Universul, noiembrie 1922 (Anul 40, nr. 249-272)

1922-11-26 / nr. 269

\ 4 Blocul balcanic la conferința de la Lausanne Datoria supremă Evenimentele externe, judecând după desbaterile de la Lausanne, așa cum ne-au fost conficate telegrafic, par să nu fie atât de îmbucurătoare în ce privește asigurarea păcii pe continent. Străduințele ce se pun pentru rezolvarea pa cinică a problemei orientale ne fac dovada unei bune înțelegeri a ceasului de acum. Pentru țara noastră, aceste împrejurări sunt binevenite ca să ne facă să deschidem ochii asupra perspectivelor de viitor Ele ne impun o datorie supremă în legătură cu zilele mari și revoluționare pe care le trăim. Această datorie supremă este, consolidarea păcii în cuprinsul tarii. Consolidarea nu se poate face însă decât cu împăcarea intereselor cetățenești ale tuturor și cu restabilirea ordinei sociale, al cărei echilibru a fost rupt de conse ■cințele firești ale războiului mondial. Toate categoriile sociale sunt obligate să renunțe la partea exagerată a pretențiunilor lor. Munca și domo*oralia să fie deviza tuturor. Cetățenii cari trăiesc în lipsuri, în umilinți, fără să fie îndrumați cu cinste și demnitate pe caile civilizationii, ,, se simt totdeauna străini în țara lor. Mizeria economică, intelectuală și morală au fost pururea rele sfătuitoare Fermentul revoluționar găsește o atmosferă prielnicii dezvoltării sale în atmosfera mizeriei. Iată pentru ce e nevoe ca grupurile cetățenești, țara adevărată, să se simtă legate de pământul sfânt și roibitor al României. Sănătatea trupească, morală și intelectuală sunt cele trei motive care leagă pe cetățeni de solidaritatea națională și socială a unei țări. Puși în condițiuni bune de trai, cetățenii vor apăra la nevoe odată cu prestigiul țării și demnitatea, dreptul la viață al fiecăruia dintre ei. Această îndreptare nu se poate dobândi însă pe vechile căi reacționare. Guvernele vor trebui să renunțe la învechitul sistem ca să nu mai facă impresia unor consilii de administrație ce cârmuiesc afacerile unei minorități privilegiate. Opera de prevedere socială se face cu participarea tuturor cetățenilor la viața publică și la controlul de stat Acestea toate aduc după ele: încetarea, abuzurilor în administrație, înlăturarea arbitrariului și bunului plac, asigurarea transporturilor economice, normalizarea traiului prin jocul firesc al cererei și ofertei, instalarea fiecăruia în drepturile ce i se conferă munca intelectuală și manuală, consacrate binelui obștesc. Urmând de aproape înfăptuirea acestor principii, asigurăm consolidarea păcii în cuprinsul țării. Asigurând astfel consolidarea păcii în cuprinsul țării, facem să dispară motivele de îngrijorări? în ce ne privește și în legătură cu raporturile internaționale Făcând să dispară aceste motive de îngrijorare, vecinii văi intenționați față de noi se vor convinge că toți cetățenii acestei țări nu îngâduesc nici o iicnire a intereselor și prestigiului lor dp țară și de popor. . Insuficienta serviciului* fotefonie Am împărtășit feri celor în drept nemulțumirea generală cu privire la felul cum se face distribuția convorbirilor telefonice. Direcțiunea respectivă ne explică acum că vina nu este a serviciului telefonic, ci a lipsei de materialuri și instalațîuni care să satisfacă nevoile tuturor. Aceste nevoi nu mai sunt aceleași dinaintea războiului, cererile de aparate și convorbiri mai numeroase astăzi decât atunci. Ni se mai spune că s’a cerut ministerului de resort înbunătățîrea serviciului telefonic și că se așteaptă rezolvarea acestei cereri. Credem și noi că e timpul să adoptăm și la telefoanele noastre mijloacele tehnice și de progres ale strâinătății pentru ca să nu mai îndurăm și pe viitor neajunsurile de azi, mai ales că aceste motive de civilizație se vor face și mai necesare pe viitor. Prolîîeaia reparsiunilor ACORD ITALO- GERMAN REFUZAT Paris 23. — Comisiunea reparațiunilor a refuzat să ratifice acordul italo-german relativ la retrocedarea bunurilor germane care au fost sechestrate in Italia. (lirțior). DISCUȚIA PROPUNERILOR GERMANE m ■ Comisiunea așteaptă ca noul guvern german să adopte nota adresată comisiunei de către fostul guvern, pentru a începe imediat discuția relativă la propunerile germane. VII TORUL CONFERINȚEI DE LA BRUXELLES Br-i au sosit la Paris primul ministru belgian Theunis și ministrul de externe Jaspar, pentru a discuta cu d-l Poincare convocarea conferinței de la Bruxelles. Prezidentul consulului a oferit un dejun în onoarea primului ministru și ministrului de externe al Belgiei, la care au mai luat parte ambasadorul Belgiei, Delasteynne, Beibel și Barthou. Bulgaria „îngrijată“ de viitorul României Confratele „Echo de Bulgarie" în unul din ultimele sale numere, reproduce un pasagiu foarte ciudat, loat din ziarul bulgar ".Dnevnic". „Dnevnic" este foarte îngrijat de viitorul României, deoarece, după el, relațiunile intre guvernul român și guvernul sovietic s-ar fi agravând „din nou". Subliniind faptul că guvernul din Moscova persistă infuziunile sale asupra Basarabiei, numitul ziar bulgar afirmă că România a fost invitată să... evacueze Basarabia, și adaugă că nu se poate să nu izbucnească conflictul intre noi și Rusia-Plin de perspicacitate și înzestrat cu un dar de profeție pentru care desigur că a avut ocazia că se felicita în mai multe rânduri, Dnevnic întrevede clar și rezultatul războiului puso-român, expunându-l în termenii următori: ,,Dacă ostilitățile vor izbucni intre Rusia și România, nu mai încape îndoială de ca parte va fi victoria, pentru că România n'ar putea să se'ntemeieze decât pe un oarecare sprijin eficace, in vreme ce guvernul rus dispune de o populațiune de 180 milioane". Mai prețioasă insă decât toata speculațiunile de mai sus este mărturisirea de la sfârșitul artcolului din care cităm, mărturisire pe care o și reținem. ..Dacă izbucnește războiul între Rusia și Româna, sufțiunea Bulgariei devine delicată. Totuși, oricât de delicată ar fi această stuațiune, putem cel din ea, păstrând o neutralitate completă. CSci Bulgaria n’are niciun interes să intre în conflict cu Rusia. — DE CARE NIMIC N'O DESPARTE”. SITUAȚIA INTERNA ȘI EXTERNA. — LA NISTRU, NIMEG SCHIMBAT Eri la ora 11 dim. s’a ținut un consiliu de miniștri sub președinția d-lui I. Brătianu. D. Vintilă Brătianu a făcut o expunere a anteproedului de reformă financiară. D-sa a arătat în special cum privește chestiunea contribuțiunilor directe și impozitul global pe venit. Consiliul a examinat situația politică internă în urma fuziunii partidului național cu cel democrat. îj. U. Mârzescu, ad-interim la externe, a citit ultimele telegrame trimise de la conferința din Lausanne de către d. Duca. D. Mârzescu a fost însărcinat să redacteze mesagiul de deschidere a Parlamentului. Mesagiul va fi discutat în consiliul de miniștri de azi. In privința situației de la Nistru, un membru al guvernului ne-a declarat că nu s’a schimbat cu nimic. « Importantele declarativul ale d-lui Dissescu Președintele comis înalt pentru reforma Constituției ne vorbește despre : Inamovibilitatea magistraților, Noul regim pregătit presei, Pedeapsa cu impotitea și alte reforme Am întâlnit ori pe d. profesor C. Dissescu, președintele comisiunii pentru redactarea inte-proectului de Constituțiune, și ne-am folosit de împrejurare spre a obține câteva detalii asupra importantei opere in curs astăzi. . Ziarul „Universul“ i-am spus, — dorește să aibă părerea de asupra câtorva chestiuni, cu privire la reformele constituționale, și anume: inamovibilitatea magistratura, noul regim al presei, chestiunea pedepsei cu moartea și altele. 1 . — A.? vor să vă răspund la toate chestiunile, însă e de obiceiu ca, lucrările preparatorii la reforme, legislative, — ele constând în schimburi de idei fără caracter definitiv— să nu fie date publicității. Am văzut însă că mai toate ziarele cunosc mult din discusiunile avute. Potrivit hotărîrii luate, așadar, n’aș putea să vă expun starea în care se găsește formularea textelor. Pot însă,, în ce mă privește personal, să vă arăt opinia mea asupra chestiunilor de mai sus. ■ CHESTIUNEA ÎNSCRIERII IN CONSTITUȚIE A INAMOVIBILITĂȚII MAGISTRAȚILOR N‘am combătut — a spus d. Dissescu, înscrierea acestei garanții in Constituție, pe motiv că magistropi nu o merită. In mare parte, jurisprudența ei este și opera mea. Înțeleg comentariile făcute din spirit de intrigă, ele însă nu pot altera adevărul. Am combătut înscrierea in Constituție a inamovibilității, pe motiv că ea nu poate fi pusă in două rânduri, așa „aruncată cu furca". Legea organizării judecătorești va trebui refăcută în mod radical, și pe toate bazele ei. Căci nu mai poate merge înainte ceea ce s-a hotărît în Franța la 1789 și in anii următori întrebarea care se pune este: cum au să poată suprima unde instanțe unii judecători, dacă se decretează inamovibilitatea în Constituție . Să vă daU un exemplu: S-a admis ideea mea de a se suprima Contenciosul administrativ de la Curtea de Casație. Ce ne facem cu membrii acestei secțiuni, dacă ei simt inamovibili ? Se va emite, desigur, părerea de a se creea pentru ei o altă secție, dar și aceasta va fi o chestiune, dacă tot nu rămân izbiți în inamovibilitatea lor... Dar, în sfârșit, viitorul e al lui Dumnezei și nu putem prejudeca nimic... NOUL REGIM PREGĂTIT PRESEI — El nu e încă stabilit definitiv — Privitor la chestiunea noului regim pregătit presei, chestinsa care știm cu câtă pasiune vă interesează, vă pot da de asemenea părerea mea Ea este aceiași ca și La 1834 și am prefesat-o și de la catedră. Sunt anume, de părere să se judece de jurați delictele de presă de calomnie, fie îndreptate cortra persoanelor în luptele politice, fie cu caracter de atacuri personale, fie cu caracter politic. Aceste atacuri, de cele mai multe ori sunt amestecate unele cu altele și indivizibile. Nu vă pot spune care va fi ultima hotărîre, nefiind insă nimic terminat în această privință, nici in comisiunea preparatorie, nici în comisiunea plenară» — care va fi în curând convocată. Un singur lucru e hotărît: ideea impunității a fost unanim respinsă. Mai aveți puțină răbdare, și veți ști totul... PEDEAPSA CU MOARTE. O ultimă, sau, cine știe, poate o penultimă întrebare, domnule profesor. Ați „completat" în sfârșit, legislația română prevăzând m ca pedeapsa cu moarte — Chestiunea este încă nerezolvată. Ea va fi pusă în ședința comisiunii prctime,care, v’dtrn spus, se va întruni în curând" — Personal, ■ dv. sunteți pentru pedeapsa cu moarte, sau contra ei ? — Fiindcă mă ‘ntrebați, am să vă răspund: Da, în cazurile de crimă flagrantă! Va atrag atențiunea că, în concepția mea, chestiunea, aceasta nu are nici o culoare politică : ea nu e de natură nici democratică, nici artistemitică. E o chestiune de filosofie de drept politic, care trebuie rezolvată nu cu sentimentalismul, ci cu utilitatea de stat. GASATORIA VA FI NUMAI CIVILA SAU ȘI RELIGIOASA? —O ultimă—absolut ultimă— întrebare, vă rog: Ați menținut obiictivitatea ceremoniei religioase în materie de căsătorie, sau ați făcut din ea ceva facultativ ? — La drept vorbind, opin care prevalează este ca obligativitatea ei să fie menținută. Propun insă să ne oprim act, căci nu știu unde mă poate duce apa.. * Convorbirea destinată publicității, cu d. Dissescu, s’a încheiat act. M. N. datoriei noastre în Statele Unite COMISIUNEA ROMANA SE ÎNTOARCE IN ȚARA, FARA SA SE FI LUAT O DECIZIE Paris. 23. — Agenția „Havas“ anunță din Washington: Comisiunea financiară română a comunicat comisitunii financiare americane, pentru consolidarea datoriilor externe că nu este autorizată de guvernul din București să ia o decizie finală cu privire la consolidarea datoriilor românești și nici să fixeze termenul de la care ar urma să se plateasca dobânzile aceor datorii. Incoaper față, comisiunea se va întoarce in România. (Rador). FIL./A5 Alegerile din Anglia n’au mulțumit numai pe conservatori, cari văd pe Bonar Eaw în stuație de a rămâne mai mult timp la putere, șî pe partidul muncitoresc, căruia Asquith a trebuit să-î treacă conducerea opozțieî din cauza numărului superior de deputatî fată de cei liberali. Au mulțumit șî pe femeile din Anglia și, în general, pe sexul cape, deși pretinde egalitate pe toate terenurile, tine încă să se deosebească prin titulatura de sex frumos. In Camera comunelor va fi in noua legislatură Lady Astor, conservatoare, cea dintâi care a intrat în parlamentul englez, o femeie de libum, cu mare avere și cu mult tact; dovadă că în parlament nu vorbește mai niciodată, deși reșiprezintă sexul vorbitor. Ca colegă va avea pe Lady Windingham,liberală nuanța Asquith, care de asemenea a figurat, — fără s-o considerăm numai ca figurantă, — în fosta legislatură și care, judecând după slaba opoziție — nici nu se putea altfel din partea, sexului slab — făcută lui Lloyd George, nu inspiră mare teamă noului guvern. In sfârșit, fostul prim-ministru a reușit să-și aleagă și el un deputat femenin — ca să nu se spună că Lloyd George n’arancez o simpatie printre alegătorii cu roche —în persoana d-nei ALberton. Rezultatul alegerii sale a mișcat-o adânc pe noua membră a Camerei comunelor, care, departe de a fi comună, este im spirit distins. Totuși, fotografia reprodusă de ziarele engleze o înfățișează în trăsături cu totul nefavorabile din punct de vedere estetic. Natura a fost atât de crudă în ingratitudinea ei, încât d-na Alberton, azi nemărBată, nu se simte niciodată mai rănită decât atunci când i se spune, că reprezintă sexul frumos. Ba chiar se afirmă că, aflând rezultatul votului, care se datora șî multor sufragii masculine, noua femee deputat a exclamat: — Curioasă speță șî bărbații! Atâtea mii m’au ales deputat șî nîcî unul nu vrea să m’aleagă de nevastă ! Don Jocé 13 Noembrie Din scurtele dări de seamă primite pe ziua de ezi, asupra celor discutate la Lausanne, atât in ședința publică a conferinței, cât și între delegații statelor balcanice, reese că delegații turci vor întâmpina o mare rezistență în pretențiile lor, mai ales cu privire la Tracia. Pe când primul delegat al Turciei, Ismet pașa, s'a pierdut într’o lungă argumentare a interesului ce prezintă posesiunea Întregii Tracii pentru apărarea Turciei, Venizelos cu abilitatea-i cunoscută și intr’un spirit foarte moderat — ceea ce a impresionat plăcut conferința —a cerut pentru Grecia, care și-a ispășit cu prisosință greșile. Tracia Occidentală. Primii delegați ai Romăniei, Serbiei, Greciei și Bulgariei s’au întrunit aseară într’o lungă consfătuire, spre a lua o hotărîre asupra atitudinelor față de pretențiile Turciei, în privința granițelor ei de la 1913. Atitudinea Serbiei, în special, pare a sa concretiza în favoarea Greciei, care la rândul ei a și acordat Sc hiei liberul debușeu la portü Salonic. Italia, în urma convorbirilor lui Mussolini cu desenații Angliei și Franței, și-a asturat in detrimentul Greciei, posesiunea asupra Eodecanesului Franța a expus prin primul ei delegat, Barrice, ce așteaptă deja acestă conferință o pace generală și a afirmat că va lucra din toate puterile pentru ajungerea acestui scop. Caillaus-și alții — Sunt fapte cari nu se uită și oameni cari nu se iartă — Fostul prim-ministru, Caillaux a intrat întrun restaurant dintr’un oraș francez- Publicul l-a recunoscut și l-a dat afară. Caillaux a fost condamnat de justiție și nu este iertat de tara. In Franța, n’a venit amnistie pentru cei vinovați față de patrie în cele mai grele vremuri pentru ea. Să nu uităm că fostul primministru al Franței n’a rămas, in teritoriul ocupat de nemți, n’a fost la Berlin, n’a scos gazete pe cari inamicul să le fi împrăștiat pe front, n’a atacat în public pe șeful Statului, și pe făuritorii răsboiului. El a fost dovedit numai că,scontând un eventual succes al nemților, își pregătea calea spre guvernarea Franței, manevrând în mod simpatic dușmanului. Și totuși, este un om isprăvit!! In alte părți, amnistiile au lăsat în pușcării pe cei cari au falsificat o poliță, dar au lăsat liberi pe cei vinovați față de țară în timpul războiului. Și nu numai atât, dar li s’a îngăduit să scoată capiil la lumină, să reintre în viața publică, să ambiționeze să conducă Statul șî să vorbească celor cari și-au făcut datoria despre... patriotism, despre educație! Să fim sinceri și să recunoaștem că exemplele din Franța vor da roade mai fericite pentru patrie decât cele din alte părți. Scararea vasald italon „Matilda” Roma, 23.— Piro scarul comercial ,,Malda cu destinația pentru New-York, s'a ciocnit în timpul călătoriei de o stâncă, ceea ce a pricinuit, naufragierea vasului. Încărcătura pierdută se ridică la câteva milioane. Echipagul a fost salvat. CITTI LA Ultimi or<i Blocul balcanic Lansau»» 9 mitiisieraițiaMi In. Tracia imfili sisfil reveadteftrile Săpunoi ....—rvrttf» ,-m St?.; üti 833 moment lui Tal«®as»3iescu In Caj^taSi Comitetul executiv al partidului democrat a deschis o lstă de subscripție, din al cărei produs se va constitui un fond pentru ridicarea unui măreț monument, in Capitală, mult regretatului dispărut Tulea Ionescn. Va fi un meritat omagiu la« mori» unuia din cei mai încâi fii ai neamului și toide» dată un semn car Mat că românii nu uită pe acea cari iși consacră viața fomnetul patriei. Trebue subliniat faptul că in multe părți ale țarei s’au conspunt cornițele, spre a strânge fonduri și a alimenta subscripta aoua etc. Iată o aci una care este bine să fie Cinerafixatâ, fiindcă denotă conștiința recunoștinței datorie marilor slujtori ai neamului. Loc. anonimă Româno-Americană 150.0S0.— Vasile Standake, pensionar 29.— Total 159.020.— din urmă 1238.Î03.75 Total 1.388.129.75 Abțin amantele la „Universul Literar“, „Veselia“ și „Ziarul Călătoriilor“ se fac numai pe 12 luni și costă 69 lei la țară și 129 în străinătate. CEIA CE SE POATE FACI IMVRITE: Confederația Balcanică «S ® ?. 8*© S*eSS8 a fost prim-redactor al ziarului „Universul 11 n URMARE ȘI SFÂRȘIT’ In al doilea rând, confederația politică a Europei sud-orientale era o piedică foarte mare. Turcia stăpânea Traciilc, Macedonia și Albania cu Epirul până la Adriatica, isolând Grecia de celelalte state balcanice. Austro- Ungaria intra adânc în Balcani prin Bosnia-Herțegovina și prin sangiacul Novo-Bazar. Rusia stăpânind Basarabia noastră, aievea de făcut decât un pas spre a fî in peninsulă. La cea mai mică încercare de independență din partea Confederației. Puterile acestea și-ar fi uitat rivalitățile și s'ar fi înțeles rora de : Turcia ar fi strâns de gât pe Grecia, Austro-Ungaria ar fi înrăbușit Serbia și Muntenegrul, iar Rusia, ar fi tăbărât asupra noastră. Ca Confederație nu s'ar fii ales mei pulberea , iar după această „lecție” aplicată de cele trei mari Puteri, ar fi trebuit să fim față de ele mai ascultători, mai constrânși a se servi interesele. In al treilea loc, în fine, statele balcanice aveau încă mult de făcut pentru organizarea lor militară și financiară, foarte atrăgătoare ca ideie. Confederația ar fi însemnat puțin în practică. Toate , considerate unH e • oștea n’au împiedicat pe d. Pașici să îî ămâie un susținător fervent al ei și să lucreze în sensul acesta până când, la 1910—11, după treizeci de ani, împrejurările i au permis s’o pună în practică sub forma .,Alianței balcanice'’. Turcia, încurcată în războiul în Italia, nu putuse face nimic pentru împiedicarea alianței. Austro-Ungaria și Rusia nu puteau, în chip convenabil, să oprească pe Balcanici de a profita de împrejurărî așa de prielnice pentru ei, și apoi fiecăreia din cele două Puteri îi convenea din punct de vedere deosebite, să se mai ia sânge turcului deja obosit de războiul cu Italia. Astfel ,s’a putut înjgheba o alianță balcanică — ceea ce părea imposibil, în împrejurări obșruite, în vechea organizație a Europei — într-un moment când opunerea Puterilor interesate era nulă Alfmîxiireî ea nu s’ar fi putut înjgheba. Dovadă că, de îndată ce Balcanicii bătură pe turci făcându-și „datoria” așa cum o înțelegeau Rusia și Austro-Ungaria, aceste Puteri întrebuințară toate mijloacele spre a desbina pe aliații balcanici, isbutind a-i face să se îneaeze cu înverșunare. Unite în 1912, statele balcanice se războiesc în 1913, fiind silită România să inerine și să aducă liniștea prin pacea de la București, liniște de puțină durată, după cum se știe. Experiența aceasta dezastroasă, învrăjbind la extrem popoarele balcanice a întunecat cu desăvârșire cdeia Confederației; dacă își mai amintesc unii de ea, din când în când, o socotesc ca o iluzie a trecutului, pierduta în veșnicie. Și tocmai acum, din cauza schimbării adânci a organizației uropene și a evenimentelor din Asia Mică și din Constantinopol, pare probabil că această ideie îmbătrânită și discreditată va reveni pe tapet și se va bucura dle considerațiunea ce i se cuvine. Astăzi, într'advăr, multe din piedicele ,ce slujeau în calea linei Confederațiuni balcanice au dispărut, Austro-Ungaria cu diplomația ei perfidă, a pierit. Rusia, care după războiu și revoluție a pierdut atâtea teritorii și popoare din cele mai de seamă și care nu mai stăpânește Basarabia, nu mai este atâta de temut ca înainte de 1914. Posibilitatea cuceririi Constantinopolului și a Strâmtorilor, la care mai visează și astăzi, a scăzut și s-a depărtat simțitor. Realitățile vieții de toate zilele o vor constrânge să renunțe în vechea aspirație de a domina peninsula Balcanilor și să dea altă orientare politicei sale externe. Turcia, în sfârșit, oricât ar înfiora-o curentul cel nou, n’ar putea pune în calea Confederației decât sabia sa; aceasta încă ar grăbi formarea și cimentarea ei. Iată o serie de piedici înlăturate. Despre Puterile apusene se poate presupune că nu ar avea obiecții de făcut. A doua serie de piedici, în organizarea Europei dinainte de războiu, o formau posițiunile puternice ocupate în Balcani de Austro-Ungaria și Turcia. Au dispărut și acestea. In sfârșit, statele balcanice nu mai sunt ce erau la 1883—84 sau la 1912. Ele au progresat foarte mult in toate privințele și au dobândit, o experiență însemnată. Singură Bulgaria a scăzut în teritoriu și proporție, de pe urma greșelilor făcute; ea progresează însă în alte privinți. Ceea ce nu fi-o putea face în veacul trecut și chiar în veacul acesta, până la 1914, de aci una, cnre se va putea face și este probabilitatea să se facă mai curând sau mai târziu. Asta nu înseamnă că nu mai sunt greutăți de învins. Mai sunt și destul de grele. Bar ele n... sunt de neînlăturat. .Vo îțicerca!? nailea aceasta a chestiunii. Pot spune chiar dela început cu îndepărtarea greutăților ce mai există o în legătură strânsă cu nevoia unei apropieri a statelor balcanice: cu cât va fi mai urgenta și mai imperioasă nevoia, cu atât mai repede și mai complet vor fi înlăturate piedicele. Ce mai stă astăzi în calea unei Confederațiuni balcanice . era provocată de frecările și ciocnirile de până acum. Fundamentul rivalității dintre statele balcanice a fost în toată vremea aspirațiunea fiecăruia de a avea hegemonia în Balcani. Fiecare Se credea și se crede singurul apt și chemat a moșteni in Europa imperiul otoman, moștenitor și el al vechiului Bizanț. Aspirațiunea aceasta, abil exploatată ce unele mari Puteri și în deccebe de fosta Austro-Ungarie e cauza tuturor rivalităților dintre statele balcanice; ațâțate mereu, rivalitățile au dus la ură între națiuni, ură înverșunată. Bulgarul urăște pe grec și pe sârb mai tare decât pe turcul care l-a robit și l-a torturat sute de ani. Grecul îi plătește bulgarului cu aceeași monedă. Și așa mai departe. Iată singura piedică ce mai există în calea unei apropieri a popoarelor și a statelor balcanice, a unei Confederation’, moștenire nenorocită a vechtor organizări europene. Piedica aceasta, însă, cum am spus, nu e insurmontabilă. In adevăr, dacă fiecare dintre popoarele peninsulei șî-ar examina serios forțele, ar ajunge neapărat la concluzia că — și ca număr, șî ca organizare, și ca cultură — nici unul nu e în stare a-și asuma singur marea sarcină a moștenirii turcești. Nici unul din ele nu poate dicta m Balcani; nici unul nu poate stăpâni. Constantinopolul și Strâmtorile. Ajuns hegemon, fiecare din ele ar fi prea mic și prea slab spre a face față și pericolului de la Răsărit ,și asaltului intereselor europene. Dar nici nu poate vreunul să ajungă măcar pe o clipă la hegemonie, căci pentru asta ar trebui să treacă peste corpul celorlalți Balcanici. Dacă aspirațiunea aceasta putea să iluzioneze pe fiecare dintre popoarele peninsulare atâta timp cât era hrănită și ațâțată de unele Puteri mari, astăzi, mai ales după experiențele dureroase făcute de bulgari și de greci, ea apare ca o copilărie nedemnă de mintea, o cauză a unor conducători de popoare. In interesul bine înțeles al conaționalilor lor, oamenii cuminți din peninsulă sunt datori să lucreze din răsputeri spre a desrădăcina nenorocita megalomanie ce le-a făcut atâta rău până acum și numai rău li poate face și de aci înainte. In conștiința lor, locul ideilor exagerate trebuie sa-i ia recunoașterea că numai mirea reală, fără nici un gând ascuns, a tuturor popoarelor balcanice poate resolva durabil problema atât de veche și de dificilă, permițând în fine acestor mult încercate popoare a se elesvera liber. Cu cât se va realiza mai curând această insân&roși Tă sufletească, cu atât va fi mai bine pentru toți; căci nimic nu va mai sta atunci în calea unei Confederațiuni balcanice, care e singura soluțiune serioasă. In fața unei asemeni Confederații, Turcia nu va îndrăzni să încerce o revenire, neavând sorți de isbânda. Dacă turcii au putut năvăli șî s’au putut așeza în Europa acum câteva secole, pricina a fost că peninsula Balcanică era atunci într’o stare haotică și imperiul bizantin în decadența, împrejurări de care osmaniiî au știut să profite. Lucrurile nu ar mai merge așa, la o nouă încărcare, dacă turcii ar găsi în cale o Confederație bine organizată. Pentru completarea acestei scurte expuneri ar mai fi de considerat întrebarea: ce atitudine ar putea să aibă marile Puteri apusene față de alcătuirea unei Confederații balcanice? După toate cunoaștem despre politica Puterilor acestora fn chestiunea Orientului european, sontem înclinația presupune că atitudinea lor nu numai că nu ar fi ostilă unei asemenea întreprinderi, ci ar fi chiar favorabil. O Confederațiune balcanică, nesignind nici un Interes direct, al lor, ar fi o garanție mai mult pentru pacea așa de mult dorită, ceea ce nu poate decât ek convie Franței, Angliei și Italiei. In chestiunea specială a siguranței și libertății mării Negre și a Strâmtorilor, atât de prețioase pentru Europa tmroară Confederațiunea balcanică ar fi cel mai sigur și mai credincios păzitor, fiecare din membrii săi fiind vital interesat la menținerea neturburată a libertății navigării. Un stat mare și puternic, stăpân pe Constantinopol și Strâcatori, ar fi adesea ispitit să abuzeze de poziția sa, în pagube linare sau altora, în paguba tuturor. Un stat becisnic, cum ajunsese Imperiul otoman în vremea din urmă, ar ajunge repede instrumentul St Ivil al uneia sau alteia dintre Puterile mari. Numai un mănunchi de state mici, a căror viață și prosperitate atârnă de libertatea navigațiunii prin Strâmtori, cum ar fi Confederațiunea balcanică, știi s’ar abate cu nici un preț de la calea dreaptă, folositoare lumii întregi. Considerațiunile astea sunt îndestulătoare spre a ne face să credem că Puterile occidentale ar fi favorabile unei Confederațiuni balcanice, a căreia înjghebare — imposibilă în trecut~ va fi cu putință de aciinte.