Universul, martie 1923 (Anul 41, nr. 53-83)

1923-03-01 / nr. 53

Ca Începere de la 5 Februarie 1923 Ms Sasi e tesuris p MABrapi 11 vor funcționa in localul nou din Str. Banca Națională No. 8 (fost Teatral Modern) TELEFON 1 I 94, 13157, 39­­­92 Ioäu£ I pentru a-şi produce efectul bine­făcător asupra organismului o­­menesc, trebue luat sub forma asimilabilă a combinaţiilor sale organice aşa cum este pus în co­merţ de Laboratorul Oteanu, sub denumirea de Iodipon Iteanu. Co­piilor ca şi adulţilor li se dă con­tra scrofulozei, sifilisului înve­chit, afecţiunei glandelor, artero­­sclerozei, astmei şi în genere ca depurativ al depozitelor rău­făcă­toare, cari se îngrămădesc în corpul omenesc. Iodipon Iteanu are acţiunea si­gură, se resoarbe complet In corp fără să producă iodismele săru­­i­rilor de Iod. Deşi este cel puţin egal ca efi­cacitate şi cantitate similarelor streine, preţul este cu două tre­imi mai mic. SECRETUL FRU1V1USEŢEI /... Nimic nu esti mai i­portant pentru o femee, decât găsirea unei bune pudre de toiletă. PUDRA AD2LINA este cea mai perfectă pudră­­căci nu conţine substanţe vătămătoare. Este delicios parfumată şi jlntinsă pe față fi comunică o albeaţă catifelată. Fiind foarte fină mn fardează faţa. Pentru a complecta efectele cu adevărat miracu­­­loase, întrebuinţaţi şi făi ia de Migdale Vorel recomand­ată persoa­nelor ca tenul delicat şi sensibil. Se găseşte la drog. farm. şi mn­g. de galanterii. Contra mandat postal da­tei 57 se trimete întreg a­­bord­m­entul. — ©SJ9 FSPîSî» 8®iaîfa«$8 PUDRIV ADELINA Plants!:! numai vife altoite g Mn MUM JÎ.ţ££5£ KSosla Orsscovsfi! prin Oara Vindu.pal­eftine 5i de 0 p rin-JUDEŢUL­­ROMANI ATI ’ * . f Se trimete catalogul gratis la cerere I aere s,Gnra Sămânţa I Import orig. german Sămânţă de z&rznvaturi şi flori, sămânţă de sfe­cle . Mammuth roşu, Eckendorf­er roşu şi jeniben (Sămânţă de trifoiu şi vii) pentru semănat livezi. - ^uni,*in grădini etc. gar.­de solii curat, incolţitul Sigur! Apoi sămânţă d­e trifoiu şi de lucernă (ghiz­­deiu) curăţită şi fără eu scutit de prima calitate* tinelte de horticuitură și apicu­turâ, furnizează prompt dia depozit 8e I in i flintol! s. n. x. i!e mu Hm — Strada PîntawAiîwi Ho. 2 «te: V! iMAUlE, Sibiu H5h _ ue mari refaceri! Telegrame: OSTSOPâ Bucureşti Sir. Edgar Qarnet 9 m2 «E ©SPOI1TE DE Portelanuri-Faianţă Olârie de fier emailată si.livrează aceste mărfuri în 931CS PăUTE A RO­MIEI fie i)U VÂtxOxIUL fie la GASflTâTI MAI MICI, In cottăliiiittile cele mai AVAN fâSIOASE si ca pre­turile cele mai EFÎ1K5 La cerere vă pot vizita VOIAJORII noștri ca co-Iscu­ttttl ba gale de mărire COMENZILE DIRECT DEIIA EAIRlltA, le executăm IN CON­D1J IO­SILE CELE MAI F­AVORABILS avlnd legă­­turi întinse cu centrele industri­ae cale mai capabile ale străinătăţii Pentru soc. de consu­m funcţionăreşti, militare, precum şi toate celelalte societăţi­­de consum şi soc. de binefacere se acordă rabate speciale 2597 Halis­pin Ilii I all SobA (Drehofen) 59 m lungime, uscator de căr­buri (Drehofen) SO m­­ lungime, elevatoare pentru jpiatru şi cărbuni, m­orî (Kugel­ffühlen) Ventilator, Reparator (YVundseparator) Schällertraeg­, Sch­neck- Strl pentru transport construcţiuni com­plecte de fier pentru fabrică de ciment fabricând 6000 va­goane anual de vânzare imediat cu preţ de cost. . A** M­aşini de construcțiuni şi radiatoare S. A. Braşov strada Înfundată 12 7512 Si Luaţi cu încredere acest pro­dus şi vă veţi convinge că fa­ceţi economie însemnată la rezul­­tae superioare. An Gott I Parisien 33 Calea Victoriei 33 Sifon III 29* Sifon attporlor „ 381. Sifon ca Olanda «, 461. Indian i.t „ 471' Pânză ar'“1 „ 891 Pânză SA**“1 „ 99- Crepe de ?.■, „199_ Punna de Chin toate O7K vlte pv culorile (julu -Charmenze X«' „220- Crepe d’Amgora „159* Crepe 2*a,r" „ 239 Gabardîn ÎS1 ,«» toate culorile yj »u'J— stofe 5“uri „275_ Baiaderroci „ 55 Blaze Mătase ae „495- Ciorapi superioare „ 171L Bine asortat Io Stofe de TaillQMri Butoae de fieri zincaîe ! I Capacitate 209 PV»rl Construcţiune superioară in depoziî la RBI CRNSTE1N 5 / Bucureşti l îtr. Câmpineanu No. 16­­I Tel. 6165 42137 Ţiglă si Ciment Portland de prima calitate şi orice canti­tate se găseşte la fIX Ti. LOB­EL Piteşti 2698 si ori­ce QB83£€¥£ VECHI Şl UZATE DE MR si fiRSlHT se cump­­%rsi pîăîind preţurile cele ana. buna dela 8-12 si 4­6 î­n fie­care zi de lucm. Secţia­­ Afiaat şi Prelucrat 9 societălei „M9C&1 Bucureşti, Str. Romană 24 a 2"141 Telefon 24192­­ MOŞII) Frasinetul, de Păltire 4 km. de Csacsi 307 pag. din ca e 280 arabile, V­­A SPLENDIDA, ecarete in cea mai bună stare, parc, 800 pomi fruc­tiferi, eleșteu, pădure seculară VANO a se adresa Alea Seva­stopol 29 apart. 1 sau la conacul­­ moșiei. 2706 aur si argint . D a­ninser. UNIVERSUL 1 Plous K­M Will OlU Ziua VII Şaedinţa de duş»! amiază Continuarea pledoariilor. — Sentinţa Şedinţa se deschide la orele 4 şi jum. D. COLONEL MARINESCU, apărătorul lui Belmont, fam­a­­pologia familiei regale, care ar fi căzut victimă odiosului aten­tat. Referindu-se la rechizitoriul d-lui comisar regal care spune că autorităţile maghiare au dat concursul lor complotiştilor, a­­ceştia, după dreptul internaţio­nal public, trebue consideraţi prizonieri de război. Complo­tiştii în aceste condiţii nu simt responsabili. Belmont avea intenţia să-şi denunţe complicii în momentul când îi putea prinde în flagrant delict. N’a denunţat la început de frică să nu fie considerat „dement“ şi nevroind să împăr­­ţească beneficiul descoper­irii cu Siguranţa statului. Indiferent de motivele care l-au determinat să denunţe, el a spus totul înainte de a se des­chide­ instrucţia. El e acela care l-a denunţat pe mecanicul Dengyel In conse­cinţă trebue absolvit. D. COMISAR REGAL în re­plică: Contele Belmont nu in­tră în prevederile art. 92 din co­dul penal, căci nu el a fost a­­cela care a provocat arestarea complotiştilor. Ceilalţi complotişti l-au de-,­nunţat pe Bel­mont. Toţi acuzaţii sunt autori prin­cipali, căci toţi au contribuit la săvârşirea odiosului atentat. Roagă consiliul să aplice maximul de pedeapsă. D. ELIAD ROMANUL, apără­torul lui Dengyel, Bereczki şi Kerezsi, susţine nevinovăţia a­­cestor acuzaţi. Găseşte vina lui Belmont mult mai mare decât a lui Thuroczi. După ce acuzaţii mai fac une­le ultime declaraţiuni, şedinţa se suspendă pe 10 minute. La redeschidere d. preşedinte citeşte întrebările de culpabili­tate ce se pun consiliului. Apărarea pune două întrebări subsidiare. D. comisar regal se opune. Consiliul intră în deliberare. La redeschidere consiliul res­pinge în unanimitate de voturi întrebările subsidiare ale apă­rării. VERDICTUL Consiliul intră din nou în de­liberare ca să aducă verdictul. După o deliberare de două ore­şedinţa se deschide şi d. preşe­dinte d­e.este următorul verdict: CONDAMNA: pe Thuroczy Ştefan, Berenizel Miclos zis conte de Belmont, Pallapy Lăţos, Balasz Ignara, la câte 10 ANI ÎNCHISOARE; pe Bereczki Leioly LA 2 ANI ÎNCHISOARE; Denijhei Beia 1 AN ÎNCHISOARE; Kerezsi Ianos ACHITAT. Acuzaţii judecaţi in contu­macie sunt condamnaţi la 10 ani detenţie. Şedinţa se suspendă la orele 9 şi jum. noaptea. C­APITALA Crima din dosul bisericei Foişor — Un sergenit de oraş omorît de pungaşi — O fioroasă crimă­ ă fost săvâr­şită Duminică noaptea, în dosul bisericei Foişor, de către trei pureşt­i. ^kure cari unul a o­­­­norît pe sergentul de oraş Ilie Gâlcă, dându-i mai multe lovi­turi de cuţit în abdomen. In cartierul Abator In zilele de sărbători, străzile din cartierele Abator şi Lemai­­tre sunt cutreerate de cete de pungaşi şi dezertori. Tot ce Ca­pitala are mai rău se adună în cârciumele din aceste ref­rte si aici pun la cale to­t felul die ti­căloşii Din cauza aceasta politia a postat prin aceste locuri ser­genţi de oraş mai mulţi ca în celelalte mahalale, obligând tot­odată ofiţerii de sergenţi de­­oraş să inspecteze noaptea cât se poate de des aceste posturi. Duminică noaptea cunoscuţii pungaşi şi scandalagii Zamfir­a Tilea, din str. Regenerărei 13, Nicolae Răţoiu zis Petrescu din str. Brânduşi 53 şi Gogu An­­dreescu frizer din str. Fraţilor 12, după ce au băut în mai mul­te cârciumi de pe străzile Labo­rator şi Foişor, au luat-o în­spre ■'■serica Foişor. Pe tot parcursul ei cântau cântece pornografi­ce şi insultau pe trecători. Ajungând pe str. Bifinduşilor, au auzit într’o casă, situată în dosul bisericei Foişor, lăutarii cântând. Locatarii imobilului aveau o serbare în familie. Pungaşii, cari căutau scanda­lul cu lumânarea, s’au apropiat de casă şi unul dintre ei a in­trat înăuntru, făcându-se că în­treabă de cineva. Cei ce petreceau în casă l-au dat afară. Crima Pungaşii au intrat atunci în curte gata să pătrundă în casă şi să ia la bătaie pe locatari. In acest moment trecea prin faţa casei ofiţerul de sergenţi de oraş Stănescu, însoţit de ser­gentul din­­post Ilie Gâlcă. Văzând pe pungaşi vocife­rând, poliţiştii i-au dat afară din curte. Unul dintre ei a fost de o obrăznicie­ revoltătoare şi a ameninţat cu cuţitul. Ofiţerul­­ de sergenţi Stănescu văzându-se atacat, a scos sabia şi a lovit cu latul de mai multe ori pe pun­gaşi. In întuneric unul s’a repezit să-l lovească. D. Stănescu voind să facă un pas înapoi, s’a îm­piedicat şi a căzut. Sergentul Gâlcă a sărit atunci în ajutorul superiorului său. In clipa aceasta pungaşul, care a­­vea cuţitul în mână, s’a repezit la sergent şi i-a aplicat mai multe lovituri in abdomen, sco­­ţându-i intestinele afară.­­ Nenorocitul sergent a căzut jos într­-’un lac de sânge. înainte ca ofiţerul de sergenţi să se poată scula de jos, pun­gaşii au rupt-o la fugă, lăsând la locul crimei cuţitul măcelă­resc ,cu care a fost înjunghiat sergentul şi o pălărie. Sergentul de oraş Gâlcă a fost imediat transportat la spitalul Brâncovenesc, unde, la orele 5 dim., a încetat din viaţă. In căutarea criminalilor Anunţându-se poliţia, d. in­spector Frânculescu a trimis patrule de jandarmi şi sergenţi de oraş în urmărirea crimina­lilor. Toate cercetările au rămas însă zadarnice. Până dimineaţa ei n’au putut fi găsiţi. Criminalul se predă La orele 10 dim., comend­uirea pieţei a anunţat poliţia că Zam­fir Tilea, fiind dezertor, s’a pre­dat acestui comandament. Tilea a mărturisit crima, spu­nând că el este acela care a în­junghiat pe sergentul Gâlcă. S’au luat întinse măsuri pen­tru prinderea celorlalți doui. înjunghierea d’n str. Comoarei Locuitorul Iohan Splah, din fundătura Pieţei 10, s’a întâlnit ori în timpul prânzului pe str. Comoarei cu prietenul său Au­rel Simionescu. Din vorbă în­­vorbă s’au luat la ceartă şi în urmă la bătaie. Iohan scoase un cuţit şi repe­­zindu-se la Simionescu l-a lovit în partea stângă a pieptului. Rănitul a fost transportat la spi­­talul Colentina iar agresorul a a­restat, pe când vroia să se facă nevăzut. bpspwn vorbeşte despre ,­Regele le­gitim al Uagarlei“ .­ Proiectele lui Horthy nu sunt sprijinite de lepit­­miştii maghiari . Ziarele spaniole publică un in­terview acordat de contele Appo­­nyi, care a fost de curând în Spa­nia, la Saint-Sébastien, unde a vorbit cu fosta împărăteasă a Austro-Ungariei, Zita, soţia lui Carol de Habsburg. „Ex-Im­părăteasa,— a declarat Apponyi,— care apreciază, cum se cuvine generoasa ospitalitate ce-i acordă Spania, n’ar tolera în nici un caz să se creeze difi­cultăţi guvernului spaniol. Pe de altă parte,­—a adăogat intervievatul, — situaţiunea ac­tuală a Ungariei n’ar justifica din partea mea o înfăţişare de conspirator. Am venit la St. Sé­bastien, în calitate de credincios supus al monarchiei austro-un­­gare, spre a prezintă omagiile mele ex-împărătesei Zita“. Contele Apponyi a declarat, în sfârşit, că telegramele cari anun­ţă că amiralul Horthy ar avea de gând să se proclame rege au făcut pe unguri să zâmbească, mai ales pe acei cari, în credinţa lor monarhică, nu recunosc ca rege legitim decât pe prinţul Othon, fiul mai mare al fostului împărat Carol. Aplicarea legii pensiunilo­r Era vorba ca ministrul de fi­nanţe să vină cu un proect de lege privitor la modificarea le­gii pensiilor, mai ales că această categorie de cetăţeni—pensiona­rii—sunt astăzi încă nedreptă­ţiţi. Ar fi de dorit ca, de pildă, în ce priveşte pensiunile ofiţeri­lor, pentru vechime de serviciu, să se stabilească, pe calea unei noui legi, că se ratifică dispozi­­ţiunile prevăzute în legea rela­tivă la ratificarea decretelor 4017 şi 4856 din 1919. S’ar mai putea introduce unele modificări şi adăogiri în ce priveşte pen­siile celor, cari au luat parte la războiul pentru întregirea neamului, despre care e vorba în „Monitorul Oficial“ din 2 Sept. 1920. Ar mai fi să se anu­leze dispoziţiunea legei din 1921 prin care s’a prevăzut ca ofiţerii activi, cari vor fi scoşi pe vii­tor la pensie pentru vechime de serviciu, să nu primească o pen­siune mai mare de­cât maxi­mum după soldele din 1919, căci ea este o mare nedreptate. Logic ar fi ca pensiunea să se socotească după media soldelor din cei din urmă doui ani ce preced retragerea la pensie. Viaţa muncitorească Uniunea muncitorilor minieri din România a cerut ministe­rului muncii să intervină pe lângă direcţia minelor Statu­lui din Transilvania, ca să re­­vie asupra dispoziţiunei luate de a opri din salariul muncitorilor pe luna în curs, toate datoriile de alimente contractate faţă de direcţiune. Muncitorii se obligă să plătea­scă aceste datorii intr’un ter­men mai îndelungat. Ministerul muncii a intervenit în acest sens pe lângă direcţiu­nea minelor Statului din Tran­silvania. Tratativele de împăciuire, de la inspectoratul muncii din Ti­mişoara, intre patronii şi sala­riaţii de restaurante şi cafenele din Lugoş, n’au dus la o înţe­legere. Conflictul de muncă a fost de­ferit arbitrajului facultativ, con­dus de d. dr. Cornel Gându. De asemenea au eşuat trata­tivele de conciliere dintre lucră­torii şi direcţiunea fabricei de calapoade şi articole de lemn din Lugoş. Conflictul a­­ rămas deschis. Inspectoratul muncii din Tg.­­Mureş a făcut cunoscut minis­terului muncii că muncitorii de pe întreaga vale a Mureşului au denunţat contractul de muncă, cerând un spor de 80 la sută a­­supra salariilor. Nimeni să nu plece la drum, nimeni să nu se suie în tren, în tramvai, în vapor sau un automobil până ce nu se asi­gură GRATUIT contra acci­dentelor de căi ferate, vapoa­re, tramvaie şi automobile, la Societatea „STEAUA RO­­MANIEI" cumpărând şi semnând ziarul „UNIVER­SUL“. Abonaţii sunt asiguraţi din oficiu. 4­1 ­ÍID XII. 53 lull iii» ii ill llll Un violent incendiu s’a decla­rat ari dimineaţă la fabrica „In­dustria lemnului E. Lessel“, din calea Firvnei. La orele 6 şi jum., locatarii din împrejurimi au fost viu a­­larmați de semnalele de alarmă date de fabricile din apropriere. Sunetele prelungi ale sirenelor se auzeau până în centrul ora­şului. Limbi uriaşe de flăcări ţâş­neau din clădirea principală a fabricei Lessel, răspândind în aer milioane de scântei, ce că­deau apoi aprinse in curtea ma­nutanţei şi pe străzi până la regie. LA FAŢA LOCULUI Fabrica Lessel este cea mai mare fabrică de mobilă şi cea mai veche. Ea a fost înfiinţată în 1866. întreprinderea este con­dusă de directorii Zehender şi Zoltán Zöldi, având ca admini­strator delegat pe d. Antoniu. Clădirea principală, aşezată pe o suprafaţă de 1300 m. p., e compusă din parter şi în etaj, şi este legată în fund cu un fel de pod de un şopron mare ce era plin cu lemne. In parter, se aflau instalate, in faţă, birourile fabricei şi ex­poziţia de mobilă. Aceste încă­­peri erau despărţite cu un zid mare de hala maşinelor în care erau instalate două motoare mari ce puneau in funcţiune maşinele din celelalte încăperi, atelierul de lăcătuşerie, birou­rile de expediţie şi sala gaterilor. La etaj, se aflau mici atelie­re, ce fuseseră închiriat© cu m. p. la vre­o 50—60 de mici indus­triaşi. In momentul sosirei la faţa locului clădirea aceasta era o mare de flăcări. SOLDAŢI ÎN AJUTOR Echipele de soldaţi veniţi din cazărmile regimentelor 1 şi 2 ari grea, 6 infanterie şi grăni­ceri, precum şi echipa de incen­diu de la regie cu pompa cea mare, sub conducerea intenden­tului lucrau din răsputeri pentru a salva ce se mai putea. POMPIERII Imediat după aceasta au în­ceput să sosească posturile de pompieri Central, Cometa­ şi Bulevard. Operaţiile pompierilor au fost mult îngreunate, din cauza apei, care trebuia să fie adusă de la robinetele de pe ca­lea Plevnei şi din faţa fabricei Luther, întrucât acolo ale fabri-. cei incendiate nu putea fi­­utili­zate. Pompierii au luat măsuri pen­tru izolarea clădirei incendiate. Flăcările ameninţau să se în­tindă şi la celelalte două clădiri ale fabricei, situate una în dreapta şi cealaltă în stânga clădirei principale. Cea dintâi era plină cu cherestea, iar a doua cu mobilă gata. La un moment dat, din cauza căl­durei clădirea cu cherestea a luat foc la un colţ, care a fost însă repede stins. RUINA La orele 9 impozanta clădire era o ruină. Acoperişul şi tava­nele s-au prăbuşit, îngropând sub dărâmături maşinăriile şi tot ce se afla în clădire. OPT SOLDAŢI RĂNIŢI Mai mulţi soldaţi din regimen­tul 1 art. grea, cari ajutau la localizarea incendiului, se aflau sub podul ce lega clădirea in­cendiată cu şopronul şi în mo­mentul când zidul dinspre şo­pron s’a prăbuşit peste pod, ei n'au avut timp să se refugieze şi au fost îngropaţi sub dărâ­mături. Sărind pompierii şi soldaţii din celelalte regimente, cu mare greutate au scos de sub morma­nul de cărămizi şi lemnărie pe soldaţi. Cu ambulanţele Salvărei şi spitalului militar opt dintre ei au fost duşi la spitalul militar. Soldaţii Const. Bogdan, Ion Pădureanu, Th. Madolin şi Ion Rormanciuc sunt foarte grav ră­niţi, iar soldaţii Meşină Roman, St. Popa, Gh. Hul­dea şi V. Bu­­bucă mai uşor. După o muncă de peste 7 ore focul a fost stins, rămânând la faţa locului numai o echipă de pompieri, spre a stinge lemnă­ria ce mai fumega. ANCHETA: — ARESTĂRI In tot timpul incendiului au fost de faţă d-nii general Nico­­leanu, prefectul poliţiei, Nicule­­scu-Bolintin, judecător de in­strucţie, Procopie Dumitrescu procuror, Frânculescu, inspector de poliţie şi comisarii Bădău şi Virgil Niculescu, care au făcut ancheta. ’ S’a procedat imediat la ares­tarea paznicilor Ferentz Balaş, Sigmund Ambros, D. Teodore­­scu, C. Rogoveţi, Oniţa Gh. şi Ion Ivănescu, precum şi a lu­crătorului Dâncău I. Const., şi a ucenicului Tudor Pârâu. Paznicul Gh. Oniţă, care era de serviciu, a declarat că el a observat focul la orele 6 şi ju­mătate dim., când flăcările au început să iasă ,cu furie pe fe­restrele dela etaj. A dat imediat alarma, dar când au sosit primele ajutoare dela regie și din cazărmi, focul se întinsese la. tot, etajul.­­ El a spus, că în cursul nopței intr’un atelier de sus au lucrat timp îndelungat cu toate că era 'Y* interzis — lucrătorul tâmpla* Dăncău cu ucenicul Păr­u. Aceștia, la interogatorul sig mar, aruncau vina unul pe al­tul, spunând că ba lucrătorul a fumat,­ ba că ucenicul., Este probabil, că unul dîntre ei a aruncat din nebăgare de seamă un muc de țigară aprins în talajul ce se afla jos.­ Focul a ars înfundat şi di­­­ cauza materialelor de lemnărie de prin ateliere s’a întins cu iu­ţeală la tot etajul. D. judecător de instrucţie va interoga pe toţi cei ce dormeau în fabrică. PAGUBELE .­­ Din cauza distrugerei acestei făbrici peste 500 lucrători au ră­mas fără lucru.­­. Pompierii şi lucrătorii de la re­gie au reuşit să salveze mobila din sala de expoziţie in valoa­re de peste 4 milioane lei, casa de bani şi mai multe registre. Pagubele sunt foarte mari Păgubiţi sunt, cu câte 100 mii lei aproximativ, fiecare dintre micii industriaşi ce aveau ate­gere închiriate. Lor le-a­ ars tot materialul şi sculele ce le aveau. In total pagubele se urcă la 36 milioane lei. Fabrica era asigurată numai pentru 6 milioane. Administraţia fabricei spunea că relaţiunile ei cu lucrătorii e­­rau din cele mai bune şi nu pot să bănuiasă, că unul dintre ei ar fi fost capabil să dea foc fa­­bricei. Ancheta a continuat și la cursul nopței. cavoul Tut-M-Mon — DESCHIDEREA UNUIA DIN CELE PATRU SICRIE CARI ASCUND CORPUL FARAONULUI Cavoul, un interior de 5 m. pe 6 și înalt de aproape 4 m., ea­­proape tot prins de un catafalc a cărui somptuozitate, ingeniozi­­tate artistică și caracter mișcă­tor, sunt unice în lume. Partea de, ele­­v.pra,. u cav«. tată cu avu-, e susţinută de stâlpi' ^ pe cari se citesc, In email de mare preţ şi In incrustaţii' de la­pis, onix, agată şi cornalină, numele faraonului defunct 'şi in­­scripţiuni religioasa unind cei patru gardieni simbolici cari escortează şeful în timpul călă­toriei sale pe lumea cealaltă. La cele două extremităţi ale cata­falcului se văd cele două Zeiţe ale morţii: Isis cu aripile întinse ca şi cum l’ar protege pe cel care se duce şi Neftis, sora lui Osiris. In stâlpii şerpuiţi cu aur, sunt tăiate două uşi închise printr’o verigă de bronz pece­tluită cu pecetea regală a lui Tut-Ank-Aman. Când s’a rupt pecetea aceasta şi s’au deschis uşile, s’a dat peste ceia ce SG crede a fi sicriul faraonului şi de jur împrejurul lui, giuvaeru­­rile lui, cele mai frumoase din­ câte s’au descoperit vre odată şi obiecte ce i-au aparţinut,, cără­buşi de aur şi pietre rare, cupe decorate în relief cu figuri de zei şi de zeiţe şi propria-i cupă chiar, de care se crede că s’a servit, tăiată în alabastru, in formă de floare de lotus cu trei ramuri şi aşa de subţire că « aproape transparentă, toată îm­podobită de ramuri în curbe ar­monioase, talismane simbolice şi o statuetă de aur a lui Horus, zeul cu capul de vultur, zeul soarelui. Un fel de cearceaf mortuar, presărat cu mici discuri de aur, acoperă un al doilea Sicriu în­chis în cel dintâi, aurit, împo­dobit şi zugrăvit ca şi el. Acest sicriu conţine şi el la­­ rându­l un al treilea, care conţine un sfârşit pe al patrulea. In acesta din­ urmă se aşteaptă să se gă­sească corpul faraonului, adus de sigur aci odinioară de preoţi în timpul nopţii în taină, unde-1 depuseră. Îngrămădind apoi la intrarea mormântului stâncile ce l’au ţinut ascuns acolo vreme de 3000 de ani. 24) Amedée Pichot \Soția condamnatului — Nu te preda, îi zise Flo­wer, temându-se ca nu cumva panditul să se supue, fără re­zistență și să rupă astfel tot farmecul care-1 alipea de el. — Să mă predau! exclamă Milighan cu un zâmbet dispre­­ţiutor­ niciodatăl... îmi mai­­rămâne apoi o scăpare, căci tu eşti un protivnic cinstit şi­­eu trag cu puşca tot aşa de b­ine ca şi tine. Dar e serios ce mi-ai spus? Eşti tu cu ade­vărat George Flower? Da, eşti; trebue să fii. Şi apoi, chiar şi de n’ar fi aşa, îşi urmă banditul vorba aprin­­zându-se din ce în ce mai mult, după cele ce s’au pe­­trecut între noi, nu vom mai putea să trăim împreună. Zicând aceste vorbe, puse m­âna pe carabină, se asigură :era praf în nigag­ii că cremenea sta la locul ei gata să scapere. Flower își rezimă arma de o stâncă. Apoi, puindu-și mâinile în buzunar și piro­nind o privire liniștită asupra lui Milighan, îi zse: — Da, sunt George Flower. Și cine altul ar face cu tine ce fac eu acum? Dar destul cu vorba, căci dacă am mai lungi-o, teamă mi-e să nu-mi uit misiunea... Și, luându-şi carabina, o examină tot așa cum făcuse și Milighan cu arma lui. — Flower, îi zise acesta, fă­­gădueşte-mi, dacă omori, un lucru pe care l’am visat din copilărie, un gând care m’a urmărit mereu. Nu mă tem de moarte, dar mi-e groază să fu îngropat. Dacă mă. 6­50.003 Paşti da Brazi pentru grădini şi Pepiniere, do­­itorii pot cere informaţii prin carte po­tală. tors istratescu CÂMPULUNG MUSCEL 2624 moi­i, să mă lași în locul în care am căzut. Să vie vultu­rii să se hrănească cu carnea trupului meu. Oasele să mi se înălbească în acea singu­rătate, supuse la focul soa­relui, la bătaia vântului și a piuii, la lumina lunei și a stelelor! — E ciudat, exclamă Flower apucând pe bandit de braț, și eu am avut groaza aceasta să fiu îngropat. Dacă eu voi fi o­­morât, să-mi laşi pe­ loc ca­davrul cu capul răzimat pe carabina mea, şi nimeni pe lume să nu știe locul unde va fi căzut Flower. — Iati locul, că eu sunt gata! zise Milighan. — Să ne dăm încă odată mâna, zise Flower’. Și, dacă ne vom întâlni pe lumea cea­laltă, nu ne vom roşi unul de altul. Când se despărţiră, Flower şi Milighan erau cu ochii uzi de lacrămi. Se deteră în­­napoi încet, Milighan fiind urmat de câinele lui bondoc, Nettles. După ce­ făcură fie­care câte douăzeci şi cinci de paşi, se apropiară și se” mai priviră odată fără să-și zică nimic. Ridicară amândoi co­coașele carabinelor, dar nici unul nici celălalt nu păreau dispuși să tragă mai întâi. In sfârșit, Milighan trase o­­chind pe Flowerr la inimă. Glonțul său sbură șuerând pe lângă falca stângă a lui Flower, smulgându-i favori­ta. Flower trase şi el, la rân­­du-i şi Miligan căzu di­nainte; primise glonţul în mijlocul pieptului. Flower dete fuga la el ca să-i pri­mească cuvintele din urmă, dar murise. Cânele Nettles se înfurie, se repezi la Flower, se în­cercă să-i muşte picioarele şi se aşeză peste corpul stă­pânului său lătrând amenin­țător. Lui Flower nu-i venea să ia la goană pe bietul ani­mal, și, fără violenţă, nu era cu putință să te atingi de corpul banditului, întingi în­­tr’o băltoacă de sânge. Milighan îşi ţinea încă, în mâinile-i încleştate, carabi­na. Flower îl lasă cum era. — Capul ăsta, își zise el, prețuieşte o sută de lire ster­line. Dar, dacă mi s’ar da o sută de mii, cu grațierea de­finitivă pe d’asupra, eu nu l’aşi tăia. Nettles, vin aici Nettles, că o să am eu grije de tine. Dar Nettles răspunse prin­tr’o mârâială la chemarea lui Flower și trecu la capul stăpânului său, unde se înco­lăci precum făcea întotdea­una. Prinderea celorlalţi doi bandiţi era o jucărie pentru un om ca Frower. Intrând în peşteră, găsi numai pe cio­ban tot legat în fiare şi pe cele două femei, Drohne şi Slobey fiind duşi să vâneze canguri. Fro­wer des­egă pe cioban și, dându-i o puşcă cu două ţevi, îi zise să tragă când i-o porunci el. Bet și Sal fură legate îm­preună cu cătuşe şi băgate într-un colț al peşterii. După aceasta Flower și ciobanul aş­teptară întoarcerea celor doi bandiţi. De o bucată de vreme Flower era de o sobrietate extremă. Ştia, că dacă va bea mult, putea, să vorbească mult şi să i se compromită. Dar Milighan fi­nd mort şi luând toate măsurile pentru prinderea tovarăşilor lui, făcu o vizită la groapa unde erau depuse băuturile spirtoase şi-şi turnă pe gât, unul după altul, patru pahare pline, în­soţite de tot atâtea toasturi; — primul fu închinat în amintirea voinicului căzut; al doilea, stopi lui protectoare; al treilea, scumpei doamne, fiica d-lui Orford; şi al patru­lea, femeilor frumoase care l’au iubit pe George Fio-,, er. Şi acum, era în mare neas­tâmpăr să găsească o victi­mă asupra cărei să descarce trăsnetele, de multă vreme a­­muţite ale elocuenţii sale; şi acuma, aştepta cu nerăbdare întoarcerea celor doi bandiţi. Flower, în adevăr, nu era în stare să vorbească aspru u­­nor femei, chiar de felul ce­lor înghesuite în peşteră. Din potrivă, chiar atunci când le-a legat şi le-a vârât în joc si­gur, le-a spus cu glasul cel mai blând: — Să nu vă fie frică dră­guţelor. Este vorba numai de o formalitate, neapărat tre­buincioasă în împrejurările de faţă. Vă veţi alege numai cu câteva ore de nemişcare. Erau în peşteră tot felul de cătuşe şi Flower se apucă să le cerceteze ca să aleagă pe cele care să le pue lui Droh­ne şi lui Slobey. — Ascultă, flăcăule, zise ciobanului. Când cei­ doi ju­­pâni vor veni, să fii aşa de bun să te pui brăţările astea la mâini, uite-aşa, mă înţe­legi ! Pe când tu vei face treaba asta, eu o voi ține sub gura puștii ăștia cu două tevi, îndreptate împotriva lor. — mă înțelegi! Uite cum se face treaba asta ca să legi împreună două haimanale de drumul ăl mare. — .vezi! Abia terminase să dea »a­ceste instrucțiuni, când se auziră glasuri în afara pește­rii. — Uite-i! zise Flower. Să fii cu băgare de seamă! Drohne și Slobey erau fără arme. — Să nu descălecați! strigă Flower, luând cu pușca tft ochi pe Drohme. — Pentru ce să nu descă­­lecăm? întrebară amândoi bandiții. (Va urma) Fiu risipiţi pâinea. Fiecare bucăţică de pâne aruncata e o ştir» bare dîan puterea de cumpărare a BaiaSaaî. [ Cu cât sâţtiână&esrISe de grâu vor fă­­ mai Sn» tinse şi mai bun, 'caa atâî exportul nostru din ăst aii va fi mal

Next