Universul, martie 1923 (Anul 41, nr. 53-83)

1923-03-01 / nr. 53

—-s«— »• »»witMlH ■ « TFF/EKrON: Direcfi­a 13/72 Administraţia 13/71 Secretariatul de redacţie 36/43 Redacţia: coresp. cu BSSfl ^/os Si 35/31 ' // O IDEIE GREŞITA In desbaterile delegaţilor Comisiilor parlamentare asu­pra proiectului de Constitu­ţie, cineva a propus şi ni­meni n’a protestat, ca să se prevadă, — dacă nu direct în Const tutie, i cel puţin în­ legile ce vor veni să-i aplice principiile, — că minorita- | iile vor face cursul primar în­­ limba respectivă.­­ Socotim că concepţia acea­­­sta are îndoitul cusur, de a depăşi drepturile asigurate minorităţilor prin tratat şi de a fi generatoare de mari ne­ajunsuri, atât pentru ele, cât şi pentru ţară. Ideea de a încadra minori­­tăţile într’o armatură de drepturi speciale, a pornit din sentimentul generos ca popu­­laţiunile de altă origină de­cât cea românească să-şi poată păstra anumite carac­tere scumpe lor, sub raportul tradiţiilor, al Pmbei, al cul­­turei, etc. Insă nimănui nu l-a trecut prin minte să vadă în această favoare un mijloc pentru ca între hotarele ţă­rii să se creeze anumite fo­care străine, de care să nu se apropie nimic românesc, care să rămână pe vecie cu totul departe de ceea­ ce interesează Statul. Or, se ştie că chiar in ţările unde nu se cunoaşte analfabetismul, la şcoala pri­mară se rezumă instrucţiu­nea pentru mărea majoritate a populaţiunei, care se răs­pândeşte apoi la meseriile urbane şi rurale. Este deci uşor de înţeles că, la noi, unde analfabetismul înregis­trează o cifră din cele mai puţin măgulitoare, vom avea o parte din minorităţi străine cu totul de ţară prin lipsa ori­cărei instrucţiuni, iar altă parte străină prin influenţa unei instrucţiuni ce n’are ni­mic comun cu românismul, 'Tietri poa'te deven­i chiar un mijloc de submina­re a lui, dacă este administra­tă cu spirit ostil ţării .La re­zultatul acesta am ajunge cu înstrăinarea învăţământului primar. Suntem de acord să se predea şi limba respectivă a minorităţilor, chiar cu o gra­daţie ascendentă de la­ pri­ma clasă spre cea din urmă, dar nu admitem ca unii elevi ai cursului primar din Româ­nia să înveţe în orice altă limbă,­numai în cea româ­nească nu! Concepţia con­trarie este profund greşită şi antinaţională. Nu admitem nici sistemul preconizat de unii, că numai anumite materii să se predea în româneşte şi toate cele­lalte în limbă străină. Rezul­tatele practice ale acestor ex­perienţe sunt din cele mai rele: sunt elevi unguri cari au făcut câteva clase primare de la războiu încoace, învă­ţând şi... limba română, şi totuşi nu cunosc nici o vorbă românească. Trebue să se ştie că în ţara românească, limba română este regula, nu excepţia; excepţie pot fi nu­mai limbile minorităţilor. Dar şi din punct de vedere al utilităţii, ideea este neno­rocită. Anumite sentimente nelegitime pot face pe unii locuitori de origină străină să nu se simtă atraşi de limba ţării. Dar, ca consecinţă, ei rămân străini. Şi în nume­roasele împrejurări în cari vin apoi în contact cu auto­rităţile române, — fără să mai vorbim de stagiul mili­tar, — se trezesc intro infe­rioritate de pe urma căreia ei suferă cei dintâi. înstrăi­narea le pot folosi cel mult sub raportul sentimental; cum însă consideraţiunile practice importă în viaţă, neajunsurile ce recoltează din cultivarea unei idei atât de greşite, sunt de sigur de natură să confirme observa­­ţiunile noastre. La rândul său, Statul nu poate să nu se resimtă de greutăţile eşite dintr’o stare anormală, de care ar fi şi el vinovat dacă s'ar opri la ideea ventilată şi, se pare, adoptată, de delegaţii comi­­siunior. Ar fi de dorit ca hotărârile ce se iau, cel puţin in deli­catele chestiuni privitoare la raporturile Statului cu mino­rităţile, să dovedească şi un punct de vedere naţional mai înalt, şi o mai luminată intui­ţie a rezultatelor. Biserica ortodoxă şi Constituţia Este firesc ca un stat, care-şi făureşte temeliile vi­itoare ale existenţii şi des­­vodării sale, să caute a se folosi de tot sprijinul şi mun­ca tuturor instituţiilor sale. Biserica ortodoxă este ins­tituţia de la care poporul ro­mân a tras cele mai mari fo­loase şi materiale şi morale. Şi aşa era natural şi firesc, căci aceiaşi oameni formează şi neamul românesc şi Bise­rica ortodoxă. Acest gând a făcut întregul cler ortodox să se adune, prin delegaţii, şi să spună ce cred ei cu privire la locul pe care trebue să-l ocupe Bise­rica ortodoxă­ în Stat, care sunt dreptui­ile şi datoriile­­unuia faţă de altul. Clerul ortodox între­g — de la şefii Bisericii până la cel din urmă slujitor — a cerut păstrarea în textul Constitu­ţiei a vechii formule: Rel- ßiu­nea ortodoxă a răsăritului este reliţ­iunea dominantă a Statului român. Cerând aceasta clerul nu s’a gândit la stăpânirea ce­lorlalte confesiuni şi credin­ţe. Istoria română este mar­toră că la noi nu s’a împiede­cat nici un om să se închine lui Dumnezeu cum înţelege el, nici n'au fost lupte confe­sionale — religioase. Vedem cu durere că, sub presiuni streine de credinţa noastră ortodoxă, nu se ţine seamă de dorinţa întregului cler. In legătură cu acest fapt, ■—aşa în treacăt­­ ca o ca­racterizare a felului nostru de gândire ca Români, mai auzim şi de stabilirea unui principiu cu totul protivnic intereselor şi demnităţii noas­tre naţionale, ca în cursul primar limba de predare să fie a minorităţii ce eventual sau poate intenţionat ar fi în majoritate, în p­arbum­e locali­tate. Citeşti şi nu poţi crede. Preoţii au cerut şi cer nu­mai recunoaşterea drepturi­lor consacrate prin trecutul Bisericii ortodoxe­ pentru ur­mătoarele temeiuri: 1. Statul Român, apare în istorie ca format din cetăţeni români ortodoxi. A trăit ca şi în a­ceastă credinţă, căci oriunde te vei duce, în vremurile ve­chi, ca şi azi, prin munţi, prin văi, pe întinsul câmpiei, de credinţa ortodoxă vei da în marele război­, din care a ieşit România de azi, ţă­ranul ortodox şi-a vărsat sângele mai mult decât ori­care alţii. Deci putem zice că la făurirea statului Ion ca piatră de temelie, a stat­ necontenit credinţa ortodoxă. 2. Limba şi graiul româ­nesc în tinda Bisericii orto­doxe au fost făurite şi păs­trate. 3. Istoria românească, arta­­ românească, literatura ro-­­ mânească, se înseilează pe­­ însemnările şi lucrările din­­ mănăstiri şi biserici ortodoxe., Acolo voevod, boier, ierarh­­ şi popor se roagă sprijinului dumnezeesc în vreme de res- ‘ trişte, şi-şi scriu durerile şi bucuriile lor. 4. Avutul Bisericii ortodoxe, strâns cu trudă şi jertfe, a ajutat statul român să-­şi zi­dească temelia pentru viitor. De aceia azi Biserica orto­doxă este cea mai săracă din toate instituţiile statului. A­­ ajutat pe top şi azi toţi îi dau cu piciorul. 5. Azi credinţa ortodoxă este credinţa poporului, care domină, stăpâneşte această ţară. Câteva milioane — 2-3 poate — de răzleţi şi rătăciţi, nu pot cere de la celelalte 16 sau 17 milioane de ortodoxi, nici egalitate, necum supu­nere. Logica cea mai elemen­tară nu poate formula o ase­menea gândire. Cum noi nu ne gândim să siluim conştiinţa altora, nici alţii nu trebue să se gân­dească la umilirea noastră. Ocârmuitorii noştri au da­toria să făurească legi drepte, nu să facă cuiburi de zizanii şi viitoare neînţelegeri pe care noi, clerul ortodox, le do­rim mai puţin decât oricare alţii. Statul român are nevoe de linişte şi noi suntem ro­mâni. Pr­oc. I. Popescu Mălăeşti (In numele asociaţiei generale a clericilor ortodoxi din toată ţara. Partidele politice asupra proiectului de Constituţie — Declaraţiile făcute „Universului“ Preocupaţi de dorinţa de­ a cunoaşte opinia diferitelor personagii autorizate de la noi asupra proectului de Con­stituţie, elaborat de actualul guvern, am întreprins o an­chetă ad-hoc. Publicăm astăzi declasa­ţi­le făcute „ Universului" de d-nii Nicolae Iorga şi Em. Antonescu, iar mâine vom da pe cele ale d-lor luliu Mania şi Tom­a Stelian. NATIONALIZAREA SUBSO­LULUI — Ce credefi de naţionaliza­rea subsolului? — Cred, că din motive econo­mice, technice, sociale şi juridi­ce, statul nostru va merge fatal către această soluţiune. După ce se vor asigura drepturile câşti­gate şi de redevenţă şi după ce se vor lua asigurări ca desvoltarea acestor avuţii să fie pusă la a­­dăpostul inctim­ei şi a politizării excesivă a statului nostru, solu­ţia va fi realizată, va trebui să fie realizată de orice guvern conştient de interesele mari ale ţării, care fac, care se compro­mit sau care fericesc pe alţii de­cât neamul nostru. In curând vă vom dovedi în parlament, că tot ce este ştiinţă modernă, eco­nomică sau juridică, în această problemă, e de partea noastră. Cei cari se opun, sunt oblgaţi a ajunga numai înapoi, să pună la Contribuţie dreptul străvechi până şi pe bietul Justinian spre priceperea,soluţionarea pro­blemelor secolului al douăzece­­lea.­­ — Dacă nu vom a­vea dorul să facem şi din asemenea, probleme serioase numai farsă şi politi­cianism, vom avea prilejul să constatăm şi în parlamentul nostru studierea celor mai mari pr­obleme ale vremei. PEDEAPSA CU MOARTEA D. prof. Em. Antonescu asupra chestiei cu pedeapsa cu moartea s’a abţinut de a exprima o opi­­nie, p rinşi­ să influenţeze, fie f ii.a.şi pare asupra solu­ţiunii unui proces, în care a în­­ţeles să nu păstreze nici un fel de interes sau de ranchiună. Iit tudta partidului ţărănesc Partidul ţărănesc combate energic proectul de constituţie al guvernului. La o ultimă în­trunire publică, în care au vor­bit membrii din comitetul exe­­cutiv al acestui partid, d. Ion Mihalache a spus că partidul ţărănesc are datoria sfântă să împedice pr­e orice mijloace înfăptuirea marei crime consti­tuţionale, pe care o prepară gu­vernul“. Iar moţiunea supusă aprobă­­rei şi ad­misă de asis­tenţi e şi mai categorică: „Hotărăsc a se ridica cu toţii fără deosebire într’o sforţare comună, înfruntând şi dărâ­mând orice rezistenţă, pentru a goni dela putere acest guvern nelegiuit şi a nu­­ îngădui să realizeze tor­tura de Stat ce o plănueşte prin votarea unei Constituţiuni, menite să asigure dominaţia claselor exploatatoare in dispreţul voinţei naţionale“. E. C. Declaraţiile d-lui N. Iorga DE CE VA DISCUTA CONS­TITUŢIA ? La întrebarea noastră: Care va fi atitudinea partidului dv. in cazul­ când guvernul va izbuti să înceapă discuţia proiectului de Constituţie? d. prof. N. Iorga a binevoit să ne dea următorul răspuns: — Sunt dator să discut orice opinie politică mi se înfăţişează public. Prin urmare voiu discu­ta şi textele constituţionale cari mi se prezintă de Adunări, cari după părerea mea n’au dreptul de-a vota o Constituţie. Mă bucur chiar de aceasta, fiindcă, într'o ţară condusă de cea mai perfectă ipocrizie bizan­tină, austriacă, rusească, sau ie­­zuită, odată sunt silite şi parti­dele să spuie făţiş ce cred cu pri­vire la principiile fundamentale ale vieţii de Stat din timpurile noastre. Cine va sta după uşă şi cu acest prilej, va dovedi încă o­­dată că are curagiul de-a cere puterea, fără să aibă curagiul de-a spune de ce. VÄLAB1I.1T ATKA UUNST»­TUŢIEI — Dar care e valabilitatea ■ unei Constituţii votate în împre- j­­­urări­le şi condiţiile de astăzi­­ ale vieţii noastre politice? — Valabilitatea faptului înde­plinit, fiindcă a vota o Constitu­ţie ca la 1789 in Franţa, când se credea, că o societate se poate defini in termenii uşori ai unei ideologii curente, este o prostie, care­ nu se repetă. Destul că li­beralii consimt s'o facă. Naiv ar fi cine şi-ar pierde vremea a­ doua oară cu asemenea jucării de visători întârziaţi. Imensul organism de oţel al societăţii moderne nu poate în­căpea în definiţiile, pe care din deget naiv le face în aer, cre­zând că rămâne ceva după dân­sul. NAŢIONALIZAREA SUBSO­LULUI — Ce credeţi despre principiul naţionalizării subsolului? — Cred că l-ar putea realiza numai Statul neaservit partide­lor, iar nu acela care le serveşte intereselor lor materiale. Şi această naţionalizare n'ar fi decât conducerea de către Stat a obştei proprietarilor ex­puşi astfel a cădea pradă ex­ploatării indigene şi streine. Acelaş lucru ca­ şi pentru pă­.■ Este exact, d-le profesor, că aui refuzat onoarea de raportor al Constituţiei? — Colegii au avut amabilita­tea să-mi propună. Fiind încă în convalescenţă, m-am văzut nevoit să renunţ la o datorie, despre a căreia covârşitoare în­tindere îmi dau perfect seama. De altfel, în calitatea mea de dascăl, prefer să discut proble­mele constituţionale în plină li­bertate, fără a-mi putea fi bă­nuită obiectivitatea sub influen­ţa ori­cărui rol oficial. Datoria mă obligă să adaog că la toţi colegii mei din comi­tetele delegaţilor, ca şi la mem­brii guvernului n’am observat până astăzi vreo altă preocupa­re de­cât a problemelor obşteşti. CARACTERUL ACTUALU­LUI PARLAMENT — Credeţi d-le profesor, că ac­tualul parlament are puterea unei constituante ? — Problema aceasta, ca şi a­­celea pe care mi le enunţaţi, vor forma obiectul unor complete discuţiuni în Parlament, chiar zilele acestea. Vă închipuiţi, prin urmare, că voi evita a le aprofunda acum. Ţin totuş să vă previn, că pen­tru argumentele afirmative mă voi găsi în campanie cu toate partidele politice, care au făcut, parte din trecutele parlamente după război. Dacă ele au uitat, le voi împrospăta memoria. In special în ce mă priveşte, ţin să vă amintesc că in ziua chiar a deschiderii primului parlament al României Mari, printr’un ar­ticol de fond a! ziarului „Viito­rul" am susţinut, că acel parla­ment este o Constituantă. Cum nu făceam parte dintr’insul, pă­rerea mea nu poate fi bănuită de parţialitate, duri şi alte bogăţii împărţite între mii de proprietari fără că­lăuză, fără credit, fără iniţiativă. PEDEAPSA CU MOARTEA — Dar in chestia pedepsei cu moartea, pe care guvernul voieş­te s’o introducă în textul nouii Constituţii, care e opinia dv.? — Pedeapsa cu moartea o gă­sesc monstruoasă. Societatea făcând, cu sânge rece şi în forme oficiale, ceea ce face o brută zăpăcită, şi pe as­cuns, este ceva care depăşeşte însăşi putinţa mea de apreciere. In ţările unde există, lumea s-a deprins cu orori, pe care noi­ nu le făceam chiar când stăteau în legi şi datine, decât în cazuri absolut excepţionale. Vinovatul de cri mai e dator şi cu expiare, pe care pedeapsa cu moartea o înlătură. Fac excepţie pentru crima contra Statului, care cere, mi­­lităreşte, imediata punere la zid, ori dacă e vorba de hoţie la drumul mare, ori dacă e vorba de atentatul politic contra Na­­țiunei sau Statului. LIBERTATEA PRESEI — Care este punctul dv. de vedere în chestia libertăţii pre­sei?­­ — Libertatea presei este nece­sară ca fiecare să-şi arate a­­rama. Prin ce aş putea să deose­besc altfel pe un om de treaba­, care scrie in ziare, ca, sa apere o convingere, de o canalie, care, întrebuinţează facla de luminare a unei societăţi pentru a-i da foc, sau de meseriaşul mercenar, gata să iscălească pentru ori­cine, orice. Instituţia juraţilor are în ca tot ce trebuie pentru a pedepsi, cu condiţia, însă, ca ea să devia o realitate, în loc să fie, ca azi, o simplă formă de achitare când nu trebuie şi uneori de condam­nare iarăşi când nu trebuie. Când juratul va avea o con­ştiinţă de magistrat popular, nu ne va trebui altă sancţiune pen­tru aceia cari desonorează presa. Pentru publicaţiile imorale admit intervenţia imediată a procurorului, chiar dacă, pentru a vedea anumite lucruri, cetă­ţeanul ar trebui să se desbrace şi să se uite înăuntru. Ce poate să se facă împotriva presei chiar fără text constitu­ţional, am încercat-o eu însu­mi, când, sub­ regimul averescan, Neamul Românesc“ era supus regimului censured ca şi foile comuniste şi anarhiste.­­ Rămân la ideea mea, că până­­ la votarea unei Constituţiuni a­­ României Mari, toate, absolut toate parlamentele sunt adevă­rate Adunări Naţionale. Toate statele Europei şi-au fă­cut Constituţiunile; am rămas numai noi, chiar după Polonia, de­sigur nu din cauza prea mul­telor studii. LIBERTATEA PRESEI — Ce păreri aveți asupra li­bertadei presei? — Am fost de multe ori ținta calomniilor. Țin să vă declar, că în toate ocaziunile mi-a fost greu să descopăr calomnia și să mă apăr când lovitura mi se făcea în ascuns şi că, în schimb, totdeauna ara putut să mă par, când calomnia mi-a fost zvârlită prin presă. Iată de ce nu cred că va fi un singur deputat sau senator, care să propună măsuri de în­cătuşare a libertăţii presei. Aceasta nu înseamnă, însă, că orice atac banditesc nu trebue să fie pedepsit cu siguranţă, chiar în interesul şi pentru prestigiul presei. Aveţi încrede­re în noi şi veţi vedea că discu­ţiunile vor urma cu cea ma mare imparţialitate şi cu ce mai mare interes pentru liber­tatea presei. Libertatea presei ne e mai scumpă nouă decât dv. Eu cred că ar trebui să intro­ducem o distincţie nouă între calomnia politică şi calomnia comună. Asemenea cred că tre­bue să pedepsim minciuna, care este mai periculoasă decât ca­lomnia. Aceasta din urmă inte­resează un individ, pe când minciuna păcăleşte şi induce în eroare o societate întreagă. Dar și despre acestea voi vorbi mai pe larg cu ocaziunea desbateri-­­ lor, peste câteva zile. Deklarafiile rl-lui Fm. fm­fft­pcni APEXUL & S. R Principesei Moşte­­nitoare Elena, pentru sal­­varea copiilor Listă de subscripţi­i cSesshisă de :Un versul* Dr. Doljan 2000 B-na Elisa T. Beată 1000 Şcoala de fete „Instruc­ţiunea” 500 Ofiţerii şi reangajaţii închi­soare­ militare Jilava, solda pe o zi 740 D na Amelie maior Arghir 100 Elevii cl. IV D. liceul sf. Sava 215 D.ra Tittu Mateescu 100 Petre Alexandrascu 200 Săndel şi Dănuț Teodorea­­nu, economiile lor 169 General Vivescu 500 George Vivescu 509 D-ra Eugen­a Epurescu 500 Funcționarii primăriei ora­șului Calafat leafa pe o zi 422 Un elev de la liceul R.­Sărat 20 N. Moldoveanu 20 Câte 10 lei : Nicuşor Iorgu­ Iescu, Const. Marinescu, I. Manolescu, N cu Axente şi d-ra Agata Gh ca total 50 Câte 20 lei: D. Rădulescu, C. Helmis, Al. Aureliu şi d-na Diamantina Aurelia, total 80 I. Nicolau, Loco 40 Ion Ispas, funcţionar 10 Nicolaos I. Nicochir­ă 10 D-tru Racon­eru elev cL VI liceul Slatina 20 D-ra Lola Ghetaru Alba Iulia 20 Total 7.207 Suma din urmă 129.403 Total gemr­al 136.615 50 Grecia gata de războiu UN IMPORTANT CON­SILIU DE MINIŞTRI LA ATENA Atena, 20. (Rador) — La Atena a sosit gene­ralul Pangalos, coman­dantul trupelor gre­ceşti din Traci­a, che­mat urgent de ministe­rul de război. Imediat după sosirea generalu­lui­ s‘a ţinut un consiliu de miniştri, care s‘a o­­cupat exclusiv de ches­tiunile militare la ordi­nea zilei. Hotărîrile a­­cestui consiliu, care a durat 4 ore, sunt ţinute secret, atât miniştrii cât şi generalul Panga­los refuzând să dea vre-o lămurire. In cererile guvernamen­tale se afirmă totuşi că generalul Pangalos a primit ultimele ins­trucțiuni privitoare la o eventuală acțiune militară. 0 organizaţia fascistă In Timişoara 27 Februarie Autorităţii­ locale au desco­­perit o organizaţie fascistă, con­dusă de locot. de rezervă Spă­­taru. Poliţia a făcut desc.-wteri şi percheziţiuni, confiscând nume­roase manifeste, scrisori şi re­gulamentul fascist. Organizaţia­ avea numele „fas­cia naţională română“. Coman­dantul fasciei a fost ţinut con­­semnat 24 ore, acasă. La decla­­raţiile, ce i s-au luat, n‘a dat înapoi asupra orientării politice, pe care o viza prin organizarea „fasciei“. Croren^ / enternă 27 Februarie D. Poincaré a declarat eri că a început „o luptă de uzină“ in­tre Fran{a şi Germania și de sigur că forţele Germaniei se vor uza înaintea celor franceze ; d-sa a accentuat că Franța nu ir^elege să dea înapoi, până c^xxd pagubele suferite de ea nu vor fi reparate şi siguranţa sa nu va fi pe deplin asigurată. Cu toată propaganda naţio­naliştilor germani, resistenţa populaţiunei din ţinutul ocu­pat, Ruhr, e in descreştere. La Düsseldorf şi în întreg finatul ocupat de franco-belgieni, dom­neşte liniştea. După rapoarte autentice, can­celarul Germaniei, Cuno, mi­­nistrul Oeser şi generalul von Seeckt, au ţinut o întrunire se­cretă, în care s-a discutat crea­rea unei armate nouă, pe baza actualei organizaţii „Orgesch“. Cu prilejul a cincei aniversări a armatei roşii, Mustafa Kem­­al paşa a trimis o misiune mili­tară specială turcă la Tiflis, Charcov şi Moscova spre a pre­zintă felicitări. Cu ocazia a­­ceasta şeful misiunei militare turceşti a discutat cu Trotzki unele, chestiuni de ordin militar şi economic în legătură cu eve­­nimentele din Orient. In nota adresată de Cicerin Lituaniei, se spune, în trei pa­­sagii, că Rusia sovietistă ţine mult la menţinerea păcei în Europa orientală, numai ca in­­teresele sale să fie respectate. „Le Temps“ scrie că pacea nu va fi asigurată în Europa da­cât în ziua când Franţa şi Ru­sia vor putea să se înţeleagă. Guvernul polon a răspuns la nota lui Cicerin. In această notă se afirmă că el a făcut şi face totdeauna sforţări în fa­voarea menţinerii păcei. Guver­nul polon a adresat un mesaj preşedintelui soc.­naţiunilor, prin care combate argumentele Lituaniei în chestia Memelului şi a zonei neutre. In Camera comunelor s'a dis­­cutat chestia abandonării de către englezi a Mesopotamia­. Majoritatea ziarelor din Londra susţine că Anglia nu poate pă­răsi Mesopotamia, fără tratative şi garanţii, căci in cazul opus se va creia in acele ţinuturi o situaţie periculoasă. Truppele sârbeşti au ocupat ultima parte a zonei neutre a Albaniei, de la Djaravlja la Korab. Din Angola n'a sosit nicio știre privitoare la hotărârea­­ luată de Adunarea naţională. I FIL­AE „Viitorul“ ne prezintă — cu fotografia de rigoare — încă un caz de bună întrebuinţare a specialiştilor. D. inginer inspec­tor general Ghiţă Popescu s-a înapoiat de la Geneva, unde a luat parte la lucrările Societăţii Naţiunilor. Poate credeţi că era vorba de ameliorarea drumuri­lor, de construcţii de tuneluri, de elaborarea unui plan-tip pentru poduri, etc. Aşi, nu ! D.­­ inginer inspector general a ex.­­ pus măsurile sanitare ce tre- i buesc luate în porturi, a dat sfa­­­­turi pentru împiedicarea boale-­­ lor molipsitoare, a discutat ulti­mele cucerir­i ale medicinei în­­ materie de dezinfectare Si a sfârșit prin recomandarea unui program­-tip sanitar. Acum a­­flăm că directorul general al­­ serviciului sanitar a fost dele­­i­gat să facă un raport despre­­ soliditatea podului de peste Du. I­năre, iar d. Vintilă Brătianu a însărcinat o moaşe — să-i facă­­ bugetul viitor. Oi Am simţit o adâncă emoţiune citind următorul anunţ: I Vând loc pătrat 350 metri str.­­ Gheorghe Corbescu No. 30, prin­­ Dudeşti. ; I Aşa­dar, locuitorii Capitalei I nu sunt ingraţi. Ei au dat ora­ j­şului numele intemeetorului . Bucur şi uneia din străzi nu­­­­mele primarului care l-a îngrijit­­ cu atâta devotament. Era şi na­ I rural ca în Bucureşti, unde nu există o stradă Take Ionescu, să existe una Gheorghe Corbescu. Onoare comisiei interimare, pre­zidată de titularul străzii de lângă Dudeşti, pentru că a fă­­cut acest gest, aşa de cores­punzător sentimentului unanim al cetăţenilor Capitalei. * In sfârşit, cea mai nimerită soluţie pentru reluarea rapor­turilor turco-române, din care va eşi cu siguranţă pace d­­in Balcani, o găsim în următorul anunţ de la „Mica Publicitate”. Abatorul caută 4 turci paznici, 3000 lei lunar şi casă. Ia­tă că d­acă n’avem încă un ministru plenipotenţiar al Tur­ciei, vom avea patru ambasa­dori ai Angorei la Abator. Sar părea ciudat că într’o ţară unde există armată, jandarmi, gar­­dişti şi alte soiuri de forţă pu­blică, să facem apel la oamenii lui Mustafa­ Kemal ca să ne păzească stabilimentele de uti­­litate publică. Dar viaţa e un caleidoscop de bizarerii. Mă în­treb însă cu spaimă: ce se va întâmpla în ziua când parla­mentul din Angola va mobili­­za pe toţi cuvioşii lui Mohamet şi Abatorul va rămâne fără pază ! Din acest punct de vedere abatorul ni-a turtit fesul. Din June Vina no­astră de Radu D. Rosetti Proverbul românului „tot răul e spre un bine“ se poa­te spune şi cu prilejul valu­lui de indignare care a cu­prins opinia publică îndată ce­ a luat cunoştinţă de con­ţinutul infam al cărţii Femei neruşinate, veştejit de întrea­ga presă de la noi . Cu tot comunicatul oficial anunţător al expulzării ca­lomniatorului Joubert, până în momentul când scrim ace­­ste rânduri, individul — ni îb Aiiune, în urma unei in{»»’-. ventiuni iffalte -- n a tos- îfi-j :ă trecut peste graniţă; se­ pare că scandalul va lua­­ sfârşit prin simpla distruge­re a romanului, chiar cu con- j dmtimântul autorului căzut1 în genunchi ca să facă mea surpa — afară numai dacă vr’unui român, jignit în tot ,c­are mai scump, nu i se va părea sancţiunea prea uşoa­ră, şi va da îndrăzneţului rău crescut o pedeapsă mai us-, turătoare... BINELE despre care-am vorbit e următorul: Consta­tarea uşurinţă cu care des­chidem braţele tuturor necu­noscuţilor străini, şi luarea de măsuri, în urma ultimei lecţii căpătate, să fim mai circumspecţi în viitor. Iată un bancher român ca­re vrea să arunce pe piaţă un mare ziar cotidian ilustrat, în genul lui „Excelsior". El nu se adresează gazetarilor noştri, şi mai culţi şi mai inteligenţi decât specimenul încriminat —■ a cărui prostie şi bădărănie a eşit la iveală „cu loc Lungal şi artifitii“ — ba, fără nici o garanţie mo­rală, face şi­ un contrafit cu onorabilul, obligându-se să-i plătească, nici mai mult nici mai puţin decât 5000 de franci francezi (65.000 lei!) pe lună ! contract obligator pe timp de cinci ani! Dar exemplele sunt nume­roase. Ele se pot cita în toate directiile. Cei cu studiile fă­cute în străinătate, funcţio­narii trimişi în misii sau că­lătorii noştri ştiu cu câtă gre­utate­­ s’au deschis unele porţi, câte informaţii s’au ce­rut şi de câte recomandaţii au avut nevoe ca să pătrun­dă în cercurile bune. Şi de­­aci până la intimitate, prie­tenie şi poftire la masă mai va ! Priviti ce se petrece în ju­rul nostru şi răspundeţi dacă n’ar fi timpul să ne cumin­ţim. Ajunge ca un aventurier oarecare prezentându-se cu ifos să vorbească o limbă străină, ca să ne simţim ono­raţi şi să-i facem toate voile. Nu mai departe decât alal­­tăeri generalul Nicoleanu ci­tea în faţa Consiliului de răz­boiu răvaşele de dragoste ale unei biete domnişoare din „lumea mare“ adresate cri­minalului conte de Belmont. Ar fi un studiu foarte inte­resant cercetarea caselor , care-a pătruns autorul cărţii Femei neruşinate, câte prie­tenii distinse li-a câştigat, şi ce-a auzit vorbindu-se împre­jurul lui, de-a ajuns să aibă pretenţia că cunoaşte aşa de bine sufletul românesc. Căci aici e fără discuţie un păcat adevărat al nostru: fiind înclinaţi spre exagerare şi bârfire, nu luăm seama că în jurul nostru se află une­ori oaspeţi foarte dispuşi să creadă că tot ce se zice e a­­devărat, şi de-aci păţanii ,c a la Femei neruşinate"11. Asta nu înseamnă, înc’oda­­tă, că cel care se face ecoul nemulţumirilor noastre nu trebue să controleze gascona­­dele debitate, mai ales când e străin, lecţia dată musafi­­rului ingrat rămânând ace­­iaşi — cu câteva învăţă­minte şi pentru noi . Pri desfiinţare­a oficiilor­­ da închiriere -------- pri D. dr. Costinescu, preşedintele comisiei interimare a Capitalei a trimis ieri o adresă ministerului de interne, prin care cere desfiin­ţarea oficiilor de închiriere.­­ Această cerere e bazată pe fap­,­tul că, aceste oficii, pe lângă că­­n'au dat rezultatele așteptate,« dar au produs chiar o învrăș* hire a claselor sociale. ,L mu iii I Hifi 1 Hm—ii in chestiunea băncilor încărcate ca , Steaua ro-1 mW“ ! Pentru completarea celor, spuse de noi in privinţa pre­ocupărilor guvernului de a I salva situaţia băncilor încur­cate in cumpărarea acţiunilor STELEI ROMANE, trecuta de germani în Elveţia, dăm­ cu titlul de document, fără nici un comentariu, următoa­rea telegramă,­pe care ziarul parizian L'INFORMATION îl are din Londra: „PETROLUL ROMA­­NES­C“.— De la bimroul nos­tru din Londra (prin fir spe­cial) 17 Februarie. —­ După PALL MALL GAZETTE, — trebue să de în curând, la Paris, o conferinţă, intre re-, prezentanţii guvernului ro­mân şi aceia al STELEI RO­MANE, pentru examinarea condiţiunilor actuale de vân­­zare ale petrolului în Româ­­nia. ett. 4 pATsTI­S din 1 Martie 1923 › CUPON I › pentru asigurarea cazului de ‹ ? invaliditate permanentă, pro- 5 % venită din accidente de tren, \ S tramvaie, vapoare şi automo- ‰ ? bile cu suma de: $ I‡ Lei 30.000 (treizeci mii) 1 Numele şi pronumele ? Cjcwpnfiunea şi adresa › I N. B. — Acest cupon destinată a fi trimis împreună cu suma c de S lei, Soc. Română de asi-­­ gurări STEAUA ROMÂNIEI,?Î Str. Carol No. 49, asigură pe c cititorul expeditor contra inva- s lidității, până la 4 Decembrie­­­­923, cu cor­diția de a avea în­­ orice moment­ele din urmă 4n­­ cupoane. îwwwwww1­­www...,,

Next