus din Berlin —­­elita trimisul nostru special — Berlin, 17 Noembrie V’am comunicat din Viena interesantele declarațiuni ce am obținut dela comisarul ruus ■sovietic din Capitala Aus­triei. Sosit la Berlin, — în aștep­tarea posibilității de a vedea pe unii membri ai cabinetului german, aflător, după câte văd, în preziua retragerii de la guvern — am reușit să ob­țin deocamdată o serie de de­­clarațiuni de la comisarul rus de aci. La cererea mea, comisarul rus Kristenski a acceptat să-mi răspundă la întrebările puse, prin intermediul secre­tarului Iakubovici. Obligațiunea profesională mă îndatorează să reproduc textual răspunsurile ce mi s’au dat în scris. Importantele chestiuni ce am atins, pe de o parte, iar pe de altă parte caracteristicele răspunsuri ce mi s'au dat, vor face ca aceste declarațiuni să fie citite cu un viu interes, pentru valoarea lor documen­tară. Guvernul român, negreșit, va găsi necesar să aducă pre­­cisiunile sale, punând la punct în special chestiunea dezar­­mării propuse de Rusia și a­­ceea a tratativelor cerute de Moscova în vederea reluării relațiilor de bună vecinătate. Menționând faptul că co­­pilșurian ul sovietic rus' de acf. e­l instalat în localul'fostului reprezentant al regimului ța­rist, — șos. Unter den­ Linden —­­și că se intitulează ...am­basada rusă”, traduc, cu­vânt cu cuvânt răpxpisurile obți­nute . CONFIRMAREA OFICIALA A COLABORĂRII GERMA­NIEI CU RUSIA SOVIE­TICA „Relațiiraile economice sta­bilite între Rusia și Germa­nia, pe baza înțelegerii de la 8 Mai 1921 au deschis dru­mul pentru o mai deplină în­țelegere și apropiere între cele două țări. Continua desvoltare a le­găturilor de afaceri recipro­ce a făcut necesar, — între altele,—ca și raporturile po­litice dintre cele două țări să capete o bază temeinică și precisă. Legăturile politice erau desăvârșite prin tratatul de a Rapallo, semnat la 16 Aprilie 1922, tratat prin care Germania recunoaște Repu­blica sovietică de jure. Un nou pas înainte pe ca­lea desvoltării raporturilor reciproce dintre cele două state îl constituie înțelegerea de la 5 Noembrie 1922, care lărgește stipulațîunile trata­tului de la Rapallo, prevă­zând acelaș regim pentru tate regiunile federațiunii sovietice socialiste ruse, și anume: Ucraina, Rusia Albă, Georgia, Asserbergeanul, Ar­menia și Extremul Orient. Relațiunile normale între Republica s­ovietică și Ger­mania sunt așa­dar reluate în tot cuprinsul țării. Nu încape nici o îndoială că aceste legături prietenești vor fi, în viitorul apropiat, de o însemnătate hotărîtoare, în ce privește refacerea eco­nomică atât a Rusiei cât și a Germaniei. FRĂȚIETATEA CE LEAGA GUVERNUL DIN MOSCO­VA DE CEL DIN ANGORA Credincioasă idealuri­lor sale de stat, Rusia sovietică a fost primul stat străin care a re­cu­noscut guvernul turc e­­cuam­t în urma decisiunii Adunării Naționale tur­cești din Angora. Cereri­le îndreptățite ale poporului turc care luptă pentru libertate și pentru garantarea existenței sale au fost decisive pen­tru tratatul de prietenie și de frățietate încheiat intre cele două guverne la Moscova, la 20 Martie 1921 Din acel moment, legătu­rile amicale dintre acele națiuni și guvernele lor­­ s’au desvoltat, neturbu­rate. Rusia sovietică a urmă­rit cu cel m­ai mare inte­res vitejeasca .luptă pen­tru libertate întreprinsă de Turcia și va fi» și după biruința obținută , de a­­ceasta, tot de partea na­țiun­ii antice, românâi(), credincioasă, din consi­­derațiuni de apărare a drepturilor reciproce, de rezolvare a problemei O­­rieid­ului apropiat și de salvare a drepturilor și intereselor ei suverane. CONFERINȚA DE DEZAR­MARE SE DESCHIDE LUNA ACEASTA LA MOSCOVA Deschis și fără nici un în­conjur, Rusia și-a exprimat voința de a vedea orănduin­­du-se o pace reala între popoa­rele europene atunci când, prin delegațiunea sa de la conferința din Genova, a ce­rut să se pună la ordinea zi­lei chestiunea dezarmării ge­nerale. Prin stăruințele Unite ale puterilor participante la con­ferință, această chestiune a fost înlăturată și exclusă din programul lucrărilor. Dar Rusia, fără să țină sea­ma de acest procedeu și fără să renunțe la ideea dezarmă­rii, s’a adresat statelor vecine ci spre Vest, inclusiv Româ­niei, cu propunerea de a se convoca o conferință parțială în vederea dezarmării. Această conferință, a că­rei deschidere s’a hotărit să aibă loc la 39 Noembrie anul acesta, la Moscova, va arăta lumii până la ce punct sta­tele participante la desbateri vor vor să realizeze ideea unei dezarmări militare, în scopul unei reduceri a chel­­tuelilor militare. MOSCOVA DESPRE POSI­BILITATEA RELAȚIILOR DE BUNA VECINĂTATE CU ROMANIA Qvernul Republicei Sovieti­ce socialiste ruse și-a mani­­festat, jn repetate rânduri,­­ față de poporul român, dorin­ța de a intra în tratative, pen­tru reluarea relațiunilor nor­male. Toate propunerile însă au fost zădărnicite până acum, din cauza neexplicabilei ati­tudini a României. România­­ înlătură orice posibilitate de a duce, de la guvern la guvern, tratative, prin faptul că, pe un ton de ultimatum, cerc ,chiar dela început,­ aminte de începerea discuțiunii, recu­noașterea de către guvernul rus­ a condițiunilor ei. Socotesc că cu cât guver­nul român va recunoaște mai curând inutilitatea unei ase­menea procedări și se va în­depărta deja, această atitudine de a exclude, anticipativ, ori­ce discuțiune, cu atât mai re­pede va fi posibilă stabilirea de relațiuni de bună vecină­­tate“. M. NEGRU. Miniștrii­ Franței­­ din Streur.­.și a fost­­ rechem­at D. Daeschner, ministrul Franței la București, care a su­c­itat d­lui Onto Ulric de Saint-Aulaiia, ac­­tual ambasador al Franței la Londra, a fost rechemat de gu­­vernul dlin Paris, fiind numit într’un post, la ministerul de externe. Prietenii Franței, atât de nu­meroși în România, ca și ami­cii personali ai fostului minis­tru plenipotențiar, regretă sin­cer plecarea d-lui Daeschner. Rechemarea d-lui Daeschner, din postul ce-l ocupa la Bucu­rești, e în legătură cu actul cu­rios și regretabil ce l-a săvârșit d-sa, cu prilejul unei recenți­ in localul legațiunea, când d. Al. Marghiloman a fost invitat la leg­a­țiune și prezintat mareșa­­lului Foch. ..Universul" a relevat atunci că atențiunea ne­meritată acorda­tă de d. Daeschner, in cal­tate de reprezentant al republicei fran­ceze în România, d-lui Al. Mar­ghiloman, îintr’o împrejurare solemnă, va avea neapărat con­secințe. Acele consecințe s’au produs, așa cum le-am prevăzut. Cum d. Daeschner a manifes­tat în toate ocazile sentimen­tele sale filoromâne, exprimăm și noi regretul pentru acela ca­re ne părăsește, in condițiuni pe care nu le am fi dorit Banditismul unor pirați chinezi Roma, 22. — 65 pirați chi­nezi, călătorind ca pasageri pe bordul vaporului englez „Sohim“ au făcut prizonieri echipagini și pasagerii, jefu­­ind încărcătura după care au părăsit vaporul. Refacerea flotei de război rusește Riga, 22. — Comitetul cen­tral executiv panxug (Wzi­) a hotărit să însărcineze so­­vietul comisarilor poporului cu refacerea flotei de război rusești. Pentru acest scop se vor reface cadrele marinei militare. Academia marinei de război de la Petrograd, care a fost închisă în 1917, a fost redeschisă acum câte­­va zile. De asemenea școala inginerilor pentru marina de răni­ți care fusese închisă în 1917, va fi reorganizată. Fresa sovietică salută toa­te aceste dispozițiuni, care privesc refacerea marinei și armatei, susținând că Rusia trebue să redevie o putere militară ca și înainte de re­voluție (Rador). FU­RF Multe și frumoase lucrări în atelierul excelentului sculptor. Printre ele, un început care se pregătește să întoțească­ un mic bust al lui Take Ionescu. Mă apropiai cu smerenia inevi­tabilă, atunci când te uiți la o figură în care vezi ceva mai mult de­cât opera de artă... Sculptorul ;•© opri­­tă cu o cli­pă își mângâia fruntea ca și cum ar fi făcut apel la niște amintiri mai vechi, și pe urmă sipuse: — Astăzi când el nu mai tră­­ește și când nu pot fi bănuit că aș urmări anumite interese, astăzi sunt liber s-o mărturisise; lui îl datoresc ceea ce sunt, ceea ce pot...­­.Sfârșisem «tudinie în țară sî aveam sentimentul că nu aș pierde timpul în zadar dacă aș încerca să le desăvârșesc în străinătate. Dar n’aveam­ mij­loace. Numai cu o sumă neîn­semnată, fără să mă­ întreb ce voi face după ce voi termina-o, am plecat la Paris. Intr’o ai ob­serv că nu mai am cu ce trăi, c­ă sunt condamnat de să mor de foame. ce să mă­ napotez în țară, și să rebuili la speranțele­ ce-mi făurisem. Nu știu dacă mi-a spus cineva sau dacă am chit in v.­’un ziar, dar am­ aflat că Take Ionescu a sosit în Paris. Ii luai urma de la legație și mă prezintat lui. M’a primit cu bu­nătatea sa cunoscută și după ce i-am expus necazul meu, mi-a zis : — Pentru ca să-ți pot răspun­de, trebuie să știu mari întâi ce faci, ce poți, ce făgăduiești. O să vin să te văd la lucru. A doua zi, Take Ion­escu­ mi-a vizitat atelierul. — ceea ce putu­sem încropi în mangarda de un­­de mă pregăteam sfi plec. S’a uitat la bucățile oscrăvite, a exa­­minat pe cele în curs de execu­ție, și re urmă mi-a strâns mâna. — Ei bine. Am dreptul să fii încurajat. Ar fi păcat să nu-i termini studiile. Te asigur că nu le vei întrerupe. Peste puțin timp, am primit printr'o bancă, din ordinul și în socoteala lui­ — nu din fondu­rile statului­ — ajutorul pe pri­ma lună. Și de­ atunci, în chip regulat, mî s’au trimes lunar ba­nii cu care am putut trăi și stu­dia la Paris. Niciodată n’am văz­zut cel mai mic semn din care să fi rezultat dorința lui Take Ionescu de a se ști că m’a spri­jinit. Totul a rămas în acea dis­­crețiune care constituie partea cea nobilă a faptelor bune, pole­iala sufletească a naturilor su­perioare“. Și artistul încheiă, stăpânit de o firească emoțiune: — Cine știe câte acte de aces­tea a făcut Take Ionescu și câți îi poartă recunoștință pentru ajutoarele date cu mână largă, cu o generozitate ce constitue în­că o virtute a omului asupra că­ruia natura întrupase toate co­morile spirituale, într’un grad neatins de nimeni din jurul lui. Don José Sâmbăta ® noemrie 1922 22 Noembrie Membrii conferinței orien­tale s’au întrunit eri la Quchy și au votat proectul de regulament redactat de experții puterilor aliate. In proectul acesta se prevăd trei comisiuni și câteva sub­­comisiuni: întâia comisiune se va ocupa cu chestiile teri­toriale și militare; a doua, cu protecția populațiunilor creștine din Asia Mică și Turcia europeană; iar a treia, cu chestiunile de ordin economic și financiar. Cere­rea lui Ismet pașa, ca una din subcomisiuni să fie pre­zidată de un delegat otoman, a fost respinsă. Observatorul Statelor­ Uni­­te va fi pur pasiv și de a­­ceea el nu va avea vot deli­berativ. Delegația turcă a făcut re­zerve asupra regulamentului adoptat și a comunicat ca ea nu va negocia cu acele pu­teri, care neavând interese in Orient, totuși vor putea prezenta observatiuni, fia scrise, fie orale. Se prevăd­­ificultăți din partea traci­lor. D. Poincaré a plecat la Pa­­ris. Se afirmă că Italia sunt anume condiții, care vor ne­cesita negvoieri sra­tale. An­ii și Franța consideră ca inacceptabue preitațiile Ita­­liei asupra Dodecanezului, iar Italia face rezerve asupra mandatelor deținute de An­glia și Franța în Asia 'Siria, Mesopotamia, Palestina). Dacă o parte din presa bri­tanică, franceza și italiană, ssține că acordul, în ches­tiile principale, e­ra deplin stabilit între­­ N'­­F aceștia t ferm hotărîți să impu­­ne pac<­t, r­a­­­­ în’fes­ieam­a că se vor ivi nein­­­țelegeri la conferință. Comisia reparațiilor va examina propunerile germa­ne, după constituirea noului guvern german. Situația politică din Gre­cia nu a m­­urt ce vorbește demisia guvernului ate­nian. BepnMV’o ap­ă. din Extra­­- Orient a fost desființa­tă și ea. ». trecu în stăpâni­rea Hasteî sovînîișie. Guvernul din Moscova a luat măsuri pentru refacerea flotei. Un interview al lui Mussolini Armata franceză­,trebuia si­ intre in Berlin iar cea italiană în Viena și Budapesta.—Primejdia alianței­­ dintre bolșevici șî go­m­âni Lausanne, 22. —• Reprezen­tantul ziarului „Le Matin“ a intervievat pe primul minis­­tru italian, Mussolini. Aces­ta a declarat că Spanța este pe deplin îndreptățită de­ a fi nemulțumită de tratatul de pace cu Germania. Răz­boiul ar fi trebuit să fie con­dus până­ la concluziunea sa naturală, adică armatele franceze ar fi trebuit să in­tre în Berlin și armatele ita­liene ar fi trebuit să ocupe Viena și Budapesta. D. Mus­­solieci a declarat că, a consta­­tat în persoană cu ocazia u­­nei călătorii în Germania, că această țară este hotărîtă să nu plătească reparațiunile și că ea începe să se ridice a­­menințătoare­­n contra Franței și Italiei. Neliniștea Franței este pe deplin fun­data D. Mussolini prevede o colaborare între bolșevismul rus și naționalismul german. In contra acestei colaborări, nu există altă scăpare decât în unirea forțelor națiunilor civilizate din occident. Așa­dar, el socotește că un acord între Franța, Anglia, Italia și­ Belgia este indispensabil pentru a rezista în viitor. In ce privește Franța și Italia, în special, d. Mussolini pre­conizează o înțelegere com­pletă în domeniul economic, politic și militar, prin C8T © s’ar susține una pe alta. MUSSOLINI ' iminentul de la Jo­key*€ £ 33b Serile trecute s'a dat un ban­chet la „Jokey-Club”, cu o­cazi a închiderii curselor. D. Al. Mar­ghiloman , profitând de împre­jurarea că la acest banchet par­ticipa și d. general Pe­­tit, ata­șatul militar al Franței la Bu­curești și căruia i­­ va­ încredin­țat un alt post în țara sa, a gă­sit de cuviință să ridice un to­ast în onoarea distinsului ofițer francez. In acest toast, d. Al. Mar­gh­i- Ionian, a reamintit serviciile prețioase aduse de d. general Pétin, României, în timpul răsboiului, cănd el a împărtășit suferințele cu noi, și după ce a terminat, era sigur că t’a aud­ un răspuns măgulitor. D. general Pet­a a păstrat tăcerea, de­oarece d-sa a îm­părtășit suferințele­­ cu alți ro­mâni, pe când d. Al. Marghilo­man a împărtășit nuntal bucu­riile cu acei care luptau împo­triva noastră și a aliaților. In cercurile marghilomaniste incidentul acesta a produs o im­presie penibilă și el a fost co­mentat într-un sens destul de neplăcut la­ adresa ace­lui­a, care îl pro­vocase. CEIA CE SE POST SOISI MINTE: Confederația Balcanică fost piăra­i de i. pri»escu Evenimentele din Asia Mică și umările lor — anularea trata­tului de la Sevres, restituirea Constantinopolului și a Traciei trientale către turci — au in­­si­­si­onat puternic popoarele șî guvernele balcanice. Cu drept cuvânt. Vechea problemă a îndepăr­tării turcilor din Europa, la re­zolvarea căreia se lucrează ele sute de an­­i) părea des legată du­pă războiul mondial, zdrunci­nări îndelungate, pagubele și suferințele pricinuite de năvă­lirea turcilor in Europa, păreau încheiate­. Continentul nostru părea, un sfârșit" scăpat" de apăsa­rea ce de atâta timp o suferise din partea­ aceasta. Nenorocita peninsulă Balcanică avea­ să se poata desvolta de aci înainte liber, după aptitudine!( popoa­r) Vezi: Cent projets de por­tage d­e la Turquie, de Fr. Biu­­f­ara, ministru României la Bru­­­­<5 ® (actualmente­ la Atena),­ redactor al ziarului „Universul“ relor ce o locuiesc și care, săr­manele, au rămas atît de îndă­răt pe drumul civilizațiunii. Lumea se cuprindea cu ideia aceasta și era mulțumită. Deodată însă totul e tras din nou în discuțiune. Turcii rămân și mai departe în Europa." Drept e că stăpânirea lor nu se mai poate întinde până unde ajungea în 1914, și iarăși e drept că se vor pune turcilor condițiun­i cu privire la Str­ im­­turi și la protejarea minorită­ților așa în­cât situația să ia o­ față cu totul deosebită de cea dinaintea războiului mondial. Nu e mai puțin, adevărat însă că turcii rămân pe continentul nostru Și că vechea și ar­zătoa­­rea problemă a Orientului nu poate fi complet rezolvată nici d­n data asta. ■ Dacă ne vom gândi bine la tot, ce ‘ s-a petrecut în anii din urmă, poate că nu am scăpa de nevoia da a recunoaște, și problema nu era încă desăvâr­șit coaptă, cel puțin din punc­tul de vedere al pregătirii po­poarelor balcanice, dintre care unele sunt încă lipsite de price­perea necesară. Dar nu e vre­mea acum de socoteli oastea. Situațiunea ce e pe cale de a fi creiată a împins deja p­e condu­cătorii unora din statele balca­nice să ia toiagul călătoriilor diplomatice. Ministrul grec al afacerilor­ Străine, d. Politis, a fost la Belgrad spre a sta de vorbă cu c­îrmuitorii Iugosla­viei. Primul ministru al Bul­gariei a venit la București și s-a dus apoi și dânsul la Bel­grad înainte de a pleca la Lau­sanne. E lesne de înțeles că cei mai apropiați de turci sunt cei mai gr&bati a căută combi­națiuni în stare a preîntâmpina și la ne­voie" a face față eventualităților. Interesate sunt însă­ foarte in­teresate, nu numai popoarele și statele cele mai apropiate­­ de turci, ci chiar și cele ceva mai depărtate, ba. de­oarece Contan­­tinopolul și Strâmtorile au o mare însemnătate internaționa­lă, interesate sunt toate statele europene,­­chiar cele mai de­părtate. Conducătorii, de azi ai turci­­lor­ electrizați de simțimântul național — deșteptat târziu dar cu putere și conacitate­ presatoa­re — mimat sunt Otomanii de altă dată. Cu mai puțin terito­riu și cu popolație mai mică, ei vor fi mai puternici totuși căci statul lor va avea mai multă­­ chesiune și mijloacele lui de acțiune vor fi mai energice.­­ Dacă bărbații de stat ai Tur­ciei vor înțelege situația așa cum trebuie, dacă vor urmări țeluri firești și legitime, dacă vor ști și vor putea să adopte alte metode decât cele din tre­cut, va fi bine de dânșii, de ța­ra lor și nimeni nu va avea ni­­mic de zis. Dar cine poate ga­ranta că va fi așa și îmi alt­fel ? Nimic mai­ natural, deci, de­cât ca cei interesați să caute a luti măsuri preventive spre a nu fi surprinși. Marile Puteri vor face asta desigur, la încheierea tratatului de pace în vederea căruia s-a întrunit conferința de la Lau­sanne, — vor căuta șî Micile Puteri să facă aceasta, în mar­ginea putinței. * In tratatul de la­ Lausanne, dacă va fi încheiat,­ nu va fi in­să posibil și să se prevadă nici o garanție contra unei eventuale reîntoarceri ofensive a Turciei spre peninsula Balcanică. De o asemenea reîntoarcere o­­fensivă ar avea să sufere în primul loc­­ Bulgaria și Grecia, in al doilea, Iugoslavii și Ro­mânia și în al treilea, prin re­percusiune, restul Europei. Nu încape îndoială, că ofen­siva turcească împotriva Bal­canicilor ar întâmpina repro­barea aproape a unanimității statelor europene, ori­când și în orice condițiuni s‘ar produce. Cei atacați ar avea garantat de mai înainte sprijinul moral al întregei Europe­­ civilisate. Dar sprijinul material ? Acesta depinde de­ împreju­rări, de jocul intereselor mo­mentului, pe care nimeni nu e în stare a le prevedea. ■ S’ar putea foarte bine să fie în acel moment o situațiune așa în­cât Balcanicilor să li lipseas­că orice ajutor militar și ei să fie avizați la mijloacele lor pro­­prii. Nimic nu poate fi clar mai u­­til decât de a discuta din vreme mijloacele și căile prin care Balcanicii ar putea opune Cea mai mare și mai eficace ev­is­­t­ență pericolului comun, tăind turcilor orice aspira­țiune de a redobândi stăpânirea de altă­dată asupra peninsulei și­ a tul­bura din nou liniștea Europei. In parte, nici unul dintre sta­tele balcanice nu e în stare să opună o asemenea rezistență Turciei, ale cărei mijloace, as­tăzi restrânse sunt menite a crește în viitor. Lucrul stă însă cu totul altfel dar și i­i gândim la forțele tuturor statelor inte­­resate, întrunite la un loc. Față cu unirea acestor forțe, Turcia ar fi neputincioasă și orice ve­leitate de reîntoarcere ofensivă a ei ar dispărea. Avem în privința aceasta au­toritatea­ lucrului experimentat acum câțiva ani; în 1912, Bul­garia, Grecia, Muntenegrul și Serbia, aliate, au înfrânt repede, în câteva luni de zile puterea militară a Turciei. Ceea ce s’a putut face atunci, când Turcia era mult­ mai mare de­cât e azi, când ocupa in Balcani poziții puternice și când România a stat neutră, se va putea face șî în viitor cu atât mai mult șî mai bine adăugându-se mijloa­cele noastre la ale Balcanicilor. O federațiune a statelor inte­resate direct e deci soluțiunea indicată — s’ar putea zice impu­să a problemei, căci alta nu se vede. Revine astfel la ordinea zilei ideia, veche, a Confederațiiwi­ Balcanice, ideia mult vânturată la popoarele din peninsulă și la noi și care a avut partizani înfo­cați printre cei mai de seamă oameni politici. Greutățile de neînvins pe care organizația Europei de până la războiul mondial se opunea rea­lizării idei­i acesteia și sfârșit­ul lamentabil din 1913 al alianței balcanice, au întunecat-o și au făcut să fie aruncată în cămara vechiturilor. Evenimentele din urmă o scot însă la iveală și-i dau viață rouă căci astăzi, pi actuala organizație a Europei, Conferința Balcanică e o posi­bilitate pentru realizarea, căreia sunt multe probabilități. Voi nu lămuri mai bine aceasta aducând aci o amintire persona­lă de acum aproape patruzeci de ani. Prin 1883-84 trăia la București ca refugiat politic d. Nicola Pa­­șici *), pe atunci șeful radica­lilor din Serbia, osândit la moarte de către regimul regelui Milan Obrenovici pentru vini închipuite. Veneam des în con­tact și, d. Pașici fiind un căldu­ros partizan al ide­iei unei con­­federațiuni balcanice, am discu­­tat de multe ori chestiunea ! In discuțiunile noastre aveam în vedere sortii de îsbândă pre­cum și greutățile ce steteau in calea realizării. Dl Pașici vedea intr’o Confe­derație singurul mijloc de a scăpa țările noastre , și pe toti Balcanicii de presiunea nesufe­rită a Marilor Puteri înconjură­toare. Șî avea dreptate dacă î­­deia era realizată. *­ Primul miniștri: aficiăl pl.t Iukoslavisi* *" " Intr’adevăr, Marile Puteri in­teresate n’ar mai fi putut confi­­rma jocul­­ de intrigi între statele balcanice, aruncându-le ca pe niște mingi unele în contra al­tora și ținându-le astfel veșnic la discret­a lor. Guvernele din Atena, Cetinie, Sofia, Belgrad și București, slab fiecare în pana față de Berlin, Viena, Peters­burg și Const­an­tinopol — care se certau și se împăcau necon­tenit pe spinarea noastră și a Balcanicilor — ar fi avut altă autoritatea intr’o Confederația cu front unic în afară. Fiecare din statele confederate ar fi pu­tut lucra cu mai mult sport la cultivarea Intereselor naționale respective, nemai fiind împiedi­cate la fiecare pas. Toate astea erau și atunci și sunt astăzi adevărate, nu poate fi pus la îndoială că o Confede­rație ar aduce mari foloase fe­deraților. Dar greutăți insurmontabile stăteau în calea ideiei acum pr­­tmiseci de ani. înainte de orice, Marile Puteri interesate — Austro-Ungaria, Ru­sia și Turcia — aveau să se o­­pună cu înverșunare, făcându-se luntre și punte, spre a înăbuși orice încercare sau a strica lu­­crul, făcut. (Va urma) »V1

Next