Universul, martie 1923 (Anul 41, nr. 53-83)
1923-03-01 / nr. 53
—-s«— »• »»witMlH ■ « TFF/EKrON: Direcfia 13/72 Administraţia 13/71 Secretariatul de redacţie 36/43 Redacţia: coresp. cu BSSfl ^/os Si 35/31 ' // O IDEIE GREŞITA In desbaterile delegaţilor Comisiilor parlamentare asupra proiectului de Constituţie, cineva a propus şi nimeni n’a protestat, ca să se prevadă, — dacă nu direct în Const tutie, i cel puţin în legile ce vor veni să-i aplice principiile, — că minorita- | iile vor face cursul primar în limba respectivă. Socotim că concepţia aceasta are îndoitul cusur, de a depăşi drepturile asigurate minorităţilor prin tratat şi de a fi generatoare de mari neajunsuri, atât pentru ele, cât şi pentru ţară. Ideea de a încadra minorităţile într’o armatură de drepturi speciale, a pornit din sentimentul generos ca populaţiunile de altă origină decât cea românească să-şi poată păstra anumite caractere scumpe lor, sub raportul tradiţiilor, al Pmbei, al culturei, etc. Insă nimănui nu l-a trecut prin minte să vadă în această favoare un mijloc pentru ca între hotarele ţării să se creeze anumite focare străine, de care să nu se apropie nimic românesc, care să rămână pe vecie cu totul departe de ceea ce interesează Statul. Or, se ştie că chiar in ţările unde nu se cunoaşte analfabetismul, la şcoala primară se rezumă instrucţiunea pentru mărea majoritate a populaţiunei, care se răspândeşte apoi la meseriile urbane şi rurale. Este deci uşor de înţeles că, la noi, unde analfabetismul înregistrează o cifră din cele mai puţin măgulitoare, vom avea o parte din minorităţi străine cu totul de ţară prin lipsa oricărei instrucţiuni, iar altă parte străină prin influenţa unei instrucţiuni ce n’are nimic comun cu românismul, 'Tietri poa'te deveni chiar un mijloc de subminare a lui, dacă este administrată cu spirit ostil ţării .La rezultatul acesta am ajunge cu înstrăinarea învăţământului primar. Suntem de acord să se predea şi limba respectivă a minorităţilor, chiar cu o gradaţie ascendentă de la prima clasă spre cea din urmă, dar nu admitem ca unii elevi ai cursului primar din România să înveţe în orice altă limbă,numai în cea românească nu! Concepţia contrarie este profund greşită şi antinaţională. Nu admitem nici sistemul preconizat de unii, că numai anumite materii să se predea în româneşte şi toate celelalte în limbă străină. Rezultatele practice ale acestor experienţe sunt din cele mai rele: sunt elevi unguri cari au făcut câteva clase primare de la războiu încoace, învăţând şi... limba română, şi totuşi nu cunosc nici o vorbă românească. Trebue să se ştie că în ţara românească, limba română este regula, nu excepţia; excepţie pot fi numai limbile minorităţilor. Dar şi din punct de vedere al utilităţii, ideea este nenorocită. Anumite sentimente nelegitime pot face pe unii locuitori de origină străină să nu se simtă atraşi de limba ţării. Dar, ca consecinţă, ei rămân străini. Şi în numeroasele împrejurări în cari vin apoi în contact cu autorităţile române, — fără să mai vorbim de stagiul militar, — se trezesc intro inferioritate de pe urma căreia ei suferă cei dintâi. înstrăinarea le pot folosi cel mult sub raportul sentimental; cum însă consideraţiunile practice importă în viaţă, neajunsurile ce recoltează din cultivarea unei idei atât de greşite, sunt de sigur de natură să confirme observaţiunile noastre. La rândul său, Statul nu poate să nu se resimtă de greutăţile eşite dintr’o stare anormală, de care ar fi şi el vinovat dacă s'ar opri la ideea ventilată şi, se pare, adoptată, de delegaţii comisiunior. Ar fi de dorit ca hotărârile ce se iau, cel puţin in delicatele chestiuni privitoare la raporturile Statului cu minorităţile, să dovedească şi un punct de vedere naţional mai înalt, şi o mai luminată intuiţie a rezultatelor. Biserica ortodoxă şi Constituţia Este firesc ca un stat, care-şi făureşte temeliile viitoare ale existenţii şi desvodării sale, să caute a se folosi de tot sprijinul şi munca tuturor instituţiilor sale. Biserica ortodoxă este instituţia de la care poporul român a tras cele mai mari foloase şi materiale şi morale. Şi aşa era natural şi firesc, căci aceiaşi oameni formează şi neamul românesc şi Biserica ortodoxă. Acest gând a făcut întregul cler ortodox să se adune, prin delegaţii, şi să spună ce cred ei cu privire la locul pe care trebue să-l ocupe Biserica ortodoxă în Stat, care sunt dreptuiile şi datoriileunuia faţă de altul. Clerul ortodox întreg — de la şefii Bisericii până la cel din urmă slujitor — a cerut păstrarea în textul Constituţiei a vechii formule: Rel- ßiunea ortodoxă a răsăritului este reliţiunea dominantă a Statului român. Cerând aceasta clerul nu s’a gândit la stăpânirea celorlalte confesiuni şi credinţe. Istoria română este martoră că la noi nu s’a împiedecat nici un om să se închine lui Dumnezeu cum înţelege el, nici n'au fost lupte confesionale — religioase. Vedem cu durere că, sub presiuni streine de credinţa noastră ortodoxă, nu se ţine seamă de dorinţa întregului cler. In legătură cu acest fapt, ■—aşa în treacăt ca o caracterizare a felului nostru de gândire ca Români, mai auzim şi de stabilirea unui principiu cu totul protivnic intereselor şi demnităţii noastre naţionale, ca în cursul primar limba de predare să fie a minorităţii ce eventual sau poate intenţionat ar fi în majoritate, în parbume localitate. Citeşti şi nu poţi crede. Preoţii au cerut şi cer numai recunoaşterea drepturilor consacrate prin trecutul Bisericii ortodoxe pentru următoarele temeiuri: 1. Statul Român, apare în istorie ca format din cetăţeni români ortodoxi. A trăit ca şi în această credinţă, căci oriunde te vei duce, în vremurile vechi, ca şi azi, prin munţi, prin văi, pe întinsul câmpiei, de credinţa ortodoxă vei da în marele război, din care a ieşit România de azi, ţăranul ortodox şi-a vărsat sângele mai mult decât oricare alţii. Deci putem zice că la făurirea statului Ion ca piatră de temelie, a stat necontenit credinţa ortodoxă. 2. Limba şi graiul românesc în tinda Bisericii ortodoxe au fost făurite şi păstrate. 3. Istoria românească, arta românească, literatura ro- mânească, se înseilează pe însemnările şi lucrările din mănăstiri şi biserici ortodoxe., Acolo voevod, boier, ierarh şi popor se roagă sprijinului dumnezeesc în vreme de res- ‘ trişte, şi-şi scriu durerile şi bucuriile lor. 4. Avutul Bisericii ortodoxe, strâns cu trudă şi jertfe, a ajutat statul român să-şi zidească temelia pentru viitor. De aceia azi Biserica ortodoxă este cea mai săracă din toate instituţiile statului. A ajutat pe top şi azi toţi îi dau cu piciorul. 5. Azi credinţa ortodoxă este credinţa poporului, care domină, stăpâneşte această ţară. Câteva milioane — 2-3 poate — de răzleţi şi rătăciţi, nu pot cere de la celelalte 16 sau 17 milioane de ortodoxi, nici egalitate, necum supunere. Logica cea mai elementară nu poate formula o asemenea gândire. Cum noi nu ne gândim să siluim conştiinţa altora, nici alţii nu trebue să se gândească la umilirea noastră. Ocârmuitorii noştri au datoria să făurească legi drepte, nu să facă cuiburi de zizanii şi viitoare neînţelegeri pe care noi, clerul ortodox, le dorim mai puţin decât oricare alţii. Statul român are nevoe de linişte şi noi suntem români. Proc. I. Popescu Mălăeşti (In numele asociaţiei generale a clericilor ortodoxi din toată ţara. Partidele politice asupra proiectului de Constituţie — Declaraţiile făcute „Universului“ Preocupaţi de dorinţa de a cunoaşte opinia diferitelor personagii autorizate de la noi asupra proectului de Constituţie, elaborat de actualul guvern, am întreprins o anchetă ad-hoc. Publicăm astăzi declasaţile făcute „ Universului" de d-nii Nicolae Iorga şi Em. Antonescu, iar mâine vom da pe cele ale d-lor luliu Mania şi Toma Stelian. NATIONALIZAREA SUBSOLULUI — Ce credefi de naţionalizarea subsolului? — Cred, că din motive economice, technice, sociale şi juridice, statul nostru va merge fatal către această soluţiune. După ce se vor asigura drepturile câştigate şi de redevenţă şi după ce se vor lua asigurări ca desvoltarea acestor avuţii să fie pusă la adăpostul inctimei şi a politizării excesivă a statului nostru, soluţia va fi realizată, va trebui să fie realizată de orice guvern conştient de interesele mari ale ţării, care fac, care se compromit sau care fericesc pe alţii decât neamul nostru. In curând vă vom dovedi în parlament, că tot ce este ştiinţă modernă, economică sau juridică, în această problemă, e de partea noastră. Cei cari se opun, sunt oblgaţi a ajunga numai înapoi, să pună la Contribuţie dreptul străvechi până şi pe bietul Justinian spre priceperea,soluţionarea problemelor secolului al douăzecelea. — Dacă nu vom avea dorul să facem şi din asemenea, probleme serioase numai farsă şi politicianism, vom avea prilejul să constatăm şi în parlamentul nostru studierea celor mai mari probleme ale vremei. PEDEAPSA CU MOARTEA D. prof. Em. Antonescu asupra chestiei cu pedeapsa cu moartea s’a abţinut de a exprima o opinie, p rinşi să influenţeze, fie f ii.a.şi pare asupra soluţiunii unui proces, în care a înţeles să nu păstreze nici un fel de interes sau de ranchiună. Iit tudta partidului ţărănesc Partidul ţărănesc combate energic proectul de constituţie al guvernului. La o ultimă întrunire publică, în care au vorbit membrii din comitetul executiv al acestui partid, d. Ion Mihalache a spus că partidul ţărănesc are datoria sfântă să împedice pre orice mijloace înfăptuirea marei crime constituţionale, pe care o prepară guvernul“. Iar moţiunea supusă aprobărei şi admisă de asistenţi e şi mai categorică: „Hotărăsc a se ridica cu toţii fără deosebire într’o sforţare comună, înfruntând şi dărâmând orice rezistenţă, pentru a goni dela putere acest guvern nelegiuit şi a nu îngădui să realizeze tortura de Stat ce o plănueşte prin votarea unei Constituţiuni, menite să asigure dominaţia claselor exploatatoare in dispreţul voinţei naţionale“. E. C. Declaraţiile d-lui N. Iorga DE CE VA DISCUTA CONSTITUŢIA ? La întrebarea noastră: Care va fi atitudinea partidului dv. in cazul când guvernul va izbuti să înceapă discuţia proiectului de Constituţie? d. prof. N. Iorga a binevoit să ne dea următorul răspuns: — Sunt dator să discut orice opinie politică mi se înfăţişează public. Prin urmare voiu discuta şi textele constituţionale cari mi se prezintă de Adunări, cari după părerea mea n’au dreptul de-a vota o Constituţie. Mă bucur chiar de aceasta, fiindcă, într'o ţară condusă de cea mai perfectă ipocrizie bizantină, austriacă, rusească, sau iezuită, odată sunt silite şi partidele să spuie făţiş ce cred cu privire la principiile fundamentale ale vieţii de Stat din timpurile noastre. Cine va sta după uşă şi cu acest prilej, va dovedi încă odată că are curagiul de-a cere puterea, fără să aibă curagiul de-a spune de ce. VÄLAB1I.1T ATKA UUNST»TUŢIEI — Dar care e valabilitatea ■ unei Constituţii votate în împre- jurările şi condiţiile de astăzi ale vieţii noastre politice? — Valabilitatea faptului îndeplinit, fiindcă a vota o Constituţie ca la 1789 in Franţa, când se credea, că o societate se poate defini in termenii uşori ai unei ideologii curente, este o prostie, care nu se repetă. Destul că liberalii consimt s'o facă. Naiv ar fi cine şi-ar pierde vremea a doua oară cu asemenea jucării de visători întârziaţi. Imensul organism de oţel al societăţii moderne nu poate încăpea în definiţiile, pe care din deget naiv le face în aer, crezând că rămâne ceva după dânsul. NAŢIONALIZAREA SUBSOLULUI — Ce credeţi despre principiul naţionalizării subsolului? — Cred că l-ar putea realiza numai Statul neaservit partidelor, iar nu acela care le serveşte intereselor lor materiale. Şi această naţionalizare n'ar fi decât conducerea de către Stat a obştei proprietarilor expuşi astfel a cădea pradă exploatării indigene şi streine. Acelaş lucru ca şi pentru pă.■ Este exact, d-le profesor, că aui refuzat onoarea de raportor al Constituţiei? — Colegii au avut amabilitatea să-mi propună. Fiind încă în convalescenţă, m-am văzut nevoit să renunţ la o datorie, despre a căreia covârşitoare întindere îmi dau perfect seama. De altfel, în calitatea mea de dascăl, prefer să discut problemele constituţionale în plină libertate, fără a-mi putea fi bănuită obiectivitatea sub influenţa oricărui rol oficial. Datoria mă obligă să adaog că la toţi colegii mei din comitetele delegaţilor, ca şi la membrii guvernului n’am observat până astăzi vreo altă preocupare decât a problemelor obşteşti. CARACTERUL ACTUALULUI PARLAMENT — Credeţi d-le profesor, că actualul parlament are puterea unei constituante ? — Problema aceasta, ca şi acelea pe care mi le enunţaţi, vor forma obiectul unor complete discuţiuni în Parlament, chiar zilele acestea. Vă închipuiţi, prin urmare, că voi evita a le aprofunda acum. Ţin totuş să vă previn, că pentru argumentele afirmative mă voi găsi în campanie cu toate partidele politice, care au făcut, parte din trecutele parlamente după război. Dacă ele au uitat, le voi împrospăta memoria. In special în ce mă priveşte, ţin să vă amintesc că in ziua chiar a deschiderii primului parlament al României Mari, printr’un articol de fond a! ziarului „Viitorul" am susţinut, că acel parlament este o Constituantă. Cum nu făceam parte dintr’insul, părerea mea nu poate fi bănuită de parţialitate, duri şi alte bogăţii împărţite între mii de proprietari fără călăuză, fără credit, fără iniţiativă. PEDEAPSA CU MOARTEA — Dar in chestia pedepsei cu moartea, pe care guvernul voieşte s’o introducă în textul nouii Constituţii, care e opinia dv.? — Pedeapsa cu moartea o găsesc monstruoasă. Societatea făcând, cu sânge rece şi în forme oficiale, ceea ce face o brută zăpăcită, şi pe ascuns, este ceva care depăşeşte însăşi putinţa mea de apreciere. In ţările unde există, lumea s-a deprins cu orori, pe care noi nu le făceam chiar când stăteau în legi şi datine, decât în cazuri absolut excepţionale. Vinovatul de cri mai e dator şi cu expiare, pe care pedeapsa cu moartea o înlătură. Fac excepţie pentru crima contra Statului, care cere, milităreşte, imediata punere la zid, ori dacă e vorba de hoţie la drumul mare, ori dacă e vorba de atentatul politic contra Națiunei sau Statului. LIBERTATEA PRESEI — Care este punctul dv. de vedere în chestia libertăţii presei? — Libertatea presei este necesară ca fiecare să-şi arate arama. Prin ce aş putea să deosebesc altfel pe un om de treaba, care scrie in ziare, ca, sa apere o convingere, de o canalie, care, întrebuinţează facla de luminare a unei societăţi pentru a-i da foc, sau de meseriaşul mercenar, gata să iscălească pentru oricine, orice. Instituţia juraţilor are în ca tot ce trebuie pentru a pedepsi, cu condiţia, însă, ca ea să devia o realitate, în loc să fie, ca azi, o simplă formă de achitare când nu trebuie şi uneori de condamnare iarăşi când nu trebuie. Când juratul va avea o conştiinţă de magistrat popular, nu ne va trebui altă sancţiune pentru aceia cari desonorează presa. Pentru publicaţiile imorale admit intervenţia imediată a procurorului, chiar dacă, pentru a vedea anumite lucruri, cetăţeanul ar trebui să se desbrace şi să se uite înăuntru. Ce poate să se facă împotriva presei chiar fără text constituţional, am încercat-o eu însumi, când, sub regimul averescan, Neamul Românesc“ era supus regimului censured ca şi foile comuniste şi anarhiste. Rămân la ideea mea, că până la votarea unei Constituţiuni a României Mari, toate, absolut toate parlamentele sunt adevărate Adunări Naţionale. Toate statele Europei şi-au făcut Constituţiunile; am rămas numai noi, chiar după Polonia, desigur nu din cauza prea multelor studii. LIBERTATEA PRESEI — Ce păreri aveți asupra libertadei presei? — Am fost de multe ori ținta calomniilor. Țin să vă declar, că în toate ocaziunile mi-a fost greu să descopăr calomnia și să mă apăr când lovitura mi se făcea în ascuns şi că, în schimb, totdeauna ara putut să mă par, când calomnia mi-a fost zvârlită prin presă. Iată de ce nu cred că va fi un singur deputat sau senator, care să propună măsuri de încătuşare a libertăţii presei. Aceasta nu înseamnă, însă, că orice atac banditesc nu trebue să fie pedepsit cu siguranţă, chiar în interesul şi pentru prestigiul presei. Aveţi încredere în noi şi veţi vedea că discuţiunile vor urma cu cea ma mare imparţialitate şi cu ce mai mare interes pentru libertatea presei. Libertatea presei ne e mai scumpă nouă decât dv. Eu cred că ar trebui să introducem o distincţie nouă între calomnia politică şi calomnia comună. Asemenea cred că trebue să pedepsim minciuna, care este mai periculoasă decât calomnia. Aceasta din urmă interesează un individ, pe când minciuna păcăleşte şi induce în eroare o societate întreagă. Dar și despre acestea voi vorbi mai pe larg cu ocaziunea desbateri- lor, peste câteva zile. Deklarafiile rl-lui Fm. fmfftpcni APEXUL & S. R Principesei Moştenitoare Elena, pentru salvarea copiilor Listă de subscripţii cSesshisă de :Un versul* Dr. Doljan 2000 B-na Elisa T. Beată 1000 Şcoala de fete „Instrucţiunea” 500 Ofiţerii şi reangajaţii închisoare militare Jilava, solda pe o zi 740 D na Amelie maior Arghir 100 Elevii cl. IV D. liceul sf. Sava 215 D.ra Tittu Mateescu 100 Petre Alexandrascu 200 Săndel şi Dănuț Teodoreanu, economiile lor 169 General Vivescu 500 George Vivescu 509 D-ra Eugena Epurescu 500 Funcționarii primăriei orașului Calafat leafa pe o zi 422 Un elev de la liceul R.Sărat 20 N. Moldoveanu 20 Câte 10 lei : Nicuşor Iorgu Iescu, Const. Marinescu, I. Manolescu, N cu Axente şi d-ra Agata Gh ca total 50 Câte 20 lei: D. Rădulescu, C. Helmis, Al. Aureliu şi d-na Diamantina Aurelia, total 80 I. Nicolau, Loco 40 Ion Ispas, funcţionar 10 Nicolaos I. Nicochiră 10 D-tru Raconeru elev cL VI liceul Slatina 20 D-ra Lola Ghetaru Alba Iulia 20 Total 7.207 Suma din urmă 129.403 Total gemral 136.615 50 Grecia gata de războiu UN IMPORTANT CONSILIU DE MINIŞTRI LA ATENA Atena, 20. (Rador) — La Atena a sosit generalul Pangalos, comandantul trupelor greceşti din Tracia, chemat urgent de ministerul de război. Imediat după sosirea generalului s‘a ţinut un consiliu de miniştri, care s‘a ocupat exclusiv de chestiunile militare la ordinea zilei. Hotărîrile acestui consiliu, care a durat 4 ore, sunt ţinute secret, atât miniştrii cât şi generalul Pangalos refuzând să dea vre-o lămurire. In cererile guvernamentale se afirmă totuşi că generalul Pangalos a primit ultimele instrucțiuni privitoare la o eventuală acțiune militară. 0 organizaţia fascistă In Timişoara 27 Februarie Autorităţii locale au descoperit o organizaţie fascistă, condusă de locot. de rezervă Spătaru. Poliţia a făcut desc.-wteri şi percheziţiuni, confiscând numeroase manifeste, scrisori şi regulamentul fascist. Organizaţia avea numele „fascia naţională română“. Comandantul fasciei a fost ţinut consemnat 24 ore, acasă. La declaraţiile, ce i s-au luat, n‘a dat înapoi asupra orientării politice, pe care o viza prin organizarea „fasciei“. Croren^ / enternă 27 Februarie D. Poincaré a declarat eri că a început „o luptă de uzină“ intre Fran{a şi Germania și de sigur că forţele Germaniei se vor uza înaintea celor franceze ; d-sa a accentuat că Franța nu ir^elege să dea înapoi, până c^xxd pagubele suferite de ea nu vor fi reparate şi siguranţa sa nu va fi pe deplin asigurată. Cu toată propaganda naţionaliştilor germani, resistenţa populaţiunei din ţinutul ocupat, Ruhr, e in descreştere. La Düsseldorf şi în întreg finatul ocupat de franco-belgieni, domneşte liniştea. După rapoarte autentice, cancelarul Germaniei, Cuno, ministrul Oeser şi generalul von Seeckt, au ţinut o întrunire secretă, în care s-a discutat crearea unei armate nouă, pe baza actualei organizaţii „Orgesch“. Cu prilejul a cincei aniversări a armatei roşii, Mustafa Kemal paşa a trimis o misiune militară specială turcă la Tiflis, Charcov şi Moscova spre a prezintă felicitări. Cu ocazia aceasta şeful misiunei militare turceşti a discutat cu Trotzki unele, chestiuni de ordin militar şi economic în legătură cu evenimentele din Orient. In nota adresată de Cicerin Lituaniei, se spune, în trei pasagii, că Rusia sovietistă ţine mult la menţinerea păcei în Europa orientală, numai ca interesele sale să fie respectate. „Le Temps“ scrie că pacea nu va fi asigurată în Europa dacât în ziua când Franţa şi Rusia vor putea să se înţeleagă. Guvernul polon a răspuns la nota lui Cicerin. In această notă se afirmă că el a făcut şi face totdeauna sforţări în favoarea menţinerii păcei. Guvernul polon a adresat un mesaj preşedintelui soc.naţiunilor, prin care combate argumentele Lituaniei în chestia Memelului şi a zonei neutre. In Camera comunelor s'a discutat chestia abandonării de către englezi a Mesopotamia. Majoritatea ziarelor din Londra susţine că Anglia nu poate părăsi Mesopotamia, fără tratative şi garanţii, căci in cazul opus se va creia in acele ţinuturi o situaţie periculoasă. Truppele sârbeşti au ocupat ultima parte a zonei neutre a Albaniei, de la Djaravlja la Korab. Din Angola n'a sosit nicio știre privitoare la hotărârea luată de Adunarea naţională. I FILAE „Viitorul“ ne prezintă — cu fotografia de rigoare — încă un caz de bună întrebuinţare a specialiştilor. D. inginer inspector general Ghiţă Popescu s-a înapoiat de la Geneva, unde a luat parte la lucrările Societăţii Naţiunilor. Poate credeţi că era vorba de ameliorarea drumurilor, de construcţii de tuneluri, de elaborarea unui plan-tip pentru poduri, etc. Aşi, nu ! D. inginer inspector general a ex. pus măsurile sanitare ce tre- i buesc luate în porturi, a dat sfaturi pentru împiedicarea boale- lor molipsitoare, a discutat ultimele cuceriri ale medicinei în materie de dezinfectare Si a sfârșit prin recomandarea unui program-tip sanitar. Acum aflăm că directorul general al serviciului sanitar a fost deleigat să facă un raport despre soliditatea podului de peste Du. Inăre, iar d. Vintilă Brătianu a însărcinat o moaşe — să-i facă bugetul viitor. Oi Am simţit o adâncă emoţiune citind următorul anunţ: I Vând loc pătrat 350 metri str. Gheorghe Corbescu No. 30, prin Dudeşti. ; I Aşadar, locuitorii Capitalei I nu sunt ingraţi. Ei au dat ora jşului numele intemeetorului . Bucur şi uneia din străzi numele primarului care l-a îngrijit cu atâta devotament. Era şi na I rural ca în Bucureşti, unde nu există o stradă Take Ionescu, să existe una Gheorghe Corbescu. Onoare comisiei interimare, prezidată de titularul străzii de lângă Dudeşti, pentru că a făcut acest gest, aşa de corespunzător sentimentului unanim al cetăţenilor Capitalei. * In sfârşit, cea mai nimerită soluţie pentru reluarea raporturilor turco-române, din care va eşi cu siguranţă pace din Balcani, o găsim în următorul anunţ de la „Mica Publicitate”. Abatorul caută 4 turci paznici, 3000 lei lunar şi casă. Iată că dacă n’avem încă un ministru plenipotenţiar al Turciei, vom avea patru ambasadori ai Angorei la Abator. Sar părea ciudat că într’o ţară unde există armată, jandarmi, gardişti şi alte soiuri de forţă publică, să facem apel la oamenii lui Mustafa Kemal ca să ne păzească stabilimentele de utilitate publică. Dar viaţa e un caleidoscop de bizarerii. Mă întreb însă cu spaimă: ce se va întâmpla în ziua când parlamentul din Angola va mobiliza pe toţi cuvioşii lui Mohamet şi Abatorul va rămâne fără pază ! Din acest punct de vedere abatorul ni-a turtit fesul. Din June Vina noastră de Radu D. Rosetti Proverbul românului „tot răul e spre un bine“ se poate spune şi cu prilejul valului de indignare care a cuprins opinia publică îndată ce a luat cunoştinţă de conţinutul infam al cărţii Femei neruşinate, veştejit de întreaga presă de la noi . Cu tot comunicatul oficial anunţător al expulzării calomniatorului Joubert, până în momentul când scrim aceste rânduri, individul — ni îb Aiiune, în urma unei in{»»’-. ventiuni iffalte -- n a tos- îfi-j :ă trecut peste graniţă; se pare că scandalul va lua sfârşit prin simpla distrugere a romanului, chiar cu con- j dmtimântul autorului căzut1 în genunchi ca să facă mea surpa — afară numai dacă vr’unui român, jignit în tot ,care mai scump, nu i se va părea sancţiunea prea uşoară, şi va da îndrăzneţului rău crescut o pedeapsă mai us-, turătoare... BINELE despre care-am vorbit e următorul: Constatarea uşurinţă cu care deschidem braţele tuturor necunoscuţilor străini, şi luarea de măsuri, în urma ultimei lecţii căpătate, să fim mai circumspecţi în viitor. Iată un bancher român care vrea să arunce pe piaţă un mare ziar cotidian ilustrat, în genul lui „Excelsior". El nu se adresează gazetarilor noştri, şi mai culţi şi mai inteligenţi decât specimenul încriminat —■ a cărui prostie şi bădărănie a eşit la iveală „cu loc Lungal şi artifitii“ — ba, fără nici o garanţie morală, face şi un contrafit cu onorabilul, obligându-se să-i plătească, nici mai mult nici mai puţin decât 5000 de franci francezi (65.000 lei!) pe lună ! contract obligator pe timp de cinci ani! Dar exemplele sunt numeroase. Ele se pot cita în toate directiile. Cei cu studiile făcute în străinătate, funcţionarii trimişi în misii sau călătorii noştri ştiu cu câtă greutate s’au deschis unele porţi, câte informaţii s’au cerut şi de câte recomandaţii au avut nevoe ca să pătrundă în cercurile bune. Şi deaci până la intimitate, prietenie şi poftire la masă mai va ! Priviti ce se petrece în jurul nostru şi răspundeţi dacă n’ar fi timpul să ne cuminţim. Ajunge ca un aventurier oarecare prezentându-se cu ifos să vorbească o limbă străină, ca să ne simţim onoraţi şi să-i facem toate voile. Nu mai departe decât alaltăeri generalul Nicoleanu citea în faţa Consiliului de războiu răvaşele de dragoste ale unei biete domnişoare din „lumea mare“ adresate criminalului conte de Belmont. Ar fi un studiu foarte interesant cercetarea caselor , care-a pătruns autorul cărţii Femei neruşinate, câte prietenii distinse li-a câştigat, şi ce-a auzit vorbindu-se împrejurul lui, de-a ajuns să aibă pretenţia că cunoaşte aşa de bine sufletul românesc. Căci aici e fără discuţie un păcat adevărat al nostru: fiind înclinaţi spre exagerare şi bârfire, nu luăm seama că în jurul nostru se află uneori oaspeţi foarte dispuşi să creadă că tot ce se zice e adevărat, şi de-aci păţanii ,c a la Femei neruşinate"11. Asta nu înseamnă, înc’odată, că cel care se face ecoul nemulţumirilor noastre nu trebue să controleze gasconadele debitate, mai ales când e străin, lecţia dată musafirului ingrat rămânând aceiaşi — cu câteva învăţăminte şi pentru noi . Pri desfiinţarea oficiilor da închiriere -------- pri D. dr. Costinescu, preşedintele comisiei interimare a Capitalei a trimis ieri o adresă ministerului de interne, prin care cere desfiinţarea oficiilor de închiriere. Această cerere e bazată pe fap,tul că, aceste oficii, pe lângă căn'au dat rezultatele așteptate,« dar au produs chiar o învrăș* hire a claselor sociale. ,L mu iii I Hifi 1 Hm—ii in chestiunea băncilor încărcate ca , Steaua ro-1 mW“ ! Pentru completarea celor, spuse de noi in privinţa preocupărilor guvernului de a I salva situaţia băncilor încurcate in cumpărarea acţiunilor STELEI ROMANE, trecuta de germani în Elveţia, dăm cu titlul de document, fără nici un comentariu, următoarea telegramă,pe care ziarul parizian L'INFORMATION îl are din Londra: „PETROLUL ROMANESC“.— De la bimroul nostru din Londra (prin fir special) 17 Februarie. — După PALL MALL GAZETTE, — trebue să de în curând, la Paris, o conferinţă, intre re-, prezentanţii guvernului român şi aceia al STELEI ROMANE, pentru examinarea condiţiunilor actuale de vânzare ale petrolului în România. ett. 4 pATsTIS din 1 Martie 1923 › CUPON I › pentru asigurarea cazului de ‹ ? invaliditate permanentă, pro- 5 % venită din accidente de tren, \ S tramvaie, vapoare şi automo- ‰ ? bile cu suma de: $ I‡ Lei 30.000 (treizeci mii) 1 Numele şi pronumele ? Cjcwpnfiunea şi adresa › I N. B. — Acest cupon destinată a fi trimis împreună cu suma c de S lei, Soc. Română de asi- gurări STEAUA ROMÂNIEI,?Î Str. Carol No. 49, asigură pe c cititorul expeditor contra inva- s lidității, până la 4 Decembrie923, cu cordiția de a avea în orice momentele din urmă 4n cupoane. îwwwwww1www...,,